Mana Zilnica

Autor: Mana Zilnica

  • 16 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ezechia a zis lui Isaia: „Cuvântul Domnului pe care l-ai spus este bun”. Și a zis: „Nu este așa? Pentru că va fi pace și adevăr în zilele mele!”.

    2 Împărați 20.19



    S-ar părea că împăratul Ezechia suferea de ceea ce astăzi este numit «sindromul păcii personale», care îi afectează deopotrivă și pe creștini și pe necredincioși. El se găsește la bătrâni și la tineri, la bogați și la săraci, în orice popor și în orice parte a pământului. Acest sindrom se manifestă prin lipsa de interes față de problemele altora și, în esență, spune: «Principala mea grijă este cu privire la mine însumi».

    Să remarcăm că acest sindrom l-a afectat pe Ezechia în anii săi din urmă. Pe când era tânăr, el L-a căutat pe Domnul cu toată inima sa. S-a îngrijit să repare templul, să îndepărteze idolatria din țară, să-i încurajeze și pe alții să slujească Domnului și să reinstituie sărbătoarea Paștelui. Cuvintele „el a făcut ce era drept în ochii Domnului” au caracterizat primii paisprezece ani ai domniei sale.

    Apoi s-a confruntat cu moartea. Ca răspuns la rugăciunea sa fierbinte, Dumnezeu i-a dăruit încă cincisprezece ani, însă aceștia nu au fost ani buni. Manase a fost născut în această perioadă, un fiu nelegiuit, care a făcut ce era rău înaintea Domnului, care a umplut Ierusalimul de idolatrie și care a vărsat mult sânge nevinovat. Tot în acești ani, Ezechia a primit câțiva trimiși din Babilon și le-a arătat toate bogățiile împărăției sale. Când Isaia i-a spus cu solemnitate că, după moartea sa, toate acele bogății împreună cu unii dintre descendenții săi aveau să fie duși în Babilon, el a răspuns că nu era nicio problemă, atâta vreme cât avea să fie bine în timpul vieții sale.

    Care este remediul pentru acest sindrom al păcii personale? Hristos! Preocuparea cu Hristos l-a făcut pe apostolul Pavel să părăsească zona sa de confort și să predice evanghelia în lumea cunoscută atunci, în ciuda persecuției neînduplecate din afară și a luptelor, a oboselii și a grijilor dinăuntru. La fel va fi și cu noi, de aceea să spunem și noi împreună cu el: „Pentru mine, a trăi este Hristos” (Filipeni 1.21) și să ne trăim viața pentru a împlini nevoile celorlalți.

    G. W. Steidl

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos.

    Galateni 6.14



    Ce este crucea?

    Crucea Domnului Isus Hristos este locul unde creatura căzută, potrivnică, a ridicat mâini necurate și a lovit de moarte. Și tot crucea este locul unde Creatorul a răspuns cu o dragoste de necuprins, care nu poate fi descrisă în cuvinte omenești. Acolo vedem o răutate de neimaginat din partea omului, dar și o dovadă de neegalat a harului lui Dumnezeu!

    Crucea este punctul culminant al războiului dintre bine și rău, locul unde a fost câștigată, de către Hristos, victoria binelui divin asupra răului. „Crucea Domnului nostru Isus Hristos” stă în centrul veșniciei, fiind unică în măreție și în splendoare. Crucea lui Hristos ne descoperă adâncimile răului, marea întunecată a vinovăției omului, dar și oceanul strălucitor al harului. Nimic din trecut nu se poate compara cu ea și nimic din viitor nu se va putea înălța alături de ea. La cruce, omul a fost pus la probă și s-a arătat în toată stricăciunea lui; tot acolo, îndurările lui Dumnezeu s-au arătat în toată măreția lor. Lucrarea care a înlăturat păcatul a descoperit gloria lui Dumnezeu și a lui Hristos – toată gloria bunătății divine. Bunătatea a ieșit învingătoare asupra răului și asupra lui Satan prin cruce. Privind crucea, așa cum o descrie Biblia, vom înțelege măreția jertfei Domnului și Mântuitorului sufletelor celor care se încred în El.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ADEVĂRUL DESPRE CALVARUL CARE SCHIMBĂ VIEȚI (2) – Fundația SEER

    „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn” (1 Petru 2:24)

    În al doilea rând, Calvarul a fost un substitut, ceea ce înseamnă „un act săvârșit de cineva în locul altcuiva”. Văzută prin lentilele sentimentelor sau a superstiției, crucea ne poate afecta emoțiile, dar nu ne poate mântui sufletul. Dar văzută ca substitut, jertfa de la cruce poate mântui orice suflet!

    Apostolul Petru scrie: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire.” Dacă Domnul Isus ar fi refuzat Calvarul, Dumnezeu ar fi fost obligat să ne trimită la moarte pentru păcatele noastre. În schimb, ca un substitut, Domnul Isus a suferit pedeapsa pe care noi am fi meritat-o pe drept, eliberându-ne și oferindu-ne viață veșnică. Substituirea a fost din punct de vedere istoric, planul lui Dumnezeu de a-și scăpa poporul de pedeapsa pentru păcat.

    Când Adam și Eva au păcătuit, Dumnezeu a sacrificat un animal care să acopere fărădelegea lor, a acceptat jertfa lui Abel „din oile întâi-născute ale turmei lui” (Geneza 4:4) și berbecul lui Avraam „încurcat într-un tufiș” ca schimb pentru viața lui Isaac (vezi Geneza 22:13). Dar fără îndoială că lucrarea cea mai măreață a lui Dumnezeu, aceea de mântuire a sufletului – substituirea – a fost demonstrată odată pentru totdeauna când Domnul Isus S-a dat pe Sine la Calvar. Deplin mulțumit de moartea ispășitoare a lui Hristos, Dumnezeu ne-a șters păcatul și ne-a declarat nevinovați în ochii Săi!

    „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El (Dumnezeu) L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). Pe cruce, Domnul Isus a devenit ceea ce noi eram – păcat – pentru ca noi să putem deveni ceea ce El era – neprihănire! Tot ce a fost și a făcut Domnul Isus: nașterea Sa din fecioară, o viață fără păcat, moartea ispășitoare, învierea miraculoasă, înălțarea glorioasă, misiunea Sa de Mare Preot sus în cer, toate astea El le-a făcut ca înlocuitor/ispășitor și Mântuitor.

    Slăvit să fii Tu, Doamne!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 7:18-29


    David dorise să facă ceva pentru Domnul. Dar răspunsul divin a fost: ŤEu sunt acela care am făcut totul pentru tineť. Iată lecţia pe care fiecare dintre noi se cuvine s-o înveţe. Dumnezeu Însuşi a preluat deplina responsabilitate pentru mântuirea noastră, pentru odihna noastră şi pentru tot ceea ce priveşte viitorul nostru (v. 19). Minunate planuri la care n-am avut nici o contribuţie! „Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi de neînţelese căile Lui!“ (Romani 11.33). Cu adevărat, aceasta nu este „legea omului“! (v. 19).

    Apoi ce-i mai rămâne lui David să facă? Simplu, să-I mulţumească lui Dumnezeu. În prezenţa divină, împăratul intră, se pleacă şi adoră întocmai cum credinciosul poate face astăzi în adunarea celor răscumpăraţi, în jurul Domnului, cu siguranţa liniştită că este îndreptăţit să se afle acolo şi să se bucure deja de această odihnă divină. „Cine sunt eu … şi ce este casa mea?” (v. 18). Nici David, simplul păstor (v. 8), nici Israelul scos din Egipt (v. 6) n-au vreun merit al lor sau vreun drept să ocupe o asemenea poziţie! Numai harul ia „adus până aici” pe David şi pe poporul său (v. 18). Rugăciunea împăratului, expresie a comuniunii perfecte, se rezumă astfel: „… lucrează cum ai spus! Şi mărit să fie Numele Tău pentru totdeauna” (v. 25, 26). În momentul acesta particular am pune în mod fericit Psalmul 23 pe buzele lui, în special v. 5 şi 6.

  • 15 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pe orice mlădiță în Mine care nu aduce rod, o îndepărtează.

    Ioan 15.2



    Mlădița are aceeași natură cu vița. Aplicând acest lucru la viața creștină, învățăm o primă lecție: consacrarea absolută. Mlădița există doar pentru un singur motiv – ca să aducă roadă! Cei care-I aparțin lui Hristos trebuie să aibă un singur scop, anume acela de a aduce roadă în viețile lor, o roadă care să-L glorifice pe Dumnezeu! Ca mlădiță în Hristos, Pavel a putut spune: „Pentru mine, a trăi este Hristos” (Filipeni 1.21).

