Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 10 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Vreau deci ca bărbații să se roage în orice loc, ridicând mâini sfinte, fără mânie și fără îndoială.
    1 Timotei 2.8

    Există trei lucruri cu privire la mijlocirea lui Avraam pentru Lot și pentru Sodoma care ne pot ajuta să înțelegem versetul de mai sus. Să privim deci la acea scenă din Geneza.

    Unde se afla Avraam în Geneza 18.1? Unde se afla Lot în Geneza 19.1? Avraam era la stejarii lui Mamre. Mamre înseamnă „tărie” sau „grăsime” și este situat la aproximativ o mie de metri deasupra nivelului mării, în munții din Iudeea, la sud de Ierusalim, în timp ce Sodoma era în câmpia Mării Moarte, la două sute cincizeci de metri sub nivelul mării – cel mai de jos nivel de pe pământ. Locul lui Avraam era unul al puterii; era locul unde își avea cortul, după ce Lot alesese câmpiile bine udate ale Sodomei și Gomorei.

    Iacov 4.4 ne amintește că „prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu”, iar 1 Ioan 2.15 ne arată că această prietenie conduce la a iubi lucrurile lumii. Acest lucru nu se întâmplă însă dintr-odată. Lot nu s-a mutat direct în Sodoma, ci au existat etape pe drumul său descendent. Mai întâi, el și-a ridicat cortul lângă Sodoma. Pentru Lot, totul a început cu o prietenie cu această lume, apoi, curând, a devenit pătat de lume (Iacov 1.27), după care s-a conformat lumii (Romani 12.1,2), încercând, fără îndoială, să facă o diferență și să o îmbunătățească, luând loc la porțile ei.

    Dacă dorim să fim ca Avraam, trebuie să ne ridicăm cortul în locul puterii, la stejarii lui Mamre. Acești stejari ne amintesc de cruce și de efectul ei asupra noastră, cu privire la această lume. Dacă dorim să fim prieteni ai lui Dumnezeu, acela este locul de unde să ne tragem puterea. Lot nu a putut mijloci pentru Sodoma, fiindcă nu era potrivit din punct de vedere moral, însă Avraam a putut! Poți mijloci și tu pentru cineva astăzi? Începe s-o faci chiar acum!

    T Hadley, Sr

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Toți prorocii mărturisesc despre El (Isus) că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”
    Fapte 10.43

    Marele motiv al fericirii

    Un scriitor a povestit cândva despre întâlnirea sa cu un cunoscut de-al său, care era dezamăgit din cauza multiplelor probleme pe care le avea.

    Te înțeleg perfect și sunt alături de tine, zise scriitorul. Ce îți dorești pe mai departe?

    M-am săturat de atâtea probleme și vreau să fiu și eu liniștit, fără nicio problemă.

    Bine. Cunosc un loc unde oamenii sunt liniștiți și nu au nicio problemă. Vrei să mergem până acolo?

    Desigur, răspunse celălalt.

    Şi scriitorul l-a dus la cimitir… Oamenii de acolo nu mai aveau nicio problemă. Apoi, scriitorul a enumerat trei motive de fericire pe care, dacă le ai în vedere, îți vor face ziua mai frumoasă. Cele trei motive erau: faptul că te-ai trezit de dimineață – nu toți au această șansă; faptul că poți să te dai jos din pat – nu toți au acest motiv de fericire; faptul că poți să mănânci – nu toți se mai pot bucura de acest lucru. Scriitorul avea dreptate, dar a uitat cel mai mare motiv de fericire. Acest motiv este iertarea păcatelor prin credința în Mântuitorul Isus Hristos, căci oricine crede în Fiul lui Dumnezeu primește iertarea păcatelor și viața veșnică. Dar cei care au trecut din viața aceasta nemântuiți, nu mai au această șansă. Cititorule încă nemântuit, lasă-te atenționat și vino cu grăbire la Mântuitorul, chiar acum!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NECLINTIT ÎN ORICE ÎMPREJURARE

    „Cei ce se încred în Domnul… nu se clatină” (Psalmul 125:1)

         Până la vârsta de douăzeci și nouă de ani, scriitoarea Carson McCullers suferise deja trei infarcturi. Apoi, în timp ce era încă paralizată parțial, soțul ei s-a sinucis. În ciuda problemelor sale, s-a forțat să scrie în fiecare zi… și drept urmare, a devenit o romancieră celebră.

    Poetul englez John Milton a fost orb.

    Violonistul de renume mondial Itzhak Perlman a avut poliomielită.

    Fosta Miss America, Heather Whitestone este surdă.

    Stephen Hawking, fizician și profesor la Universitatea din Cambridge are scleroză laterală amiotrofică.

    Nu e nicio mirare deci că Thomas Edison a spus că dacă am face toate lucrurile de care suntem capabili, am rămâne uimiți! Așadar, care este secretul prin care putem suporta viața și ne putem bucura de ea? „Cei ce se încred în Domnul… nu se clatină.”

    Indiferent ce simți astăzi, problemele tale nu sunt de nerezolvat. Biblia spune: „Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18:27). Și mai mult decât atât, El „ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.” (Psalmul 102:17).

    Einstein a spus: „În mijlocul fiecărei dificultăți se află o oportunitate.” Același Dumnezeu care l-a condus pe Avraam atunci când nu știa unde merge și i-a dat Sarei un copil la bătrânețe, care a despărțit Marea Roșie și L-a înviat pe Domnul Isus dintre cei morți, este viu și lucrează în viața ta. Așadar, „întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10). Nu uita, carele Lui de biruință „se numără cu douăzecile de mii, cu mii şi mii” (Psalmul 68:17). Astăzi, îmbărbătează-te! Cum scrie în Deuteronom 33:27 – „Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare”!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Psalmii 124 şi 125

    Psalmii 120-123 ne-au descris poporul sub asuprire. Psalmii 124 şi 125 ne fac să asistăm la eliberarea lui. Credinciosul repetă cu plăcere că aceasta este numai prin intervenţia Domnului. Fără ea, ar fi fost înghiţiţi (Psalmul 124:3), înecaţi (v. 4, 5), devoraţi (v. 6). Dar, dacă Dumnezeu este pentru noi, ce pot face cei care sunt împotriva noastră? (v. 2; Romani 8:31). Domnul ştie să-i scape pe ai Săi din teribilul laţ al păsărarilor (v. 7). Păsărarii corespund, din punct de vedere profetic, Antihristului şi Asirianului, agenţi ai lui Satan împotriva rămăşiţei lui Israel. Pentru noi, ei îi evocă pe vrăjmaşii sufletelor noastre. Dacă ne punem încrederea în Hristos, El ne va face să scăpăm de plasa lor, adică de păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne (Evrei 12:1; Psalmul 91:3).

    Iar această încredere este exact prima notă a Psalmului 125 încrederea în Cel care are puterea să ne păzească, fără de care neam poticni (Iuda 24). Sprijinindu-ne pe Domnul, nu ne vom clătina (v. 1). Pentru a merge bine nu este însă suficient ca picioarele noastre să fie ferme, ci trebuie, de asemenea, ca drumul nostru să fie drept. Să nu-i imităm pe cei care se abat pe căile lor sucite (v. 5) şi, de asemeni, să ne amintim că, înainte de a se manifesta în umblare, dreptatea trebuie să-şi aibă locuinţa în inimă (v. 4).


  • 9 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Cărturarii și fariseii au adus la El o femeie prinsă în adulter.
    Ioan 8.3

    În orice om există o anumită cunoaștere a binelui și a răului. Însă probabil că nu există doi oameni care să aibă exact același standard al binelui sau al răului. De exemplu, bețivul crede că nu este un rău prea mare să bei, însă consideră că a fura este un mare păcat. Fiecare se felicită pe sine că nu a comis vreun rău considerat mare și se compară cu cel care a comis acel rău, pe care el crede că a avut puterea să-l evite.

    Toate acestea dovedesc faptul că oamenii nu se judecă pe ei înșiși după un standard anume al binelui și al răului, ci aleg doar ceea ce lor li se potrivește, iar pe alții îi condamnă. Există însă un standard prin care totul poate fi judecat, iar acesta nu este mai puțin decât dreptatea lui Dumnezeu.

    Cărturarii și fariseii menționați în capitolul 8 din Ioan erau foarte morali și religioși și, prin urmare, au fost șocați de păcatul comis de acea femeie. Este mângâietor și liniștitor pentru inima unui om să găsească pe cineva mai rău decât el.

