Mana Zilnica

6 Iulie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus a răspuns și i-a zis: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou; dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nicidecum nu va înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el izvor de apă, țâșnind spre viață eternă”. Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez și nici să nu mai vin aici să scot”.

Ioan 4.13-15

Aceste cuvinte ale Domnului sunt uimitoare și cu siguranță că nimeni nu mai vorbise vreodată în felul acesta. Sărmana femeie de la fântână, ea se gândea că Domnul îi vorbea despre apa naturală. Pentru ea devenise obositor să vină să scoată apă în fiecare zi și s-ar fi bucurat să primească o apă care ar fi scutit-o de această trudă.

Domnul însă vorbea despre o apă infinit mai minunată decât cea fizică. El îi spusese: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel care-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu ai fi cerut de la El și ți-ar fi dat apă vie” (versetul 10). Apa este un simbol al Cuvântului lui Dumnezeu. Când Cuvântul pătrunde în suflet, prin puterea Duhului Sfânt, aduce cu el o înviorare minunată, care satisface și împrospătează sufletul. Când Domnul a terminat de vorbit femeii, inima ei a fost atât de atinsă, încât a mers la cei din cetate și le-a spus: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus toate câte am făcut: nu cumva Acesta este Hristosul?” (versetul 29).

Ea gustase din apa vieții, fiindcă nu numai că inima i-a fost umplută de bucurie, ci a recunoscut în Domnul Isus pe Mesia al lui Israel. Când bem din izvorul vieții, inimile ne sunt îndreptate în admirație către Fiul veșnic al lui Dumnezeu.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi … Omul … să se întoarcă la Domnul … care nu obosește iertând.

Isaia 55.6,7

Să ne întoarcem!

Ieri ați combătut adevărul că sunteți păcătos. Astăzi poate veți recunoaște că, deși ceva greșeli aveți, totuși om rău nu sunteți. Așa gândesc mai toți oamenii, dar Dumnezeu ne vede altfel. El ne cunoaște întreg filmul vieții și nu trece cu vederea niciun păcat, oricât de mic ar fi. Chiar și gândurile rele sunt numite de Dumnezeu păcat, iar păcatul ne desparte de Dumnezeu.

Dumnezeu este drept. Dar, pentru că ne iubește foarte mult, El ne-a pregătit o șansă. Prin Fiul Său Isus Hristos, Dumnezeu a creat o Cale unică, pe care putem să ne întoarcem la El. Dumnezeu dorește să aibă o relație vie cu noi. Numai aceasta va da vieții noastre sensul ei adevărat.

Acum două mii de ani, Dumnezeu a venit la noi pe pământ în Fiul Său Isus Hristos. El a devenit Om, dar fără păcat. Cu toate acestea, El a fost urât, disprețuit și, la sfârșit, condamnat la moartea pe cruce.

De fapt, această condamnare trebuia să fie a noastră. Dar, pentru că Isus Hristos ne iubește, El a purtat pedeapsa și Și-a dat viața pentru noi. Dumnezeu a recunoscut valoarea acestui Sacrificiu și de aceea L-a înviat pe Isus dintre cei morți. Mormântul Lui este gol. Domnul este viu! Dumnezeu vă așteaptă să veniți la El și să recunoașteți în fața Lui păcatele voastre, ca să vă facă liberi.

Deschideți-vă inima și primiți-L! Nu veți regreta niciodată! El vă oferă pace, siguranță, adevărata bucurie.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 8.1-18 · 1 Tesaloniceni 3.6-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ SĂ AI AȘTEPTĂRI REALISTE! – Fundația S.E.E.R. România

„Toţi greşim în multe feluri…” (Iacov 3:2)

Este lăudabil că te strădui să dai tot ce ai mai bun în ceea ce faci, dar totodată trebuie să ai și așteptări realiste. În viață nu e totul alb sau negru; există și multe nuanțe de gri. Nu poate fi totul perfect, tot timpul, și nu totul e îngrozitor tot timpul. Decizia de-a sări peste o ședință sau un eveniment social, din cauză că ai întârziat cinci minute sau pentru că ai un coș pe față, ori anularea unei excursii din cauza unui avion care întârzie, sau sentimentul că ești o persoană îngrozitoare, din cauza unei greșeli inocente, se etichetează adesea a fi comportament „polarizant.” Toate acestea duc la frustrare și negativism.

Pentru a-ți păstra bucuria în viață, trebuie să accepți că nu vei fi perfect tot timpul, la fel nici oamenii sau lucrurile din jurul tău. Când aștepți perfecțiunea de la viață, ai tendința să aștepți același lucru de la ceilalți. Și modul acesta de gândire nerealist, nu numai că merge mână în mână cu o mare dezamăgire când așteptările tale nu se împlinesc, dar pune și o presiune foarte mare pe oamenii pe care îi iubești… și în cele din urmă poate distruge relațiile. Tu trebuie să-i lași pe oameni în pace și să încetezi să mai pretinzi de la ei ceva, dacă nu au capacitatea să-ți ofere.

Apostolul Iacov a spus că toți greșim, cădem și îi jignim pe alții în multe feluri. Așadar, dacă toți facem greșeli – și chiar așa este – învață să accepți că asta face parte din experiența umană… și relaxează-te! Întrebare: crezi că ar trebui să fii mai îngăduitor cu „domeniile imperfecte” din propria ta viață și cu „domeniile imperfecte” ale altora? Și înainte de a da un răspuns, gândește-te la acest verset (1 Corinteni 13:4): „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate…”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 4:14-25

Citatul din Isaia 9.1,2 este preluat în capitolul nostru (la v. 16) cu o uşoară modificare: astfel, dacă în timpul profetului poporul încă „umbla în întuneric”, aici el „stă (în întuneric)„, avându-şi locuinţa departe de lumina lui Dumnezeu, fiind lipsit de orice curaj, fără nicio speranţă. Este exact momentul când Dumnezeu poate interveni. Cel care este Lumina poate să aducă eliberarea. El trece. La chemarea Lui, atraşi de dragostea Sa, câţiva ucenici se alipesc de El şi Îl urmează: doi de aici, doi de colo: Simon şi Andrei; Iacov şi Ioan. Pentru aceşti oameni sosise clipa decisivă, care le va schimba viaţa dintr-o dată şi pe care n-o vor uita niciodată (19.27). Da, ei îşi părăsesc îndată tatăl, corăbiile, mrejele, pentru că au găsit un Stăpân ca nimeni altul, şi promisiunea unei noi slujbe: vor deveni pescari de oameni. La timpul potrivit, Domnul îi va face pe aceştia evanghelişti şi apostoli.

Nu toţi creştinii sunt chemaţi să-şi lase îndeletnicirea cu care-şi câştigă pâinea sau să renunţe la bucuria legăturilor de familie, dar fiecare creştin a auzit într-o zi sau alta în inima lui glasul cunoscut care-i spunea: „Urmează-Mă” (8.22). Aţi răspuns voi acestei chemări?

Versetele 23 şi 24 rezumă într-un mod admirabil întreaga lucrare a dragostei Domnului Isus.