    Cea de-a doua lecție este conformitatea perfectă. Mlădița devine ca vița în orice aspect, având aceeași natură, aceeași viață și același scop. Acest lucru este un proces, însă este cu totul real. Pavel ne amintește că urmează să fim făcuți asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu (Romani 8.29).

    Următoarea lecție este dependența completă. Mlădița își primește viața și puterea din seva care este produsă și transmisă de viță. Mlădița nu poate fi nimic și nu poate face nimic fără viță. Trebuie să înțelegem bine că, fără Hristos, nu avem viață și nu putem produce nimic pentru gloria lui Dumnezeu. Însă, prin Hristos, putem spune și noi ca Pavel: „Am putere pentru toate, în El, care mă întărește” (Filipeni 4.13).

    Cea de-a patra lecție pe care o putem învăța este încrederea neclintită. Mlădița, în mod simplu, primește totul de la viță. Acest lucru este scos în evidență de Pavel atunci când spune: „Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuință, potrivit bogățiilor Sale, în glorie, în Hristos Isus” (Filipeni 4.19). Petru a învățat și el această minunată lecție și ne-o împărtășește și nouă, îndemnându-ne: „Aruncați asupra Lui toată îngrijorarea voastră, pentru că El îngrijește de voi” (1 Petru 5.7).

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.

    Luca 9.23



    Lepădarea de sine

    Lepădarea de sine stă în legătură cu gândul renunțării. Printre creștini există păreri diferite cu privire la ce anume trebuie să renunțăm. Unii se gândesc la lucruri precum jocurile de cărți, dansurile, mersul la teatru sau alte „preocupări lumești”. Alții limitează lepădarea de sine la o anumită perioadă, cum ar fi Postul Paștelui. Cu toate acestea, a renunța doar în felul acesta poate să ducă la mândrie spirituală.

    Gândul Domnului nostru aici nu este însă renunțarea la unele lucruri. El vorbește despre renunțarea la sine. S-ar putea ca cineva să renunțe la orice fel de lucru, dar, atât timp cât nu s-a predat pe sine lui Dumnezeu, nici măcar nu a început să practice lepădarea de sine. Atunci când apostolul spune: „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2.20), nu se referă la a renunța la un anumit lucru, ci pur și simplu la a da la o parte sinele, pentru ca Hristos să poată trăi în el. Astfel nu te vei mai întreba care sunt lucrurile la care să renunți. Oamenii se gândesc de obicei că a-ți lua crucea este o lucrare neplăcută. Ei vorbesc chiar despre rugăciunea și despre mărturisirea lui Hristos în public ca fiind luarea crucii, dar adevăratul sens al expresiei este moartea – moartea sinelui! Cel care acum trăiește în Hristos Isus poate umbla în înnoirea vieții.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ADEVĂRUL DESPRE CALVARUL CARE SCHIMBĂ VIEȚI (1) – Fundația SEER

    „Când au ajuns la locul, numit „Căpăţâna” L-au răstignit acolo” (Luca 23:33)

    Cuvântul „Calvar” provine din calvarius cuvântul latinesc pentru „craniu”, și nu apare în Noul Testament (în limba română), dar ceea ce  s-a întâmplat acolo ne-a schimbat destinul. În ciuda miturilor și a neînțelegerilor, adevărul este clar și are puterea de a schimba vieți. Să ne uităm la acest adevăr. Mai întâi, Calvarul a fost voluntar. Cei care au asistat la evenimentele de la Calvar (Golgota) au crezut că Isus este o victimă a circumstanțelor pe care nu le-a putut controla: ura evreilor și puterea romană. Ce greșeală! Domnul Isus a respins apărarea bine-intenționată, dar canalizată greșit, a lui Petru, spunându-i: „Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26:53).

    Domnul Isus ar fi putut alege să ducă o viață fără necazuri, fără durere sau moarte. Nimeni nu L-a constrâns să meargă la cruce. El a spus: „Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi” (Ioan 10:18). Calvarul a fost cu certitudine ceva nedrept și necinstit. Dar nu a fost asasinare, a fost ispășire voluntară! Dușmanii Domnului Isus au dorit ca la Calvar să pună capăt vieții Sale, însă El a dorit să ne salveze de o veșnicie pierdută. Și după ce ei au făcut ce au știut ei mai rău, și nu au reușit să-L oprească, Petru i-a confruntat în ziua Cincizecimii cu acest adevăr victorios: „după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege” (Faptele Apostolilor 2:23).

    Nici măcar Tatăl nu L-a obligat. Domnul Isus „S-a dat pe Sine Însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi” (1 Timotei 2:6) – inclusiv pentru tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 7:1-17


    „Când Îi plac Domnului căile unui om, îi pune chiar şi pe vrăjmaşii săi în pace cu el“ (Proverbe 16.7). Cuvântul acesta se dovedeşte acum adevărat pentru David. Şi, de când locuieşte într-o splendidă casă de cedru, se gândeşte cu seriozitate la chivotul Domnului care locuia întrun simplu cort. Nobil sentiment din partea lui! Aceia dintre noi care se bucură de o viaţă asigurată şi confortabilă nu trebuie să uite niciodată că Stăpânul nostru a trecut prin această lume ca un călător divin, neavând un loc unde săŞi plece capul.

    David îşi propune să construiască o casă demnă pentru Domnul. Dar ascultaţi cum îi răspunde El, în esenţă, prin gura lui Natan: ŤMi-am însuşit această calitate de călător, ca să împărtăşesc prin har soarta poporului Meu. Iar timpul odihnei Mele n-a sosit încă. Dar ceea ce tu nu poţi face va fi împlinit de unul dintre descendenţii tăiť.

    Domnul Se referă în primul rând la Solomon, fiu al lui David, care va construi templul. Dar v. 14, citat în Evrei 1.5, arată că acest Împărat, Fiu al lui David, sub aspect profetic este Isus, Fiul lui Dumnezeu. Despre El exclusiv se poate afirma că împărăţia Îi va fi stabilită pentru totdeauna. Binecuvântările personale (v. 8, 9) sau colective (v. 10) îşi au toate sursa în această Persoană fără seamăn.

  • 14 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    O femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră, numită Maria, care, așezându-se și ea la picioarele lui Isus, asculta cuvântul Său.

    Luca 10.38,39



    Maria ședea la picioarele Domnului pentru a-I auzi cuvintele. Acesta era un lucru pe care El îl aprecia, fiindcă de multe ori până atunci spusese: „Cine are urechi de auzit, să audă!”, iar acum găsise pe cineva care primise harul de a avea urechi ascultătoare și a cărei inimă fusese pregătită pentru comunicările divine pe care El avea să le facă. Vorbind ucenicilor Săi, El le-a spus: „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut” (Ioan 15.15).

    Aceste cuvinte ne ajută să înțelegem natura celor comunicate de Domnul Mariei. Cu ce bucurie trebuie să fi împărtășit El aceste lucruri cerești cuiva care era gata, prin har, să fie astfel instruit! În mijlocul inimilor împietrite, a urechilor astupate și a ochilor închiși care Îl înconjurau peste tot, trebuie să fi fost o mângâiere nespusă pentru sufletul Lui să poată întâlni un astfel de suflet flămând după cuvintele Sale. Și cu ce uimire și bucurie sfântă trebuie să fi ascultat Maria cum Domnul vorbea despre lucrurile Tatălui! Știm că Tatăl, care L-a trimis, Îi dăduse poruncă ce să spună și ce să vorbească (Ioan 12.49), iar privilegiul nespus al Mariei a fost să asculte mesajul pe care Tatăl I-l dăduse Fiului pentru a-l comunica.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El și prin rănile Lui suntem vindecați.

    Isaia 53.5



    Speranță și dragoste (2)

    Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a suferit și a murit pe o cruce în afara cetății Ierusalim în urmă cu circa două mii de ani pentru oamenii vinovați și păcătoși. Aceasta este vestea minunată care a fost adusă în lume! Isus Hristos a venit pentru a salva! Această veste este valabilă fără excepții, pentru toți oamenii!

    El a murit, pentru ca alții să trăiască!

    O afirmație aproape de necrezut! Suferințele și moartea Domnului Isus Hristos au fost calea lui Dumnezeu de a-i elibera pe oameni de vină și de păcat. De ce a ales El această cale? Pentru că El iubește lumea! Te iubește pe tine și mă iubește pe mine! Poate cineva să-și imagineze mărimea acestei iubiri?

    Dumnezeu Însuși L-a dat la moarte pe singurul Său Fiu pentru vina altora, a adus asupra Lui judecata pe care noi o meritam. Dar cum poți scăpa de această judecată?

    Isus Hristos spune: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24).

    Acceptă dragostea lui Dumnezeu!