    Dar aceasta nu este totul, fiindcă oamenii nu doar că se laudă și se bucură cu căderea și cu falimentul altuia, ci ei nu suportă gândul că Dumnezeu poate arăta har. Harul – care implică iertarea deplină și gratuită a oricărui păcat și a oricărui rău, fără ca Dumnezeu să ceară sau să aștepte ceva de la cel iertat – este un principiu atât de opus gândirii și căilor omului, încât el nu-l suportă deloc; inima lui îl numește, adesea în secret, nedreptate. Este foarte umilitor să recunoaștem că suntem în întregime dependenți de har pentru mântuire și că faptele noastre, trecute sau viitoare, nu ne pot face să merităm harul, ci că nenorocirea, păcatul și ruina noastră sunt singurele care ne fac potriviți pentru a primi har.

    J N Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.”
    Eclesiastul 3.1

    Stres

    Un om de circa patruzeci de ani privea fix la calendarul său plin cu programări. Erau notate multe lucruri pentru săptămâna următoare: ziua de naștere a bunicii, adunarea locatarilor, înmormântarea lui P.M., meciul de fotbal, nunta lui U. & P. ș.a.m.d. Pe lângă acestea avea o profesie și familia. Cum să facă față la toate? La ultimul consult la doctor a fost vorba de probleme psihosomatice. „Oare să existe o legătură cu stilul meu de viață?” se întrebă el și deodată înțelese: „Așa nu mai pot merge mai departe. Asta duce desigur la un infarct, și apoi? Dar cum pot să schimb lucrurile? Trebuie să refuz programările? Dacă da, care?”

    Cât de frumos ar fi, dacă acest om apăsat ar avea un prieten, care i-ar spune: „Nu programările acestea sunt problema principală, ci faptul că tu vrei să realizezi totul fără Dumnezeu. Puneviațataînrânduialăcu Elșiveigăsiodihnă.”

    Nu trebuie să anulăm toate programările, ci să ne îndreptăm viața noastră spre Dumnezeu, în mâinile Căruia stă timpul nostru. Atunci vom fi bine sfătuiți și viața noastră va primi un sens, pentru că Dumnezeu supraveghează asupra programărilor noastre.

    Cine planifică fără Dumnezeu și nu se bazează pe El, atunci la final a greșit complet. Nu numai pentru viața de pe pământ, ci și pentru veșnicie! De aceea astăzi este timpul cel mai bun să ne întoarcem la Dumnezeu:

    „Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape” (Isaia 55.6).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCURAJEAZĂ!

    „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” (Proverbe 12:25)

         Când Enrico s-a dus la prima lui lecție de canto, la vârsta de zece ani, profesoara i-a spus: „Nu ai voce deloc!” Dar mama lui Enrico a auzit ceva deosebit în vocea fiului său. Ea a crezut în talentul lui. Și chiar dacă erau foarte săraci, ea l-a îmbrățișat și i-a spus: „Fiule, voi face orice sacrificiu pentru a-ți plăti lecțiile de canto.” Încrederea și încurajarea ei constantă au fost răsplătite, pentru că fiul ei a devenit unul dintre cei mai îndrăgiți și mai aplaudați cântăreți ai tuturor timpurilor. Numele său? Enrico Caruso. Când lumea încearcă să ne doboare, avem nevoie de oameni care să ne ridice, oameni care să recunoască talentul nostru și care să ne ajute să profităm la maxim de el.

    Gândește-te la următoarele porunci pentru părinți, scrise din punctul de vedere al unui copil:

    1) Mâinile mele sunt micuțe; te rog să nu te aștepți la perfecțiune când fac patul, când desenez sau când arunc mingea.

    2) Picioarele mele sunt scurte; mergi mai încet ca să pot ține pasul cu tine.

    3) Ochii mei nu au văzut lumea așa cum au văzut-o ai tăi; lasă-mă s-o explorez în siguranță și nu-mi pune restricții inutile.

    4) Treburile casnice nu pleacă nicăieri; eu sunt mic numai o scurtă perioadă de timp. Petrece timp cu mine pentru a-mi explica aceste lucruri minunate ale lumii, și fă-o cu bucurie!

    5) Sentimentele mele sunt fragile; nu mă cicăli toată ziua. Poartă-te cu mine așa cum ai vrea să se poarte alții cu tine.

    6) Eu sunt un dar deosebit din partea lui Dumnezeu; prețuiește-mă așa cum a intenționat Dumnezeu – făcându-mă responsabil pentru faptele mele, oferindu-mi instrucțiuni după care să trăiesc și disciplinându-mă în dragoste.

    Astăzi, fii o persoană care îi încurajează pe alții.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Psalmii 122 şi 123

    Dragostea pe care israelitul o încearcă pentru Ierusalim este o imagine a dorinţelor şi a afecţiunilor creştinului pentru Adunare, care este atât de dragă inimii lui Hristos. Mergem noi cu bucurie (v. 1), încă de acum, în locul unde El a promis prezenţa Sa, pentru a glorifica acolo Numele Lui (comp. cu v. 4)? Să reţinem promisiunea din versetul 6: Cei ce Te iubesc vor prospera. Dragostea pentru Adunare este aşadar un izvor de prosperitate spirituală. Cum se manifestă această dragoste? Rugândute pentru pacea ei! Urmărind binele ei sub toate aspectele (v. 69)! Pacea să fie între zidurile tale, ne spune versetul 7, de aceea să nu uităm că liniştea este asigurată prin despărţirea de lume, reprezentată aici prin ziduri.

    Psalmul 123 ne învaţă dependenţa. Cel credincios îşi ridică ochii spre Dumnezeul său cu sentimentul că toate resursele sunt în El (comp. cu 2 Cronici 20:12). Aici nu posedă niciun drept; totul este har. Din partea oamenilor, la ce să se aştepte? Doar la a fi săturat peste măsură de dispreţul şi de batjocurile celor care se află în largul lor aici, pe pământ (v. 3, 4; 1 Corinteni 4:13). El însă este capabil să îndure aceste lucruri, dacă-şi îndreaptă privirile credinţei spre Mântuitorul lui din ceruri (v. 1; Psalmul 141:8). Curând, această credinţă îşi va schimba priveliştea. Astăzi săturată de dispreţ, mâine va fi săturată de chipul Său (Psalmul 17:15).


  • 8 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Mi-e milă de mulțime, pentru că stau deja de trei zile cu Mine și n-au ce să mănânce; și, dacă le voi da drumul la casele lor flămânzi, vor leșina pe drum; pentru că unii dintre ei au venit de departe.
    Marcu 8.2,3

    Îndurările Lui nu se sfârșesc

    Când Hristos i-a hrănit în mod miraculos pe cei patru mii, El a venit în întâmpinarea nevoii lor trupești. Însă, în multele comentarii asupra acestui pasaj, îndurarea Domnului este uneori nemenționată. Îndurarea Lui este arătată prin faptul că El a pătruns în detaliile stării dificile a mulțimii – „Pentru că unii dintre ei au venit de departe”. El știa că unii plecaseră devreme de acasă în acea zi și străbătuseră mulți kilometri pentru a fi cu El, iar acum trebuiau să se întoarcă acasă nemâncați și ar fi putut leșina pe drum. Hristos știa totul despre fiecare situație în parte. El nu numai că vede nevoia noastră, ci cunoaște și dificultățile de pe cale.

    Cine altul poate pătrunde în toate suferințele noastre ca Dumnezeu Însuși? Vedem același lucru în Exod, atunci când Domnul i S-a arătat lui Moise. El i-a descoperit lui Moise inima Sa plină de compasiune pentru cei pe care i-a numit „poporul Meu”. „Le cunosc durerile. Și am coborât ca să-i scap din mâna egiptenilor” (Exod 3.7,8). El nu S-a apucat să-Și elibereze poporul într-un fel detașat și mecanic, ci a spus: „Am coborât”. A intrat în toate dificultățile și suferințele pe care ei le experimentau. Profetul descrie acest lucru astfel: „În toată strâmtorarea lor, El a fost strâmtorat” (Isaia 63.9).

    În zilele lui Ieremia, când poporul lui Dumnezeu trecea prin mari încercări, profetul a declarat: „Îndurările Lui nu se sfârșesc. Ele sunt noi în fiecare dimineață” (Plângeri 3.22,23). Hristos, care este Dumnezeu arătat în trup și care a venit din cer (Ioan 6.33,50), a dat rezolvare problemelor noastre ca oameni păcătoși, însă El ne arată de asemenea îndurare ca sfinți. El ne oferă tot ce avem nevoie pentru a face față încercărilor de pe cale, dar face acest lucru nu într-un mod mecanic, ci simțind împreună cu noi. Să învățăm cu toții din felul cum El, cu o mare compasiune, a hrănit mulțimea flămândă, și să călcăm pe urmele Lui!

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”
    2 Corinteni 5.10

    Tabloul

    Cu mulți ani în urmă, un om bogat a vizitat o galerie de artă. Atenția sa a fost atrasă de un tablou impresionant. Reprezenta o femeie săracă, înconjurată de copiii ei. Rugătoare  își  întindea  mâinile  spre  un  bărbat.  Dar  fața  bărbatului era aspră. Necazul ei nu atingea inima lui.

