10 Iulie 2021
DOMNUL ESTE APROAPE
Avraam s-a apropiat și a zis: „Vei nimici Tu și pe cel drept cu cel rău?”. … Și Domnul i-a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni drepți în cetate, atunci voi cruța tot locul pentru aceștia”.
Geneza 18.23,26
Acest pasaj uimitor descrie conversația lui Avraam cu Dumnezeu, când el mijlocea pentru cetatea Sodomei. Oamenii din Sodoma meritau cu siguranță judecata Lui, din cauza mândriei, lăcomiei și a depravării lor. Avraam însă știa că nepotul său Lot, un om drept, locuia acolo. Cu îndrăzneală și umilință, el a pledat înaintea lui Dumnezeu pentru ca El să cruțe cetatea, datorită celor drepți. Pledoaria lui a continuat până când Dumnezeu a fost de acord să nu distrugă Sodoma, dacă se aflau în ea zece oameni drepți.
În realitate, câți oameni drepți se aflau acolo? Nu zece, ci unul singur! Nici măcar familia lui Lot n-a arătat respect față de atenționările lui Dumnezeu, nici față de căile Lui. Dumnezeu a trebuit să șteargă cetatea de pe fața pământului, fiindcă nici măcar rugăciunea îndrăzneață a lui Avraam nu putuse anticipa o stare atât de detestabilă a ei.
Să privim însă cum strălucește îndurarea lui Dumnezeu, chiar și atunci când El exercită judecata! Îngerii au venit la Lot pentru a-l atenționa cu privire la nimicirea care avea să vină, oferindu-i timp să-și salveze familia. Pe când el încă ezita, ei l-au apucat de mână, pe el, pe soția și pe fiicele sale, „Domnul fiind îndurător față de el”, și i-au scos afară din cetate (Geneza 19.16). Când Lot a cerut să se refugieze într-o cetate mică din vecinătate, unul dintre îngeri i-a îngăduit și a adăugat: „Grăbește-te, scapă acolo, pentru că nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo” (Geneza 19.22).
Avraam îndrăznise să mijlocească pentru Sodoma doar în termeni generali. Deși Dumnezeu nu găsise zece oameni drepți în acea cetate nelegiuită, îndurarea Sa a depășit cu mult cererea lui Avraam. Sodoma avea să fie nimicită, însă Dumnezeu n-avea să-l uite pe Lot. Judecătorul întregului pământ avea cu siguranță să judece drept. Dacă El a judecat Sodoma și, în același timp, l-a salvat pe Lot, înseamnă că „Domnul știe să-i salveze din încercare pe cei evlavioși” (2 Petru 2.6-9).
S. Campbell
Dobândește înțelepciune, dobândește pricepere; nu uita cuvintele gurii mele și nu te abate de la ele.
Proverbe 4.5
Vorbe înțelepte
• Sfaturile sunt ca ciupercile: cresc peste tot, dar cele rele îți pot fi fatale.
• Dacă nu ar exista boli, nu am ști ce înseamnă sănătatea.
• Să nu te oprești niciodată din a-ți pune întrebări, curiozitatea stă la baza experienței.
• Este mai bine să poți explica cu puține cuvinte mult, decât cu multe cuvinte puțin.
• Fericirea din viața ta depinde de calitatea gândurilor tale.
• Dacă vrei să fii dezamăgit, privește la oameni; dacă vrei să fii descurajat, privește la tine însuți; dacă vrei să fii încurajat, privește la Mântuitorul.
• Dacă nu poți spune ceva bun despre prietenii tăi, înseamnă că te-ai împrietenit cu cine nu trebuia.
• O prietenie, cu cât se consolidează mai încet, cu atât rămâne mai stabilă.
• Fiecare mormânt ne arată cât de scurtă și de efemeră este viața noastră.
• Doar cel ce crede în victorie poate învinge.
• Considerați întristările voastre ca umbrele binecuvântărilor ce urmează să vină.
• Cine vrea să meargă pe două căi deodată, nu va găsi nici una.
• Interesele comune duc la unitate.
Citirea Bibliei: 2 Samuel 12.1-31 · 1 Tesaloniceni 5.1-11
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU DOREȘTE SĂ REUȘEȘTI (1) – Fundația S.E.E.R. România
„…toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)
Unii oameni cred că singurul scop al lui Dumnezeu este să le mântuiască sufletele, să-i ajute să fie cât se poate de morali și de maturi spiritual, și într-o zi să-i ia în cer ca să locuiască cu El! Într-un fel, așa este… Dar există și ceva neadevăr aici: acela că Dumnezeu nu este interesat de locul tău de muncă, de sănătatea ta, de relațiile tale, de finanțele tale sau de visele și de țelurile tale – pentru că acestea sunt lucruri carnale, lumești, trecătoare. Când gândim astfel, noi ignorăm toate promisiunile pe care le citim în Biblie… și de aceea, când ne rugăm, credem că singurul lucru pe care dorește Dumnezeu să-l facă este să ne ajute să devenim sfinți – deci tot mai duhovnicești.
Să ne uităm în Scriptură și să vedem ce spune Dumnezeu despre asta; dacă punem alături Iosua 1:8; Isaia 48:17 și 3 Ioan 2 rezultă următoarele: „Vei izbândi în toate lucrările tale… te învăț ce este de folos și te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi… doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău.”
Susținând că Dumnezeu nu ar fi implicat în succesul tău sau în siguranța ta financiară, tu contrazici Cuvântul Său. Dar în consecință te pui într-o postură delicată, pentru că te faci singura sursă a succesului tău, și Biblia numește acest lucru – mândrie! Domnul Isus ne-a dat următoarea învățătură: „Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31-33).
Așadar, trebuie să înțelegi că: Dumnezeu dorește să reușești în viață, cu motivații și pe căi corecte, și El e gata să te ajute să ai tot ce-ți trebuie pentru asta!
de Jean Koechlin
Matei 6:1-18
Milosteniile (v. 1-4), rugăciunile (v. 5-15) şi posturile (v. 16-18) sunt trei manifestări principale prin care oamenii cred că se achită de „îndatoririle lor religioase”. Când acestea sunt făcute într-un mod care atrage atenţia altora, aprecierea pe care o primesc ţine deja loc de răsplată (Ioan 5.44). Vai, cât de vicleană este inima omului şi cum se foloseşte ea şi de lucrurile cele mai bune pentru a se îngâmfa! Darurile cele mai generoase, când sunt făcute la vedere, pot fi însoţite de cel mai crunt egoism; pe chipul nostru afişăm mâhnirea (regretul, căinţa), … iar în adâncul inimii ascundem mulţumirea de sine.
Domnul ne învaţă cum să ne rugăm. Rugăciunea nu este nicidecum un act merituos, ci o umilă prezentare a nevoilor noastre înaintea Tatălui ceresc, în taina cămăruţei noastre. Nu devin oare prea adesea rugăciunile noastre fraze negândite şi repetări obositoare? (vezi Eclesiastul 5.2). Până şi această frumoasă rugăciune pe care Domnul le-a dat-o ca învăţătură ucenicilor Săi (v. 9-13), atât de bine adaptată necesităţilor momentului, a devenit pentru mulţi o repetiţie zadarnică. Copilul lui Dumnezeu are privilegii pe care israelitul nu le avea: poate să se apropie în orice vreme, prin Duhul, de tronul harului, în Numele Domnului Isus. Folosim noi din plin acest privilegiu?
Mana Zilnica 