    „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

    Primește oferta de dragoste a lui Dumnezeu! Vino astăzi la El! Recunoaște înaintea Lui în rugăciune păcatele tale și crede în Isus Hristos!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MULȚUMEȘTE-TE NUMAI CU EXCELENȚA! – Fundația SEER

    „Cântați-I o cântare nouă!” (Psalmul 33:3)


    „A cânta o cântare nouă” înseamnă că trebuie s-o înveți, s-o cânți bine și să te zbați să atingi excelența când e vorba de talentele cu care te-a înzestrat Dumnezeu. Un autor explică astfel: „Există o diferență remarcabilă între dedicarea 99% și dedicarea 100%. La 100% tu îți vezi problemele pe tot parcursul lor, dar împreună cu soluțiile. La 99%, tu încă mai poți găsi o modalitate de a urma calea minimei rezistențe.

    Noi trăim într-o cultură în care excelența este o excepție, dar Cuvântul lui Dumnezeu spune: „să vă lăsați transformați, prin înnoirea minţii voastre” (Romani 12:2). Trebuie să fii dispus să plătești prețul și iată care este acesta: „noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate veșteji.” (1 Corinteni 9:25).

    Lumea îți va măsura caracterul după înălțimea idealurilor tale, după lărgimea compasiunii tale, după profunzimea convingerilor tale și după lungimea perseverenței tale. Abordează fiecare sarcină gândindu-te cum poți s-o faci mai bine!”

    Dacă te pricepi la cifre, excelează în meseria de contabil. Dacă ești bun la comunicare, fii cel mai bun dascăl. Dacă ești un vizionar care îi poate inspira pe alții, fii cel mai bun lider. Un fost președinte al Universității Yale evidențiază faptul că Hamlet nu s-ar fi putut scrie de către un comitet, Mona Lisa nu ar fi fost posibil să fie pictată de către membrii unui club, iar Noul Testament nu s-ar fi putut redacta într-o conferință. Ideile creative vin de obicei de la indivizi.

    Și lucrul extraordinar despre viață este că dacă refuzi să te mulțumești cu mai puțin decât cu excelența, de obicei aceea primești!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 6:12-23


    Imagine impresionantă a Domnului Isus prezent în casa celui credincios, chivotul este ţinut trei luni în casa lui Obed-Edom, aducând binecuvântare acestui om şi familiei lui. Faptul acesta n-a rămas neobservat (v. 12). Dacă trăim într-o legătură constantă cu Domnul, cei care ne cunosc nu vor întârzia să ia notă de faptul acesta. Vor dori şi ei să se bucure de binecuvântările pe care ni le acordă El.

    Acum David, care a învăţat lecţia dată de Domnul, acţionează potrivit gândurilor Lui: chivotul este purtat de leviţii care s-au sfinţit pentru aceasta şi el însuşi se dezbracă de măreţia imperială şi îşi exprimă bucuria dansând înaintea acestuia. Acum nu chivotul, ci Evanghelia ni-L arată pe Domnul Isus în persoană, făcându-Şi intrarea în aceeaşi cetate a Ierusalimului, în mijlocul bucuriei celor care-L aclamau (Matei 21.9).

    „Când cei care purtau chivotul Domnului făceau şase paşi, el jertfea un bou şi un viţel gras“ (v. 13). Aceasta ne aminteşte despre mersul şi închinarea celui credincios. Amândouă provoacă dispreţul celor fără credinţă, pentru care Mical reprezintă o tristă imagine. Lumea apreciază pompa şi fastul. Dar credinciosul este fericit să se smerească, să se arate „şi mai de nimic“ (v. 22), pentru ca privirile să nu se îndrepte asupra sa, ci să se oprească numai asupra Domnului Isus (compară cu Ioan 3.30).

  • 13 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu vorbesc despre lipsuri, pentru că eu am învățat, în împrejurările în care sunt, să fiu mulțumit.

    Filipeni 4.11


    Este foarte încurajator pentru noi să vedem că până și marele apostol Pavel a trebuit să se deprindă să fie mulțumit, căci acest lucru nu vine din punct de vedere natural. Mai mult, atunci când a scris această epistolă, el a scris-o nu folosind titlul de apostol, ci pe cel de slujitor, împreună cu Timotei. Viața creștină normală, despre care el scrie și pe care o ilustrează prin exemplul lui, este deci la îndemâna oricărui credincios, căci cu toții suntem slujitori ai lui Isus Hristos. Prin urmare, Pavel nu se prezintă ca fiind un super-creștin, ci demonstrează prin propriul exemplu că este posibil ca și noi să trăim o viață de bucurie și de biruință, de vreme ce avem aceleași resurse pe care el le-a avut. Scriind din închisoare, el ne spune că lanțurile sale era din pricina lui Hristos (Filipeni 1.13); și că el nu era un prizonier al lui Nero, ci al Domnului (Efeseni 3.1; 4.1). Lucrul important este că el învățase să fie mulțumit prin faptul că-L introducea pe Domnul în împrejurările sale.

    Alții înaintea lui au procedat la fel. Iosif a spus: „Pentru păstrarea vieții m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră” (Geneza 45.5); David a scris: „Știu, Doamne, că judecățile Tale sunt dreptate și că din credincioșie m-ai smerit” (Psalmul 119.75). Ei au suferit mult, la fel ca Pavel, însă au privit la suferințele lor ca venind de la Domnul. Procedând în același fel, vom fi ajutați să evităm iritarea, tulburarea și spaima pe care adesea le experimentăm atunci când trecem prin necazuri.

    Mulți dintre noi avem mai mult decât merităm și totuși deseori suntem nemulțumiți și dorim mai mult; iar câteodată suntem amăgiți să credem că «iarba e mai verde în altă parte». Dumnezeu le-a dat lui Adam și Evei tot ce aveau nevoie, însă, amăgiți de șarpe, au devenit nemulțumiți și au vrut mai mult. Au pierdut astfel tot ceea ce Dumnezeu le dăduse. Domnul să ne ajute să fim mulțumiți în starea în care ne aflăm!

    R. A. Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă.

    Matei 11.28



    Speranță și dragoste (1)

    Într-adevăr, mulți oameni nu au o viață ușoară. De fapt, toți poartă poveri, toți au parte de îngrijorări și de temeri.

    Unii sunt chiar conștienți că s-au împovărat cu vină. Ce să facă acum? Cine îi poate ajuta? Cine îi poate elibera de vină? Mai există speranță? Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne cheamă la El.

    Vino la El!

    Oamenii au minunata posibilitate de a intra în legătură cu Dumnezeu, de a comunica cu El. Ei pot – cu voce tare sau șoptită – să se adreseze Creatorului lor în rugăciune. „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde. Voi Mă veți chema și veți pleca; Mă veți ruga și vă voi asculta. Mă veți căuta și Mă veți găsi … Mă voi lăsa să fiu găsit de voi” (Ieremia 29.11-14).

    Încrede-te în Dumnezeu!

    Poți să-I spui cu deplină încredere lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, tot ce te împovărează. El te aude. „Numai în Dumnezeu este liniștit sufletul meu; de la El este mântuirea mea. Vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru!” (Psalmul 62.2,9).

    Recunoaște vina ta!

    Te mai apasă vina păcatelor? Mai stau acestea ca un zid de despărțire între tine și El? Recunoaște vina ta în fața Lui și roagă-L să devină Răscumpărătorul și Domnul tău. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII REALIST CU PRIVIRE LA ABILITĂȚILE TALE! – Fundația SEER

    „Să aibă simţiri cumpătate despre sine” (Romani 12:3)

    Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu” (Exodul 3:10). Dar în loc să se gândească: „Ce onoare!” Moise a răspuns: „Cine sunt eu… să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” (Exodul 3:11). Creșterea lui Moise ca nepot adoptat al lui Faraon îl pregătise pentru această lucrare, dar acum el se afla în exil, din cauză că ucisese un egiptean. E ușor să critici ezitarea lui Moise, dar cum observa Mark Roberts: „Liderii înțelepți au o oarecare reticență care vine din smerenia personală și din faptul că iau în serios responsabilitatea conducerii.” La urma urmelor, Dumnezeu l-a ales pe Moise știind bine că va fi reticent. Dumnezeu ar fi putut chema pe cineva cu mai multă încredere în sine, dar nu a făcut-o. Să ne imaginăm cât de diferită ar fi fost scena dacă Moise ar fi răspuns: „Nici o problemă, Doamne, eu sunt persoana pe care o cauți!… Am acumulat ani de experiență la curtea lui Faraon!”

    Oare o persoană cu o așa mare încredere în sine ar fi fost potrivită pentru această misiune? Mă îndoiesc.