    Vizitatorul rămase ca înrădăcinat. O scenă din trecut îi veni în minte. Într-adevăr! În timp ce se uita cu atenție la tablou, a recunoscut pe fața bărbatului propriile sale trăsături. Lacrimile femeii sărace, pe care o alungase odinioară din locuința ei, îl acuzau din nou. Ea nu putuse achita chiria, iar el a alungat-o așa de dur cum era el împreună cu copiii ei pe stradă.

    Nu era nicio îndoială: tabloul purta numele fiului acelei femei, care devenise între timp un pictor talentat. Acum, bărbatul bogat se vedea pus în fața faptelor sale. Această imagine era pentru el de nesuportat. Cât de mult ar fi vrut să distrugă acel tablou!

    Va veni ziua când orice om va fi pus în fața imaginii faptelor sale. Astăzi încă se mai pot îndepărta petele întunecate din viața noastră prin recunoașterea păcatelor și prin credința în Isus Hristos. Cine Îl respinge totuși ca Mântuitor personal, va fi confruntat în fața tronului de judecată al lui Hristos cu întreaga sa vină.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TREBUIE SĂ TRECI PRIN FOC

    „Te-am pus în cuptor… din dragoste pentru Mine” (Isaia 48:10,11)

         „Șef sub acoperire” este un spectacol de televiziune foarte popular, în care proprietarii de firme se deghizează în angajați obișnuiți și lucrează cot la cot cu ei. Anumite nereguli pe care le observă proprietarii sunt adevărate revelații, determinând schimbări care fac firma mai eficientă, mai profitabilă și mai plăcută pentru toți angajații. Pentru a înțelege oamenii, trebuie să te pui în papucii lor. Ezechiel a spus: „Am ajuns la Tel-Abib… şi am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor… Cuvântul Domnului mi-a vorbit…” (Ezechiel 3:15-16). Pentru a vindeca durerea, trebuie să fii în stare să simți durerea. Biblia spune că Domnul Isus poate fi mișcat de „slăbiciunile noastre”, pentru că a umblat și a trăit ca noi (vezi Evrei 4:15). El a experimentat conflictul familial, respingerea, trădarea, singurătatea și foamea. El a mers pe drumul pe care te găsești tu acum și El știe ce simți; de aceea te poți întoarce la El când dai de necaz și poți primi ajutorul de care ai nevoie. „Prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” (Evrei 2:18)

    Când oferi un sfat, oamenii vor să știe dacă vorbești din experiență sau numai din cărți. Așa că, Dumnezeu te va lăsa să treci prin experiențe de care nu te bucuri și pe care nu le înțelegi, pentru a te echipa și pentru a te face eficient în lucrarea față de alții. Iov a spus: „Dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.” (Iov 23:10). Dacă ești astăzi în cuptor, înseamnă că Dumnezeu are un plan de îndeplinit, pentru tine și prin tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Psalmii 120 şi 121

    Constituiţi ca cincisprezece cântări ale treptelor, Psalmii 120-134 prezintă în mod ascendent eliberarea şi restabilirea rămăşiţei lui Israel.

    Psalmul 120 îi găseşte pe aceşti credincioşi în captivitate printre naţiuni şi ne ajută să le auzim suspinul. Ei suferă pentru că a trebuit să locuiască cu cei care urăsc pacea (v. 6). Creştini, să putem înţelege şi noi mai bine cât de mult se împotriveşte lumea lui Dumnezeu şi, în consecinţă, copiilor Săi! Ea nu cunoaşte pacea; cu atât mai mult, nu o poate oferi.

    Ce le spune însă Domnul alor Săi? Vă dau pacea Mea. Eu nu vă dau cum dă lumea (Ioan 14:27).

    Întorcându-şi privirile de la scena întristării, credinciosul din Psalmul 121 şi le ridică spre munţi (Sionul, obiect al speranţei sale: vezi Psalmul 87:1,2). Ajutorul lui însă vine şi mai de sus, de la Creatorul care a întemeiat aceşti munţi. Dumnezeu răspunde la această încredere prin emoţionante promisiuni personale (v. 3-8). Orice credincios Îl poate auzi pe Domnul adresându-i-le lui. El se află în lume, dar acolo va fi păzit (verb repetat de şase ori) pretutindeni şi întotdeauna ca răspuns la această rugăciune a Mântuitorului său: Nu cer să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de rău (comp. v. 7 cu Ioan 17:15).


  • 7 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Pentru orice lucru este o vreme; și pentru orice ocupație, un timp sub ceruri.
    Eclesiastul 3.1

    Eclesiastul și creștinul

    În primele 8 versete din capitolul 3, Solomon prezintă paisprezece perechi de lucruri opuse, apoi întreabă la sfârșit: „Ce folos are cel care lucrează din ceea ce se trudește?” (versetul 9). Vedem din nou că totul este deșertăciune. Dacă ceea ce este pozitiv este anulat de ceea ce este negativ, care mai este sensul oricărui lucru? Paisprezece minus paisprezece este egal cu zero. Dacă privim însă mai adânc, vom vedea că sunt multe lucruri pe care cel credincios le poate învăța din acest pasaj.

    Faptul că există un timp pentru orice lucru este un principiu biblic. Chiar și atunci când sunt avute în vedere lucrările lui Dumnezeu, Scriptura vorbește despre timpuri și perioade. „Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său” (Galateni 4.4). „Pe când eram noi încă fără putere, la timpul potrivit, Hristos a murit pentru cei neevlavioși” (Romani 5.6). „Smeriți-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să vă înalțe, la timpul potrivit” (1 Petru 5.6).

    Însă acești termeni sunt folosiți și în legătură cu lucrările celui credincios. „Cine este atunci administratorul credincios și chibzuit, pe care stăpânul îl va pune peste servitorii săi, ca să dea măsura de grâu la timp?” (Luca 12.42). „Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har, pentru ajutor la timpul potrivit” (Evrei 4.16). „Răscumpărând timpul, pentru că zilele sunt rele” (Efeseni 5.16).

    Aceste versete sunt suficiente pentru a arăta că există anumite timpuri pentru anumite lucruri în viața celui credincios. Prin urmare, o privire atentă la Eclesiastul 3.1-8 poate fi de folos spiritual pentru toți credincioșii.

    M Vogelsang

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea…”
    Coloseni 1.13,14

    Scos din foc

    În noaptea de 7 februarie 1709, Susanna și Samuel și-au scos copiii afară din casa care a luat foc. Când au ajuns în stradă, și-au dat seama că unul lipsea. Tatăl a încercat să meargă după el, dar flăcările erau prea mari și căldura prea puternică. Copilul însă a apărut la o fereastră de sus. Un vecin împreună cu alți doi au format un fel de scară vie și astfel au putut ajunge la copil înainte de a cădea tavanul. Mai târziu, când tânărul John Wesley L-a primit în viața sa pe Isus Hristos ca Mântuitorul său,a mărturisit des că el a fost scos din foc. Dar nu numai din focul acela a fost scos John  Wesley,  ci  credința  în  Mântuitorul  Isus  Hristos  l-a scos și din alt foc: cel al păcatului. Un episcop al acelor vremuri mărturisea că „în locurile de sus era întuneric și întuneric era și în locurile de jos… întuneric la țară și la oraș, întuneric între cei bogați și întuneric între cei săraci, un întuneric gros, des, religios și moral, un întuneric care se putea pipăi.”

    O asemănare care se repetă în toate timpurile! Dintr-un astfel de întuneric, dintr-un astfel de foc ne poate scoate numai Mântuitorul. Dumnezeu „ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui” (Tit 3.5). Să ne lăsăm călăuziți de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a vedea realitatea zilelor noastre, dar și pentru a ne refugia de partea Celui care este Lumina lumii!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII EFICIENT!

    „Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara…?” (Iosua 18:3)

    Când vorbim despre zidirea unor relații sănătoase, trebuie să fii eficient. Asta înseamnă să știi cine ești și ce îți dorești de la relație. Ar părea nefiresc să te concentrezi doar asupra a ceea ce ești ca individ, nu și asupra a ceea ce sunteți împreună, în cuplu… iar relația este puternică dacă fiecare în parte este puternic! Marile relații se bazează pe adevărul despre ceea ce fiecare parte dorește, simte și prețuiește cu adevărat. În timp ce, în cuplu, trebuie să luați deciziile împreună, deciziile despre cine ești tu ca persoană și ceea ce îți dorești de la viață îți aparțin în totalitate! E o greșeală să lași pe altcineva să ia aceste hotărâri în locul tău. Când faci așa, și altul decide cine ești și ce dorești, renunți la puterea pe care ți-a dat-o Dumnezeu.

