9 Iulie 2021
DOMNUL ESTE APROAPE
Leviții au părăsit împrejurimile lor și stăpânirile lor și au venit în Iuda și la Ierusalim, pentru că Ieroboam și fiii săi îi îndepărtaseră din slujba preoției Domnului … Și, după ei, din toate semințiile lui Israel, aceia care își puneau inima să-L caute pe Domnul Dumnezeul lui Israel au venit la Ierusalim să jertfească Domnului Dumnezeului părinților lor. Și ei au întărit împărăția lui Iuda și au făcut tare pe Roboam, fiul lui Solomon, trei ani: pentru că trei ani au umblat în calea lui David și a lui Solomon.
2 Cronici 11.14,16,17
Leviții (20) – Părăsirea stăpânirilor lor
Cu sute de ani mai înainte, când Iosua împărțise țara Canaanului semințiilor lui Israel, leviții, incluzându-i și pe preoți, primiseră patruzeci și opt de cetăți, date din moștenirea celorlalte seminții. În stăpânirea lor intra și un teritoriu în jurul fiecărei cetăți, pentru vitele lor. Dumnezeu îi integrase astfel pe acești slujitori ai Săi în mijlocul întregii națiuni, împlinind profeția făcută de Iacov la sfârșitul vieții sale, anume că Levi avea să fie împărțit în Iacov și împrăștiat în Israel.
Ieroboam făcuse doi viței de aur și pusese bazele unei religii pervertite. Procedând astfel, el îi lepădase pe slujitorii lui Dumnezeu și își așezase preoți aleși de el, pentru a sluji idolilor pe care îi făcuse.
Leviții au părăsit acum cetățile și stăpânirile date de Domnul și au venit în Iuda și la Ierusalim. Ei au fost gata să renunțe la tot ceea ce Dumnezeu le dăduse, pentru a-I rămâne credincioși. El însemna pentru ei mai mult decât lucrurile pe care le primiseră din partea Sa. Această atitudine a fost un exemplu pentru toți aceia din restul poporului care își puseseră inimile să-L caute pe Domnul. Au venit și ei la Ierusalim, pentru a jertfi Domnului Dumnezeului părinților lor, întărind astfel împărăția lui Iuda.
Cum stau lucrurile cu noi? Oamenii au adăugat multe lucruri la ceea ce Biblia arată că Dumnezeu dorește pentru cei ai Săi. Suntem gata să sacrificăm din lucrurile pe care Dăruitorul ni le-a dat, pentru a-I rămâne credincioși? Sunt credincioșia și ascultarea mai importante decât lucrurile pe care El ni le-a dăruit?
E. P. Vedder, Jr.
Isus … le-a zis: Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.
Ioan 8.12
Ateul, în întuneric – orbul, în lumină
Un predicator a prezentat sub cerul liber vestea bună despre Isus Hristos.
La sfârșit, când acesta a terminat de vorbit, un bărbat s-a adresat mulțimii adunate: „Ați auzit ce a spus predicatorul. Dar eu nu cred niciun cuvânt spus de acesta. Eu cred numai ceea ce văd. Nu cred nici în iad, nici în judecată și nici în Dumnezeu. În toată viața mea nu am văzut așa ceva și deci nu cred în ele”.
Atunci un ascultător a luat cuvântul și a zis: „Mi s-a spus că nu departe de aici curge un pârâu. Dar nu este adevărat; acolo nu este nimic. Mi s-a spus, de asemenea, că aici cresc pomi, iar acolo, în spate, iarbă; dar nici acest lucru nu este adevărat. Mi s-a spus că aici ar fi mulți oameni; dar nici aceasta nu-i adevărat. Acum poate vă gândiți că mi-am pierdut mințile. Dar, în realitate, nu spun altceva decât ce a spus antevorbitorul meu. Eu m-am născut orb; niciodată n-am văzut cum arată un râu, un pom, iarba și nici oamenii. Așadar, dacă spun că toate acestea nu există pentru că nu le văd, dovedesc prin aceasta că sunt orb”.
Orbul i-a spus apoi ateului: „Cu cât vorbiți mai mult despre necredința dumneavoastră, cu atât mai mult vă arătați orbirea. Nu vedeți nimic divin, pentru că sunteți orb spiritual”.
Prin aceste puține cuvinte, orbul i-a pus pe gânduri pe ascultători, iar ateul a tăcut.
Domnul Isus Hristos spune: „Eu am venit în lumea aceasta … ca cei care nu văd să vadă” (Ioan 9.39). Numai Domnul Isus poate să facă pe cineva să vadă, pentru că El este adevărata Lumină.
Citirea Bibliei: 2 Samuel 11.1-27 · 1 Tesaloniceni 4.13-18
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SCHIMBĂ-ȚI ATITUDINEA! – Fundația S.E.E.R. România
„…să vă înnoiți în duhul minţii voastre…” (Efeseni 4:23)
Putem învăța multe lucruri despre importanța unei atitudini bune, dacă ne uităm în istoria poporului Israel. Se estimează că aproximativ 1,5 milioane de israeliți au ieșit din Egipt. Dumnezeu i-a scăpat din robie și i-a condus în Țara Promisă. Călătoria ar fi trebuit să dureze cam unsprezece zile, dar de fapt a durat patruzeci de ani. De ce? Pentru că au ajuns să se plângă în mod constant cu privire la orice. S-au plâns de mâncarea pe care le-a dat-o Dumnezeu, din cer, în fiecare zi. Și de fiecare dată când se confruntau cu o situație dificilă, erau gata să renunțe și să se întoarcă înapoi în Egipt – înapoi în robie. Ceea ce este uluitor este faptul că din cei 1,5 milioane de oameni care au părăsit Egiptul, numai două persoane din grupul inițial au ajuns în Țara Pomisă.
Și astăzi există numeroși creștini care au scăpat din „Egipt” (adică, din vechea lor viață de robie a păcatului), credincioși care așteaptă mereu să ajungă în Țara Promisă… și cu toate acestea ajung să pribegească prin pustiu întreaga lor viață, confruntându-se cu aceleași vechi probleme și împotriviri. Nu cumva ești unul dintre ei? Ai impresia că te învârți în jurul aceluiași munte de prea multă vreme? (vezi Deuteronomul 2:3). Dacă este așa, iată care este urgența pentru tine: „să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare, şi să vă înnoiți în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.” (Efeseni 4:22-24).
Cu alte cuvinte – schimbă-ți atitudinea!
de Jean Koechlin
Matei 5:31-48
Cel care vorbeşte aici „să nu uităm” este Mesia, Împăratul lui Israel. Învăţătura Lui a fost numită Carta sau Constituţia Împărăţiei, pentru că ea enunţă condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească supuşii. Câtă deosebire între aceasta şi constituţiile naţiunilor de pe pământ! În timp ce codurile de legi ale oamenilor au la bază apărarea drepturilor persoanei şi regula egoistă: „Fiecare pentru el!”, învăţătura Domnului Isus stabileşte nu numai principiile non-violenţei, ci pune bazele iubirii, ale smereniei şi ale renunţării, principii total străine de spiritul acestei lumi! Mulţi cred că asemenea principii nu pot fi aplicate pe pământul pe care trăim. Oare creştinii care le respectă ad-litteram vor fi ei victimele fără apărare ale abuzurilor de tot felul? Să fim siguri că Dumnezeu va şti să-i protejeze. În plus, un asemenea comportament va putea fi o mărturie puternică pentru cei care vor dori să-i facă rău credinciosului, reuşind chiar să-l motiveze să se întoarcă la Dumnezeu.
Versetele 38-48 ne umilesc şi totodată ne mustră. Cât de departe suntem noi de Cel despre care ne vorbesc 1 Petru 2.22,23; Iacov 5.6 şi atâtea alte pasaje…! Ceea ce-i conferea autoritate învăţăturii Domnului era tocmai faptul că El făcea ceea ce îi învăţa pe alţii (7.29).
Mana Zilnica 