    Dacă reticența noastră de a fi lideri provine dintr-un simț realist al limitărilor noastre și dintr-o recunoaștere autentică a marii responsabilități, ne găsim în postura perfectă de a ne bucura de o încredere sănătoasă ca lider. În loc să enumere abilitățile și realizările lui Moise, Dumnezeu a spus doar atât: „Eu voi fi negreşit cu tine” (Exodul 3:12). Cu alte cuvinte: „Știu că nu poți face asta singur, dar Eu voi fi cu tine, și asta contează de fapt!”

    Apostolul Pavel scrie: „eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” (Romani 12:3). Nu contează câte știi sau câți oameni te urmează, destoinicia ta ca lider derivă din încrederea ta în tăria lui Dumnezeu și nu în tăria ta. „Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere” (1 Corinteni 4:20).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 6:1-11


    Primul gând al lui David la inaugurarea împărăţiei se îndreaptă spre chivotul Domnului. El mobilizează treizeci de mii de oameni, elita lui Israel, de data aceasta nu pentru o bătălie, ci pentru a escorta chivotul într-un mod demn, până la Ierusalim. Oricâtă onoare am acorda Persoanei Domnului Isus, nu este niciodată prea mare. Numai că acest omagiu şi această închinare trebuie să I le aducem într-un fel înţelept şi în ascultare. Potrivit dispoziţiei divine, chivotul ar fi trebuit purtat pe umeri (Numeri 7.9); însă David şi poporul n-au ţinut cont de aceasta. În opinia lor, un car nou, asemenea celui folosit mai înainte de filisteni în ignoranţa lor, servea mult mai bine scopului lor. Nu era mai practic aşa, decât să-l transporte pe jos? Şi iată că Uza, care a atins chivotul, este rupt pe loc! Ce consternare! Noi nu l-am fi considerat atât de vinovat. Dar a fost vinovat! Dumnezeu a vrut să ne facă pe noi, ca şi pe David, să înţelegem cât de grav este să înlocuim învăţătura şi îndrumările Sale cu propriile noastre bune intenţii, în special acolo unde este implicată închinarea şi adorarea.

    Amară întrerupere a acestei frumoase ceremonii! David, iritat şi înfricoşat în acelaşi timp, schimbă destinaţia chivotului şi pierde astfel o binecuvântare de care se va bucura, în schimb, familia lui Obed-Edom.

  • 12 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Când veți intra în țara pe care v-o dau și veți secera secerișul ei, atunci să aduceți la preot un snop din cel dintâi rod al secerișului vostru. Și el va legăna snopul înaintea Domnului ca să vă fie primit; preotul îl va legăna a doua zi după sabat.

    Levitic 23.10,11


    Sărbătoarea celor dintâi roade este o imagine a învierii lui Hristos. Ea era strâns legată de Paște și era celebrată în timpul sărbătorii Azimelor. Prin moartea lui Hristos, Paștele nostru, vechile noastre legături au fost tăiate, iar prin învierea Lui am fost duși într-o nouă poziție înaintea lui Dumnezeu. „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17). Hristos este pârga celor adormiți și, astfel, învierea Sa este garanția că toți cei care au adormit în Isus vor fi de asemenea înviați.

    Sărbătoarea celor dintâi roade putea fi ținută doar după ce poporul Israel avea să se afle în țara promisă. Înainte ca israeliții să poată mânca din roadele țării, trebuia ca un snop din cele dintâi roade să fie adus și legănat înaintea lui Dumnezeu. El trebuie să-Și aibă partea mai întâi. Prin căderea lui Adam și, în consecință, a tuturor oamenilor, Dumnezeu a fost privat de partea Sa. Însă prin Hristos, ultimul Adam, totul a fost recuperat și Dumnezeu este glorificat.

    Snopul era legănat în ziua de după Sabat, adică în prima zi a săptămânii. Aceasta a fost ziua în care Hristos a înviat triumfător dintre cei morți. Acum noi, ca oameni răscumpărați, suntem acceptați de Dumnezeu în Fiul Său preaiubit, Mântuitorul biruitor. Pe bună dreptate, inimile noastre trebuie să fie pline de laudă la adresa Lui. „Prin El deci să-I aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15).

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cânta.

    Isaia 35.5,6



    Exact așa s-a întâmplat!

    Această profeție a lui Isaia s-a împlinit în timpul când Isus Hristos a trăit și a lucrat în Israel.

    1. Ochii orbilor s-au deschis: Orbul Bartimeu a crezut că Isus era Mesia cel promis. De aceea a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”. Strigătul său nu a fost în zadar. Domnul l-a chemat la Sine și i-a spus: „Du-te! Credința ta te-a mântuit”. Atunci orbul a putut imediat să vadă (Marcu 10.46-52).

    2. Urechile surzilor s-au deschis: În ținutul Decapole au adus la Isus Hristos un surd care nu putea vorbi bine. Mântuitorul Și-a pus degetele pe urechile acestuia și i-a atins limba. Apoi i-a spus cu putere divină: „Deschide-te!”. Imediat urechile s-au deschis și limba i s-a dezlegat (Marcu 7.31-37).

    3. Ologii au putut din nou umbla și sări: Odată, patru oameni au adus pe un pat un om paralizat la Domnul Isus. Credința lor n-a rămas fără răspuns. Isus i-a spus omului aceluia: „Scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă”. Imediat, omul a primit putere să se ridice. El a mers acasă și L-a proslăvit pe Dumnezeu (Luca 5.18-25).

    4. Muții și-au primit din nou graiul: Un om care era mut, deoarece era stăpânit de un demon, a venit în contact cu Fiul lui Dumnezeu. După ce Mântuitorul a izgonit demonul, omul a putut vorbi din nou (Matei 9.32,33).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TREI REGULI BIBLICE PENTRU IZBÂNDĂ (2) – Fundația SEER

    „Cugetă asupra ei zi şi noapte” (Iosua 1:8)


    A doua regulă biblică pentru izbândă este: lasă Cuvântul să te pătrundă.

    Cuvântul „a cugeta” înseamnă „a cântări, a rumega sau a analiza cu atenție.” Așadar, nu te limita la citirea Scripturii, ci diger-o în întregime. Roagă-te: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18). Poți citi un verset de zeci de ori, și brusc să vezi ceva ce nu ai văzut până atunci. Ideea este să-ți antrenezi mintea să vadă lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Mark Twain a spus că două dintre cele mai bune zile din viața cuiva sunt ziua în care s-a născut și ziua în care a descoperit de ce s-a născut. Și singura persoană care îți poate spune lucrul acesta este Cel ce te-a creat.

    Iar a treia regulă biblică pentru izbândă este: trăiește Cuvântul. „Căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8). Da, studiază Biblia, cugetă asupra ei și memoreaz-o. Dar dacă dorești să ai izbândă în viață, trebuie să te supui Bibliei. Trebuie să transpui adevărul în viață. Nimeni nu-ți poate garanta izbânda, în afară de Dumnezeu – și această garanție se găsește în lecturarea, meditarea și împlinirea Cuvântului sfânt. Valoarea și prețul sunt direct legate de scop. O mașină care nu merge este lipsită de valoare. Un stilou care nu scrie este lipsit de utilitate. Tot astfel, dacă dorești să fii ceea ce trebuie să fii, trebuie să-ți găsești scopul în viață și să-l împlinești.

    La moarte, faima și averea ta nu mai contează. Lucrul care are o valoare eternă va fi răspunsul tău la întrebarea: „Mi-am trăit eu viața în prezența lui Dumnezeu și după planul Său?” C.S. Lewis a spus-o astfel: „Cel care Îl are pe Dumnezeu, are totul!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 5:10-23


    Am admirat calităţile de credinţă şi de dependenţă manifestate de David în atât de multe situaţii (şi o dată în plus în v. 19 şi 23, în lupta contra filistenilor). Din nefericire, viaţa lui de familie este departe de a ajunge la acelaşi nivel. În pofida uneia dintre poruncile Domnului adresate special împăraţilor (Deuteronom 17.17), David îşi ia multe soţii, întâi la Hebron, apoi la Ierusalim. Dacă ar fi avut-o numai pe credincioasa Abigail de soţie (numele ei semnificând bucuria tatălui, fiind o prefigurare a Bisericii), n-am mai fi întâlnit trei nume care urmau să devină sursa unei dureri atât de mari pentru el: Amnon, Absalom şi Adonia (3.2-4).

    Războiul contra filistenilor poate fi reluat cu triumf, urmând instrucţiunile Domnului. Înaintea celei de-a doua bătălii, David şi-ar fi putut spune: ŤSă procedăm ca şi întâia dată, pentru că atunci am reuşit!ť Dar îl veţi remarca, din contră, întrebându-L din nou pe Domnul. Şi face foarte bine că întreabă, pentru că răspunsul este cu totul diferit. De aceea, să nu ne încredem în propria înţelepciune, ci să cerem de la Domnul îndrumarea; atunci vom fi şi noi capabili să câştigăm victoriile pe care El ni le-a pregătit.