    Înțelege că:

    1) A nu face nimic nu înseamnă că iei o decizie.

    2) A te da la o parte și a pretinde că nu vezi situația așa cum este, nu este o decizie.

    3) Amânarea faptelor până când se întâmplă ceva, așa încât nu mai ai de ales, nu înseamnă o decizie. E pasivitate, iar la sfârșit nu va duce la nimic bun! Uneori trebuie să accepți circumstanțe care nu se pot schimba, dar întotdeauna poți alege ce vrei să se întâmple. Acest principiu este susținut în mod clar de ceea ce Dumnezeu a zis poporului Său înainte de a intra în Țara Promisă: „Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri?” Așadar, fii decis și eficient!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Psalmul 119:161-176

    Credinciosul, persecutat fără motiv de cei mari, are frică, însă nu de aceştia, ci de Cuvânt, temându-se ca nu cumva să-i fie neascultător (v. 161). Şi totuşi, Cuvântul este bucuria lui (v. 162). Cuvântul Dumnezeului nostru să fie şi pentru inimile noastre o comoară! Bogăţii inepuizabile sunt ascunse în el, dar le descoperă numai acela care face din acest Cuvânt regula vieţii sale.

    Începând prin a primi, vom putea apoi să aducem: versetul 171 ne aminteşte că lauda este rodul unei inimi instruite de rânduielile divine. Bine hrăniţi de acestea, vom şti apoi să-I vorbim Domnului, să-L adorăm cu pricepere, dar şi să vorbim cu putere, în jurul nostru, despre tot ce va face subiectul meditaţiilor noastre (v. 172; comp. cu Efeseni 5:11).

    Cele din urmă versete ale psalmului sunt totodată şi cele care-i fac rezumatul, permiţându-ne acum să desprindem gândul său central. Israel va fi adus, prin necaz, la a-şi recunoaşte rătăcirea (v. 176). În întristare, el va fi învăţat să iubească legea Domnului (v. 163, 167, 174), să i se supună (v. 165-167), să urască răul (v. 163) şi, de asemeni, să nu aştepte mântuirea decât de la Dumnezeu (v. 166). Înainte să intervină eliberarea finală (v. 174), în el va fi fost deja produsă restabilirea lăuntrică, fapt ce Îi va permite lui Dumnezeu să acţioneze în favoarea alor Săi şi să-i introducă în binecuvântarea Împărăţiei.


  • 6 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Lumea prin înțelepciune nu L-a cunoscut pe Dumnezeu.
    1 Corinteni 1.21

    Ce a făcut filosofia grecească pentru discipolii ei? I-a făcut închinători ignoranți ai unui „dumnezeu necunoscut” (Fapte 17.23). Acea inscripție de pe altarul lor era o declarație către întreg universul cu privire la ignoranța și la rușinea lor. A fost cumva filosofia mai profitabilă pentru creștinătate, decât pentru Grecia? A oferit ea cunoașterea adevăratului Dumnezeu? Nicidecum! Există milioane de oameni botezați în creștinătate, care nu cunosc despre adevăratul Dumnezeu mai mult decât cunoșteau filosofii întâlniți de Pavel în Atena.

    Adevărul este că oricine Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu are viața eternă. Așa declară Domnul nostru Isus Hristos în Ioan 17.3: „Aceasta este viața eternă, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. Iată ceva foarte prețios pentru orice suflet care, prin har, a dobândit această cunoaștere. A-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă să ai viața – viața eternă.

    Dar cum Îl pot cunoaște pe Dumnezeu? Unde Îl pot găsi? Pot știința și filosofia să-mi spună? Au putut ele vreodată să spună așa ceva cuiva? Au putut ele să-l călăuzească pe vreun sărman rătăcitor către calea vieții și a păcii? Niciodată! „Lumea prin înțelepciune nu L-a cunoscut pe Dumnezeu.” Școlile contradictorii ale filosofiei antice n-au putut face decât să-l cufunde pe om într-un întuneric adânc și într-o disperare cumplită, iar școlile filosofiei moderne nu sunt cu nimic mai bune. Speculația sterilă este tot ceea ce filosofia omenească, în orice veac, poate oferi celor care caută cu sinceritate adevărul. Cum Îl putem deci cunoaște pe Dumnezeu? Dacă a-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă viața eternă – și Domnul așa a spus – atunci cum Îl putem cunoaște? „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1.18).

    C H Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Apoi, în pustiu, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-ați făcut până la sosirea voastră în locul acesta.”
    Deuteronom 1.31

    Cum ducem poverile?

    Henry Moorhouse a fost un predicator al Evangheliei în secolul al XIX-lea. El a trecut printr-un timp, în care problemele oamenilor, pe care el dorea să-i ajute, îl apăsau așa de greu, încât el însuși era foarte necăjit.

    În acel timp, Moorhouse veni acasă într-una din zile cu un pachețel pentru soția lui. Acasă o salută mai întâi pe fiica lui care era paralizată într-un fotoliu și după aceea dorea să meargă sus la soția lui.

    Atunci, Minnie îl opri spunând: „O, tată, aș duce eu pachețelul mamei!”– „Dar, draga mea, cum să poți duce tu, picioarele tale nu te pot duce nici măcar pe tine”, întrebă Moorhouse. Zâmbind, Minnie răspunse: „Dacă tu îmi dai mie pachețelul, îl voi duce – iar tu mă vei duce pe mine.”

    Minnie știa: Dacă brațele puternice ale tatălui meu mă duc, atunci greutatea cea mică nu va fi prea grea în brațele mele. Numaidecât, Moorhouse recunoscu paralela pentru situația lui. Aceasta îl învioră foarte mult, ca în lucrul lui obositor pentru Domnul să nu privească așa de mult la greutatea problemelor, ci la Dumnezeu, la brațele Lui puternice și la dragostea Lui neschimbată.

    ” …El Însuși i-a răscumpărat, în dragostea și îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat în zilele din vechime.”

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MÂNIA

    „…Nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34)

         Astăzi, un alt fragment din Max Lucado: „Totul începe cu o picătură. Cineva îți ocupă locul de parcare, sau îți sare în față pe autostradă, chelnerița se mișcă cu viteza melcului și tu te grăbești, iar pâinea prăjită e arsă… Dacă aduni toate aceste picături, aparent inofensive, de enervare, vei obține o găleată plină de furie. Nu avem încredere în nimeni, ne arătăm colții când cineva se apropie de noi, devenim un „butoi cu pulbere” care, în prezența cantității potrivite de tensiune și de teamă, ar putea exploda.

    Nu putem nega existența mâniei. Dar cum o ținem în frâu? Domnul Isus a zis despre cei care L-au trimis la moarte: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34). El i-a văzut pe acești oameni însetați după sânge și moarte nu ca pe niște ucigași, ci ca pe niște victime. El a văzut pe chipurile lor nu ură, ci confuzie. El nu i-a văzut ca pe-o mulțime militantă, ci ca pe niște „oi fără păstor” (Marcu 6:34). Ei nu știau ce fac și nu aveau nici cea mai mică idee. Erau o adunătură furibundă, înnebuniți de ceva ce nu puteau vedea, așa că s-au răzbunat, pe Dumnezeu. Ei nu știau ce fac… și în majoritatea cazurilor nici noi nu știm! Oricât am vrea să negăm acest fapt, noi suntem niște oi fără păstor, născuți în păcat și înspăimântător de aproape de veșnicie.

    Suntem incapabili să răspundem la propriile noastre întrebări despre dragoste și suferință, nu putem dezlega secretul îmbătrânirii, nu știm să ne vindecăm propriile noastre trupuri sau să ne înțelegem cu partenerii noștri.

    Ceea ce doresc să subliniez este următorul lucru: Mânia necontrolată nu va face lumea mai bună, însă înțelegerea plină de simpatie – da! Când vom începe să acționăm nu de pe poziția mâniei, ci a compasiunii, vom înțelege că luminile s-au stins și că mulți bâjbâie în întuneric. Așa că – fii lumină!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Psalmul 119:137-160

    Dreptatea lui Dumnezeu, nota dominantă a versetelor 137-144, nu este nicidecum un subiect de spaimă pentru cel care se teme de Domnul, care umblă în lumina Sa şi care, de asemenea, cunoaşte bunătatea Sa (v. 149, 159). Într-o lume nedreaptă, credinciosul îşi găseşte plăcerea să celebreze această dreptate a lui Dumnezeu care, ca şi bunătatea Sa, rămâne pentru totdeauna (v. 142, 144).

    Cuvântul Tău este foarte încercat (v. 140). „Cu cât îl puneţi mai mult la probă”, a spus cineva (precum aurul în cuptor), „cu atât el îşi arată mai mult puritatea”.

