Și a fost așa: când a sfârșit el de vorbit lui Saul, sufletul lui Ionatan s-a legat de sufletul lui David și Ionatan l-a iubit ca pe sufletul său … Și Ionatan și-a dezbrăcat mantia care era pe el și a dat-o lui David, și hainele sale, până și sabia sa și arcul său și brâul său.
1 Samuel 18.1,4
Avem aici o imagine a dragostei, care renunță la tot în favoarea celui asupra căruia se răsfrânge. Ionatan, împreună cu miile lui Israel, îl văzuseră pe David înaintând împotriva lui Goliat, ale cărui înălțime, înfățișare și cuvinte umpluseră de spaimă inimile celor din popor. Ionatan îl văzuse pe acest uriaș semeț doborât de către brațul credinței. Era însă mai mult decât atât. Nu doar biruința, ci biruitorul însuși umplea inima lui Ionatan; nu doar lucrarea împlinită, ci cel care împlinise lucrarea. Nu că n-ar fi prețuit biruința, ci îl prețuia pe biruitor mai mult. Prin urmare, Ionatan și-a găsit plăcerea în a renunța la haina și la armele sale pentru a le dărui celui pe care îl iubea.
Există o lecție aici pentru noi. Cât de ușor devenim mai preocupați cu răscumpărarea decât cu Răscumpărătorul, cu mântuirea mai degrabă decât cu Mântuitorul! N-ar trebui însă, ca și Ionatan, să căutăm să preamărim Persoana Celui care a coborât în țărâna morții pentru noi? David nu i-a cerut lui Ionatan mantia și nici sabia. Dacă ar fi făcut așa, toată această scenă și-ar fi pierdut frumusețea. Nu, ci Ionatan a uitat de sine și se gândea doar la David. La fel va fi și cu noi și cu Adevăratul nostru David. „Dar cele care îmi erau câștig le-am socotit pierdere, datorită lui Hristos. Dar, într-adevăr, și socotesc că toate sunt pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoștinței lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate și le socotesc ca fiind gunoi, ca să-L câștig pe Hristos” (Filipeni 3.7,8). O, de am avea mai mult din duhul apostolului! Facă Domnul ca inimile noastre să fie tot mai mult atașate de El în aceste zile de mărturisire goală și de formalism religios! Facă El, de asemenea, să fim plini de Duhul Sfânt și, cu hotărâre de inimă, să ne alipim de Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos!
” …Hristos Isus… a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea…”
2 Timotei 1.10
În biserica Santa Maria Novella din Florența se află o frescă renumită a artistului Masaccio. A fost făcută în anii 1425-1428 și în istoria artei se știe ca fiind deschizătoare de drumuri, pentru că s-au aplicat în ea pentru prima dată corect legile perspectivei.
Partea de sus a frescei Îl prezintă pe Hristos cel răstignit. Partea de jos prezintă un schelet pe un sarcofag. Deasupra scheletului se află vechea maximă într-o formă schimbată: „Eu am fost ce ești tu; tu vei fi ce sunt eu.”
Adevărul neîndurător al prezentării și maximei determină pe fiecare să devină gânditor. Unui observator care cunoaște Biblia îi vine repede în minte cuvântul: „după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27).
Dar apoi vizitatorul credincios se uită în sus, spre reprezentarea lui Hristos cel răstignit. Şi poate se gândește la un alt cuvânt din aceeași carte a Bibliei: Fiul lui Dumnezeu a nimicit prin moarte pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, și a eliberat pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor (Evrei 2.14-15).
Privirea în jos, spre schelet, ne arată realitatea pe care nu trebuie să o uităm. Dar cine vrea să rămână așa, ajunge în tristețe și deznădejde. De aceea trebuie să ne îndreptăm privirea în sus – la Hristos și cruce. El a biruit la cruce moartea și pe diavolul. Şi El îi face parte fiecăruia care crede în El de biruința Sa și de viața Sa.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ADEVĂRUL DESPRE CĂSĂTORIE (2)
„De ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ” (Cântarea Cântărilor 8:7)
Astăzi vom analiza împreună adevărul despre domnul și doamna Perfecțiune. Mulți dintre cei care excelează în carieră întâmpină dificultăți atunci când trebuie să se întâlnească cu alții într-un cadru social. Acest fapt a dat naștere fenomenului de căutare a partenerului pe Internet. În lumea occidentală, două din cinci căsnicii au început în felul acesta. În general vorbind, serviciile matrimoniale îi redau pe oameni în termeni de vârstă, înfățișare, valori, gusturi, ambiții și preferințe… și îi ajută să se întâlnească. Și, ce urmează? Rata divorțului este la fel de mare printre cuplurile care s-au format prin intermediul Internetului, ca în rândul celor care s-au format prin metoda clasică. Cum e posibil? Simplu: „…de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.”
Când mirajul dispare, se întâmplă trei lucruri:
1) Strigăm, manipulăm sau punem presiune asupra partenerului. Când lucrul acesta nu funcționează, dăm vina pe celălalt pentru că ne-a făcut să ne schimbăm sau ne-a făcut nefericiți. „Nu este bărbatul care am crezut că este!” Poate că nu, dar e bărbatul cu care te-ai căsătorit – și, cu câteva excepții, problema nu este doar lcu el!
2) Ajungem la concluzia că domnul și doamna Perfecțiune sunt domnul și doamna Imperfecțiune. Așa că începem să căutăm persoana potrivită… sau realmente renunțăm la sexul opus, pentru că-i prefăcut, neloial și nestatornic. Și-un alt lucru care se poate întâmpla:
3) Ne dăm seama că fericirea de durată se găsește într-o singură Persoană – Dumnezeu. Așadar, în loc să încerci să găsești persoana potrivită, hotărăște-te să devii persoana potrivită, cea care te-a creat Dumnezeu să fii: generos, dându-le și celorlalți posibilitatea să fie ființe umane reale: limitate, schimbătoare… dar căutându-ne și găsind bucuria în Dumnezeu!
Volumul V de Jean Koechlin
Proverbe 16:16-33
Dacă s-ar anunţa descoperirea unor zăcăminte de aur în vreun punct de pe glob, în câteva săptămâni s-ar şi vedea construindu-se acolo oraşe întregi. O publicitate care anunţă un mod uşor de a câştiga bani va primi răspunsuri fără număr. În schimb, dobândirea înţelepciunii nu stârneşte nicio concurenţă (comp. cu v. 16). Singurul care-i cunoaşte valoarea este ucenicul lui Isus care ia aminte la Cuvântul Său (v. 20; Psalmul 119:127). Prada împărţită cu cei mândri nu constituie o atracţie pentru el; plăcerea şi-o găseşte alături de cei smeriţi şi blânzi (v. 19).
Inima înţeleptului este aceea care dă înţelepciune gurii sale (v. 23). Dragostea este cea care îi inspiră cuvintele plăcute şi dulci, care sunt ca un balsam pentru sufletele bolnave.
În contrast cu omul drept (v. 17) şi înţelept cu inima (v. 21), versetele 27-30 schiţează portretul omului lui Belial: este înşelător, violent, sapă pentru rău, răspândeşte ce a dezgolit, seamănă certuri şi dezbinări, întreţine un foc rău. Să ne păzim de această însoţire periculoasă şi să urmăm în această lume calea oamenilor drepţi: ea obligă la multă prudenţă pentru a evita răul (v. 17; 2 Timotei 2:22)!
Să medităm puţin şi la versetul 32. Cea mai strălucită victorie pe care o poate dobândi un om puternic constă în a-şi stăpâni propriul duh (în contrast cu cap. 25:28).
Mana Zilnica 