  • 11 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar Isus, auzind cuvântul rostit, i-a spus mai-marelui sinagogii: „Nu te teme; crede numai”.

    Marcu 5.36


    Această scurtă expresie, „crede numai”, se află la loc de frunte printre expresiile pline de mângâiere folosite de Domnul Isus. Ea conține esența întregului adevăr mântuitor. Dacă te descurajează gândul la păcatele tale trecute, prezente sau viitoare, nu te teme! „Crede numai” că El a murit pentru tine, că trăiește pentru tine și că mijlocește pentru tine! Ești adânc încercat? Apele necazului au năvălit peste tine? Simți că Domnul a uitat să fie plin de har față de tine? Răspunsul Lui pentru o astfel de situație este simplu: „Crede numai!”. Crede că există un motiv important pentru încercare și o lecție de har pe care trebuie s-o înveți! Crede de asemenea că loviturile grele sunt date de o mână a dragostei, că vei fi făcut mai bun prin ele și că Dumnezeu va fi glorificat prin încercarea ta!

    Ești chinuit de gândul morții? Crede că îți va fi dat har la acel timp și un braț puternic de va sprijini! Nu există niciun nor negru pe care puterea învierii Sale să nu-l poată risipi. „Acum vedem neclar, ca prin geam întunecat, dar atunci, față către față” (1 Corinteni 13.12).

    Domnul Isus nu are alt remediu pentru păcat, pentru suferință și pentru încercare, decât acela pe care l-a oferit și ucenicilor Săi, atunci când le-a spus: „Să nu vi se tulbure inima; credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine” (Ioan 14.1).

    J. R. MacDuff

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe voi, care erați morți în greșelile voastre și în firea voastră păcătoasă, … El [Dumnezeu] v-a adus la viață împreună cu Sine [Hristos], iertându-ne toate greșelile.

    Coloseni 2.13



    Din moarte la viață (2)

    „În timp ce soldatul intona mai departe versurile cântării «Ai fost tu acolo când L-au răstignit pe Domnul meu?», mi-am dat seama că, într-un sens cât se poate de real, eu am fost de față la răstignirea Domnului Isus, pentru că eram la fel de împotrivitor ca oamenii care L-au răstignit. Și eu L-aș fi batjocorit pe Domnul Isus. Și eu aș fi luat Numele Domnului în deșert, pentru că nu voiam să am de-a face cu Domnul Isus. Așa că, pentru prima dată în viața mea, mi-am dat seama că, într-adevăr, am fost de față la răstignirea Domnului Isus. Și am fost copleșit de gândul acesta, înțelegând că eu eram la fel de vinovat de moartea Mântuitorului ca și acei oameni care L-au răstignit.

    În timp ce soldatul continua să cânte, am înțeles un lucru măreț, care mi-a schimbat viața. Am înțeles că, dacă am fost la cruce când Domnul Isus a fost răstignit și dacă am fost responsabil de ceea ce s-a întâmplat acolo – și am fost! – însemna că eu am fost de față și atunci când Domnul Isus S-a rugat: «Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!». În acel moment mi-am dat seama că semnificația reală a crucii era faptul că Domnul Isus a murit pentru mine, în locul meu, ca eu să fiu iertat de Dumnezeu”.

    Situația lui Tom Allen este a noastră, a fiecăruia în parte. Ne-am născut cu o natură împotrivitoare față de Dumnezeu și față de Fiul Său. Prin necredința noastră, sau prin credința noastră de formă, suntem ca acei oameni care L-au răstignit pe Mântuitorul. Vestea cea bună vine de la Dumnezeu chiar acum: pe noi, Dumnezeu vrea să ne aducă la viață prin credința în lucrarea Fiului Său.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TREI REGULI BIBLICE PENTRU IZBÂNDĂ (1) – Fundația SEER

    „Atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8)

    Dumnezeu i-a zis lui Iosua: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8). Dumnezeu vede izbânda ca pe un lucru simplu de atins, și la fel de simplu, pentru El, de măsurat. Dacă vrem să avem izbândă în lucruri care contează cu adevărat, trebuie să urmăm instrucțiunile pentru viață care se găsesc în Scriptură.

    Așadar, iată trei reguli biblice pentru izbândă: Prima, caut-o! „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta.” Cu alte cuvinte: „nu pleca de acasă fără ea!” Izbânda atrage după sine studierea Cuvântului lui Dumnezeu ca o componentă constantă a vieții. Asta ar putea însemna o schimbare radicală pentru tine. Într-un studiu comandat de Biserica Anglicană în 2017, 55% dintre cei care se declară creștini nu au citit niciodată Biblia, 29% nu se roagă niciodată și 33% nu merg niciodată la biserică. Dar numai 6% din adulții din Marea Britanie au spus că ei nu au fost niciodată creștini „practicanți”. Imaginează-ți că mergi la doctor când ești bolnav și primești un tratament care te poate face bine. Dar tu îl iei numai o dată pe săptămână, sau când ai chef, sau deloc… Vei da vina pe doctor pentru că nu te-ai însănătoșit? Unii dintre noi facem lucrul acesta cu Dumnezeu: „Doamne, de ce mi s-a întâmplat mie lucrul acesta? Nu înțeleg!” Vei spune că medicamentul nu are efect? Nu știi, dacă nu-l iei! „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6).

    Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Aprofundează Cuvântul lui Dumnezeu… și el va produce schimbarea în tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 3:1-5; 5:1-9


    În timpul acestor evenimente, David a aşteptat în linişte la Hebron ca Domnul Însuşi să-l stabilească împărat peste tot Israelul.

    Tot astfel Isus, acum în ceruri, aşteaptă ca Dumnezeu să-I dea împărăţia Sa universală.

    Pentru Israel, începutul capitolului 5 marchează o dată importantă în istoria lui şi anume transferul scaunului de domnie al lui David la Ierusalim, oraş care, de acum înainte, va ocupa un loc atât de important în istoria poporului şi în scopurile lui Dumnezeu. Dar, în interiorul zidurilor cetăţii, pe Muntele Sion, exista un oraş de nepătruns, păstrat de iebusiţi încă din timpul lui Iosua. În ciuda laudei de sine a ocupanţilor, David îl cucereşte. Totuşi aici David uită harul care l-a caracterizat atât de des, prin aceea că interzice accesul şchiopilor şi al orbilor în casa lui Dumnezeu. Ce contrast cu Domnul, care i-a primit în templu pentru a-i vindeca, în mod expres pe orbi şi pe şchiopi (Matei 21.14); ce contrast, de asemenea, cu omul care „a dat o cină mare” (Dumnezeu Însuşi) şi care, pentru a-Şi umple casa, îi strânge pe aceşti oameni nenorociţi (reprezentându-ne pe tine şi pe mine) ca să-şi ocupe locurile lor la sărbătoarea harului (Luca 14.21-23).

  • 10 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Suntem datori să-I mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraților … pentru răbdarea și credința voastră în toate persecuțiile și necazurile voastre pe care le suferiți.

    2 Tesaloniceni 1.3,4


    O adunare în care credința și dragostea cresc nu va scăpa niciodată de atacurile lui Satan. Vedem deci că și tesalonicenii treceau prin încercări și persecuții. Totuși Dumnezeu îngăduia aceste suferințe pentru încercarea credinței lor, fiindcă încercarea credinței „lucrează răbdare” (Iacov 1.3). În ce-i privește pe tesaloniceni, eforturile lui Satan fuseseră doar un mijloc de întărire a credinței lor în Hristos, a dragostei unora pentru ceilalți și a răbdării lor în încercare. Astfel de calități au stârnit recunoștința apostolului față de Dumnezeu și l-au făcut să se laude cu ei înaintea altor adunări.

    Orice efort al vrăjmașului este pentru a șubrezi credința noastră în Hristos, pentru a ne slăbi în dragostea unii pentru alții și pentru a ne face să ne răzvrătim împotriva răului, decât să-l îndurăm cu răbdare. În mijlocul încercărilor speciale din zilele din urmă poate că noi, în țările în care ne aflăm, nu ne confruntăm cu persecuția, însă vom avea negreșit necazuri. În aceste zile de confuzie și de împrăștiere a poporului lui Dumnezeu, necazurile pe care le suferim vin mai degrabă din mijlocul mărturiei creștine, decât din afara ei. Astfel de încercări sunt îngăduite de Dumnezeu pentru a lucra răbdare.

