Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 23 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat … Să trăim … așteptând fericita speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.

    Tit 2.11-14


    În Tit 2.11-14 sunt prezentate cele două puncte importante între care se desfășoară alergarea creștinului, ca rezultat al intervenției harului: mântuirea și slava. Calea creștinului este arătată aici ca fiind între punctul de plecare, care este mântuirea, și punctul de sfârșit, care este slava. Harul și slava sunt de nedespărțit. Umblarea, gândurile inimii, lupta, slujirea, toate se află între aceste două puncte și își împrumută caracterul de la ele. Dacă mântuirea a fost împlinită numai prin venirea lui Hristos în har, căci „harul și adevărul au venit prin Isus Hristos”, tot așa și slava va fi împlinită numai prin arătarea lui Hristos în slavă. Așa ni se spune în acest loc: „Harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat” (Tit 2.11). Și apoi este adăugat: „Așteptând fericita nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos”. Între aceste două puncte vedem cum harul ne învață ca, „rupând-o cu nelegiuirea și cu poftele lumești, să trăim în veacul de acum cu cumpătare, cu dreptate și evlavie”. Iar în versetul 14 avem motivul care ne constrânge la sfințenie: Hristos S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, „ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru lucrări bune”.

    Lucrarea lui Hristos a asigurat mântuirea noastră, ne-a răscumpărat și ne-a făcut să fim ai Săi, încât toți credincioșii adevărați vor fi cu Hristos în slavă. În această privință, Scriptura nu lasă nicio umbră de îndoială. Perfecțiunea lucrării Sale este atât de măreață, încât tâlharul, fără să fi beneficiat de un timp pentru creștere spirituală, a putut să fie împreună cu Hristos, în chiar acea zi, în paradis. În Coloseni 1.12 citim: „Aducând mulțumiri Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină”. Însă, ca regulă generală, există o alergare, o pustie de străbătut, care face parte nu din planurile lui Dumnezeu, ci din căile Sale. Deoarece această alergare este aici, pe pământ, uneori se vorbește despre mântuire ca despre rezultatul deplin, în slavă, când Hristos va veni din nou; o mântuire gata să fie descoperită, tot așa de sigur cum lucrarea lui Hristos a fost împlinită la cea dintâi venire a Sa. Epistola către Filipeni vorbește despre mântuire în acest sens.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică.

    1 Ioan 5.13



    Urcare sau coborâre?

    În urmă cu câțiva ani am vizitat o mină de sare. În timp ce coboram în ocnă în coșul respectiv, cu funii, mi s-a părut că mergeam în sus, deși știam că mă deplasam în jos. Mai târziu, când am ieșit cu ajutorul coșului din mină, iarăși mi s-a părut că mergeam în jos, deși știam că mă deplasam în sus.

    Așa este și cu omul care trăiește fără Dumnezeu. Calea sa merge în jos, în întuneric, însă el se gândește că totul este în ordine, că îi merge bine și că odată va ajunge în cer. Dar sentimentul acesta îl înșală, pentru că orice speranță trebuie să se bazeze pe Cuvântul lui Dumnezeu.

    Biblia spune: „O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși” (1 Timotei 1.15). La fel cum coșul a coborât în mină, în întuneric, ca să mă scoată la suprafață, tot așa Domnul Isus a venit în lumea întunecoasă, ca să mă salveze. Așa cum m-am încrezut eu în acel coș că mă va duce sus, tot așa trebuie să mă încred în Isus Hristos și să cred în Mântuitorul.

    Poate cineva ar spune că știe că Isus a murit pentru păcatele sale, dar că nu simte nimic. Aceasta este o viclenie a diavolului, pentru că diavolul dorește să-i dea celui care este pe calea spre iad impresia că totul este în ordine, iar celui care L-a acceptat pe Isus Hristos ca Salvator personal, vrea să-i dea impresia că totul este pierdut.

    Să nu privim la sentimentele noastre, ci să credem ceea ce ne spune Dumnezeu: cei care cred în Numele Fiului lui Dumnezeu au viață veșnică.

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 20.1-26 · Filimon 1-12

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    OBSTACOLE PE CALEA CREDINȚEI (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Voi alergaţi bine: cine v-a tăiat calea…?” (Galateni 5:7)


    Va trebui să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta, și să  nu mai dai vina pe alții.

    În Grădina Edenului, când Dumnezeu l-a întrebat pe Adam de ce a mâncat din pom, el a dat vina pe soția sa: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.” (Geneza 3:12). Apoi citim: „Domnul Dumnezeu a zis femeii: ,Ce ai făcut?’ Femeia a răspuns: ‚Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.’” (Geneza 3:13). Eva a dat vina pe diavol. Le-a acceptat Dumnezeu scuzele? Nu! El i-a zis lui Adam: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‚Să nu mănânci deloc din el’ blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp.” (Geneza 3:17-18). Apoi i-a spus Evei: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” (Geneza 3:16). După ce au fost rostite aceste cuvinte, Adam și Eva au fost alungați din Paradis!

    „Dacă Dumnezeu cunoaște totul”, întrebi tu, „cum se face că S-a mâniat pe Adam și pe Eva?” Pentru că niciunul dintre ei nu și-a asumat răspunderea pentru faptele sale! Când păcătuiești, Dumnezeu este gata să te ierte (vezi Neemia 9:17). Cu toate acestea, El nu acceptă să acoperi, să justifici, să te scuzi, să te eschivezi, și să dai vina pe altcineva.

    Cuvântul Său spune: „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.” (Proverbele 28:13). Așadar, dacă dorești să înaintezi pe calea credinței, trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 12:22-37


    Invidioşi pe puterea şi pe autoritatea Domnului Isus, fariseii Îl urăsc pe Învăţătorul şi, pentru că nu-I pot contesta minunile, atunci Îi contestă originea puterii Sale. Cum au mai făcut deja (cap. 9.34; 10.25), ei atribuie domnului demonilor puterea Duhului Sfânt, cea pe care Dumnezeu o dăduse Preaiubitului Său (v. 18; comp. cu Marcu 3.29,30): aceasta era o hulă împotriva Duhului Sfânt, un păcat ce nu putea fi iertat. Lucrarea Domnului, dimpotrivă, era dovada triumfului Său asupra lui Satan, „omul cel tare„: îl „legase„ în pustiu prin Cuvânt (4.3-10), iar acum îi elibera pe captivii săi (Isaia 49.24-25).

    Apoi Isus le arată acestor farisei că ei înşişi erau sub stăpânirea lui Satan, asemeni unor pomi răi care fac roade rele.

    „Din prisosul inimii vorbeşte gura” (v. 34). Dacă inima noastră este plină de Domnul Hristos, ne va fi imposibil să nu vorbim despre El: „Inima mea clocoteşte…” scriau fiii lui Core în Psalmul 45 … spun ce am compus despre Împăratul. Dar, dacă inima nu ne este plină de Domnul Hristos, gândurile rele ascunse în străfundurile noastre vor ieşi, mai devreme sau mai târziu, pe buze, iar pentru „orice cuvânt nefolositor” (v. 36), fiecare va da socoteală într-o zi.

  • 20 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Eu Îl voi ruga pe Tatăl, și vă va da un alt Mângâietor, ca să fie cu voi pentru totdeauna: Duhul adevărului.

    Ioan 14.16,17


    Isus urma să plece și să-i lase pe pământ pe ucenicii Săi întristați. El le îndreaptă privirile către Duhul Sfânt, a Cărui prezență avea să umple golul lăsat prin plecarea Sa. Fiind Mângâietorul, misiunea Sa era să rămână cu ei pentru totdeauna. Prin urmare, de îndată ce Domnul S-a suit la ceruri, a venit împlinirea promisiunii Sale (Ioan 16.7) și Adunarea a fost formată prin botezul Duhului Sfânt, în ziua Cincizecimii.

    Înțelegem noi ce privilegiu avem să trăim în această dispensație, în care Duhul Sfânt este pe pământ? Ne dăm seama că nu poate exista vreo dorință cerească, vreun simțământ al dragostei sau vreo sclipire a credinței, fără lucrarea Sa plină de har? El face să ne devină prețios Cuvântul lui Dumnezeu și astfel să fim sfințiți. Potrivit caracterului slujirii Sale, Mângâietorul ne prezintă Persoana și lucrarea Domnului Isus într-o lumină mereu nouă și tot mai binecuvântată.

    Cât de prețios este numele pe care Domnul I-l dă – Mângâietorul! Ce nume minunat pentru cei ai Săi plini de întristare! Largă este familia celor întristați, însă Mângâietorul are un balsam vindecător pentru fiecare – pentru cel slab, pentru cel încercat, pentru cel îndoliat, pentru cel muribund! Cât de diferit este El de mângâietorii omenești!

    Cu siguranță este bine pentru noi să știm că Duhul Sfânt a venit la noi direct de la Dumnezeu, ca rod al mijlocirii lui Isus – „Deci, dacă voi, fiind răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl cel din cer va da Duh Sfânt celor care-L cer de la El?” (Luca 11.13).

    J. R. MacDuff

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Oprește-te acum și-ți voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu.
    Este timpul să căutați pe Domnul.
    Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!

    1 Samuel 9.27; Osea 10.12; Psalmul 90.12



    Nu am timp!