    Versetul 145 şi cele care urmează exprimă totala dependenţă a celui credincios. Fă-mă să trăiesc, cere el aici în patru rânduri (v. 149, 154, 156, 159; vezi şi v. 25, 40, 88, 107). Dumnezeu este Acela care dă viaţa şi tot El este şi Cel care o păstrează şi o întreţine. Această rugăciune priveşte însă în primul rând sufletul celui răscumpărat. Fă-mă să trăiesc după Cuvântul Tău. Pentru că omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4:4; Deuteronom 8:3).

    Să reţinem bine versetul 160: Tot Cuvântul Tău (sau Suma Cuvântului Tău) este adevăr! Biblia nu se constituie ca un ansamblu de adevăruri din care fiecare alege ce îi convine. Ea formează un tot inseparabil pe care îl primim sau îl respingem; este în întregime Adevărul (Ioan 17:17).


  • 5 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    El a fost asuprit și El a fost chinuit, dar nu Și-a deschis gura. A fost dus ca un miel la înjunghiere și ca o oaie mută înaintea celor care o tund, așa nu Și-a deschis gura.
    Isaia 53.7

    În speranță, bucurându-vă; în necaz, răbdând.
    Romani 12.12

    Cât de mare a fost răbdarea Domnului nostru Isus! Priviți cât de răbdător a fost El în ultimele ceasuri ale vieții Sale pe pământ! În acele momente cumplite ar fi putut să cheme douăsprezece legiuni de îngeri, însă, în loc de aceasta, S-a supus cu blândețe.

    Gândiți-vă cât de răbdător este El cu Adunarea și cu fiecare dintre cei ai Săi în parte! Cum an după an a suportat nerecunoștința noastră, împietrirea inimii noastre și lipsa noastră de răspuns la Cuvântul Său sfânt! Totuși, brațul Dumnezeului nostru iubitor și răbdător este încă întins (Isaia 5.25; 9.12,17,21; 10.4).

    Credincios iubit, treci cumva printr-o încercare amară? Fii răbdător! „Domnul este bun pentru cei care-L așteaptă” (Plângeri 3.25). Ești pe un pat de boală, în dureri care nu contenesc zi și noapte? Fii răbdător! Prin această suferință, Dumnezeu dezvoltă în tine harul care a strălucit atât de minunat în caracterul Domnului nostru. Pentru El, răbdarea a fost o scumpă obișnuință a sufletului Său.

    Suferi nedreptate și ești expus acuzațiilor? Fii răbdător! Ferește-te să răspunzi cu mânie și adu-ți aminte cât de amare au fost consecințele pentru Moise, atunci când a vorbit nechibzuit cu buzele lui (Psalmul 106.33)! Gândește-te cum Isus a stat înaintea judecății oamenilor, supus și liniștit, și lasă cauza ta în mâna lui Dumnezeu! Lasă ca răbdarea să devină o stare obișnuită, care să se manifeste mereu în mijlocul micilor încercări și greutăți zilnice! Hotărârea inimii tale să fie cea de a-L aștepta pe Dumnezeu să lucreze, după ce ai aruncat asupra Lui toate poverile tale!

    J R MacDuff

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”
    Iacov 5.16

    Rugăciune ascultată

    Doi credincioși călătoreau printr-o țară păgână, ca să vestească Evanghelia. În drumul lor au dat peste un râu care, din pricina unei ploi mari, ieșise din matcă și nu era posibil să fie trecut nici cu barca, nici prin vad. Ei însă trebuiau să ajungă cât mai curând acolo unde doreau să vestească Evanghelia. Ce să facă? Au început să se roage și, după ce și-au terminat rugăciunea, iată că un copac lung și gros a fost izbit atât de tare de valurile furioase ale apei, încât a început să se clatine și, în cele din urmă,a căzut peste râu și astfel au putut trece pe celălalt mal.

    Necredința vede în astfel de împrejurări destinul sau va spune că totul a fost o simplă întâmplare. Dar credința știe că Dumnezeu ascultă rugăciunile și că răspunde la ele potrivit cu voia Sa suverană. Rugăciunea este activitatea primordială în viața creștină; este legătura pe care o stabilim cu Dumnezeu pentru a-i prezenta nevoile noastre și pentru a-i mulțumi  când  ne  răspunde,  dar  chiar  și  când  nu  ne  răspunde.

    Să ai o audiență la Dumnezeul suveran și totodată plin de dragoste este cel mai înalt privilegiu la care poate aspira un om. Faptul că Dumnezeu nu răspunde imediat cererilor care le facem, nu constituie un răspuns negativ la rugăciunile noastre. Dumnezeu dorește să ne învețe să așteptăm cu credință răspunsul Său, care va veni la timpul potrivit. Lipsa de credință este nerăbdătoare și neliniștită, având tendința de a se ocupa ea de lucrurile care trebuie să stea în mâna lui Dumnezeu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI PROBLEME CU INVIDIA?

    „Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10)

         Iată ce nota un consilier: „Când ne urcăm pe balansoarul invidiei, ne ducem direct în jos, în timp ce nemulțumirea noastră se ridică mult deasupra noastră. În această competiție dezechilibrată, ne trezim că avem întotdeauna lipsuri. Invidia duce la auto-învinovățire și lipsă de mulțumire. Suntem atât de preocupați de nemulțumirea noastră că e imposibil să ne bucurăm de ceea ce avem și de ceea ce facem. Invidia duce la amărăciune, resentiment și ostilitate. Nu e surprinzător faptul că acest cuvânt vine de la latinescul invidere, care înseamnă a privi cu răutate.

    Tu ești o creatură unică, înzestrată cu daruri și capacități unice, cu propriul orar și destin, și nu are rost să te compari cu alții. O privire cinstită și mulțumitoare la calitățile puse în tine de Dumnezeu te va ajuta să devii mulțumit cu ceea ce ai și cu ceea ce ești.” Nu lăsa ca invidia să-ți mai fure vreo fărâmă de fericire. Când invidia te motivează să te compari cu alții, întotdeauna ai de pierdut. Te face să fii cinic. Nimic din ceea ce faci nu este satisfăcător. Invidia te face să fii suspicios față de motivele altora, chiar și atunci când le pasă într-adevăr de tine. Ți se pare greu să accepți că prietenia lor este adevărată, așa că te distanțezi de ei și ajungi să ai foarte puțini prieteni.

    Care este răspunsul? Acceptarea și mulțumirea sunt antidotul pentru veninul invidiei. Este vorba de acceptarea faptului că Dumnezeu este în control, și de a învăța să fii mulțumitor pentru „nespusele” binecuvântări care te înconjoară. Nu uita: „Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Psalmul 119:113-136

    Cuvântul, care este lumină pe cărarea mea, îmi arată, de asemeni, şi cât de gros este întunericul din jurul meu. El mă face să-mi fie groază de răutate şi de ipocrizie. Cu siguranţă, fără această măsură divină aş putea să mă înşel şi astfel să numesc bine ceea ce este rău, iar adevăr ceea ce este minciună. În schimb, Cartea gândurilor lui Dumnezeu mă învaţă să privesc lumea şi tot ce este în ea exact aşa cum o priveşte El Însuşi.

    Dă-mi pricepere, repetă cel credincios (v. 34, 125, 144, 169). Priceperea este considerată de obicei ca fiind un dar natural. Această rugăciune însă ne arată că ea poate fi dobândită pentru că numai Cuvântul dă adevărata pricepere (v. 130)! Eu sunt slujitorul Tău, declară psalmistul, hotărât să cunoască voia lui Dumnezeu (v. 125). Şi această voie se exprimă sub diferite forme în Cuvântul Său: lege, porunci, rânduieli, învăţături, mărturii, hotărâri, judecăţi, cuvinte care nu sunt sinonime. Cât despre creştin, Cuvântul nu i se impune sub o formă legală. Ascultarea sa decurge din dragostea pe care o arată nu numai pentru mărturiile minunate ale Domnului (v. 113, 127), ci pentru Însuşi Numele Său (v. 132).


  • 4 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

     

    Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit și stai departe de mântuirea mea, de cuvintele geamătului meu?
    Psalmul 22.1

    Când Domnul Isus I-a vorbit lui Dumnezeu, El a folosit de obicei cuvântul „Tată” sau „Tatăl Meu”, care arată intimitatea relației. Uneori acești termeni scot în evidență relația eternă dintre Tatăl și Fiul. Este indicată, de asemenea, dependența Fiului, care Se sprijinea pe Dumnezeu, Tatăl. Când Domnul Isus a spus: „Dumnezeul Meu”, a fost scoasă în evidență relația Lui cu Dumnezeu și felul cum, ca Om, L-a onorat pe Dumnezeu, în timp ce toți oamenii nu făcuseră altceva decât să-L dezonoreze. Acesta este motivul pentru care cerurile s-au deschis deasupra Lui și glasul Tatălui s-a făcut auzit: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 3.17).