    Din nefericire, ratăm lecțiile pe care Dumnezeu dorește să le învățăm atunci când trecem prin încercări și răspundem cu rău la rău. În astfel de împrejurări, încercarea este lăsată să dureze sau, dacă este totuși îndepărtată, pierdem binecuvântarea pe care Dumnezeu a intenționat să ne-o dea și va trebui să trecem prin alte încercări similare. Ferice de noi dacă luăm orice încercare din mâna lui Dumnezeu și mergem cu ea înaintea Lui. În felul acesta, după ce încredințăm toate lucrurile în mâna Lui, vom învăța „răbdarea”, care aduce cu ea o mare binecuvântare pentru sufletele noastre acum, iar în viitor, o răsplată minunată în glorie.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului.

    Efeseni 2.1,2



    Din moarte la viață (1)

    Cu mulți ani în urmă, în Scoția trăia un predicator renumit, cu numele Tom Allen, pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a-i conduce pe mulți oameni la Hristos. De asemenea, el și-a dedicat viața ca să-i ajute pe săracii din oraș. În anul 1945, când al doilea Război Mondial era pe sfârșite, Tom era soldat în Franța. În ziua de Paște, care era chiar cu câteva zile înainte de sfârșitul războiului, un sergent american l-a invitat să meargă cu el la biserică. La început, Tom nu a vrut, dar, din respect, în cele din urmă a acceptat să meargă cu el și să asculte evanghelia.

    Mai târziu, după convertirea lui, Tom Allen a povestit următoarele:

    „La început nu prea mi-a plăcut programul de la biserică. Într-adevăr, ceea ce se întâmpla acolo era foarte mișcător, pentru că predica se ținea într-o catedrală renumită din Franța, la care participau peste o mie de soldați. Eu eram copleșit de gândul că unii dintre acei soldați urmau să moară înainte de sfârșitul războiului, așa că nu ascultam în mod deosebit ceea ce se spunea. La un moment dat, un soldat american de culoare s-a ridicat și a intonat un imn foarte frumos, ale cărui cuvinte m-au răscolit:

    Ai fost tu acolo când L-au răstignit pe Domnul meu?
    Câteodată încep să tremur, să tremur!
    Ai fost tu acolo când L-au răstignit pe Domnul meu?

    Atunci, pentru prima oară, am început să mă gândesc la cruce. Dar apoi mi-am zis: «Cum aș fi putut să fiu de față când L-au răstignit acei oameni pe Domnul Isus? Aceasta s-a întâmplat acum aproape 2.000 de ani!»”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TRĂIEȘTE O VIAȚĂ ECHILIBRATĂ! – Fundația SEER

    „Blândețea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii.” (Filipeni 4:5)

    Pentru a avea o viață echilibrată, trebuie să aplici în viața ta aceste două versete:

    1) „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7).

    2) „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8). Când nu reușești să faci niciunul din aceste două lucruri, i-ai deschis ușa lui Satan ca să te atace.

    Prea mult, chiar și dintr-un lucru bun, provoacă probleme. De exemplu, munca este bună… dar prea multă muncă produce stres, care poate duce la boală, resentiment, depresie și stricarea relațiilor. Mâncarea este bună… dar prea multă poate duce la probleme serioase de sănătate. E bine să fii organizat… dar dacă devii perfecționist, poți să-i înnebunești pe ceilalți, dar și pe tine. Orice domeniu din viața ta care scapă de sub control, îți va fura bucuria pe care vrea Dumnezeu s-o ai. Una dintre cele mai mari provocări cu care te vei confrunta în viață este să menții o viață echilibrată.

    „Blândețea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii.”

    Dacă ai o personalitate impulsivă, reține cuvântul „blândețe” (în limba engleză se folosește cuvântul „moderație” – n.tr.). Acest lucru înseamnă „a nu merge la extreme.” Pastorilor, excelați în lucrare, dar nu vă neglijați familia. Părinților, nu vă limitați la câștigarea existenței, bucurați-vă de persoanele pentru care munciți. E bine să fii preocupat de înfățișare, dar nu fi obsedat de asta, întrucât nu aceasta este adevărata măsură a valorii tale ca persoană.

    Uită-te la viața ta și întreabă-te: „Care sunt domeniile în care mi-am pierdut echilibrul?” Apoi, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți refaci echilibrul!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 2:12-31


    Până la sfârşitul capitolului 4 citim despre conflictul dintre David şi Iş-Boşet sau, mai degrabă, dintre generalii lor, respectiv Ioab şi Abner. Este o confruntare de
    prestigii, fiecare dintre aceşti oameni mândri dorind să fie întâiul; şi va sfârşi prin moartea lui Abner şi apoi a lui Iş-Boşet. Împrejurările acestea triste, echivalând cu un război civil, sunt folosite de Domnul pentru a stabili, puţin câte puţin, domnia împăratului Său.

    Violenţei şi spiritului de răzbunare li se dă frâu liber. Aproape de iazul lui Gabaon, încercarea puterii începe ca un joc. Ei doresc numai să-i vadă pe aceia dintre ei care sunt mai îndemânatici şi mai puternici. Dar, de la mândrie până la ucidere, iată ce pas mic este! Exaltarea conduce la pierderea controlului de sine şi actul criminal se înfăptuieşte înainte ca cineva să-şi poată da seama de ce va rezulta din aceasta. Cei douăzeci şi patru de tineri nefericiţi cad în acelaşi timp, fiecare străpuns de sabia celuilalt.

    Să observăm că David rămâne deoparte faţă de competiţiile pe care Ioab pretinde că le susţine în numele său. Astfel facem cunoştinţă cu caracterul acestuia: om şiret şi fără scrupule, care apără cauza lui David pentru că aceasta îi va aduce un câştig personal.

  • 9 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cu adevărat, mare este taina evlaviei: „Dumnezeu S-a arătat în trup”.

    1 Timotei 3.16


    În timp ce Iosif și Maria se aflau la Betleem, Maria „L-a născut pe Fiul ei cel întâi-născut și L-a înfășat în scutece și L-a culcat în iesle, pentru că nu era loc pentru ei în han” (versetul 7). Fiul lui Dumnezeu S-a născut în această lume, însă nu S-a găsit niciun loc pentru El aici. Lumea este la ea acasă; prin propriile resurse, ea găsește un loc la han, însă pentru Fiul lui Dumnezeu nu există un loc, decât în iesle.

    Duhul Sfânt nu menționează în zadar această împrejurare. Nu există loc pentru Dumnezeu în această lume, nici pentru ceea ce este de la Dumnezeu. Cu atât mai perfect se manifestă dragostea Domnului Isus, care a binevoit să vină pe pământ. Însă El Și-a început viața aici într-o iesle și a sfârșit-o pe o cruce, iar în tot timpul dintre aceste două evenimente nu a avut niciun loc unde să-Și plece capul.

    Prin urmare, noi, cei credincioși, suntem constrânși de o asemenea dragoste să ne plecăm capetele cu reverență și adorare în prezența Lui, „Dumnezeu arătat în trup”, contemplând harul Său infinit, prin care, deși era bogat, S-a făcut sărac pentru noi, astfel ca noi, prin sărăcia Lui, să fim îmbogățiți. Acel Prunc din iesle era Obiectul tuturor planurilor lui Dumnezeu, Susținătorul și Moștenitorul întregii creații, Mântuitorul tuturor celor care vor moșteni gloria și viața eternă.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ferice de omul care găsește înțelepciune și de omul care capătă pricepere.

    Proverbe 3.13



    Afirmații

    „Încredințează trecutul tău milei lui Dumnezeu, prezentul, dragostei Sale, iar viitorul, providenței Sale.”

    Augustin

    „Nu-ți fie teamă niciodată să-ți încredințezi viitorul pe care nu-l cunoști unui Dumnezeu pe care-L cunoști.”

    Corrie Ten Boom

    „Mulți din societatea modernă sunt ca barcagiii: trag la vâsle, dar stau cu spatele la viitor.”

    Henry Coandă

    „Ceea ce știm este o picătură, iar ceea ce ignorăm este un ocean. Minunata alcătuire a Universului, cu armoniile sale incomparabile, nu s-a putut face decât după planul unei Ființe atotștiutoare și atotputernice. Aceasta este și rămâne convingerea mea ultimă.”

    Isaac Newton

    „Recunoștința este memoria inimii.”

    Balzac

    „Trufașul nu poate fi recunoscător; el crede totdeauna că a meritat mai mult.”

    Nicolae Iorga

    „Dacă nu poți spune ceva frumos, nu spune nimic.”

    Benjamin Franklin

    „Corectarea face mult, dar încurajarea face mult mai mult.”

    Johann Wolfgang Goethe

    „Mintea și experiența ne arată că niciun popor nu poate fi moral dacă nu are credință.”

    George Washington

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EXISTĂ O CALE MAI BUNĂ? – Fundația SEER

    „Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine… în toate lucrurile pe care vei pune mâna.” (Deuteronomul 28:8)



    Aproape oricine poate depista o problemă, poate discuta despre ea și se poate plânge din cauza ei. Dar o persoană orientată spre soluții caută căi de a rezolva problema. Murray Spangler a fost o astfel de persoană. El era om de serviciu într-un magazin, și s-a gândit că singurul mod de a învinge plictiseala din slujba sa (care consta în măturarea podelelor) era să găsească o alternativă inovatoare în a-și face treaba. Era motivat în plus de faptul că… era alergic la praful pe care îl mătura în fiecare zi. Așa că s-a gândit: „În loc să mătur praful, poate există o modalitate de a-l aspira.”

    De unde vin astfel de gânduri creative? De la Dumnezeu, Creatorul nostru. Și pentru că ești creația Sa, El Își va împărtăși ideile cu tine.

    Întrebările lui Spangler l-au condus la inventarea formei brute, dar funcționale a aspiratorului. Apoi a căutat un vechi prieten din domeniul pielăriei, pentru a finanța producția invenției sale. Numele acestuia era H.W. Hoover. Nu numai că aspiratoarele Hoover au devenit foarte populare, dar „aspiratul” a devenit, cel puțin pentru o generație, sinonim cu măturatul podelelor.

    În fiecare obstacol există o oportunitate; în fiecare întrebare, un răspuns; în fiecare problemă, o soluție. Așa că, nu-ți fie teamă să pui la îndoială metode, sisteme și echipamente și întreabă: „Există o cale mai bună?” Lumea a fost îmbogățită de oameni care au îndrăznit să-și pună această întrebare. Și tu poți fi o astfel de persoană, căci Dumnezeu promite să binecuvânteze „toate lucrurile pe care vei pune mâna.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 2:1-11


    Înainte de a fugi în ţara filistenilor, David nu-L consultase pe Dumnezeu (1 Samuel 27.1) şi faptul acesta îl dusese în necaz. Dar această experienţă amară n-a fost fără un folos. Acum Îl întreabă pe Domnul de două ori.

    Niciodată nu se poate spune că insistăm prea mult asupra acestui principiu fundamental al vieţii creştine: dependenţa. Ea este o datorie în faţa lui Dumnezeu, dar şi sursa puterii şi a siguranţei noastre.

    Hebronul, în care Dumnezeu îl aduce pe unsul Său, este un loc care ne vorbeşte despre moarte. Mormintele patriarhilor se găseau acolo. Hristos, Preaiubitul lui Dumnezeu, adevăratul David, înainte de a-Şi prelua oficial împărăţia, a mers până la moarte prin ascultare de Dumnezeu. Şi acesta este şi locul spre care Dumnezeu îi îndreaptă pe ai Săi. Credinciosul a murit împreună cu Hristos.

    David nu-i uită pe locuitorii Iabesului din Galaad, care îşi arătaseră bunătatea faţă de Saul. Oare Domnul va uita micile acte de caritate pe care ne-a permis să le exersăm? (Evrei 6.10).

    Suveranitatea lui David avea să fie stabilită treptat- treptat. Pentru moment, numai Iuda l-a recunoscut. Restul poporului s-a supus lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, susţinut de Abner, fosta căpetenie a armatei lui Saul.

  • 8 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Eu sunt Vița cea adevărată și Tatăl Meu este Vierul.

    Ioan 15.1


    Vierul veghează asupra viei, pentru ca ea să aducă rodul dorit. Fiind Vița, Domnul Isus a fost dependent de Viticultor. El a avut o încredere desăvârșită în Cel a Cărui voie venise s-o împlinească (Ioan 4.34)! Domnul i-a spus lui Filip: „Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care Eu vi le spun nu le vorbesc de la Mine Însumi; ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face lucrările acestea” (Ioan 14.10).

    Fiind atașați de Viță, adică de Hristos, avem o relație de dependență față de Tatăl și, ca rezultat, putem avea încredere deplină că Tatăl nostru ne va păzi și ne va oferi orice resursă dacă rămânem în Viță și dacă vom căuta să aducem roadă pentru plăcerea Sa.

    Isaia 27.2-6 descrie ziua când Dumnezeu va răscumpăra și va restabili via Sa pământească, Israel. Însă cântarea de acolo revelează de asemenea mult din caracterul Vierului. Vedem că El este un Vier care veghează cu credincioșie asupra viei Sale, zi și noapte, o păzește, o udă și îi oferă tot ceea ce are nevoie pentru a rodi din belșug.

    Ceea ce Vierul va face pentru Israel în viitor, El face acum pentru noi, dacă rămânem în Viță. Așa că, înainte de a vorbi despre mlădițe și despre aducerea de rod, să ne aducem aminte că este nevoie ca inimile noastre să se încreadă pe deplin în Viticultor și să fie complet dependente de El! Până la urmă, rodul este pentru El și pentru gloria Sa!

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dacă vorbește cineva, să vorbească așa ca și cum ar fi cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să fie după puterea pe care i-o dă Dumnezeu.

    1 Petru 4.11



    Încredere și curaj (2)

    Toți avem nevoie de mângâiere, de sprijin și de încurajare, în special atunci când trecem prin durere și prin descurajare.

    Mângâierea nu înseamnă doar vorbe de încurajare prin care o persoană o sfătuiește pe o altă persoană să stea tare pe poziție, să rămână fermă în fața greutăților sau să fie indiferentă. Încurajarea nu este o încercare de a explica de ce se întâmplă nenorociri. Încurajarea nu înseamnă o mulțime de cuvinte pozitive despre faptul că Dumnezeu controlează toate lucrurile și că totul este în regulă. Toate aceste cuvinte pot fi bune și folositoare.

    Cei de lângă noi primesc mângâierea din partea noastră doar atunci când noi simțim durerea și necazul alături de ei, astfel încât să știe că nu suferă singuri. Pavel ne-a sfătuit: „Bucurați-vă cu cei care se bucură; plângeți cu cei care plâng” (Romani 12.15). Când prietenul tău cel mai bun suferă dintr-un motiv sau altul, spune-i cuvinte ca acestea: „Știu că doare”, sau „Sufăr împreună cu tine”. Avem nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu, ca să știm când trebuie să vorbim și când trebuie să tăcem. Păstrează-ți sfaturile și povețele din Biblie pentru a le da doar după ce ai acordat tu însuți suficientă atenție sentimentelor pe care le trăiește celălalt! Aceasta este mângâierea biblică.

    Dragostea adevărată este cea care satisface nevoia de sprijin și poți spune că sprijini pe cineva doar atunci când încerci să ușurezi povara acelei persoane într-un mod practic și folositor.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IZBÂNDA – Fundația SEER

    „Atunci vei izbândi în toate lucrările tale” (Iosua 1:8)

    Când Iosua a devenit conducătorul Israelului, în locul lui Moise, Dumnezeu i-a zis: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.”

    Există două tipuri de succes: succesul care împlinește voia lui Dumnezeu pentru viața ta; și succesul care este trecător, care îți lasă un sentiment de goliciune și care moare odată cu tine.

    Se spune că Boris Becker, campionul german de tenis, a dorit să se sinucidă din cauza unui gol lăuntric pe care l-a experimentat în viață. Chiar dacă era un jucător de succes, el știa că viața sa nu este în totalitate așa cum trebuia să fie. „Am câștigat Wimbledonul de două ori până acum, odată ca cel mai tânăr jucător,” a spus el. „Eram bogat. Aveam toate posesiunile materiale de care aveam nevoie: bani, mașini, femei, totul… Știu că pare un clișeu. E vechiul cântec al starurilor de film și muzică… ce sfârșesc totuși prin a se sinucide. Ei au totul și totuși sunt atât de nefericiți… Nu aveam pace lăuntrică. Eram o marionetă!”

    Cineva a zis: „În tot ceea ce face omul fără Dumnezeu, fie va eșua lamentabil, fie va reuși – într-un mod și mai lamentabil!” Știi de ce această afirmație este adevărată?

    Pentru că fără Dumnezeu orice succes se termină în eșec (nu aduce satisfacție). Definiția pe care a dat-o Domnul Isus nebunului a fost aceasta: „Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” (Luca 12:21). Izbânda înseamnă să-L pui pe Dumnezeu pe primul loc și să-L lași să rezolve totul pentru tine.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 1:17-27


    Departe de a se bucura de nenorocirea care-l ajunsese pe rivalul şi prigonitorul său, David compune pe această temă un mişcător cântec de jale. Acest Cântec al Arcului laudă calităţile omeneşti ale lui Saul: puterea, generozitatea, popularitatea lui. Şi, acoperindu-i răutatea împăratului, din pricina căreia suferise atât de mult până atunci, David ar dori totodată, dacă este posibil, să ascundă înfrângerea care ar alimenta bucuria şi dispreţul din partea vrăjmaşilor Domnului: „Nu spuneţi în Gat …” (v. 20).