    Ce timpuri trăim! Progresele tehnice înregistrate în toate domeniile ne permit să fim tot mai performanți, să câștigăm timp. Multimedia, canalele de comunicare, calculatoarele și aparatele de tot felul au bulversat viața de familie și activitatea profesională, relațiile sociale și modalitățile de deplasare. Putem face multe lucruri, mult mai repede și mai eficient, și totuși cu toții ne plângem că nu avem timp.

    Dar putem noi oare să contabilizăm timpul pe care-l petrecem zilnic pe telefoane, tablete și ecrane de toate felurile? Nu este viața de familie invadată, din ce în ce mai mult, de nenumăratele activități ale părinților și copiilor?

    Să nu ne lăsăm înecați de acest tsunami de sunete și de imagini. Oprește-te acum pentru a citi sau a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. Oricare ar fi suportul, scris sau audio, Dumnezeu ne vorbește în Biblie. Cuvintele Lui sunt adevărate, sigure, unice. Ele ne arată, în mod clar, răul care este în inima oricărui om și rezultatele nefaste ale acestei stări de fapt.

    Dar acest Cuvânt viu ne arată, în măsura în care îl credem, cum să ne eliberăm, cum să dobândim o inimă înțeleaptă. Înțelepciunea lui Dumnezeu s-a revelat în Isus, care a fost trimis din cer la noi, oamenii. Astăzi, cel mai important lucru este să-L cunoaștem pe El, să înțelegem cuvintele Lui și să le primim, să credem în El, și astfel să primim viața eternă.

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 18.19-32 · Tit 2.1-8

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNTRISTĂRILE NE MODELEAZĂ – Fundația S.E.E.R. România

    „…întristările noastre… lucrează pentru noi…” (2 Corinteni 4:17)


    În urma unui sondaj efectuat în S.U.A. de George Barna, a rezultat că doi din trei americani s-au declarat „creștini ocazionali.” Este un termen interesant, dar la ce se referă el? În esență, ne descrie o persoană care nu-și ia angajamente, care-și urmărește interesul propriu, și merge la biserică de sărbători. Însă iată cum descrie apostolul Pavel viața creștinului: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” (2 Corinteni 4:7).

    Să reținem cuvântul „comoară”. Apostolul Pavel prețuia ceea ce a pus Dumnezeu în el; ocrotea lucrul acesta, se bucura de el și profita de el la maximum. Oare toate acestea presupun că viața creștină este ușoară sau lipsită de necazuri? Nu, iar Pavel continuă: „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:16-18).

    Să remarcăm faptul că „întristările noastre… lucrează pentru noi…” Dumnezeu folosește experiențele vieții – bune și rele – pentru a ne îmbogăți, pentru a ne cizela, pentru a ne face mai profunzi și mai credincioși. Și încă un adevăr important: ceea ce crezi sau vorbești în timpul perioadelor dificile determină calitatea vieții tale spirituale și a viitorului tău! „‘Am crezut, de aceea am vorbit!’ şi noi credem, şi de aceea vorbim.” (2 Corinteni 4:13).

    Așadar, în loc să spui că situația prin care treci lucrează împotriva ta, ridică-te prin credință și declară: „Lucrează în favoarea mea!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 11:1-19


    Domnul nu S-a mulţumit numai să trimită ucenici: El Şi-a continuat şi propria Sa lucrare, în timp ce Ioan Botezătorul, încă din cap. 4.12, şio sfârşise pe a sa, în închisoarea lui Irod.

    Întrebarea pe care ucenicii lui Ioan vin să I-o pună Domnului Isus din partea acestuia trădează descurajarea şi nedumerirea lui Ioan: „…Acela Căruia Îi fusese marele premergător nu Îşi lua împărăţia şi nu făcea nimic pentru a-l elibera… Nu era El Mesia cel promis?” Domnul îi trimite lui Ioan un răspuns prin care îi pune, cu blândeţe, degetul pe rană (v. 6), însă înaintea mulţimilor dă o mărturie despre Ioan incomparabil mai măreaţă decât despre oricare alt profet (v. 7-15).

    Când este vorba de intrarea în împărăţie, violenţa (năvala) devine o calitate, şi chiar o calitate indispensabilă (v. 12). Dumnezeu ne deschide toate comorile Lui, dar se cere din partea noastră să dorim fierbinte să avem tot ceea ce El ne oferă, zelul sfânt al credinţei care-şi însuşeşte cu curaj toate promisiunile divine. Vai, câţi tineri şi tinere au rămas la uşă din lipsă de hotărâre şi de forţă, de teama luptelor şi a renunţărilor. Să nu uităm că fricoşii vor fi alături de cei necredincioşi, de ucigaşi şi de toţi ceilalţi păcătoşi care nu s-au pocăit (Apocalipsa 21.8).

  • 19 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și în al treilea an al împărăției sale a trimis pe căpeteniile sale … să-i învețe pe oameni în cetățile lui Iuda; și cu ei pe leviți … și cu ei pe Elișama și pe Ioram, preoții. Și-i învățau pe oameni în Iuda și aveau cu ei cartea legii Domnului; și au mers prin toate cetățile lui Iuda și-i învățau în popor.

    2 Cronici 17.7-9


    Leviții (21) – Poporul capătă învățătură cu privire la legea Domnului

    Citim despre Iosafat că „a umblat în căile dintâi ale lui David, tatăl său, și n-a căutat pe baali; ci L-a căutat pe Dumnezeul tatălui său și a umblat în poruncile Sale … și inima lui s-a întărit în căile Domnului”. Dumnezeu putea binecuvânta un astfel de împărat, dându-i pace și făcându-l să prospere, fiindcă el căutase să fie credincios și îndepărtase idolatria din țară.

    Iosafat s-a dovedit înțelept în acest timp de pace și de prosperitate. Nu și-a folosit autoritatea de împărat ca să forțeze poporul să se alipească de legea lui Dumnezeu, ci a trimis șaisprezece dintre căpeteniile sale, majoritatea dintre ei leviți, să meargă în ținutul lui Iuda, cu cartea legii, și să-i învețe pe oameni cu privire la lucrurile pe care Dumnezeu le dorea de la ei. Ce trebuie să fi fost pentru acești oameni evlavioși să meargă din cetate în cetate ca să dea învățătură din legea lui Dumnezeu! Să nu uităm că, în acele timpuri, oamenii nu aveau fiecare o copie a Cuvântului lui Dumnezeu, așa că trebuie să fi fost un eveniment major atunci când acești oameni ajungeau în fiecare cetate pentru a învăța poporul din legea lui Dumnezeu.

    Și astăzi există slujitori ai Domnului care cheltuie timp și efort pentru a-i învăța pe sfinți din Cuvântul lui Dumnezeu. Pe câmpurile de misiune, sufletele sunt aduse de la întuneric la lumină, așa că este mare nevoie de îndrumare și de învățătură. Este nevoie însă de aceste lucruri și în mijlocul nostru, pentru ca tinerii să cunoască adevărurile Scripturii și să crească spiritual. A-i învăța pe credincioși voia lui Dumnezeu din Cuvântul Său este o lucrare prețioasă și de mare importanță și în zilele noastre.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să nu vă conformați veacului acestuia, ci să fiți transformați, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți înțelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.

    Romani 12.2



    Viața – o călătorie cu un autovehicul fără frâne

    Iulian și Marcel mergeau cu mașina pe autostradă. Doreau să respecte limita de viteză, dar acul tahometrului urca mereu. Când apăreau în fața lor camioane, care păreau că se târăsc, erau nevoiți să reducă viteza.

    O mică pană i-a obligat să oprească pe banda de urgență. Când au coborât din mașină, gălăgia părea asurzitoare, autovehiculele goneau pe lângă ei într-un iureș nesfârșit, iar camioanele păreau adevărate tunete într-o furtună puternică!

    Marcel a exclamat: „Ce nebuni sunt! Cu ce viteză conduc!”. Iulian i-a răspuns: „Exact ca și noi. Și noi suntem la fel de nebuni!”. Câteva minute mai târziu și-au reluat călătoria cu atenție. După un timp, Iulian a spus: „Și dacă viața noastră ar fi ca această autostradă? Trăim așa de rapid și nu suntem conștienți de pericole…”.

    Exact așa este! Am putea compara viața noastră cu o călătorie cu un autovehicul fără frâne. Fiecare trece cu vederea pericolul, pentru că și ceilalți fac același lucru. Cât de neînțelept este să alergăm în viața noastră spre veșnicie, fără să ne gândim la țintă!

    Unui tânăr plin de energie i s-a spus: „Oprește-te acum și-ți voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu” (1 Samuel 9.27). Acum a venit rândul nostru să stăm și noi liniștiți și să ascultăm ce mesaj personal are să ne transmită Biblia! Să dăm răspuns la întrebări ca acestea: Pentru ce trăim? Încotro mergem? Ce loc ocupă Dumnezeu în viața noastră?