    Cât de greu trebuie să fi fost pentru Domnul Isus, după trei ani de slujire făcută cu credincioșie perfectă, ca Dumnezeu să-L părăsească în timpul celor trei ceasuri de întuneric de pe cruce! În noaptea precedentă, El Se rugase în grădina Ghetsimani. Omul perfect dependent și ascultător ceruse ca acel pahar să treacă de la El. A doua zi, pe cruce, El a suferit mai întâi din partea oamenilor și a Vrăjmașului. Apoi a venit peste El suferința dinaintea căreia Se dăduse înapoi în Ghetsimani: grozăvia celor trei ceasuri de întuneric, atunci când Sfântul lui Dumnezeu a fost părăsit de către Dumnezeul Său. Acele trei ceasuri au fost cumplite pentru El, însă aceasta era singura cale a lui Dumnezeu de a rezolva problema păcatului. Acolo și atunci a fost făcut El păcat (2 Corinteni 5.21) și a devenit jertfă pentru păcat și Înlocuitor al nostru. Cel Drept a suferit pentru noi, cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu (1 Petru 3.18). Dumnezeu a rezolvat problema rădăcinii răului, a păcatului, judecându-L pe Hristos în locul nostru.

    De asemenea, Domnul Isus a mărturisit orice păcat pe care noi l-am comis ca și cum ar fi fost al Lui și a primit pedeapsa pentru el. Faptele, cuvintele și gândurile lui Hristos au fost întotdeauna plăcute lui Dumnezeu, însă El a binevoit să ia locul nostru – Cel care n-a cunoscut păcatul a fost făcut păcat.

    A E Bouter

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

     

    „Şi Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.”
    Ioan 1.14

    A locuit printre noi

    În aceste puține cuvinte ne este descoperit un fapt uluitor. Cel care era atunci când nu exista timp, Cel la ale Cărui cuvinte „să fie” a început pendula vremii să bată, Cel care a pus în mișcare toate forțele naturii șia făcut universul să pulseze de viață, Cel care este El Însuși expresia exactă a gândurilor și a gloriei veșnice a Dumnezeirii, a devenit trup și a locuit printre noi. Aceasta umple cu uimire și cu adorare sufletele celor care L-au primit în viețile lor ca Mântuitor. Domnul Isus nu a venit așa cum ar veni un rege să-și viziteze supușii în colibele lor, spunându-le o vorbă bună și apoi trecând mai departe și dându-i uitării. Domnul Isus a venit aici jos pe pământ și a locuit printre noi. El nu S-a ținut deoparte, ci a luat parte la toate împrejurările omenești, dar fără păcat. El S-a implicat în bucuriile și în durerile oamenilor la fel de natural cum intra în casele lor. S-a apropiat de ei, a devenit cât se poate de accesibil până și celor mai săraci și mai nevrednici dintre ei.

    Ce farmec puternic și mereu crescând are pentru noi această veste bună– Evanghelia Cuvântului întrupat! Harul și adevărul erau în Cel care a locuit printre noi. A venit din cele mai înalte înălțimi și S-a coborât până la cele mai mari adâncimi ale nevoii noastre. Pe acest Domn și Mântuitor să dorim să-L cunoaștem și să-L urmăm.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

     

    FII DISPUS SĂ ÎNVEȚI DE LA ALȚII!

    „Ferice de omul care găseşte înţelepciunea” (Proverbe 3:13)

         Anumiți oameni ne fac să ne simțim inferiori când ne aflăm în compania lor, dar cei cu adevărat înțelepți și maturi nu încearcă niciodată așa ceva. Dacă ai vreo experiență în acest sens, nu o lăsa să te tragă înapoi și să te simți învins. Dacă nu stai lângă un mentor, nu-ți vei putea măsura creșterea și nu-ți vei putea monitoriza dezvoltarea. Oricât de multe știu oamenii despre succes, ei nu au fost cunoscători dintotdeauna, ci și ei au trebuit să învețe și să crească. Așa că nu pretinde că știi ceea ce nu știi. Cel mai bine este să vorbești în mod autentic și sincer, punând întrebări atunci când e cazul. Majoritatea oamenilor de succes se bucură de șansa de a discuta și de a împărtăși ceea ce știu, așa că… profită!

    Teama de respingere ne împiedică să avansăm în viață și în relații. Ai fi surprins să știi câți oameni se limitează la socializarea numai cu cei ce sunt ca ei. Ei se simt stânjeniți când sunt înconjurați de persoane care sunt diferite de ei. O parte importantă a dezvoltării tale apare atunci când te hotărăști să treci barierele și să intri în relație cu cei ce sunt mai avansați decât tine într-un anumit fel. Aceste relații îți dau șansa de a crește. Nu e greșit să-ți lipsească cunoștințele; dar e greșit să nu fii dispus să înveți!

    Iosua a învățat principiile unui bun lider de la Moise. Rut a învățat să găsească relația potrivită ascultând-o pe Naomi. Fie ca acest verset 13 din Proverbe 3 să devină un principiu călăuzitor pentru viața ta: „Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

     

    Psalmul 119:89-112

    Oricât de tare să fi fost întemeiat pământul (v. 90), Cuvântul lui Dumnezeu a fost şi mai tare. Ce fericire că, într-o lume în care totul este nesigur, unde „febrila activitate a omului decăzut se etalează în gânduri care vor pieri în totalitate, putem cunoaşte gândurile eterne ale lui Dumnezeu şi ne putem încrede în promisiunile Sale de neclintit!”

    Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Sale nicidecum nu vor trece (Matei 24:35). De altfel, întreaga creaţia nu are decât un singur scop: toate Îţi sunt slujitori (v. 91). Acesta este şi privilegiul nostru, de a-L sluji pe Domnul, dar să o facem cu înţelepciune şi din toată inima.

    Hristos singur a împlinit cu adevărat versetele 97-112. El înţelegea mai mult decât bătrânii, pentru că respecta rânduielile divine, în timp ce bătrânii se limitau numai la a-i învăţa pe alţii (v. 100). Era mai înţelept decât toţi vrăjmaşii care-I întindeau curse (v. 110; Matei 22:15-34).

    Cine s-ar aventura să se deplaseze noaptea, fără lampă, pe un teren presărat cu obstacole? În întunericul acestei lumi, printre cursele întinse de cei răi pregătiţi de atac (v. 110, 95), Cuvântul este această lumină absolut necesară pe cărarea noastră (v. 105). Să nu ne temem să facem uz din plin de el, pentru a privi unde ne vom aşeza picioarele!


     

  • 3 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Său, întrucât ați slujit și slujiți sfinților.
    Evrei 6.10

    Deși noi, cei credincioși, nu vom fi niciodată judecați pentru păcatele noastre – fiindcă Isus a fost judecat pentru ele – totuși va trebui să dăm socoteală Domnului pentru toate acțiunile noastre de aici, de pe pământ. Sunt încredințat că, atunci când întreaga noastră viață va fi cercetată înaintea Domnului, vom fi adânc recunoscători pentru aceasta.

    Poate vei spune că ești foarte tulburat gândindu-te la acel moment. Răspunsul meu este că, la acel moment, vei fi în glorie și vei fi ca Hristos. Te vei mai teme atunci ca viața să-ți fie trecută în revistă? Nu ne va mai fi imputată vreo vină, fiindcă I-a fost imputată lui Hristos. El a murit pentru păcatele noastre și El este dreptatea noastră și temeiul nostru de a sta în prezența lui Dumnezeu. Totuși va fi un lucru foarte binecuvântat, deși foarte solemn, să privim înapoi și să vedem ceea ce a lucrat harul Lui pentru noi pe acest pământ. La acel moment, când voi sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, Domnul îmi va arăta întreaga mea istorie. Privind înapoi la viața mea, la perioada când am fost neconvertit, văd doar un fluviu întunecat de păcat și de voință proprie. Apoi ajung la punctul în care harul Său a început să lucreze în inima mea și văd o primă scânteie de lumină – prima atingere a Duhului Sfânt. Apoi fluviul harului începe să se lărgească, iar cel întunecat, al voinței proprii și al păcatului, să se micșoreze.

    Astfel îmi voi analiza întreaga istorie, văzând falimentele și greșelile mele, dar și răbdarea Domnului și harul Său manifestat față de mine. Voi vedea nebunia mea, dar și ajutorul harului Său, ajungând până la punctul final, când voi spune: Iată-mă aici, împreună cu Hristos în glorie! Ce har minunat: eu în glorie! N-aș dori să ratez scaunul de judecată al lui Hristos pentru nimic în lume!

    W T P Wolston

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte…, căci atunci vei izbândi în lucrările tale…”
    Iosua 1.8

    Replica evanghelistului

    Cunoscutul predicator Dwight L. Moody predica odată într-o localitate despre valoarea Sfintei Scripturi în viața oamenilor. Deodată a fost întrerupt de glasul puternic al unuia dintre ascultători:

    Domnule Moody, nu cred niciun cuvânt din colecția dumneavoastră de povești, care se numește Biblia.

    Dragă omule, replică Moody, există un verset în Biblie pe care ești obligat să-l crezi. El sună așa: „Ce seamănă omul, aceea va și secera.” Dacă un om seamănă grâu, nu va culege cartofi. Spre exemplu, un cârciumar seamănă bețivi și va secera bețivi.

    Omul se așeză, în timp ce oamenii din sală izbucniră în aplauze. Evanghelistul nu-l cunoscuse pe acel om din mulțime, dar cei prezenți îl știau. Era un cârciumar ateu, și toți copiii lui erau bețivi.

    Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia – este sămânța Semănătorului divin, care poate răsări în orice inimă spre mântuirea omului. Este așa de necesar să-l citim de la începutul vieții noastre creștine, să cugetăm la el cu dorința sinceră să acționăm în dependență de Dumnezeu și de puterea Sa! Să cugetăm la cuvintele Cărții lui Dumnezeu și vom primi înțelepciunea dumnezeiască în inimile noastre! Convingerea tuturor creștinilor autentici este că Biblia devine din ce în ce mai frumoasă pe măsură ce este înțeleasă.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Psalmul 119:65-88

    Cererea din versetul 17 a fost împlinită. Tu iai făcut bine slujitorului Tău (v. 65) însă într-un fel la care psalmistul nu se aştepta: prin smerire. Este bine pentru mine că am fost smerit, recunoaşte el (v. 71). De ce? Pentru că, mai înainte de a fi umilit, rătăceam (v. 67). Păstorul cel Bun S-a văzut nevoit să recurgă la acest mijloc dureros, pentru a-Şi aduce înapoi pe cale oaia rătăcită. Sufletul însă a făcut totodată o experienţă şi mai importantă: a învăţat să-L cunoască pe Dumnezeu; de acum nu mai are nevoie să înţeleagă, pentru că ştie că dragostea Lui este statornică. Ştiu spune el că din credincioşie m-ai smerit (v. 75).

    Pentru nomazii din deşert, confecţionarea unui burduf din piele impune o pregătire meticuloasă. Burduful este expus la fum, pentru ca pielea lui să-şi piardă gustul acru şi mirosul de provenienţă, care ar denatura puritatea apei. Tot aşa este şi cu creştinul (v. 83). Focul încercării trebuie să treacă peste el cu scopul de a-i îndepărta acreala sau rigiditatea naturală şi pentru a-l face bun pentru slujbă. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit; dă-mi pricepere (v. 73). Ce fericită rugăciune a celui răscumpărat! „Da, Doamne, modelează-mi şi duhul, prin mijloacele pe care Tu le-ai ales, şi fă-mă flexibil şi supus voii Tale!”


  • 2 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este din Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.
    1 Ioan 4.7,8

    Ioan a fost unul dintre cei doisprezece ucenici pe care Isus i-a ales să-L urmeze în timpul slujirii Sale publice pe pământ. Prin inspirație divină, Ioan a scris o Evanghelie, trei epistole și cartea Apocalipsa. Cu excepția acesteia din urmă, el nu-și menționează niciodată numele, însă, de cinci ori în Evanghelia sa, el face referire la sine ca fiind „ucenicul pe care îl iubea Isus”. Ioan a stat la sânul Mântuitorului și astfel a fost cu totul calificat să scrie despre subiectul binecuvântat al dragostei.

    Deși mărturia creștină își pierduse dragostea dintâi (Apocalipsa 2.4), dragostea lui Hristos pentru cei ai Săi a rămas neschimbată. Ioan a înțeles că dragostea este de la Dumnezeu. Toți cei născuți din Dumnezeu au primit o viață nouă și, prin urmare, o natură nouă, „pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Romani 5.5).

    În versetul nostru din 1 Ioan, apostolul se adresează creștinilor numindu-i „preaiubiți”. El scrie întregii familii a lui Dumnezeu, familie care este foarte cuprinzătoare. Ea include o vastă diversitate de naționalități, limbi și culturi, însă este o singură familie. Oricine aparține acestei familii este născut din Dumnezeu și are Duhul Sfânt locuind în el. Faci și tu parte din această familie a lui Dumnezeu?

    Există o legătură care îi unește pe toți copiii lui Dumnezeu, care trebuie să fie foarte vizibilă pentru această lume. Cum poate fi ea văzută? Prin a ne iubi unii pe alții! Această iubire nu este una naturală, ci este divină și se ridică deasupra tuturor diferențelor de ordin natural. Dacă spun că Îl iubesc pe Dumnezeu, atunci sunt obligat să-i iubesc pe ceilalți credincioși, fiindcă sunt născuți din Dumnezeu și fiindcă Dumnezeu este dragoste. „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții” (Ioan 13.34).

    J Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună…: «Veniți, căci iată că toate sunt gata.»”
    Luca 14.17

    Pilda celor poftiţi la cină

    Cunoscuta parabolă din Evanghelia după Luca 14 arată cât de mare este harul lui Dumnezeu. Harul a fost oferit prima dată poporului Israel, dar acum este vestit tuturor oamenilor de pe pământ. Îndurarea lui Dumnezeu, care a fost vestită de profeți  cu  mult  timp  în  urmă,  a  fost  arătată  prin  ISUS HRISTOS. Întreaga omenire este invitată la acest ospăț al bucuriei cerești.

    Dar ce au făcut cei invitați? Toți au început să se scuze. Ei nu au spus: „Nu vrem să venim la nuntă”; aceasta ar fi fost dezonorant pentru ei, ci au adus tot felul de motive, ca să nu participe la sărbătoare: „Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți”; „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc; iartă-mă, te rog”; „Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni”…

    Invitația la bucuria oferită de harul venit prin Mântuitorul ne este adresată și nouă, cititorilor! Totul este pregătit prin lucrarea Mântuitorului. Totul este oferit în dar. Ce facem cu această  invitație  cerească?  Spunem  că  suntem  prea ocupați? Spunem că suntem prea tineri? Spunem că suntem prea bătrâni? Spunem că nu avem timp?… Vrăjmașul sufletelor noastre, diavolul, vrea să ne ducă în rătăcire, în pierzare. Pentru aceasta folosește tot felul de motive ca și în parabola amintită. Fiindcă nu suntem în necunoștință de planurile vrăjmașului sufletelor noastre, să ne lăsăm atenționați și să răspundem invitației lui Dumnezeu!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PREGĂTIT PENTRU LUCRARE

    „Dumnezeu a ales…” (1 Corinteni 1:27)

         Oamenii sunt deseori atrași de noi datorită diferențelor, nu datorită asemănărilor. Așadar, nu-i dezamăgi! Folosește-ți darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu și străduiește-te să fii persoana potrivită ca să le împlinești nevoile. Ucenicii nu s-au amestecat cu lumea, ei au stat deoparte, iar lumea în care au trăit a prins de veste „că fuseseră cu Isus” (Faptele Apostolilor 4:13). Ei au proclamat mesajul Lui, au folosit metodele Lui, au făcut minunile Lui și au fost  numiți creștini (Fapte 11:26). Asta pentru că vorbeau și se purtau foarte asemănător cu Hristos. Ce compliment! Ce chemare! Ce provocare! O fetiță i-a spus generalului sirian despre Dumnezeu, și el a fost vindecat de lepră (vezi 2 Împărați 5). Pentru că Iosif a tălmăcit visele lui Faraon când ceilalți nu au putut, el a salvat lumea de la foamete (vezi Geneza 41). Pentru că un băiat i-a oferit Domnului Isus ceea ce avea – cinci pâini și doi pești – foarte mulți oameni înfometați au fost hrăniți în mod miraculos (vezi Marcu 6:34-44). Când vorbim despre angajare, personalitatea este un instrument util în descoperirea persoanei potrivite pentru un anumit post. Însă în Împărăția lui Dumnezeu, lucrurile stau altfel. Când Dumnezeu te cheamă, El te și echipează. Crezi că nu ești pregătit? Cine ți-a spus asta? Nu Dumnezeu! Cuvântul Său spune: „Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:27-29). Așadar, Cuvântul pentru tine astăzi este acesta – ești pregătit pentru lucrare! Gândește-te ce poți face ca oamenii să vadă că umbli cu Isus.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Psalmul 119:41-64

    Cuvântul lui Dumnezeu reglementează întreaga viaţă a celui credincios. Astfel, Cuvântul îi permite acestuia să răspundă, când este nedreptăţit, nu neapărat prin vorbe, ci prin răbdarea şi prin încrederea pe care le-a învăţat din el (v. 42). Deoarece este Cuvântul adevărului (v. 43), el dă omului lui Dumnezeu siguranţă şi autoritate, când vorbeşte, şi o sfântă libertate în umblare. De ce suntem deseori atât de timizi în mărturia pe care o dăm în jur? Tocmai pentru că ne lipseşte mult din forţa şi din convingerea lăuntrică pe care le transmite Cuvântul adevărului crezut, iubit şi cercetat. Hotărârile Tale mi-au fost cântări (v. 54). Ce Domn avem noi! Despre ce şef de stat, fie el cât de bun, s-ar putea spune că dispoziţiile lui sunt motiv de bucurie pentru cel care trebuie să se supună?