    Ne este necesar să învăţăm, ca şi fiii lui Iuda (v.18), lecţiile pe care le oferă acest Cântec al Arcului: să plângem cu cei nenorociţi; să căutăm lucrurile bune la aceia care nu ne plac; să ne abţinem să vorbim ce ştim că este neplăcut despre cineva; mai presus de orice, să acoperim neajunsurile surorilor şi fraţilor noştri, pentru o bună mărturie a poporului lui Dumnezeu în faţa lumii (1 Petru 4.8).

    Apoi inima lui David, copleşită de durere, se exprimă avându-l ca subiect pe Ionatan. Dragoste minunată, plină de farmec; cu toate acestea, palidă imagine a dragostei lui Hristos; dragoste nemărginită, de care nimic „nici chiar moartea” nu ne va putea despărţi niciodată (Romani 8.38, 39).

  • 7 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu erau etiopienii și libienii o oștire mare, cu multe care și călăreți? Dar, pentru că te-ai sprijinit pe Domnul, El i-a dat în mâna ta … Și Asa s-a mâniat pe văzător și l-a pus în închisoare, pentru că era înfuriat pe el din cauza aceasta.

    2 Cronici 16.8,10


    Împăratul Asa (3)

    Împăratul Asa a început bine, L-a căutat pe Dumnezeu, s-a sprijinit pe El și a fost răsplătit cu o mare biruință. După o perioadă de pace în împărăția sa, el L-a uitat pe Dumnezeu și a suferit un declin spiritual. Vom vedea acum că, la sfârșitul vieții sale, el s-a împotrivit lui Dumnezeu. Asa a început bine, dar s-a încrezut în sirieni, în loc să se încreadă în Dumnezeu (2 Cronici 16.7,8). Când Hanani, credinciosul văzător, i-a reproșat acest lucru, Asa ar fi trebuit să se smerească și să învețe din greșeala lui. Dar Asa nu a procedat așa, ci s-a mâniat atât de tare, încât l-a aruncat pe Hanani în închisoare și i-a asuprit pe unii din țară (versetul 10). Este acesta același Asa pe care l-am văzut în capitolele 14 și 15? Ce s-a întâmplat oare cu el?

    Când credincioșii nu mai umblă prin Duhul sau nu se mai judecă pe ei înșiși în fiecare zi, se află în pericolul de a cădea în păcate morale sau doctrinale grave. Dacă am început în Duhul, să nu sfârșim în carne (Galateni 3.3; 5.7)!

    Este tragic să vedem cum Asa, care a început atât de promițător, a fost plin de nelegiuire, de amărăciune, de mânie și de necredință (2 Cronici 16.10-12). Să remarcăm cum scoate Duhul Sfânt în relief acest aspect: „Și, iată, faptele lui Asa, cele dintâi și cele de pe urmă, iată, sunt scrise în Cartea Împăraților lui Iuda și ai lui Israel” (versetul 11).

    Doi creștini în vârstă mergeau pe un câmp înghețat, braț la braț, ca să nu cadă. Ajunși aproape de capăt, unul dintre ei a spus: «Am reușit să nu cădem». Celălalt l-a atenționat: «Adu-ți aminte de Ghedeon!». Ghedeon a repurtat o mare biruință prin puterea lui Dumnezeu, însă la sfârșit a căzut în idolatrie. Să luăm seama la lecțiile din viața lui Asa și a lui Ghedeon!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Prin înțelepciune se înalță o casă și prin pricepere se întărește; prin știință se umplu cămările ei de toate bunătățile de preț.

    Proverbe 24.3,4



    Încredere și curaj (1)

    Vameșul Nathaniel Hawthorne, întorcându-se într-o zi de la slujbă, i-a spus soției sale, Sofia, că a fost concediat. Mare i-a fost însă surpriza când, în loc să se supere, soția l-a întâmpinat cu o exclamație de bucurie: „Acum poți să-ți scrii și tu cartea!”. Neîncrezător, el i-a replicat: „Și din ce vom trăi până o termin?”. Atunci ea a deschis un sertar din care a scos mai mulți bani. În fiecare săptămână, din banii pe care îi primea de la soțul ei pentru gospodărie, ea economisea câte puțin, iar suma pe care o aveau acum urma să le ajungă pentru un an. „Știam că vei scrie o capodoperă, știam că poți.” – Cuvintele acestea l-au motivat pe Hawthorne.

    Din încrederea și curajul acelei femei s-a născut unul dintre cele mai bune romane din literatura americană. Nathaniel Hawthorne (1804-1864) este un autor american, care a scris romane psihologice remarcabile prin acuitatea observației, forța descriptivă și valoarea simbolică. Dacă n-ar fi existat o soție încrezătoare ca Sofia, poate că astăzi în literatura universală nu am fi auzit de numele acestui scriitor. Succesul a venit în urma unor cuvinte de încurajare și de încredere din partea unei soții înțelepte.

    Dar, privind dincolo de acest exemplu, putem afirma că orice soție și orice soț pot fi, prin harul lui Dumnezeu, o încurajare unul pentru celălalt.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VERIFICĂ-ȚI ATITUDINEA! – Fundația SEER

    „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus” (Filipeni 2:5)

    Un instructor de zbor îți va spune că din când în când avionul trebuie „îndreptat” sau „echilibrat în zbor.” După ce a zburat prin furtună, avionul își pierde traiectoria, care trebuie ajustată. Același lucru se întâmplă și în călătoria ta spirituală. Furtunile vieții te pot face „să-ți pierzi traiectoria.” „Condiții meteo” neașteptate, cum ar fi boala, depresia, șomajul, divorțul, dezamăgirea sau moartea cuiva drag te pot obliga să-ți schimbi direcția și strategia. De aceea atitudinea ta trebuie verificată cu regularitate și ajustată.

    Așadar, cu ce te confrunți în prezent și trebuie să-ți verifici atitudinea?

    Apostolul Pavel scrie: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.” E posibil un astfel de mod de viață? Da, însă trebuie să faci din el o prioritate și să-l urmărești în fiecare zi. Iosua a vrut să transforme o mulțime de plângăcioși într-o armată capabilă să cucerească Țara Promisă. Așa că Dumnezeu i-a dat această formulă a succesului: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale” (Iosua 1:8).

    Încearcă tehnica „cartonașelor.” În fiecare săptămână, identifică un verset care are legătură cu un domeniu în care dorești să crești, scrie-l pe un cartonaș și memorează-l. Într-un an de zile, vei avea cincizeci și două de versete pe care să ți le amintești și pe care să te bazezi. Gândește-te ce impact vor avea în viața ta! Nu numai că atitudinile tale greșite se vor corecta, dar și viața ta în general o va lua într-o direcție bună!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Samuel 1:1-16


    Episodul de la Ţiclag l-a lăsat pe David umilit, conştient de propria-i slăbiciune; dar l-a şi restabilit în relaţia lui fericită cu Domnul. El a fost pregătit astfel pentru domnia asupra căreia se deschide acum cartea a doua a lui Samuel.

    Omul care-i aduce vestea morţii lui Saul credea că aduce „o ştire bună” (4.10). Oare nu era vorba pentru David de moartea vrăjmaşului său şi de ocazia de a urca pe tron? Dar acest om nu-l cunoaşte pe cel căruia îi vorbeşte. În inima „iubitului” Domnului străluceşte harul dezinteresat, însoţit de dragostea pentru poporul Lui şi de respectul pentru dispoziţia dată de Dumnezeu. Cum s-ar fi putut bucura el când israeliţii erau înfrânţi, iar prinţul lor, dezonorat în faţa vrăjmaşilor Domnului?

    David îl întreabă pe noul venit: „De unde eşti?” (v.13). Omul confirmă că face parte dintre vrăjmaşii lui Israel, şi încă dintre cei mai răi: era amalecit! Încercând să-l trişeze pe David printr-un mesaj înşelător, n-a făcut decât să se trişeze pe sine (vezi Prov. 11.18). I-ar fi plăcut ca noul împărat să-şi ia coroana din mâna lui. În aceasta, el se aseamănă marelui Vrăjmaş care a încercat, deşi fără succes, să-L facă pe Domnul Isus să primească din mâna lui toate împărăţiile lumii şi gloria lor (Matei 4.8-10).

Calendar

octombrie 2026
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Ultimele postări

Urmărește-ne