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 18.1-18 · Tit 1.10-16

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EȘTI NEPRIHĂNIT ÎN OCHII LUI DUMNEZEU – Fundația S.E.E.R. România

    „…nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire…” (Evrei 5:13)


    Autorul epistolei către Evrei scrie în 5:13 că: „oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc.” Neprihănirea nu este o stare pe care o dobândești prin eforturi omenești, ci este o poziție în care te pune Dumnezeu atunci când te încrezi în Hristos. Începând cu acel moment, Dumnezeu dorește să te consideri „neprihănit”, așa cum te vede și El pe tine. „Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege-despre ea mărturisesc Legea şi proorocii – şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El.” (Romani 3:20-22).

    Dacă te străduiești din răsputeri să fii neprihănit ca să ajungi în rai, citește următorul verset: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21). În același fel în care Dumnezeu L-a făcut pe Domnul Isus „să fie păcat” pentru noi, în clipa în care crezi în Hristos, Dumnezeu te face „să fii neprihănit.” Vei păcătui în continuare, pentru că trăiești într-un trup de carne păcătoasă… Și până nu vei dobândi noul trup, mereu va fi așa. Ai auzit poate de „durere iluzorie” – o senzație care își are sursa într-o parte a trupului pe care n-o mai ai… Credincioși fiind, noi suferim de dureri iluzorii de care trebuie să ne debarasăm. Cum? Înțelegând diferența dintre poziția noastră și starea noastră. Poziția noastră „în Hristos” ne dă siguranța și încrederea în Dumnezeu. Iar următorul verset din Scriptură spune: „Căci Împărăţia lui Dumnezeu… este… neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” ( Romani 14:17). Și dacă știm că suntem considerați neprihăniți în ochii lui Dumnezeu, avem pace… și pentru că avem pace, avem bucurie!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 10:24-42


    După cum „nu este ucenic mai presus de învăţătorul său” (v. 24), tot astfel, nimeni nu poate pretinde să fie tratat mai bine decât stăpânul său. Fie creştin, fie evreu în vremea necazului, adevăratul ucenic trebuie să se aştepte din partea lumii nedrepte şi pline de răutate la o împotrivire asemănătoare aceleia cu care a fost întâmpinat Domnul Isus (v. 17,18). Aceasta îi va da însă ocazia să guste şi toate resursele harului, ale acestui har nelimitat care îl cunoaşte şi îl susţine pe cel răscumpărat, păzindu-i până şi un fir de păr (v. 30; vezi 2 Corinteni 12.9).

    Credinciosul trebuie să facă faţă nu numai urii lumii, ci prea adesea şi ostilităţii cu care este întâmpinat chiar şi în propria familie (v. 36). Să nu se descurajeze! Domnul a anunţat în mod expres că va fi aşa şi a prevăzut resurse şi pentru acest caz.

    A ne lua crucea înseamnă a ne purta semnul distinctiv al condamnaţilor la moarte; altfel spus, aceasta înseamnă că am terminat cu plăcerile lumii, că am renunţat la voinţa proprie. Din punctul de vedere al oamenilor, aceasta se traduce cu a ne pierde viaţa, însă Învăţătorul combate părerea omenească, afirmând că acesta este singurul mod de a o câştiga. Şi din nou aflăm din gura Domnului Isus că motivul esenţial al acestei atitudini trebuie să fie: „din dragoste pentru Mine„ (2 Corinteni 5.1415).

  • 18 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ca să știți … ce este nemărginita mărime a puterii Lui față de noi, care credem, după lucrarea puterii tăriei Lui, care a lucrat în Hristos, înviindu-L dintre morți, și L-a așezat la dreapta Sa, în cele cerești … și L-a dat Cap peste toate, Adunării.

    Efeseni 1.18-22


    Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (8)

    Cât de mare este puterea care L-a înviat pe Hristos dintre cei morți și L-a așezat la dreapta lui Dumnezeu! Remarcați că, acum, fiind Omul înălțat, așezat la dreapta lui Dumnezeu, Hristos este dat să fie Cap. El este Cap peste toate lucrurile, însă Evrei 2.8 ne spune că această domnie a Lui universală nu este văzută public, deși este deja adevărată. El însă este și Cap al Adunării Sale. Chiar dacă faptul că El este Cap peste toate lucrurile nu este încă văzut și recunoscut de această lume, noi avem privilegiul, ca popor al Lui, să-L recunoaștem și să ne supunem Lui ca și Cap al nostru. Nu avem nevoie de un cap pământesc, fiindcă avem un Cap în cer, care este de ajuns să ne hrănească și să ne îndrume atunci când suntem strânși laolaltă.

    Iosif ne prezintă o imagine ajutătoare în această privință. El a hrănit „cu pâine pe tatăl său și pe frații săi și toată casa tatălui său, după familiile lor” (Geneza 47.12). Tot așa, Iosif al nostru poate să ne hrănească. Iosif a putut da îndrumări pentru a salva întreaga țară a Egiptului și de asemenea pentru a-i îndruma pe frații săi (Geneza 45.17-24). La fel, Hristos poate să ne îndrume cu privire la cum, când și ce trebuie să facem în strângerile laolaltă. În final, vedem întreaga țară a Egiptului sub comanda lui Iosif (Geneza 41.44). Domnul, de asemenea, este Cel care are controlul asupra strângerilor noastre. Voia Lui trebuie să se facă. Dacă ne supunem Lui, vom primi o binecuvântare deplină.

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit cuvântul Tău. Acum ei au cunoscut că toate câte Mi-ai dat Tu sunt de la Tine. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis.

    Ioan 17.6-8



    Gânduri cu privire la Ioan 17

    Înainte ca Domnul Isus să exprime alte dorințe ale inimii Sale cu privire la ai Săi, El i-a descris în cuvinte mișcătoare.

    Ucenicii nu mai aparțineau acestei lumi, așa cum nici Hristos nu a aparținut acestei lumi. Erau ei dezavantajați din această cauză? Nu, dimpotrivă! Ai Săi cunoșteau Numele Tatălui. Ucenicii au putut să-L cunoască pe Tatăl în viața și în lucrările lui Isus.

    Mai departe, Domnul a spus că ucenicii aparțin Tatălui. Ei erau incluși dintotdeauna în planul dragostei Tatălui.

    „Ei au păzit Cuvântul Tău.” Ce plină de har este această apreciere! Să ne gândim cât de greu înțelegeau ucenicii! Totuși, ei au crezut și au recunoscut că tot ceea ce făcea și spunea Domnul venea de la Dumnezeu Tatăl.

    Ucenicii mai aveau de învățat ceva: Isus nu era doar Mesia, pe care L-a promis Dumnezeu, ci El era și Fiul veșnic, care a ieșit de la Tatăl – o dovadă a dragostei Sale. Faptul că Tatăl L-a trimis pe Fiul Său dovedește dragostea Tatălui față de noi, copiii Săi. Cât de mult Se bucură Domnul să cunoaștem și să savurăm această legătură a dragostei cu Tatăl!

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 17.15-29 · Tit 1.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ UMBLĂM PRIN CREDINȚĂ – Fundația S.E.E.R. România

    „…calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam…” (Romani 4:12)


    Biblia vorbește despre cei care „calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam.” Cum putem și noi să umblăm în felul acesta? Să privim la Avraam:

    1) Avraam L-a crezut pe Dumnezeu „…care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” (Romani 4:17). Când Dumnezeu îți face o promisiune, El are puterea de a o împlini, chiar și atunci când toate dovezile și lucrurile înconjurătoare contravin spuselor Sale.

    2) „Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri…” (Romani 4:18). Chiar și atunci când orice licăr de speranță s-a spulberat, Avraam a crezut în continuare. De ce? Deoarece nădejdea lui era în Dumnezeu! Dacă te simți neajutorat astăzi, gândește-te la aceste cuvinte: „Întoarceţi-vă la cetăţuie, prinşi de război plini de nădejde! O spun şi astăzi, că îţi voi întoarce îndoit!” (Zaharia 9:12).

    3) „El a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” (Romani 4:18). Să reținem exprimarea „după cum i se spusese”; când Dumnezeu face o promisiune, aceasta conține în ea o putere de autoîmplinire care o face să devină realitate. „Tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11).

    4) „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu.” (Romani 4:20). Cuvântul „a se îndoi” ne spune că Avraam nu a ezitat, nu a șovăit, nu s-a certat cu el însuși, nu s-a lăsat influențat de părerea altora. În schimb, a rămas hotărât și ferm. Aceasta este umblarea prin credință!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 10:1-23


    Cei doisprezece ucenici au devenit apostoli (v. 2). În timp ce îi enumeră pe toţi, scriitorul Matei îşi aduce aminte de vechea sa ocupaţie şi o consemnează: „Matei, vameşul…„ (vezi 21.31 sf.). După ce au fost instruiţi prin cuvintele şi prin exemplul divinului Învăţător, a sosit momentul să fie trimişi (apostol înseamnă trimis) ca lucrători la seceriş. Un copil nu merge toată viaţa la şcoală, este evident aceasta, însă, într-un sens, credinciosul este tot timpul în şcoala lui Dumnezeu. Mai devreme sau mai târziu trebuie să ne însuşim lecţiile de bază, în special cele despre totala noastră incapacitate naturală, iar numai după aceea putem fi folosiţi de Domnul.