    Versetele 57-64 îl dezvăluie pe cel credincios preocupat să-şi conformeze umblarea după voia Domnului: M-am gândit la căile mele (v. 59) spune cel credincios şi după aceea miam întors paşii. De câte ori însă, în mod trist, facem tocmai opusul!

    Să reţinem, de asemenea, versetul 63: Sunt tovarăşul tuturor celor care păzesc rânduielile Tale (vezi v. 79 şi v. 115)! Noi pe cine avem în tovărăşia noastră? (Proverbe 13:20).


  • 1 Februarie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și Cuș a născut pe Nimrod; el a început să fie puternic pe pământ. El era vânător puternic înaintea Domnului … Și începutul împărăției lui a fost Babel și Erec și Acad și Calne, în țara Șinear. Din țara aceea a ieșit în Asiria și a construit Ninive, și Rehobot-Ir, și Calah, și Resen între Ninive și Calah.
    Geneza 10.8-12

    Nimrod – Babel – Ninive

    Nimrod a fost conducătorul celor împrăștiați de Domnul, când limbile le-au fost încurcate la Babel. „Începutul împărăției lui a fost Babel [confuzie]”, iar Nimrod (rebel) a adăugat curând și alte cetăți la împărăția sa.

    Nimrod este numit „vânător puternic înaintea Domnului”, o expresie folosită întotdeauna în sens negativ în Scriptură și care contrastează puternic cu ideea de „păstor”. Domnul Isus Se numește pe Sine „Păstorul cel Bun”, în Ioan 10. Vânătorul ia viața prăzii sale, în timp ce păstorul își protejează turma, hrănind-o, conducând-o și chiar dându-și viața pentru ea.

    Nimrod a construit un imperiu de cetăți aici pe pământ, cetăți care arată caracterul său în Cuvântul lui Dumnezeu. Babilonul a devenit cunoscut pentru idolatria sa. Avraam, prin contrast, „aștepta cetatea care are temelii, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11.10). Ninive a ajuns cunoscută pentru cruzimea ei în Vechiul Testament. Binecuvântatul nostru Domn stă într-un contrast complet cu ea; apostolul Pavel face referire în 2 Corinteni 10.1 la „blândețea și bunătatea lui Hristos”.

    Împărățiile pământești, de-a lungul veacurilor, au urmat modelul răzvrătirii lui Nimrod împotriva instrucțiunilor lui Dumnezeu, crescând prin forță și prin cucerire. Cetatea pe care noi o așteptăm va coborî curând „din cer, de la Dumnezeu, având gloria lui Dumnezeu” (Apocalipsa 21.10,11).

    E P Vedder, Jr

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Mai bine o mustrare pe față… Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui, dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase.”
    Proverbe 27.5,6

    Regele şi prietenul său

    Se spune că în vremuri străvechi un rege a mers la vânătoare cu suita sa. Printre ei se afla și un vechi prieten al regelui. Acesta era un bărbat care vedea tot timpul partea bună a lucrurilor. Sarcina lui era ca să încarce armele. Printr-o nefericită întâmplare, o armă s-a descărcat și i-a retezat regelui o parte din degetul mare de la o mână. Gândind că situația putea fi mult mai rea, prietenul regelui a spus: „Este foarte bine că a fost numai așa!” „Nu, nu este bine deloc”, a spus regele și l-a aruncat în închisoare.

    Peste un an de zile, regele era din nou la vânătoare, dar de data aceasta în Africa într-o regiune periculoasă cu canibali. Aceștia l-au prins pe rege și, pe când se pregăteau să-l mănânce pe rege, au observat că îi lipsea o bucată din deget. La canibali exista superstiția să nu mănânce nimic care nu era întreg și astfel l-au eliberat pe rege. Acesta s-a întors acasă și plin de recunoștință l-a eliberat pe vechiul său prieten, spunându-i: „Îmi pare tare rău pentru felul cum te-am tratat.” Ca de obicei, bărbatul răspunse: „Dimpotrivă, este foarte bine!” „Cum poți să spui că este bine după ce ai stat la închisoare?” „Dacă nu eram la închisoare, aș fi fost cu tine în Africa și atunci canibalii aveau ce mânca din mine”, spuse vechiul prieten al regelui.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TOTUL POATE FI SIMPLIFICAT!

    „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră…” (Matei 6:25)

         Scriitorul, filozoful, naturalistul si istoricul american din secoul XIX Henry David Thoreau a spus: „Ne irosim viețile zadarnic în detalii… simplifică, simplifică!” Domnul Isus a spus-o altfel: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră … uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.” (Matei 6:25-26). Charlie Shedd a păstorit o biserică mare cu multe probleme și  pretenții. El și soția lui au făcut o listă a simplității pe care au scris: TOTUL POATE FI SIMPLIFICAT! Problema ta poate fi inerția că nu ai făcut destul. Interesul propriu nu simplifică niciodată – el complică lucrurile. Pune voia lui Dumnezeu pe primul plan. Viața ta este în ordine atunci când ai un scop esențial după care să ți-o călăuzești. Renunță la idealurile inutile. Nu te epuiza în alergări lipsite de sens. Te frustrezi atunci când îți dedici viața lucrurilor neimportante. Tu nu poți face totul. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fii șase persoane, El te-ar fi divizat! Lasă-i și pe alții să „construiască lumea”. Trăiește fiecare zi pe rând. Fă-ți planuri și pune-ți speranțe în viitor, dar nu trăi în viitor. „Ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi” (Matei 6:34). Trăiește frumos astăzi, și puterea de mâine va veni. Oriunde ai fi, fii prezent acolo! Nu mai crede că fericirea apare la ora cinci sau la petrecerea din seara aceasta sau când adormi. Trăiește în prezent. Dezvoltă-ți un hobby. O schimbare a activității îți menține prospețimea. Timpul petrecut jucându-te este un timp petrecut cu folos. Nu poți încetini lumea, așa că încetinește-te pe tine însuți.  Învață să reduci viteza. Când nu poți schimba ritmul, retrage-te în sanctuarul tău lăuntric și schimbă-te tu însuți. Adoptă tiparul perfect: Hristos, a cărui viață a tăiat istoria exact în două. Urmează-l căci El are o viață plină de putere, și fă din Filipeni 2:5 motoul vieții tale: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus”.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    Psalmul 119:17-40

    De fiecare dată când ne deschidem Biblia, săI cerem mai întâi Domnului să ne deschidă ochii, pentru a putea discerne în Scripturi lucrurile Sale minunate (v. 18). În acelaşi timp însă, să-I cerem să ne abată privirile de la deşertăciune (v. 37) şi cât de multe lucruri acoperă acest cuvânt! Pentru că este cu neputinţă să-ţi găseşti plăcerea în acelaşi timp şi în Cuvânt şi în lucrurile acestei lumi, de exemplu, dragostea pentru bogăţii (v. 36; citiţi Luca 16:13). Un alt obstacol care prea adesea ne închide Scripturile este o conştiinţă rea. Şi cum ne-ar putea bucura ceva care ne mustră? Trebuie mai întâi să ne mărturisim vina sau starea. „Ţiam istorisit căile mele” spune psalmistul. Şi abia după aceea el poate adăuga: învaţămă (v. 26, 33; Psalmul 32:5-8), fă-mă să înţeleg (v. 27), dămi pricepere (v. 34) toate rugăciuni plăcute Domnului. Mărturiile Lui sunt sfătuitorii mei (v. 24). Din nou trebuie să mă las sfătuit de acestea!

    De remarcat, de asemenea, evoluţia din versetele 30, 32 şi 35. Credinciosul a ales calea credincioşiei; şi-a propus să alerge pe ea, iar pentru aceasta Îi cere lui Dumnezeu să-i lărgească nu calea, ci inima, astfel încât Obiectul afecţiunilor sale să-l atragă cu mai multă putere (Filipeni 3:14); în sfârşit, el contează pe Dumnezeu pentru umblarea pe această cale.


Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne