20 Iulie 2021
DOMNUL ESTE APROAPE
Și Eu Îl voi ruga pe Tatăl, și vă va da un alt Mângâietor, ca să fie cu voi pentru totdeauna: Duhul adevărului.
Ioan 14.16,17
Isus urma să plece și să-i lase pe pământ pe ucenicii Săi întristați. El le îndreaptă privirile către Duhul Sfânt, a Cărui prezență avea să umple golul lăsat prin plecarea Sa. Fiind Mângâietorul, misiunea Sa era să rămână cu ei pentru totdeauna. Prin urmare, de îndată ce Domnul S-a suit la ceruri, a venit împlinirea promisiunii Sale (Ioan 16.7) și Adunarea a fost formată prin botezul Duhului Sfânt, în ziua Cincizecimii.
Înțelegem noi ce privilegiu avem să trăim în această dispensație, în care Duhul Sfânt este pe pământ? Ne dăm seama că nu poate exista vreo dorință cerească, vreun simțământ al dragostei sau vreo sclipire a credinței, fără lucrarea Sa plină de har? El face să ne devină prețios Cuvântul lui Dumnezeu și astfel să fim sfințiți. Potrivit caracterului slujirii Sale, Mângâietorul ne prezintă Persoana și lucrarea Domnului Isus într-o lumină mereu nouă și tot mai binecuvântată.
Cât de prețios este numele pe care Domnul I-l dă – Mângâietorul! Ce nume minunat pentru cei ai Săi plini de întristare! Largă este familia celor întristați, însă Mângâietorul are un balsam vindecător pentru fiecare – pentru cel slab, pentru cel încercat, pentru cel îndoliat, pentru cel muribund! Cât de diferit este El de mângâietorii omenești!
Cu siguranță este bine pentru noi să știm că Duhul Sfânt a venit la noi direct de la Dumnezeu, ca rod al mijlocirii lui Isus – „Deci, dacă voi, fiind răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl cel din cer va da Duh Sfânt celor care-L cer de la El?” (Luca 11.13).
J. R. MacDuff
Oprește-te acum și-ți voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu.
Este timpul să căutați pe Domnul.
Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!
1 Samuel 9.27; Osea 10.12; Psalmul 90.12
Nu am timp!
Ce timpuri trăim! Progresele tehnice înregistrate în toate domeniile ne permit să fim tot mai performanți, să câștigăm timp. Multimedia, canalele de comunicare, calculatoarele și aparatele de tot felul au bulversat viața de familie și activitatea profesională, relațiile sociale și modalitățile de deplasare. Putem face multe lucruri, mult mai repede și mai eficient, și totuși cu toții ne plângem că nu avem timp.
Dar putem noi oare să contabilizăm timpul pe care-l petrecem zilnic pe telefoane, tablete și ecrane de toate felurile? Nu este viața de familie invadată, din ce în ce mai mult, de nenumăratele activități ale părinților și copiilor?
Să nu ne lăsăm înecați de acest tsunami de sunete și de imagini. Oprește-te acum pentru a citi sau a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. Oricare ar fi suportul, scris sau audio, Dumnezeu ne vorbește în Biblie. Cuvintele Lui sunt adevărate, sigure, unice. Ele ne arată, în mod clar, răul care este în inima oricărui om și rezultatele nefaste ale acestei stări de fapt.
Dar acest Cuvânt viu ne arată, în măsura în care îl credem, cum să ne eliberăm, cum să dobândim o inimă înțeleaptă. Înțelepciunea lui Dumnezeu s-a revelat în Isus, care a fost trimis din cer la noi, oamenii. Astăzi, cel mai important lucru este să-L cunoaștem pe El, să înțelegem cuvintele Lui și să le primim, să credem în El, și astfel să primim viața eternă.
Citirea Bibliei: 2 Samuel 18.19-32 · Tit 2.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNTRISTĂRILE NE MODELEAZĂ – Fundația S.E.E.R. România
„…întristările noastre… lucrează pentru noi…” (2 Corinteni 4:17)
În urma unui sondaj efectuat în S.U.A. de George Barna, a rezultat că doi din trei americani s-au declarat „creștini ocazionali.” Este un termen interesant, dar la ce se referă el? În esență, ne descrie o persoană care nu-și ia angajamente, care-și urmărește interesul propriu, și merge la biserică de sărbători. Însă iată cum descrie apostolul Pavel viața creștinului: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” (2 Corinteni 4:7).
Să reținem cuvântul „comoară”. Apostolul Pavel prețuia ceea ce a pus Dumnezeu în el; ocrotea lucrul acesta, se bucura de el și profita de el la maximum. Oare toate acestea presupun că viața creștină este ușoară sau lipsită de necazuri? Nu, iar Pavel continuă: „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:16-18).
Să remarcăm faptul că „întristările noastre… lucrează pentru noi…” Dumnezeu folosește experiențele vieții – bune și rele – pentru a ne îmbogăți, pentru a ne cizela, pentru a ne face mai profunzi și mai credincioși. Și încă un adevăr important: ceea ce crezi sau vorbești în timpul perioadelor dificile determină calitatea vieții tale spirituale și a viitorului tău! „‘Am crezut, de aceea am vorbit!’ şi noi credem, şi de aceea vorbim.” (2 Corinteni 4:13).
Așadar, în loc să spui că situația prin care treci lucrează împotriva ta, ridică-te prin credință și declară: „Lucrează în favoarea mea!”
de Jean Koechlin
Matei 11:1-19
Domnul nu S-a mulţumit numai să trimită ucenici: El Şi-a continuat şi propria Sa lucrare, în timp ce Ioan Botezătorul, încă din cap. 4.12, şio sfârşise pe a sa, în închisoarea lui Irod.
Întrebarea pe care ucenicii lui Ioan vin să I-o pună Domnului Isus din partea acestuia trădează descurajarea şi nedumerirea lui Ioan: „…Acela Căruia Îi fusese marele premergător nu Îşi lua împărăţia şi nu făcea nimic pentru a-l elibera… Nu era El Mesia cel promis?” Domnul îi trimite lui Ioan un răspuns prin care îi pune, cu blândeţe, degetul pe rană (v. 6), însă înaintea mulţimilor dă o mărturie despre Ioan incomparabil mai măreaţă decât despre oricare alt profet (v. 7-15).
Când este vorba de intrarea în împărăţie, violenţa (năvala) devine o calitate, şi chiar o calitate indispensabilă (v. 12). Dumnezeu ne deschide toate comorile Lui, dar se cere din partea noastră să dorim fierbinte să avem tot ceea ce El ne oferă, zelul sfânt al credinţei care-şi însuşeşte cu curaj toate promisiunile divine. Vai, câţi tineri şi tinere au rămas la uşă din lipsă de hotărâre şi de forţă, de teama luptelor şi a renunţărilor. Să nu uităm că fricoşii vor fi alături de cei necredincioşi, de ucigaşi şi de toţi ceilalţi păcătoşi care nu s-au pocăit (Apocalipsa 21.8).