    Să mai observăm câteva aspecte de maximă importanţă: Cel care cheamă, care pregăteşte, care trimite, care îndrumă, susţine, încurajează şi îi răsplăteşte pe slujitorii Săi este Domnul. Aceştia nu umblă dintr-un impuls propriu şi nici trimişi de oameni. Ei nu numai că nu aşteaptă nicio plată de la oameni, ci şi dau gratuit ceea ce au primit gratuit. Cât de mult sunt pierdute astăzi din vedere aceste adevăruri simple în creştinătate! Sub formă de comitete, de ierarhii sau de diverse organizaţii, între Domnul şi lucrătorii Săi s-au interpus persoane, adesea bine intenţionate, în detrimentul lucrătorilor şi, mai presus de toate, al lucrării care le fusese încredinţată.

  • 16 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Învață-ne să ne numărăm astfel zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă.

    Psalmul 90.12


    Titlul acestui psalm ne spune că a fost scris de Moise. Cea mai mare parte a lui vorbește despre condiția muritoare a omului, care este „ca iarba care înverzește: dimineața înflorește și înverzește, seara este tăiată și se usucă”. Moise mai spune în acest psalm că lungimea vieții noastre este de șaptezeci de ani și, pentru cei mai tari, de optzeci (versetul 10). Știm că uneori oamenii trăiesc chiar mai mult decât atât. Moise însuși a fost o excepție de la această regulă – el a trăit o sută douăzeci de ani și, când a murit, „ochiul său nu se întunecase, nici puterea lui nu-l părăsise” (Deuteronom 34.7).

    Deci ce învățăm din toate acestea? Știm că vom muri cu toții – procentajul morții este de 100% (Enoh și Ilie fiind singurele excepții). Lucrul principal este acesta: „Învață-ne să ne numărăm astfel zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă”. Cu alte cuvinte, în perspectiva morții inevitabile, există lucruri pe care le putem învăța. Cineva a spus: «Avem o singură viață, care va trece curând; doar ceea ce am făcut pentru Hristos va rămâne». Iată înțelepciunea! Tolstoi a scris: «Există vreo semnificație a vieții mele pe care moartea să n-o distrugă în cele din urmă?». La scaunul de judecată a lui Hristos se va vedea ce am făcut cu timpul nostru aici, pe pământ.

    Moise spune că anii noștri „trec repede și noi zburăm” (versetul 10). Întrebarea este: Unde zburăm? Albert Einstein, marele fizician, călătorea cu trenul prin America. Controlorul l-a văzut stând în genunchi și căutându-și biletul. «E în regulă, domnule Einstein», i-a spus el, «știu cine sunteți». Einstein a răspuns: «Știu și eu cine sunt. Problema e că nu știu unde merg». Să avem siguranța că știm unde mergem și să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm astfel înțelepciune de la Dumnezeu!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căutați și veți găsi … Cine caută găsește.
    Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi; chemați-L cât timp este aproape.

    Matei 7.7,8; Isaia 55.6



    Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi

    Făceam cumpărături într-un mare magazin de mobilă. Printre suporturi de reviste, cutii de păstrare a fel de fel de articole, comode și multe alte obiecte de mobilier, mai mult sau mai puțin folositoare la menținerea ordinii în casă, am zărit următorul slogan publicitar: „Viața ar fi mai ușoară, dacă ai găsi ceea ce cauți”. Cel care făcuse această reclamă fusese interesat să vină în sprijinul vânzărilor. Aici, căutarea și găsirea se refereau la obiecte care le-ai fi putut rătăci, deci la lucruri materiale pe care deja le aveam!

    În ce privește însă căutarea după valori supreme, trebuie să știm exact unde le putem găsi. Unde aflăm sensul vieții? Unde găsim adăpost, siguranță, pace și bucurie statornică? În lume există multe oferte, de aceea, a găsi ceea ce cauți este mult mai dificil în cazul valorilor ideale. Cine este înțelept merge la sursă: la izvorul tuturor bunurilor, la Dumnezeu, Sursa vieții.

    Numai Dumnezeu vrea și poate să liniștească setea arzătoare de viață. În Isaia 55 citim că Dumnezeu ne cheamă și ne oferă bogăția Lui „fără bani și fără plată”. În același timp ne atenționează cu privire la alte oferte, care nici nu sunt gratuite și nici nu ne pot da ceea ce căutăm. El ne spune: „Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi; chemați-L cât timp este aproape”.

    Dumnezeu apelează la inima noastră. Să o deschidem la chemarea Sa, și El ne va oferi din plin tot ceea ce sufletul își dorește: iertare, pace, bucurie, dragoste, bunătate, credincioșie!

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 16.5-23 · 2 Tesaloniceni 3.1-5

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM POȚI FI BIRUITOR ÎN LUPTĂ – Fundația S.E.E.R. România

    „Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat…” (1 Timotei 6:12)


    Astăzi vom vorbi despre șase strategii biblice, pe care le putem folosi pentru a ne învinge dușmanul atunci când se ridică împotriva noastră.

    1) Pregătește-te pentru luptă! „Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat”. Planifică și calculează ca un general care se pregătește pentru luptă; studiază cum să-l ataci și cum să-l învingi pe dușmanul tău, diavolul.

    2) Roagă-te cu încredere! Biblia ne învață să ne apropiem de tronul lui Dumnezeu „cu deplină încredere” (vezi Evrei 4:16). Iar asta înseamnă să-ți afirmi cu îndrăzneală credința, nu-i așa ? Nu fi timid cu Dumnezeu! El este „Ava”, care înseamnă „Tată”! Tu ești copilul Său răscumpărat, așa că apropie-te cu încredere și cere-I ceea ce ai nevoie.

    3) Rostește cu îndrăzneală adevărul Scripturii! Apostolul Petru scria: „Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu…” (1 Petru 4:11). Cu alte cuvinte, folosește Cuvântul lui Dumnezeu atunci când te împotrivești forțelor demonice… „Întăriţi-vă în Domnul…” (Efeseni 6:10).

    4) Fii generos! Măsura cu care dăruiești este măsura cu care primești. „Unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.” (Proverbele 11:24-25). Nicio dărnicie nu este prea mică, și niciuna nu este prea mare.

    5) Slujește cu credincioșie! Biblia învață ca orice faci, să faci cu toată inima (vezi Eclesiastul 9:10). Nu aborda, sarcinile pe care le ai de făcut, în silă, și cu dorința de a scăpa cât mai repede! Lasă înflăcărarea Duhului Sfânt să te călăuzească, și du la bun sfârșit ce ai de făcut (vezi 2 Timotei 1:6). 6) Iubește necondiționat! Ca urmaș al lui Hristos, trebuie să te străduiești să-i iubești pe ceilalți așa cum îi iubește El: în mod necondiționat, și într-un spirit de jertfire!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 9:1-17


    Bolile pe care Domnul le-a întâlnit, sub diferitele lor forme, şi pe care le-a vindecat, sunt tot atâtea aspecte ale stării triste în care a găsit făptura creată de El. Lepra pune accentul pe întinarea prin păcat; frigurile simbolizează agitaţia necontenită care-i stăpâneşte pe oamenii acestei lumi; demonizatul este direct stăpânit de Satan, în timp ce surdul, orbul şi mutul (v. 27,32; cap. 11.5) au simţurile incapabile să perceapă chemarea Domnului şi nu ştiu să se roage. Paraliticul care a fost adus la Domnul Isus demonstrează totala incapacitate a omului de a face cea mai mică mişcare spre Dumnezeu (comp. cu Ioan 5.7); el nu spune nimic: doar aşteaptă şi … speră. Dar Doctorul divin (v. 12) ştie că o boală şi mai gravă măcina sufletul acestui paralitic şi începe prin a-l elibera întâi de aceasta: „Iertate sunt păcatele tale„ (v. 2). Ce ar trebui să ne neliniştească mai mult, atât la noi, cât şi la alţii: boala, sau păcatul?

    Să urmărim acum chemarea lui Matei, aşa cum o relatează chiar el: Matei nu ezită să mărturisească faptul că făcea parte dintre păcătoşii pentru care venise Domnul Hristos.

    Întrebarea din v. 14, pusă de ucenicii lui Ioan, dă prilejul unei noi învăţături: Pentru a putea cuprinde vinul cel nou al Evangheliei, burdufurile cele vechi ale religiei iudaice nu-şi mai au rostul.

  • 15 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu vă lipsește niciun dar al harului, așteptând descoperirea Domnului nostru Isus Hristos.

    1 Corinteni 1.7


    Darurile de har și venirea lui Hristos (2)

    Hristos ne-a dat, prin Duhul Sfânt, daruri de har pentru a fi folosite la zidirea Trupului Său, în timp ce așteptăm venirea Sa. Pentru ca aceste daruri să fie folosite așa cum trebuie, este nevoie să fim sfințiți pentru Domnul și să avem afecțiune pentru El. În felul acesta, El nu numai că ne va putea folosi, însă noi înșine vom dori din toată inima să fim folosiți de El.

    Pe măsură ce darurile pe care le avem se dezvoltă, este de asemenea foarte important să învățăm să le folosim sub călăuzirea Duhului Sfânt. Altfel, lucrarea pe care o facem nu va avea rezultatele dorite. Aceasta era problema principală a corintenilor. Ei aveau în mijlocul lor toate darurile, însă acestea nu erau folosite în dragoste, în vederea zidirii și potrivit cu rânduiala divină. Unii credeau că anumite daruri erau mai importante, iar alții nu le exercitau pe ale lor, fiindcă nu erau la fel cu ale altora. Trebuie să înțelegem că, dacă un dar a fost prin Duhul Sfânt, el este important și util. Acest dar trebuie acceptat la locul lui și în măsura în care a fost dat – nu comparându-l cu altele – și trebuie folosit prin Duhul Sfânt pentru zidirea Trupului.

    Citim apoi că Domnul nostru Isus Hristos „vă va și întări până la sfârșit, ca să fiți de neînvinuit în ziua Domnului nostru Isus Hristos”. Acest lucru este o încurajare pentru noi. Lucrurile nu stăteau așa cum trebuie în mijlocul corintenilor, iar starea poporului lui Dumnezeu astăzi este încă și mai joasă. Dumnezeu însă este la lucru și Lui Îi face plăcere să folosească vase „pregătite pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 2.21). Aceasta demonstrează importanța fiecărui dar al Duhului Sfânt, care lucrează prin intermediul tuturor mădularelor Trupului lui Hristos.

    Scopul lui Dumnezeu pentru aceste daruri de har, în timp ce așteptăm venirea lui Hristos, este „să creștem în toate până la Cel care este Capul, Hristos” (Efeseni 4.15). Facă El ca acest scop să se împlinească!

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul și El i-a scăpat din necazurile lor. I-a călăuzit pe un drum drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.

    Psalmul 107.6,7



    Biblia mi-a schimbat viața (2)

    „La a doua citire a Bibliei am subliniat câteva versete pe care le înțelegeam foarte bine și care promiteau viața veșnică. Dar erau și versete care mă atenționau cu privire la judecata lui Dumnezeu și care îmi arătau ce fel de om sunt în realitate: un păcătos care nu merita să trăiască. Dar am citit și versete care arătau că Isus a murit și a înviat tocmai pentru mine.

    Pe parcursul unui an am citit de trei ori Biblia de la un capăt la altul. Acum doream să trăiesc cu acest Dumnezeu pe care Îl găsisem în Biblie și doream să-I aparțin lui Isus. Aveam 17 ani. Într-o seară, am îngenuncheat în fața patului și I-am spus lui Dumnezeu toată viața mea. De fapt, El știa toate gândurile și faptele mele. L-am rugat pe Isus Hristos să devină Domnul vieții mele.

    Acum am peste 30 de ani. De atunci, viața mea Îi aparține Domnului Isus Hristos. N-am mai avut gânduri de sinucidere și ele nu mai sunt o problemă pentru mine. Viața mea nu îmi mai aparține mie, ci Lui.

    Oamenii spun că Biblia este scrisoarea lui Dumnezeu adresată nouă, oamenilor. Totuși, pentru mine, ea este mai mult decât scrisoarea lui Dumnezeu scrisă de mult timp. Pentru mine, ea este vorbirea actuală a lui Dumnezeu în viața mea. Biblia mi-a arătat calea spre Dumnezeu și mi-a schimbat viața. Venind la El, am primit iertare, iar de atunci viața mea a avut o altă perspectivă.

    Citește Biblia! Este singura carte care-ți poate schimba cu adevărat viața!”

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.30-16.4 · 2 Tesaloniceni 2.13-17

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII CURAJOS! (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „…în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori…” (Romani 8:37)


    Dacă ai ajuns la concluzia că cele mai frumoase zile ale tale au luat sfârșit – așa va fi! Dacă te gândești că ele te așteaptă – așa va fi! După ce și-a pierdut locul de muncă la o companie din top 500, Leonard era plin de teamă și deprimat. Apoi s-a gândit că dacă se dă bătut, ce l-ar mai putea învăța pe fiul său? Dacă el ca tată nu putea învinge provocările, atunci fiul său va învăța că trebuie să cedeze în fața provocărilor vieții. Așa că, Leonard s-a hotărât să-i arate fiului său că, deși problemele l-au doborât, el se putea ridica iarăși. Leonard și-a refăcut CV-ul și i-a sunat pe prietenii săi pentru a le spune că are nevoie de un loc de muncă. După mai multe luni în care a participat la multe interviuri, a primit patru oferte de muncă… iar în prezent lucrează la o companie care îi prețuiește talentul.

    Și-ncă ceva: fermierii din statul Idaho sortează cartofii la recoltare, în funcție de mărime: mici, medii și mari. Cu toate acestea, un fermier care nu a urmat această practică a câștigat mai mulți bani decât restul. Uimit, un vecin l-a întrebat: „Care este secretul tău?” „E simplu”, a răspuns el. „Îmi pun cartofii în remorcă și o iau pe cel mai rău drum din oraș. În timpul călătoriei, cartofii cei mai mici cad în partea de jos a remorcii, cei medii se opresc undeva la mijloc și cei mari rămân deasupra!”

    Autorul Jon Gordon spunea: „Indiferent de adversitatea de care ai parte, scopul tău trebuie să fie mai mare decât provocările tale! În loc să te concentrezi asupra problemelor tale, concentrează-te asupra scopului tău. În loc să te vezi ca pe-o victimă, vezi-te ca pe-un erou. Atât eroii, cât și victimele vor fi doborâți, dar eroii se ridică și, înarmați cu credință, își creează o imagine pozitivă a viitorului!” Deci, cuvântul pentru tine azi este: fii curajos!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 8:18-34


    Cărturarului, care se oferise să-L urmeze pe Domnul oriunde va merge, Domnul nu i-a ascuns faptul că drumul Lui este unul al renunţării totale. Până şi păsările cerului, de care Tatăl ceresc Se îngrijeşte (6.26), o duc mai bine aici decât Însuşi Creatorul lor. Ce umilinţă! El nu avea pe pământ nici unde să-Şi pună capul; numai pe cruce, după ce Şi-a încheiat lucrarea, a putut să-Şi odihnească „sau să–Şi plece” capul (în greacă, acelaşi verb: Ioan 19.30).

    În v. 21, un alt om răspunde la invitaţia Sa printr-o scuză, aparent justificată: nu era îndreptăţit să participe la înmormântarea tatălui său? Totuşi, oricât de urgentă ar putea părea o datorie, niciun „întâi de toate” nu poate lua locul celor pe care ni le-a poruncit Domnul (6.33). Ceea ce au hotărât apoi cei doi oameni nu ni se mai spune. Important este să ştim dacă noi am răspuns chemării Domnului Isus.

    Scena atât de cunoscută şi de frumoasă a trecerii prin furtună ilustrează călătoria credinciosului pe pământ. El întâmpină multe vijelii, dar Salvatorul lui, care este deopotrivă şi Stăpânul stihiilor, este cu el (Psalmul 23.4). El porunceşte vântului şi valurilor, bolilor şi morţii, dar şi puterilor satanice, după cum demonstrează eliberarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarenilor (sau Gherghesenilor, sau Gherasenilor).

  • 14 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu vă lipsește niciun dar al harului, așteptând descoperirea Domnului nostru Isus Hristos.

    1 Corinteni 1.7


    Darurile de har și venirea lui Hristos (1)

    Aceasta este o declarație extraordinară cu privire la darurile generoase ale lui Dumnezeu pentru cei ai Săi: „Nu vă lipsește niciun dar”. Exista vreun dar pe care ei să nu-l fi avut? Prin harul lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt care împarte fiecăruia așa cum El vrea (1 Corinteni 12.11) și potrivit cu măsura credinței pe care Dumnezeu a împărțit-o fiecăruia (Romani 12.3), corintenii nu duceau lipsă de niciun dar. Acesta era rezultatul fericit al evangheliei lui Hristos, care fusese proclamată în mijlocul lor, iar ei fuseseră în orice privință „îmbogățiți în El” (1 Corinteni 1.5). Vedem aici gândul lui Dumnezeu și lucrarea Duhului Sfânt în a da daruri fiecărui credincios, pentru zidirea Trupului lui Hristos.

    Este apoi adăugat: „așteptând descoperirea Domnului nostru Isus Hristos”. Faptul că aceste două lucruri sunt puse împreună ne arată că, în această perioadă, așteptăm descoperirea Domnului nostru Isus Hristos, timp în care tuturor mădularelor Trupului Său le sunt date daruri de har prin Duhul Sfânt. Darurile sunt date în mod specific pentru această perioadă de așteptare și, în timp ce așteptăm venirea lui Hristos, aceste daruri trebuie folosite pentru scopul în care ne-au fost date: pentru zidirea Trupului.

    Doar o viață cu adevărat sfințită pentru Hristos va produce efectul deplin al acestor daruri în fiecare mădular al Trupului Său (2 Timotei 2.20,21). De ce există atât de multă slăbiciune? De ce, mai cu seamă în adunările mici, avem impresia că sunt atât de multe nevoi și că sunt atât de multe lucruri care lipsesc? Poate dintr-o lipsă de devotament față de Domnul Isus? Starea căldicică are întotdeauna ca rezultat nefolosirea și nedezvoltarea darurilor. Chiar dacă o adunare este formată doar din câțiva frați și surori, dacă inimile lor sunt pline de dragoste pentru Hristos și dacă sunt sfințiți și folositori Stăpânului lor (2 Timotei 2.21), vor fi produse rezultate frumoase pentru zidirea Trupului lui Hristos.

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ei rătăceau prin pustie, umblau pe căi neumblate și nu găseau nicio cetate unde să poată locui. Sufereau de foame și de sete; sufletul lor se simțea sfârșit în ei.

    Psalmul 107.4,5



    Biblia mi-a schimbat viața (1)

    Denis povestește:

    „Când eram de 16 ani, viața îmi părea lipsită de sens. Eram atât de deprimat, încât nu mai doream să trăiesc. Din cercul de prieteni mă retrăsesem cu mulți ani înainte și păstrasem doar câteva contacte, strict necesare. Oarecum «funcționam»! Cărțile îmi ofereau posibilitatea să mă retrag și nu dădeam nimic de bănuit nimănui în legătură cu starea mea. Astfel, citeam aproape tot ce prindeam în mână: volume de aventură și polițiste, romane de dragoste, cărți horror – de toate.

    Aveam de ani de zile și o Biblie, pe care nu mai știam de unde o primisem. Ea stătea încă necitită pe raftul de cărți. Dar într-o zi n-am mai avut cărți de citit, în afară de această Biblie, așa că m-am apucat de ea.

    Am început cu Matei 1, cu acele liste genealogice care mi s-au părut puțin seci. Câteva nume le cunoșteam de la orele de religie din școală: Moise, David, Avraam. Totuși, am citit mai departe, întreg Noul Testament, apoi Psalmii și Proverbele.

    Citind Noul Testament, am simțit că întreaga carte îmi vorbește. De aceea nu m-am oprit doar asupra unor versete anume. Astfel, am citit Biblia încă o dată.”

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.13-29 · 2 Tesaloniceni 2.1-12

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII CURAJOS! (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „…trântiți jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:9)


    Oamenii puternici sunt asemenea copacilor care se pleacă sub bătaia vântului… Ei dobândesc tărie prin adversități, pentru că știu și au grijă să facă următoarele cinci lucruri:

    1) Să-și păstreze relațiile. Înțeleptul Solomon a spus: „Mai bine doi decât unul… Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul…” (Eclesiastul 4:9-10). După ce fiul ei a fost ucis, o mamă a format un grup din persoane îndoliate, pentru a-i uni și a-i mângâia. „Ne-am salvat unii pe alții”, a spus ea.

    2) Să-și monitorizeze propria vorbire. Ai grijă cum gestionezi situația în care te găsești. Și când te surprinzi că vorbești negativist, reformulează lucrurile în lumina Scripturii. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Cuvântul este… în gura ta… Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei…” (vezi Romani 10:8) și „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii…” (Proverbele 18:21). În loc să te bălăcești în teamă și mânie, și să te văicărești, mai bine concentrează-te pe ceea ce poți controla: cuvintele pe care le rostești!

    3) Să evoce momentele plăcute ale vieții. Solomon a zis: „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” (Proverbele 17:22). Când Donna Goldman a fost diagnosticată cu scleroză multiplă, ea a continuat să predea. „Îi las pe copii să se joace cu bastoanele mele… câtă vreme nu le folosesc pe post de arme!” a glumit ea. Și pe plăcuța cu numărul de înmatriculare a mașinii sale, scrie așa: „Ridică-te!”

    4) Să răsplătească. Dumnezeu „ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4). Renee Weinhouse, care a supraviețuit unui limfom în stadiul IV (cancer limfatic), și care conduce un grup de sprijin, spunea: „Nimic nu mă face mai fericită decât să redau speranță unui pacient!”

    5) Să aibă grijă de ei înșiși. Dieta sănătoasă și mișcarea regulată ajută la repararea acelor zone ale creierului susceptibile de stres. Când soțul Deborei Robinson a dezvoltat boala Alzheimer, ea a înțeles următorul lucru: „Dacă aveam să fiu bună de dragul lui, trebuia să fiu bună și de dragul meu!” Așadar, ai grijă de tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 8:1-17


    Serviciul dragostei şi cel al dreptăţii Domnului sunt cele care iau acum locul învăţăturilor Sale. Pentru început, suntem martorii a trei vindecări. Leprosul din v. 12 cunoştea puterea lui Isus, dar se îndoia de dragostea Lui: „Dacă vrei, poţi„. Isus voia şi l-a vindecat (Osea 11.3 sf.).

    Centurionul din Capernaum s-a apropiat condus nu numai de sentimentul autorităţii atotputerniciei Domnului, ci şi de cel al propriei nevrednicii: „numai rosteşte un cuvânt…” Această credinţă nemaiîntâlnită L-a mirat şi L-a bucurat pe Domnul Isus. El a dat-o drept exemplu celor care-L urmau, dar ea ne umileşte totodată şi pe noi.

    Este nevoie ca Învăţătorul să lucreze deopotrivă şi în familiile alor Săi: El o vindecă pe soacra ucenicului Petru.

    Isus nu S-a ocupat de bolnavi în felul medicilor care consultă, care pun un diagnostic, prescriu un tratament, îşi încasează onorariul şi pleacă. El nu S-a mulţumit numai să vindece, ci „suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui„ (Isaia 53.4), mergând până la sursa lor, care este păcatul. El le-a simţit toate poverile, toate amărăciunile (Ioan 11.35). O asemenea compasiune este mult mai de preţ decât eliberarea propriu-zisă şi aceasta este ceea ce experimentează mulţi credincioşi prin bolile lor.

  • 11 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cine este cel care condamnă? Hristos este Cel care a murit și, mai mult, a și fost înviat, Cel care și este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care și mijlocește pentru noi.

    Romani 8.34


    Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (7)

    Romani 8 este un capitol minunat. Așa cum s-a spus deseori, începe cu „nicio condamnare” și se încheie cu nicio despărțire de dragostea lui Dumnezeu. În ultima parte a capitolului găsim expresia „pentru noi” repetată de trei ori.

    În primul rând, ni se spune că Dumnezeu este „pentru noi” (versetul 31). Iar dacă El este pentru noi, cine și ce poate fi împotriva noastră?

    În al doilea rând, citim că El L-a dat pe Fiul Său „pentru noi” (versetul 32). În capitolul 4.25 vedem că El a fost dat pentru nelegiuirile noastre. Aici se spune că a fost dat pentru noi. Iar dacă El L-a dat pe Fiul Său, cum nu ne va da, împreună cu El, toate?

    În al treilea rând, citim că Hristos, aflat la dreapta lui Dumnezeu, mijlocește „pentru noi” (versetul 34). Într-o notă triumfală, după ce planul lui Dumnezeu pentru cei ai Săi a fost prezentat în versetele 28-30, sunt puse câteva întrebări. Cine poate aduce vreo acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu, sau cine îi va condamna? Răspunsul implicit este că nimeni, fiindcă Hristos, care a purtat păcatele noastre, care a suferit pedeapsa în locul nostru, nu numai că a fost înviat dintre cei morți, ci este așezat în locul suprem al autorității, la dreapta lui Dumnezeu. Aflat într-un astfel de loc, El nu-i uită pe ai Săi. Scopul lui Dumnezeu se va împlini cu siguranță. Toți cei ai Săi vor fi glorificați și vor purta chipul preaiubitului Său Fiu (versetele 29 și 30). Pe cale există însă pericole, cunoscute și necunoscute, unele dintre ele fiind enumerate la sfârșitul capitolului. Care este resursa noastră? Hristos, aflat la dreapta lui Dumnezeu, mijlocește „pentru noi”! Ce capitol minunat! Scopul lui Dumnezeu este pentru noi; Duhul care locuiește în noi mijlocește pentru noi; Hristos Însuși, aflat la dreapta lui Dumnezeu, mijlocește tot pentru noi. Ce siguranță de neclintit! Să prindem curaj! Dumnezeu este pentru noi!

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Și acum, Tată, preamărește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam cu Tine înainte de a fi lumea.

    Ioan 17.3-5


    Gânduri cu privire la Ioan 17

    Tatăl urma să fie proslăvit și prin viața veșnică pe care Fiul o va dărui acelora care cred în El.

    Ce este viața veșnică? Este natura divină pe care cei care cred o primesc prin nașterea din nou și care le dă posibilitatea să-L cunoască pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Său Isus Hristos și să se bucure de părtășia cu ei.

    Credincioșii Vechiului Testament nu cunoșteau viața veșnică, pentru că atunci ea încă nu era descoperită. Noi o avem în Fiul; El Însuși este viața noastră. Ce binecuvântare cerească!

    Mulți și-au făcut diverse păreri despre Dumnezeu și au ajuns la concluzii greșite, pentru că au pornit greșit: de la natura păcătoasă a omului. De când a venit Hristos, nimeni nu mai trebuie să-și facă o idee greșită despre Dumnezeu. „Omul din cer” L-a proslăvit în mod desăvârșit pe Tatăl și a împlinit la cruce lucrarea de ispășire.

    Pe această temelie L-a rugat Domnul Isus pe Tatăl să-L preamărească. Niciun om nu ar fi putut să exprime o asemenea cerere, ci numai El. Pentru noi ar fi o aroganță să tânjim să fim glorificați de Tatăl. Aceasta putea să o ceară numai unicul Fiu, care Se află în sânul Tatălui. El urma să Se întoarcă în cer ca Om și să rămână acolo tot ca Om. El este acum acolo proslăvit cu gloria Sa veșnică.

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 13.1-39 · 1 Tesaloniceni 5.12-28

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU DOREȘTE SĂ REUȘEȘTI (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” (3 Ioan 2)


    Domnul Isus a lansat și următorul avertisment: „ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?” (Marcu 8:36). Iar cu altă ocazie, le-a spus și pilda cu omul bogat care a murit și a ajuns în iad, în timp ce săracul care trăia din mila bogatului a ajuns în rai. Concluzie: nimic nu este mai important decât mântuirea! Însă Dumnezeu are un plan pentru viața ta, iar El dorește să reușești în viață.

    Apostolul Ioan scria: „doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” Să remarcăm expresia „toate lucrurile” – asta include sănătatea, starea ta mentală și emoțională, familia și relațiile, cariera și banii. „Toate lucrurile” înseamnă chiar așa: toate lucrurile! Nu există niciun domeniu din viața ta de care Dumnezeu să nu fie interesat, sau în care să nu se implice atunci când Îl cauți, când asculți de El, și când Îl slăvești. Încă din Vechiul Testament, El ne-a spus: „Să păziţi dar, cuvintele legământului acestuia, şi să le împliniţi, ca să izbutiţi în tot ce veţi face.” (Deuteronomul 29:9). Iar în Noul Testament, Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33).

    Te-ai implicat trup și suflet în succesul copiilor tăi? Când ei izbutesc în viață, nu sărbătorești oare și tu împreună cu ei? Ei bine, în calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, Tatăl tău ceresc a investit în succesul tău, și Se bucură să îl sărbătorească împreună cu tine. Așa că, și azi: roagă-te și încrede-te în Dumnezeu pentru a reuși în toate demersurile tale!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 6:19-34


    Ochiul simplu este acela care nu se îndreaptă decât spre un singur obiect. Pentru credincios, acest obiect este „comoara„ lui: Domnul Hristos. Noi Îl contemplăm „cu faţa descoperită”
    în Cuvânt şi această viziune ne luminează tot lăuntrul nostru (citiţi 2 Corinteni 3.18 şi 4.6-7). Inima noastră nu poate fi în acelaşi timp şi în cer şi pe pământ. A îndrăgi o comoară cerească şi, în acelaşi timp, a aduna bunuri pentru pământ sunt, prin urmare, două ocupaţii absolut incompatibile. Tot astfel, este imposibil să slujim mai mult decât unui singur stăpân (v. 24); dacă vom încerca, vom constata că poruncile primite sunt adesea contradictorii.

    Renunţând însă la Mamona (la „bogăţii” vezi Luca 16.13), nu cumva ne expunem privaţiunilor, riscând să fim lipsiţi de ceea ce ne este necesar în clipa de faţă? Domnul ne avertizează cu privire la această scuză rea. „De aceea, vă spun: Nu vă îngrijoraţi…” (v. 25). Să deschidem ochii, după cum ne invită Domnul Isus, şi să observăm în creaţie mărturiile nenumărate cu privire la grija plină de afecţiune şi de bunătate a Tatălui ceresc îndreptată spre cele mărunte: flori, păsări… (comp. cu Psalmul 147.9).

    Nu, Dumnezeu nu va rămâne niciodată dator faţă de cei care vor pune interesele Sale pe primul plan în viaţa lor, faţă de cei care-L vor alege pe El (Luca 10.42). Dar trebuie să începem cu aceasta.

  • 10 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Avraam s-a apropiat și a zis: „Vei nimici Tu și pe cel drept cu cel rău?”. … Și Domnul i-a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni drepți în cetate, atunci voi cruța tot locul pentru aceștia”.

    Geneza 18.23,26


    Acest pasaj uimitor descrie conversația lui Avraam cu Dumnezeu, când el mijlocea pentru cetatea Sodomei. Oamenii din Sodoma meritau cu siguranță judecata Lui, din cauza mândriei, lăcomiei și a depravării lor. Avraam însă știa că nepotul său Lot, un om drept, locuia acolo. Cu îndrăzneală și umilință, el a pledat înaintea lui Dumnezeu pentru ca El să cruțe cetatea, datorită celor drepți. Pledoaria lui a continuat până când Dumnezeu a fost de acord să nu distrugă Sodoma, dacă se aflau în ea zece oameni drepți.

    În realitate, câți oameni drepți se aflau acolo? Nu zece, ci unul singur! Nici măcar familia lui Lot n-a arătat respect față de atenționările lui Dumnezeu, nici față de căile Lui. Dumnezeu a trebuit să șteargă cetatea de pe fața pământului, fiindcă nici măcar rugăciunea îndrăzneață a lui Avraam nu putuse anticipa o stare atât de detestabilă a ei.

    Să privim însă cum strălucește îndurarea lui Dumnezeu, chiar și atunci când El exercită judecata! Îngerii au venit la Lot pentru a-l atenționa cu privire la nimicirea care avea să vină, oferindu-i timp să-și salveze familia. Pe când el încă ezita, ei l-au apucat de mână, pe el, pe soția și pe fiicele sale, „Domnul fiind îndurător față de el”, și i-au scos afară din cetate (Geneza 19.16). Când Lot a cerut să se refugieze într-o cetate mică din vecinătate, unul dintre îngeri i-a îngăduit și a adăugat: „Grăbește-te, scapă acolo, pentru că nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo” (Geneza 19.22).

    Avraam îndrăznise să mijlocească pentru Sodoma doar în termeni generali. Deși Dumnezeu nu găsise zece oameni drepți în acea cetate nelegiuită, îndurarea Sa a depășit cu mult cererea lui Avraam. Sodoma avea să fie nimicită, însă Dumnezeu n-avea să-l uite pe Lot. Judecătorul întregului pământ avea cu siguranță să judece drept. Dacă El a judecat Sodoma și, în același timp, l-a salvat pe Lot, înseamnă că „Domnul știe să-i salveze din încercare pe cei evlavioși” (2 Petru 2.6-9).

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dobândește înțelepciune, dobândește pricepere; nu uita cuvintele gurii mele și nu te abate de la ele.

    Proverbe 4.5



    Vorbe înțelepte

    • Sfaturile sunt ca ciupercile: cresc peste tot, dar cele rele îți pot fi fatale.

    • Dacă nu ar exista boli, nu am ști ce înseamnă sănătatea.

    • Să nu te oprești niciodată din a-ți pune întrebări, curiozitatea stă la baza experienței.

    • Este mai bine să poți explica cu puține cuvinte mult, decât cu multe cuvinte puțin.

    • Fericirea din viața ta depinde de calitatea gândurilor tale.

    • Dacă vrei să fii dezamăgit, privește la oameni; dacă vrei să fii descurajat, privește la tine însuți; dacă vrei să fii încurajat, privește la Mântuitorul.

    • Dacă nu poți spune ceva bun despre prietenii tăi, înseamnă că te-ai împrietenit cu cine nu trebuia.

    • O prietenie, cu cât se consolidează mai încet, cu atât rămâne mai stabilă.

    • Fiecare mormânt ne arată cât de scurtă și de efemeră este viața noastră.

    • Doar cel ce crede în victorie poate învinge.

    • Considerați întristările voastre ca umbrele binecuvântărilor ce urmează să vină.

    • Cine vrea să meargă pe două căi deodată, nu va găsi nici una.

    • Interesele comune duc la unitate.

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 12.1-31 · 1 Tesaloniceni 5.1-11

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU DOREȘTE SĂ REUȘEȘTI (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „…toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)


    Unii oameni cred că singurul scop al lui Dumnezeu este să le mântuiască sufletele, să-i ajute să fie cât se poate de morali și de maturi spiritual, și într-o zi să-i ia în cer ca să locuiască cu El! Într-un fel, așa este… Dar există și ceva neadevăr aici: acela că Dumnezeu nu este interesat de locul tău de muncă, de sănătatea ta, de relațiile tale, de finanțele tale sau de visele și de țelurile tale – pentru că acestea sunt lucruri carnale, lumești, trecătoare. Când gândim astfel, noi ignorăm toate promisiunile pe care le citim în Biblie… și de aceea, când ne rugăm, credem că singurul lucru pe care dorește Dumnezeu să-l facă este să ne ajute să devenim sfinți – deci tot mai duhovnicești.

    Să ne uităm în Scriptură și să vedem ce spune Dumnezeu despre asta; dacă punem alături Iosua 1:8; Isaia 48:17 și 3 Ioan 2 rezultă următoarele: „Vei izbândi în toate lucrările tale… te învăț ce este de folos și te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi… doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău.”

    Susținând că Dumnezeu nu ar fi implicat în succesul tău sau în siguranța ta financiară, tu contrazici Cuvântul Său. Dar în consecință te pui într-o postură delicată, pentru că te faci singura sursă a succesului tău, și Biblia numește acest lucru – mândrie! Domnul Isus ne-a dat următoarea învățătură: „Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31-33).

    Așadar, trebuie să înțelegi că: Dumnezeu dorește să reușești în viață, cu motivații și pe căi corecte, și El e gata să te ajute să ai tot ce-ți trebuie pentru asta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 6:1-18


    Milosteniile (v. 1-4), rugăciunile (v. 5-15) şi posturile (v. 16-18) sunt trei manifestări principale prin care oamenii cred că se achită de „îndatoririle lor religioase”. Când acestea sunt făcute într-un mod care atrage atenţia altora, aprecierea pe care o primesc ţine deja loc de răsplată (Ioan 5.44). Vai, cât de vicleană este inima omului şi cum se foloseşte ea şi de lucrurile cele mai bune pentru a se îngâmfa! Darurile cele mai generoase, când sunt făcute la vedere, pot fi însoţite de cel mai crunt egoism; pe chipul nostru afişăm mâhnirea (regretul, căinţa), … iar în adâncul inimii ascundem mulţumirea de sine.

    Domnul ne învaţă cum să ne rugăm. Rugăciunea nu este nicidecum un act merituos, ci o umilă prezentare a nevoilor noastre înaintea Tatălui ceresc, în taina cămăruţei noastre. Nu devin oare prea adesea rugăciunile noastre fraze negândite şi repetări obositoare? (vezi Eclesiastul 5.2). Până şi această frumoasă rugăciune pe care Domnul le-a dat-o ca învăţătură ucenicilor Săi (v. 9-13), atât de bine adaptată necesităţilor momentului, a devenit pentru mulţi o repetiţie zadarnică. Copilul lui Dumnezeu are privilegii pe care israelitul nu le avea: poate să se apropie în orice vreme, prin Duhul, de tronul harului, în Numele Domnului Isus. Folosim noi din plin acest privilegiu?

  • 9 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Leviții au părăsit împrejurimile lor și stăpânirile lor și au venit în Iuda și la Ierusalim, pentru că Ieroboam și fiii săi îi îndepărtaseră din slujba preoției Domnului … Și, după ei, din toate semințiile lui Israel, aceia care își puneau inima să-L caute pe Domnul Dumnezeul lui Israel au venit la Ierusalim să jertfească Domnului Dumnezeului părinților lor. Și ei au întărit împărăția lui Iuda și au făcut tare pe Roboam, fiul lui Solomon, trei ani: pentru că trei ani au umblat în calea lui David și a lui Solomon.

    2 Cronici 11.14,16,17


    Leviții (20) – Părăsirea stăpânirilor lor

    Cu sute de ani mai înainte, când Iosua împărțise țara Canaanului semințiilor lui Israel, leviții, incluzându-i și pe preoți, primiseră patruzeci și opt de cetăți, date din moștenirea celorlalte seminții. În stăpânirea lor intra și un teritoriu în jurul fiecărei cetăți, pentru vitele lor. Dumnezeu îi integrase astfel pe acești slujitori ai Săi în mijlocul întregii națiuni, împlinind profeția făcută de Iacov la sfârșitul vieții sale, anume că Levi avea să fie împărțit în Iacov și împrăștiat în Israel.

    Ieroboam făcuse doi viței de aur și pusese bazele unei religii pervertite. Procedând astfel, el îi lepădase pe slujitorii lui Dumnezeu și își așezase preoți aleși de el, pentru a sluji idolilor pe care îi făcuse.

    Leviții au părăsit acum cetățile și stăpânirile date de Domnul și au venit în Iuda și la Ierusalim. Ei au fost gata să renunțe la tot ceea ce Dumnezeu le dăduse, pentru a-I rămâne credincioși. El însemna pentru ei mai mult decât lucrurile pe care le primiseră din partea Sa. Această atitudine a fost un exemplu pentru toți aceia din restul poporului care își puseseră inimile să-L caute pe Domnul. Au venit și ei la Ierusalim, pentru a jertfi Domnului Dumnezeului părinților lor, întărind astfel împărăția lui Iuda.

    Cum stau lucrurile cu noi? Oamenii au adăugat multe lucruri la ceea ce Biblia arată că Dumnezeu dorește pentru cei ai Săi. Suntem gata să sacrificăm din lucrurile pe care Dăruitorul ni le-a dat, pentru a-I rămâne credincioși? Sunt credincioșia și ascultarea mai importante decât lucrurile pe care El ni le-a dăruit?

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus … le-a zis: Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.

    Ioan 8.12



    Ateul, în întuneric – orbul, în lumină

    Un predicator a prezentat sub cerul liber vestea bună despre Isus Hristos.

    La sfârșit, când acesta a terminat de vorbit, un bărbat s-a adresat mulțimii adunate: „Ați auzit ce a spus predicatorul. Dar eu nu cred niciun cuvânt spus de acesta. Eu cred numai ceea ce văd. Nu cred nici în iad, nici în judecată și nici în Dumnezeu. În toată viața mea nu am văzut așa ceva și deci nu cred în ele”.

    Atunci un ascultător a luat cuvântul și a zis: „Mi s-a spus că nu departe de aici curge un pârâu. Dar nu este adevărat; acolo nu este nimic. Mi s-a spus, de asemenea, că aici cresc pomi, iar acolo, în spate, iarbă; dar nici acest lucru nu este adevărat. Mi s-a spus că aici ar fi mulți oameni; dar nici aceasta nu-i adevărat. Acum poate vă gândiți că mi-am pierdut mințile. Dar, în realitate, nu spun altceva decât ce a spus antevorbitorul meu. Eu m-am născut orb; niciodată n-am văzut cum arată un râu, un pom, iarba și nici oamenii. Așadar, dacă spun că toate acestea nu există pentru că nu le văd, dovedesc prin aceasta că sunt orb”.

    Orbul i-a spus apoi ateului: „Cu cât vorbiți mai mult despre necredința dumneavoastră, cu atât mai mult vă arătați orbirea. Nu vedeți nimic divin, pentru că sunteți orb spiritual”.

    Prin aceste puține cuvinte, orbul i-a pus pe gânduri pe ascultători, iar ateul a tăcut.

    Domnul Isus Hristos spune: „Eu am venit în lumea aceasta … ca cei care nu văd să vadă” (Ioan 9.39). Numai Domnul Isus poate să facă pe cineva să vadă, pentru că El este adevărata Lumină.

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 11.1-27 · 1 Tesaloniceni 4.13-18

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SCHIMBĂ-ȚI ATITUDINEA! – Fundația S.E.E.R. România

    „…să vă înnoiți în duhul minţii voastre…” (Efeseni 4:23)


    Putem învăța multe lucruri despre importanța unei atitudini bune, dacă ne uităm în istoria poporului Israel. Se estimează că aproximativ 1,5 milioane de israeliți au ieșit din Egipt. Dumnezeu i-a scăpat din robie și i-a condus în Țara Promisă. Călătoria ar fi trebuit să dureze cam unsprezece zile, dar de fapt a durat patruzeci de ani. De ce? Pentru că au ajuns să se plângă în mod constant cu privire la orice. S-au plâns de mâncarea pe care le-a dat-o Dumnezeu, din cer, în fiecare zi. Și de fiecare dată când se confruntau cu o situație dificilă, erau gata să renunțe și să se întoarcă înapoi în Egipt – înapoi în robie. Ceea ce este uluitor este faptul că din cei 1,5 milioane de oameni care au părăsit Egiptul, numai două persoane din grupul inițial au ajuns în Țara Pomisă.

    Și astăzi există numeroși creștini care au scăpat din „Egipt” (adică, din vechea lor viață de robie a păcatului), credincioși care așteaptă mereu să ajungă în Țara Promisă… și cu toate acestea ajung să pribegească prin pustiu întreaga lor viață, confruntându-se cu aceleași vechi probleme și împotriviri. Nu cumva ești unul dintre ei? Ai impresia că te învârți în jurul aceluiași munte de prea multă vreme? (vezi Deuteronomul 2:3). Dacă este așa, iată care este urgența pentru tine: „să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare, şi să vă înnoiți în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.” (Efeseni 4:22-24).

    Cu alte cuvinte – schimbă-ți atitudinea!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 5:31-48


    Cel care vorbeşte aici „să nu uităm” este Mesia, Împăratul lui Israel. Învăţătura Lui a fost numită Carta sau Constituţia Împărăţiei, pentru că ea enunţă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească supuşii. Câtă deosebire între aceasta şi constituţiile naţiunilor de pe pământ! În timp ce codurile de legi ale oamenilor au la bază apărarea drepturilor persoanei şi regula egoistă: „Fiecare pentru el!”, învăţătura Domnului Isus stabileşte nu numai principiile non-violenţei, ci pune bazele iubirii, ale smereniei şi ale renunţării, principii total străine de spiritul acestei lumi! Mulţi cred că asemenea principii nu pot fi aplicate pe pământul pe care trăim. Oare creştinii care le respectă ad-litteram vor fi ei victimele fără apărare ale abuzurilor de tot felul? Să fim siguri că Dumnezeu va şti să-i protejeze. În plus, un asemenea comportament va putea fi o mărturie puternică pentru cei care vor dori să-i facă rău credinciosului, reuşind chiar să-l motiveze să se întoarcă la Dumnezeu.

    Versetele 38-48 ne umilesc şi totodată ne mustră. Cât de departe suntem noi de Cel despre care ne vorbesc 1 Petru 2.22,23; Iacov 5.6 şi atâtea alte pasaje…! Ceea ce-i conferea autoritate învăţăturii Domnului era tocmai faptul că El făcea ceea ce îi învăţa pe alţii (7.29).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne