Mana Zilnica

Autor: Mana Zilnica

  • 6 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să știi cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu, care este Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp și temelie a adevărului.
    Dar într-o casă mare nu sunt numai vase de aur și de argint, ci și de lemn și de lut; și unele sunt spre onoare și altele spre dezonoare.

    1 Timotei 3.15; 2 Timotei 2.20


    Există o diferență clară între cele două epistole către Timotei. Prima contemplă adunarea în rânduiala instituită de la început, totul cu privire la ea fiind reglementat prin cuvântul divin; cea de-a doua descrie drumul celui credincios într-un timp de confuzie și de depărtare de la adevăr. Există două versete care exprimă această diferență. În primul, apostolul scrie despre „casa lui Dumnezeu, care este Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp și temelie a adevărului” (1 Timotei 3.15); în timp ce în al doilea, el vorbește despre cei „care s-au abătut de la adevăr, spunând că învierea a fost deja; și răstoarnă credința unora. Totuși temelia tare a lui Dumnezeu rămâne” (2 Timotei 2.18,19).

    Aceasta era acum consolarea: chiar dacă domnea confuzia în casa lui Dumnezeu, temelia, așezată de Dumnezeu Însuși, rămânea tare. Totuși era o durere nespusă pentru apostol să vadă decăderea și coruperea creștinismului, depărtarea adunării de terenul sfânt pe care el, prin harul lui Dumnezeu, o așezase. Era de fapt o nouă manifestare a ceea ce s-a întâmplat în orice dispensație, anume falimentul a ceea ce a fost încredințat responsabilității omului. În a doua Epistolă către Timotei, apostolul nu numai că dă glas simțămintelor inimii sale cu privire la trista stare de lucruri, însă oferă și îndrumări prețioase pentru călăuzirea și purtarea sufletelor care doresc să facă voia lui Dumnezeu, chiar și într-o astfel de stare de confuzie.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu.

    Romani 8.28



    Ce se poate învăța într-un spital

    „Când trebuie să stai pe spate, ochii sunt îndreptați în sus”, a explicat un creștin bolnav unui prieten care l-a vizitat. „Știi de ce m-a așezat Domnul pe acest pat de spital? – Ca să mă uit spre El.

    Această perfuzie, care mă leagă de un sistem de sticle, este lanțul meu, care mă învață dependența. Agenda mea era plină cu diverse programări. A trebuit să le anulez pe toate și să-mi pun întrebarea: Ai cerut Domnului îndrumarea Sa, înainte să-ți faci planurile?

    Eu, omul activ, tot timpul pe grabă, stau acum ca într-o cursă. Și totuși, privește acest salon! – Am descoperit că nu este o închisoare, ci mai degrabă un loc de întâlniri: întâlnire cu acest bolnav care a văzut ieri că am citit din Biblie și care mi-a pus diverse întrebări; întâlnire cu personalul spitalului, de la doctor până la femeia de serviciu – o lume întreagă, despre care n-am știut nimic, dar ale căror dăruire, amabilitate și servicii le cunosc acum; întâlnire cu vizitatori ca tine, care îmi aduc mângâiere și îmbărbătare. Aș dori așa de mult ca fiecare să poată lua ceva de aici: amintirea unui pacient care a profitat întrucâtva de lecțiile bune ale Domnului: răbdare, altruism, încredere în Dumnezeu…

    În sfârșit, dar mai presus de orice, este un loc de întâlnire cu Însuși Învățătorul. Niciodată n-am avut așa de mult timp să citesc Biblia, să mă rog și să meditez la Cuvânt. – Mulțumesc, Doamne, pentru această experiență!”

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM NE ISPITEȘTE SATAN? – Fundația SEER

    „…Împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea.” (1 Corinteni 10:13)

    Satan a încercat să-L facă pe Domnul Isus să cedeze la trei ispite diferite, și va încerca același lucru și cu tine:

    1) Satisfacție fără Dumnezeu. Știind că lui Isus îi era foame, Satan i-a spus să transforme pietrele în pâine. Dar Isus a spus nu, deoarece știa că planul lui Dumnezeu era să-L hrănească și să-L întărească în mod supranatural; El a refuzat să se mulțumească cu mai puțin – și tu trebuie să faci la fel.

    2) Succes fără Dumnezeu. După aceea, Satan L-a dus pe Isus pe acoperișul Templului și I-a spus să sară, spunându-I că Dumnezeu va trimite îngeri să-L protejeze. Dar planul lui Dumnezeu pentru Domnul Isus presupunea altceva: crucea, învierea, mulțimile care aveau să creadă în El… Satan a încercat să-L convingă pe Isus să se mulțumească cu mai puțin, și el va încerca același lucru și cu tine. Nu înghiți momeala!

    3) Semnificație fără Dumnezeu. Satan i-a oferit Domnului Isus împărățiile acestei lumi, cu o condiție: să se plece înaintea lui și să i se închine. Ce ofertă! Semnificație fără Dumnezeu! Dar în realitate, împărățiile acestei lumi nu erau ale lui Satan, ca să le poată oferi! Așa că el L-a mințit pe Isus – și te va minți și pe tine! Calea spre o mulțumire de durată este calea crucii, ceea ce înseamnă jertfă de sine. Domnul Isus l-a mustrat pe Satan printr-un verset din Scriptură, care spune că numai Dumnezeu este demn de slavă.

    Să înțelegem un lucru: Satan îți va lua toate dorințele legitime pe care le ai și va încerca să te facă să ți le împlinești pe căi nelegitime. Dar îl poți învinge! Cum? Stând aproape de Dumnezeu și trăind după Cuvântul Său, căci El „împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 31:1-13


    În timp ce au loc aceste evenimente, între Israel şi filisteni începe lupta. Curând sorţii înclină în favoarea filistenilor, pentru că aceştia au la dispoziţie un corp de arcaşi împotriva cărora israeliţii, loviţi de la distanţă, nu-şi mai pot folosi armele. Apoi deodată totul este pierdut pentru Saul. Şi, prin contrast cu David în capitolul precedent (v. 6), nici Dumnezeu nu este cu el. Singura cale de ieşire pe care o poate vedea, deşi e tragică, este săşi ia viaţa. Acelaşi lucru îl va face şi Iuda. Astfel, asemenea multor oameni sărmani a căror disperare i-a condus la sinucidere (mai degrabă decât în braţele Domnului), dorind să scape de o dezonoare pe pământ, Saul nu face decât să se arunce mai repede într-o nenorocire eternă. Sărmanul om! Avusese împărăţia şi tot ce şi-ar fi putut dori cineva în lumea aceasta. Dar la ce îi folosesc toate acestea celui care „şi-ar pierde sufletul?“ (Marcu 8.36).

    Locuitorii Iabesului din Galaad, o cetate având legături de sânge cu seminţia lui Beniamin (Judecători 21.14), îşi arată recunoştinţa faţă de Saul, care cândva îi salvase (cap. 11).

    Acum vechea ordine a lucrurilor este dată deoparte, pentru a face loc împăratului ales de Dumnezeu, David, o imagine a Domnului Hristos venind să domnească în glorie.

  • 5 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Despre această mântuire au căutat și au cercetat stăruitor profeții care au profețit despre harul arătat față de voi, cercetând spre care sau ce fel de timp arăta Duhul lui Hristos, care era în ei, mărturisind dinainte patimile care erau pentru Hristos și gloriile de după acestea.

    1 Petru 1.10,11


    Suferințele lui Hristos și gloriile de după acestea ocupă o parte importantă în Scriptură – și pe bună dreptate, fiindcă nu este altă temă mai minunată și mai înălțătoare ca aceasta. Ni se amintește în 2 Petru 1.21 că „oameni sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfânt”. Misiunea cea mai importantă a Duhului este să înalțe Persoana și lucrarea lui Hristos. Această temă străbate cele două epistole ale lui Petru.

    În prima Epistolă a lui Petru, suferințele lui Hristos sunt cele scoase în relief, iar Petru vorbește despre sine ca fiind „martor al suferințelor lui Hristos” (1 Petru 5.1). În cea de-a doua Epistolă, accentul este pus pe gloria viitoare, dar și acolo Petru vorbește despre faptul că a fost martor ocular al măreției Lui (2 Petru 1.16). Toți cei care au fost născuți din nou au acum parte de suferințele lui Hristos, iar în curând vor avea parte în slava Lui viitoare.

    Rezultatul trist al neascultării lui Adam este că acum trăim într-o lume în care domnesc păcatul și moartea. Cu toții avem o parte în aceasta, fiindcă toți au păcătuit și astfel moartea a venit peste toți. În această scenă însă a venit Domnul din cer, luând parte la carne și la sânge. Vărsându-Și sângele, El a făcut ispășire pentru păcat și a gustat moartea pentru noi, ca noi să putem avea parte în acea glorie viitoare făcută sigură prin lucrarea Sa împlinită. „Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după marea Sa îndurare, ne-a născut din nou pentru o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morți, pentru o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește, păstrată în ceruri pentru voi, care sunteți păziți prin puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru o mântuire gata să fie descoperită în timpul din urmă” (1 Petru 1.3-5).

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a explicat în toate Scripturile lucrurile cu privire la El.

    Luca 24.27



    Bucuria în Hristos

    Doi ucenici străbăteau descurajați drumul dinspre Ierusalim spre Emaus. Subiectul discuției lor era cel al morții recente a Domnului Isus. În timp ce vorbeau, Mântuitorul S-a apropiat, mergând alături de ei, fără ca ei să-L recunoască. Cât de prețios este modul în care Domnul Se ocupă de tristețea și de necredința lor! Domnul nu li Se descoperă până nu le deschide mai întâi Scripturile, explicându-li-le. Ucenicii, credincioși evrei, erau preocupați în mod exclusiv cu manifestarea și cu întemeierea Împărăției, precum și cu izbăvirea poporului Israel din mâna vrăjmașilor lor. Ei pierduseră complet din vedere faptul că Domnul Isus trebuia să pătimească înainte de a veni gloria Împărăției.

    Acesta este un pericol care ne amenință și pe noi. Dacă ochii noștri nu sunt ațintiți spre Hristos, ne putem limita la un singur aspect al adevărului, în loc să citim în toate Scripturile cele scrise despre Mântuitorul nostru. Și cât de multe locuri din Scriptură vorbesc despre exact timpul în care acele adevăruri se petreceau chiar sub ochii ucenicilor!

    Cu câtă bucurie Îl ascultau cei doi pe Domnul în timp ce le explica ce era cu privire la El Însuși! Bucuria a fost așa de mare, încât ucenicii L-au rugat pe Domnul să rămână cu ei. Și această bucurie poate să fie și partea noastră. Când suntem preocupați cu Domnul, cât de mici devin necazurile acestei lumi!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ FII MULȚUMIT! – Fundația SEER

    „Evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig.” (1 Timotei 6:6)

    Când vorbești despre mulțumire, unii cred că ești împotriva progresului. Nu! Apostolul Pavel spune că mulțumirea nu vine niciodată din exterior! Reclamele de la radio și de la televizor încearcă să ne convingă că mulțumirea nu este posibilă fără produsele lor. Nu te lăsa ispitit! Dorința de a avea mai mult poate fi de neoprit. Câtă vreme crezi că mai bine înseamnă mai multe, nu vei fi niciodată satisfăcut. De ce? Pentru că nu vei putea trăi suficient de mult ca să ai totul! Gândește-te puțin: când obții ceva sau când realizezi ceva, ai măcar timp să te bucuri de lucrul acesta? Sau pornești în galop spre altceva, fără odihnă?!

    Pentru a evita să îmbătrânești prea devreme sau să ajungi înțelept prea târziu, citește aceste versete:

    1) „Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.” (1Timotei 6:7). Când vei muri și lumea va întreba: „Cât a lăsat?” răspunsul va fi „totul” (inclusiv o moștenire, bună sau rea).

    2) „Unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă” (1Timotei 6:10).

    Dacă goana ta după lucruri materiale nu îți mai lasă timp pentru Dumnezeu, reanalizează-ți prioritățile și începe să le schimbi câtă vreme mai poți. Nu mai gândi: „Dacă aș avea o casă mai mare, un partener mai înțelegător, un anume loc de muncă, o transformare radicală, un IQ mai mare sau acceptarea unei persoane anume etc. etc. – atunci aș fi fericit!” Lucrurile nu stau așa.

    Biblia spune: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24). Deci, învață să fii mulțumit!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 30:11-31


    Sărmanul sclav  egiptean abandonat de stăpânul lui, pe care David îl adăposteşte şi îl înviorează cu apă şi hrană, ne reaminteşte de condiţia păcătosului pierdut. Când Satan l-a lăsat într-o stare de slăbiciune totală şi de moarte morală, Isus, asemenea bunului Samaritean, îi dă acestui păcătos atât viaţa, cât şi puterea şi capacitatea de a-I sluji.

     Conduşi de băiatul acesta, David şi oamenii lui cad fără veste asupra amaleciţilor ocupaţi cu sărbătorirea victoriei. Dumnezeu permite ca ei să recupereze tot ce le fusese furat şi să intre în posesia unei prăzi bogate. Acesta este harul divin de care toţi trebuie să profite, chiar şi cel care „a rămas la bagaje”! Iată răspunsul lui David pentru însoţitorii săi egoişti şi geloşi! Nu este aceasta şi învăţătura Evangheliei? Lucrătorul de la ceasul al unsprezecelea va primi tot atât cât prietenii lui care au început de dimineaţă, în ciuda resentimentului lor; pentru că el s-a învoit cu un stăpân plin de bunătate (Matei 20.14, 15). Să nu credem, de exemplu, că un credincios infirm sau bolnav va fi mai puţin favorizat în ziua lui Hristos deoarece, aparent, nu se găseşte în prima linie. Noi nu suntem în stare să judecăm serviciul altor creştini, nici să estimăm răsplata lor. Domnul le-a pregătit-o pe măsura dragostei Sale desăvârşite.

  • 4 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, în timpul acela, Hanani, văzătorul, a venit la Asa, împăratul lui Iuda, și i-a zis: „Pentru că te-ai sprijinit pe împăratul Siriei și nu te-ai sprijinit pe Domnul Dumnezeul tău, de aceea oștirea împăratului Siriei ți-a scăpat din mână”.

    2 Cronici 16.7


    Împăratul Asa (2)

    După biruința lui Asa asupra etiopienilor și după binecuvântarea venită în urma ascultării, a urmat o perioadă de timp în care nu mai avem relatări cu privire la viața lui Asa. Adesea, cel mai periculos timp pentru noi este cel de după o biruință spirituală și, de asemenea, cel în care nu există încercări ale credinței. În astfel de perioade pot apărea declinul și pierderea comuniunii cu Dumnezeu. O asemenea stare însă este dată pe față atunci când apare prima încercare.

    Noul test pentru Asa a venit sub forma unui om numit Baașa, împăratul lui Israel. Baașa a intrat în țara lui Iuda și a construit o blocadă militară, pentru a împiedica mișcările armatei lui Asa în propria lui țară. În replică, Asa a făcut o alianță cu împăratul Siriei și, cu ajutorul acestuia, l-a învins pe vrăjmașul său (2 Cronici 16.1-6). Totuși, înaintea lui Dumnezeu, Asa a falimentat teribil. Văzătorul Hanani i-a zis lui Asa: „Te-ai sprijinit pe împăratul Siriei și nu te-ai sprijinit pe Domnul Dumnezeul tău”. El nu s-a sprijinit pe Dumnezeu, ci pe Siria! Rezultatul a fost că nu avea să mai înfrângă Siria.

    Peste tot în Scriptură, poporul lui Dumnezeu este avertizat: „Nu vă încredeți în cei mari, în fiul omului, în care nu este salvare” (Psalmul 146.3). A te sprijini pe lume pentru biruința împotriva lumii este o nebunie. Sprijinirea lui Asa pe Siria trebuie să fie o atenționare pentru noi toți. Eforturile Bisericii de a promova «valorile creștine» sau reformarea lumii prin politică sunt sortite eșecului. La fel cum i s-a întâmplat lui Asa în privința Siriei, tot așa ni se va întâmpla și nouă: o astfel de atitudine ne va răpi biruința morală asupra lumii. Să ne sprijinim doar pe puterea lui Dumnezeu, „pentru că armele luptei noastre nu sunt firești, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu” (2 Corinteni 10.4)!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima … și du-mă pe calea cea veșnică!

    Psalmul 139.23,24



    „Tatăl meu mă cunoaște”

    Un băiețel, al cărui tată lucra într-o mină de cărbuni, stătea într-o seară la poarta minei. Aștepta răbdător ca printre mulții mineri să se ivească și tatăl său. Un bărbat mai în vârstă, care l-a observat, l-a întrebat: „Ce faci aici?” — „Îl aștept pe tata.” — „Dar nu îl poți recunoaște printre așa de mulți bărbați. Toți poartă aceeași cască de protecție și au aceleași fețe negre! Mai bine du-te acasă!” — „Nu, pentru că mă recunoaște el!”, a răspuns micuțul.

    Ce răspuns bun! Băiatul era conștient că nu putea să facă nimic, dar nu s-a îndoit de dragostea tatălui său. Nu era posibil ca tatăl lui să-l treacă cu vederea!

    Dumnezeul nostru vede totul. El știe și aude totul. Împăratul David spunea: „știi când stau jos și când mă scol; și de departe îmi pătrunzi gândul. Tu îmi cunoști cărarea și somnul și știi toate căile mele” (Psalmul 139.2,3). Cine Îl cunoaște pe El ca Tată nu simte niciun fel de neliniște la acest gând, ci se bucură și are aceeași dorință ca David: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima … și du-mă pe calea cea veșnică!” (versetele 23 și 24).

    Nimic nu este prea mare și nimic nu este prea mic pentru Dumnezeul atotputernic. Dumnezeu nu numai că este atotștiutor, dar El este și dragoste – El este mișcat de dragostea de Tată. Și aceasta este o dragoste activă, care îi înconjoară pe copiii lui Dumnezeu în toate împrejurările vieții. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie, mai înainte de a-I cere voi” (Matei 6.8).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂT DE MARE ESTE DUMNEZEUL TĂU? – Fundația SEER

    „Biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” (1 Samuel 17:47)

    Modul în care îți gestionezi viața depinde de cât de mare crezi că este Dumnezeul tău.

    Dacă El este prea mic:

    1) Vei trăi într-o teamă constantă, crezând că totul depinde de tine.

    2) Perspectiva ta va fi dictată de împrejurările în care te găsești – sau, mai rău, de criticii tăi.

    3) Fără acceptarea lui Dumnezeu, vei fi rob al opiniei celorlalți.

    4) Vei tânji mereu după recunoaștere, întrucât nu înțelegi că „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Matei 6:4).

    Autorul John Ortberg spune că atunci când facem greșeala de a-L micșora pe Dumnezeu, „rostim rugăciuni fără credință, lucrăm fără pasiune, slujim fără bucurie și suferim fără speranță – ceea ce duce la frică, retragere, pierderea viziunii și neputința de a mai persevera.” Când Goliat i-a amenințat pe iudei, aceștia „s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică” (1 Samuel 17:11). Ei nu credeau că Dumnezeul lor este suficient de mare pentru a-i ajuta. Mai puțin David! „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el. Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului, şi din laba ursului, mă va izbăvi…” (1 Samuel 17:32,37). Te poți confrunta cu orice când știi ceea ce a știut David: „Biruința este a Domnului.” Și El nu a pierdut nicio luptă până acum!

    Așadar, nu trebuie să depinzi de propriile tale resurse. Poate David s-a simțit neînsemnat, dar el știa că Dumnezeul Său este suficient de mare pentru a rezolva problema. Tu știi lucrul acesta?

    John Newton, reprezentant al clerului anglican din secolul al XVIII-lea, a spus: „Dacă Domnul este cu noi, nu avem motiv de teamă. Ochii Săi sunt peste noi, brațul Său este deasupra noastră, urechea Sa este deschisă la rugăciunile noastre, harul Său este îndeajuns și promisiunile Sale sunt neschimbătoare.” Totul depinde de credința ta.

    Deci, cât de mare este Dumnezeul tău?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 30:1-10


    Dumnezeu n-a permis ca David să participe în bătălie nici contra lui Saul, pe care-l cruţase de două ori atât de generos, nici contra lui Ionatan, prietenul său, nici contra lui Israel, peste care fusese chemat să domnească!

    Cu toate că a fost împiedicat de la aceasta, trebuie acum să sufere disciplinarea, asemenea oricărui slujitor neascultător. Disciplina constă în dezastrul pe care îl găseşte când se întoarce la Ţiclag. Ce tragedie pentru aceşti oameni şi mai ales pentru căpetenia lor! Aceia care-i sunt cei mai dragi au dispărut. Nu ştie dacă sunt morţi sau doar captivi. David a pierdut totul. Şi chiar mai rău: exilat din Israel, urmărit de Saul, respins de falşii săi prieteni, filistenii, este acum înlăturat de prietenii lui adevăraţi, care i-au fost însoţitori fideli de la început, căci ei se întorc împotriva lui şi vorbesc să-l ucidă cu pietre. Nu mai are nimic … Cu toate acestea, Dumnezeu rămâne! Şi citim aceste cuvinte remarcabile: „David s-a întărit în Domnul Dumnezeul lui” (v. 6). Nemaiputând conta pe nimeni şi pe nimic, înţelege semnificaţia imnului: „Când totul a apus, El îmi rămâne, numai El”. Apoi, cu această putere pe care a regăsit-o în Dumnezeul său, David se angajează hotărât în urmărirea jefuitorilor amaleciţi.

  • 3 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Atunci împăratul l-a ridicat pe Daniel și i-a dat multe daruri mari și l-a pus conducător peste toată provincia Babilonului și căpetenie a guvernatorilor peste toți înțelepții Babilonului. Și Daniel a cerut de la împărat și el i-a pus pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego peste treburile provinciei Babilonului. Și Daniel era la curtea împăratului.

    Daniel 2.48,49


    După ce a fost răsplătit și înălțat, Daniel nu i-a uitat pe cei care fuseseră alături de el în rugăciune. El a împărțit totul cu ei, atât rugăciunea, cât și răsplătirea.

    Daniel ne reamintește, din acest punct de vedere, de apostolul Pavel. Nu a existat nicio micime de caracter în acești doi sfinți. Noi însă suntem uneori atât de mici! Cât de egoiști ne arătăm! Am fost chemați să ne bucurăm de plinătatea lucrurilor lui Dumnezeu și să le împărtășim întotdeauna cu alții. Cât de important este acest lucru!

    Daniel a fost un om al rugăciunii și al laudei, apoi, după ce a împărțit cu prietenii săi tot ceea ce primise, a prosperat (vedeți și Daniel 6.28). Aici este secretul unui credincios prosper. Dacă am lumină, nu este pentru mine, ci pentru alții. Noi suntem doar vase, iar Dumnezeu pune lumină în noi; astfel că, fie în ce privește evanghelia, fie în ce privește adevărul legat de Adunare, suntem responsabili să împărtășim și să dăm mai departe. Sunt încredințat că adevărul pe care îl strângem, dacă nu îl folosim și nu-l circulăm, în curând va «mucegăi» în sufletele noastre. Mulți copii iubiți ai lui Dumnezeu suferă din această pricină: ei își însușesc adevărul, dar nimeni altcineva nu beneficiază de el. De ce? Fiindcă ei sunt atât de preocupați cu ei înșiși, atât de absorbiți de propria persoană, încât nu mai au timp și nici tragere de inimă să se gândească la alții. Daniel ne oferă o frumoasă lecție în această privință.

    W. T. P. Wolston

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus a zis: „Oare n-au fost curățiți toți cei zece? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?”.

    Luca 17.17,18



    Am mulțumit?

    Pe jumătate distrusă de furtună, nava a eșuat aproape de coastă. Au fost lansate apeluri după ajutor, dar nimeni nu îndrăznea să trimită o barcă de salvare pe o mare așa de agitată. Un medic însă nu a șovăit. S-a aruncat în apă. De trei ori a adus la mal câte un biet naufragiat. După a treia salvare, care putea să-i fie și lui fatală, a fost nevoie să fie el însuși spitalizat. Au trecut anii. După multă vreme, când doctorul a fost întrebat ce l-a impresionat cel mai mult în acel eveniment de neuitat, acesta a spus: „Ceea ce mi-a rămas în amintire este că niciunul dintre acești trei oameni nu a venit vreodată să-mi spună un simplu «mulțumesc»”.

    Probabil ne indignăm când auzim despre o asemenea lipsă de recunoștință. Dar nu arătăm oare și noi față de Dumnezeu o nepăsare și mai mare? Credința înseamnă siguranță cu privire la cele sperate, convingere în legătură cu ceea ce nu vedem. I-am mulțumit noi, pentru că ne-a dăruit în Persoana Fiului Său salvarea sufletelor? I-am mulțumit noi pentru acest timp al harului, când putem găsi mântuirea prin credință?

    Mulțumirea este rezultatul unei inimi care se sprijină pe Dumnezeu. Mulțumirea este posibilă doar atunci când acceptăm că tot ce apare în viețile noastre vine din mâna Celui care este Atotînțelept și Atotputernic și care nu greșește față de niciunul care și-a încredințat viața în mâinile Lui.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    REUȘITA VINE PRIN TRUDĂ – Fundația SEER

    „Prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi” (1 Corinteni 15:58)

    Când William Carey s-a gândit pentru prima oară la posibilitatea de a merge în India ca misionar pionier, tatăl său i-a atras atenția că nu posedă nicio pregătire academică pentru această slujbă. Carey i-a răspuns: „Am să trudesc din greu!” Și așa a făcut. Când a ajuns în India, iată cum arăta o zi obișnuită pentru el: se trezea la 5:45 dimineața pentru a citi un capitol din Biblia în limba ebraică și pentru a avea părtășie cu Dumnezeu. La ora 7 avea timp de părtășie cu familia în bengali, citea în persană cu un tutore și un fragment din Scriptură în hindustani. După micul dejun, traducea din sanscrită în engleză. La ora 10, mergea la facultate ca să predea până la ora 14:00, apoi traducea în limba bengali până la cină. După cină, traducea în sanscrită și studia limba telugu până la ora 19:30 seara, când trebuia să predice la o adunare în limba engleză. Cam pe la ora 21:00 se întorcea la tradus pentru încă două ore, îi scria unui prieten din Anglia, citea un capitol din Noul Testament în limba greacă și apoi, în cele din urmă, mergea la culcare. Se consideră că acest misionar a făcut mai mult decât oricine altcineva pentru a duce mesajul lui Hristos în India și pentru a pune bazele unei biserici. Și a făcut lucrul acesta pentru că a fost gata să trudească!

    Iată două versete pe care se pot baza astfel de persoane:

    1) „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

    2) „Prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58). Aceste versete pot fi reduse la patru cuvinte: reușita vine prin trudă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 29:1-11


    Atât timp cât nu exista un război deschis între Israel şi filisteni, poziţia lui David faţă de străini putea fi scuzată, deoarece fusese condus în exil chiar de ura lui Saul. Acum însă, în pragul bătăliei, situaţia aceasta devine imposibilă. David ar fi trebuit să-şi dea seama de lucrul acesta, dar continuă jocul său dublu, arătându-se gata săşi încingă armele contra lui Israel, fiind însă de partea filistenilor. Domnul, în îndurarea Lui, Se foloseşte de suspiciunea prinţilor, pentru a-l smulge pe David, tocmai la timp, din cursa în care se aruncase singur.

    Să reţinem bine că, pentru credincios, lumea nu este numai un străin, ci şi un vrăjmaş. Ea nu este mai puţin periculoasă prin avansurile sau prin complimentele ei aici ale lui Achiş către David (v. 6, 9) decât prin manifestările ei de violenţă.

    Omul cu faima de a fi ucis zecile lui de mii de filisteni a fost în stare să-şi uite propriile victorii. Dimpotrivă, vrăjmaşii lui le-au păstrat usturătoarea amintire (v. 5; 21.11). Şi când noi uităm crucea şi mărturia noastră anterioară, lumea ştie să ne arate întotdeauna cu degetul: „Nu este acesta credinciosul care se credea mai bun decât noi?”

  • 2 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și au străbătut Frigia și ținutul Galatiei, fiind opriți de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia; coborând spre Misia, încercau să meargă spre Bitinia, și nu i-a lăsat Duhul lui Isus; și, trecând pe lângă Misia, au coborât la Troa. Și noaptea i s-a arătat lui Pavel o viziune: un bărbat din Macedonia, stând și rugându-l și spunând: „Treci în Macedonia și ajută-ne!”. Și, când a văzut viziunea, îndată am căutat să plecăm în Macedonia, înțelegând că Domnul ne-a chemat să le vestim evanghelia.

    Fapte 16.6-10


    Domnul Isus le spusese ucenicilor să meargă în toată lumea și să predice evanghelia la orice făptură (Marcu 16.15). Câteva săptămâni mai târziu, El le-a spus că ei urmau să-I fie martori până la marginile pământului (Fapte 1.8). Atunci de ce Pavel și însoțitorii Lui au fost împiedicați de Duhul Sfânt să meargă în Bitinia cu mesajul mântuirii?

    Duhul Sfânt care locuiește în noi dorește să ne călăuzească în umblarea și în lucrarea noastră. Galateni 5 și Romani 8 ne arată că trebuie să umblăm în Duhul și să fim călăuziți de Duhul. În cartea Fapte Îl vedem pe Duhul Sfânt călăuzindu-i pe slujitorii Domnului nu doar într-un fel general, ci și în cele mai mici detalii ale vieții și slujirii lor. El dorește și astăzi să ne călăuzească pas cu pas și Își găsește plăcerea în cei care ascultă de îndemnurile Lui.

    Pavel și însoțitorii lui au călătorit mult, predicând evanghelia în acea regiune care acum formează teritoriul Turciei. Ei ar fi fost gata să străbată tot mai multe provincii, însă Duhul Sfânt avea alte planuri. Câțiva ani mai târziu, El l-a folosit pe Pavel în lucrare trei ani în Efes, cu mult rod, în timp ce l-a folosit pe Petru să scrie celor credincioși din Bitinia și din alte provincii.

    În timp ce se aflau la Troa, într-o noapte Domnul i-a lui Pavel o viziune cu un om care îl ruga să vină în Macedonia. Pavel și cei care-l însoțeau au luat această viziune ca pe o călăuzire din partea Domnului și au plecat îndată într-acolo.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde pe una din ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă … și se duce după cea pierdută?

    Luca 15.4



    „Dumnezeu vă caută”

    Într-un oraș din vestul Franței trăia un ofițer care ducea o viață destrăbălată. Într-o zi, pe cerul vieții sale au apărut nori negri. Soția lui a murit subit. Ofițerul a încercat să-și ascundă durerea, dar nu a reușit. Într-o zi a auzit cuvintele: „Dumnezeu vă caută”. Când a întors capul, era unul dintre slujitorii săi. În loc să se bucure, ofițerul i-a zis slujitorului: „Tu ești angajat să îngrijești de cai, nu să-mi fii duhovnic”. — „Dumnezeu vă caută”, a repetat slujitorul cu aceeași voce calmă.

    Ofițerul, nemulțumit de cele auzite, l-a concediat pe slujitorul său fidel și s-a aruncat din nou în plăcerile acestei lumi, ca să uite de necazuri. Dar urmele suferinței sufletești nu puteau fi îndepărtate prin plăcerile oferite de lume… Într-o zi s-a întâlnit cu un evanghelist și, stând de vorbă cu el, acesta i-a spus: „Dumnezeu vă caută”. De data aceasta, ofițerul a fost zguduit în suflet de acele cuvinte. A plecat acasă, l-a chemat pe fostul său slujitor și, împreună cu el, I-a cerut iertare Stăpânului ceresc care l-a căutat așa de mult. Prin credința în Hristos, pacea a intrat în inima lui și totul a devenit nou.

    Tot astfel, în inima oricărei persoane care Îl primește pe Mântuitorul Isus Hristos, totul va deveni nou.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII O PERSOANĂ „DE SUS”! – Fundația SEER

    „El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus” (Efeseni 2:6)

    Pentru a deveni o persoană „de sus”, trebuie să faci următoarele:

    1) Dezvoltă-ți concepția despre Dumnezeu. Cum? Citind Cuvântul Său și ajungând să-l cunoști mai bine. Fii ca acel băiețel de la școala duminicală al cărui învățător l-a întrebat ce desenează. El a răspuns: „Pe Dumnezeu!” Învățătorul a spus: „Dar nimeni nu știe cum arată Dumnezeu.” Încrezător, el a răspuns: „Vor ști după ce termin desenul!” Cum arată Dumnezeul tău? Este iubitor sau critic? Distant sau disponibil? Limitat sau puternic? Concepția ta despre Dumnezeu va determina încrederea ta în El, așa că alocă timp acestui concept ca să ajungi să-L cunoști.

    2) Recunoaște limitările lui Satan. Diavolul este cel mai vechi ratat din lume, fost angajat al cerului, care a fost dat afară din cauza aroganței, și care este orientat spre distrugere. Și singura putere pe care o are asupra ta este puterea pe care i-o dai tu, dacă accepți să fii „în neştiinţă despre planurile lui” (2 Corinteni 2:11). Biblia spune: „Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7). Tu ai putere asupra lui Satan – folosește-o.

    3) Încearcă să te vezi așa cum te vede Dumnezeu. El te vede nu așa cum ești, ci așa cum vei fi. Dacă ai fost condiționat de experiențele trecute să te vezi ca fiind lipsit de valoare, începând de acum îți poți schimba imaginea de sine; crede ceea ce spune Dumnezeu despre tine în Cuvântul Său. Când ai părerea Lui, ce altceva mai contează? (citește Ieremia 29:11; Isaia 43:1-3; Efeseni 2:6) Pe măsură ce lucrezi în aceste trei direcții și domenii, în fiecare zi, vei deveni o persoană „de sus” într-o lume căzută.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 28:15-25


    Ce scenă înspăimântătoare! Însăşi femeia scoate un ţipăt chinuitor (v. 12), iar aceasta pentru că nu în urma vrăjilor ei a apărut Samuel. Nici ea, nici stăpânul ei, Satan, n-aveau puterea să facă aşa ceva. Mâna lui Dumnezeu era aceea care, pentru un moment, a întredeschis poarta locuinţei morţilor şi a făcut să urce în scenă robul Său Samuel.

    Ceea ce profetul are de spus seamănă cu mesajul pe care, ca mic copil, avusese misiunea să i-l transmită lui Eli (3.11-13). Este o confirmare îngrozitoare a judecăţii Domnului. Încă o zi şi va fi adusă la îndeplinire. Împărăţia va fi luată de la Saul şi va fi dată lui David. Împăratul şi fiii lui i se vor alătura lui Samuel, în locul unde morţii aşteaptă învierea: spre viaţă ori spre judecată.

    Este deosebit de solemn sfârşitul acestui om care îşi începuse domnia atât de promiţător. Dragi prieteni, reţineţi bine aceasta: oamenii cu cele mai frumoase caractere, dar care nu au viaţa nouă, merg spre o pedeapsă eternă tot atât de sigur ca şi cei mai mari păcătoşi. Isus dă această viaţă divină tuturor acelora care I-o cer. Tu o ai?

  • 1 Aprilie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Doamne, pentru Tine este la fel de ușor să ajuți, fie că este multă putere, fie că nu este nicio putere. Ajută-ne, Doamne Dumnezeul nostru, pentru că pe Tine ne sprijinim.

    2 Cronici 14.11


    Împăratul Asa (1)

    Împăratul Asa a domnit patruzeci și unu de ani peste Iuda. El a început bine, însă a sfârșit rău. A început prin a se sprijini cu încredere pe Dumnezeu, însă, la sfârșitul vieții, a eșuat în a căuta ajutor de la El. În anii de început ai domniei sale, Asa a distrus idolii din țară și a făcut fortificații de apărare (2 Cronici 14.2-8). Când zidim și întărim lucrarea lui Dumnezeu, vrăjmașul ne va ataca. Exact așa i s-a întâmplat lui Asa. Etiopienii au atacat Iuda cu o armată atât de numeroasă, încât nu exista nicio posibilitate de biruință (versetul 9). Însă Asa nu s-a bizuit pe puterea omenească, ci a strigat la Dumnezeu: „Pe Tine ne sprijinim și în Numele Tău am venit împotriva acestei mulțimi” (versetul 11). Rezultatul a fost o biruință minunată asupra vrăjmașului (versetele 12-15).

    După această victorie, Asa a fost îndemnat de profet să-L caute pe Domnul, căci „este o răsplătire pentru lucrul vostru” (capitolul 15.1-8). Asa a răspuns pozitiv la cuvintele profetului, L-a căutat pe Dumnezeu și a continuat să inițieze reforme (versetele 9-19). Acesta a fost un început foarte promițător pentru Asa. Importanța bizuirii pe Dumnezeu, a căutării Lui și a refuzului de a ne încrede într-un „braț de carne” sunt lecții importante pe care le putem învăța din istoria lui Asa. De fapt, chiar în această privință avea să falimenteze Asa și la fel ni se întâmple deseori și nouă.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Binecuvântat să fie Domnul, căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine!

    Psalmul 31.21



    Minunat!

    Ne-am gândit noi vreodată la lucrările minunate ale creației lui Dumnezeu? Natura se trezește la viață în fiecare primăvară! Nu este fascinant? David a cugetat odinioară la modul cum l-a plăsmuit Dumnezeu în pântecele mamei lui. El și-a deschis gura pentru a-L glorifica pe Dumnezeu: „Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoșător și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 139.14).

    Am descoperit noi armonia și echilibrul Cuvântului lui Dumnezeu? Mesajele biblice zugrăvesc o imagine minunată a Persoanei centrale: Domnul Isus Hristos! Merită cu adevărat să-L descoperim în Biblie pe Domnul nostru și slava Sa! Atunci vom putea rosti împreună cu psalmistul: „Mărturiile Tale sunt minunate, de aceea sufletul meu le păzește” (Psalmul 119.129).

    În impasul în care se găsește această lume există Unul care poate să dea întotdeauna un sfat bun: Dumnezeul nostru. El vrea să ne arate calea și să ne dea lumină pentru orice decizie. „Minunat este planul Lui și mare este înțelepciunea Lui” (Isaia 28.29).

    Dacă ne gândim la lucrurile minunate pe care Dumnezeu ni le dăruiește în harul Său sau pe care ne permite să le descoperim, ajungem la concluzia că, pentru Domnul, niciun lucru nu este prea minunat, chiar dacă noi, oamenii, nu putem înțelege prea mult.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RUGĂCIUNEA UNUI TATĂ – Fundația SEER

    „Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, Te rog… ce să facem pentru copilul care se va naşte!” (Judecători 13:8)


    Următoarea rugăciune a fost scrisă de generalul Douglas MacArthur, un erou al celui de-al Doilea Război Mondial, pentru fiul său pe care îl iubea nespus de mult. Dacă ești părinte, poate vei dori s-o folosești și tu, ca punct de plecare pentru propriile tale rugăciuni pentru copiii tăi. Iată cum suna: „Zidește-mi un fiu, o, Doamne, care să fie suficient de puternic ca să știe când e slab, și suficient de curajos ca să se confrunte cu sine însuși când îi este teamă; un fiu care va fi viteaz și de neclintit când este învins în mod cinstit, și smerit și blând când este victorios. Zidește-mi un fiu care să aibă coloană vertebrală; un fiu care să Te cunoască… Te rog, călăuzește-l, nu pe calea plăcerilor și a confortului, ci sub stres și sub imboldul dificultăților și al provocărilor. Ajută-l să rămână în picioare pe timp de furtună; ajută-l să învețe ce înseamnă compasiunea pentru cei căzuți. Zidește-mi un fiu a cărui inimă să fie curată, al cărui ideal să fie înalt; un fiu care se va stăpâni pe sine înainte să caute să-i stăpânească pe alții, unul care va învăța să râdă și care totuși nu va uita să plângă; un fiu care tinde spre viitor, dar care nu va uita niciodată lecțiile trecutului. Și după ce toate aceste lucruri vor fi ale lui, adaugă, te rog, suficient simț al umorului încât să fie mereu serios, dar pe sine însuși să nu se ia prea în serios. Dă-i smerenie ca să-și poată aminti mereu simplitatea măreției, o minte deschisă spre adevărata înțelepciune, și blândețea adevăratei puteri. Atunci eu, tatăl său, voi îndrăzni să șoptesc: N-am trăit în zadar!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 28:1-14


    În timp ce David se găseşte la Gat într-o poziţie duală şi periculoasă, Saul se găseşte într-o situaţie şi mai dificilă. În faţa filistenilor, care s-au strâns pentru un nou război, inima îi tremură foarte tare, pentru că nu mai are pe ce să se sprijine. După ce-L abandonase pe Domnul, el este acum cel abandonat. Saul I se adresează Domnului pe toate căile. Trudă în zadar: Dumnezeu rămâne surd! Iată o ilustrare solemnă a textului de la Proverbe 1.24-28! Dar să ne aducem aminte că cel credincios nu poate să se aştepte să afle voia Domnului cât timp conştiinţa i se găseşte într-o stare rea.

    Şi astăzi anumite persoane pretind că pot chema spiritele celor morţi, dar diavolul le foloseşte ca să rătăcească sărmanele suflete superstiţioase. Acestea se regăsesc astfel pe ele însele într-o comunicare nu cu cei morţi, ci, de fapt, cu demonii.

    Copii ai lui Dumnezeu, nu fiţi nici măcar curioşi faţă de  aceste lucruri! Ele sunt o urâciune în ochii lui Dumnezeu (Deuteronom 18.10-12; Levitic 19.31). Saul cunoştea lucrul acesta; în zile mai bune veghease la îndepărtarea lor din Israel (v. 3). Om inconstant, carnal, iată-l totuşi cum, în confuzia lui, a recurs la această vrăjitoare din En-Dor.

  • 31 Martie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Eu sunt adevărata Viţă şi Tatăl Meu este Vierul.

    Ioan 15.1


    Cei credincioși au fost sfințiți prin jertfirea trupului lui Hristos (Evrei 10.10) și, prin aceasta, am fost, pozițional, puși deoparte din această lume care refuză valoarea jertfei Sale de la cruce. Suntem de asemenea sfințiți prin Duhul lui Dumnezeu, așa cum vedem în 1 Corinteni 6.11: „Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.”. Aceasta face referire nu numai la faptul că am fost așezați într-o poziție separată, ci și că am primit o natură nouă, care este de asemenea pusă deoparte pentru Domnul. Această lucrare a fost făcută de Dumnezeu în orice credincios adevărat.

    Dumnezeul nostru este de asemenea preocupat să ne sfințească zilnic prin adevărul Cuvântului Său, așa cum citim în Ioan 17.17: „Sfințește-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. Cuvântul lui Dumnezeu este cel care lucrează în inimile noastre pentru a ne separa din ce în ce mai mult de lume și pentru a ne atrage din ce în ce mai mult la Hristos. Dumnezeu de asemenea ne îndeamnă să facem sfințirea o chestiune practică în viața noastră: „Fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste” (1 Tesaloniceni 4.4).

    Apogeul, dacă am putea spune așa, al sfințirii se găsește în 1 Tesaloniceni 5.23, când Dumnezeul păcii îi va sfinți pe credincioși în mod deplin, iar duhul, sufletul și trupul lor vor fi păstrate fără vină la venirea Domnului Isus. Atunci nu va mai exista separarea sufletului și a duhului de trup, așa cum are loc la moarte. Toate vor fi păstrate într-o unitate și perfecțiune minunate. Nu va mai exista nicio piedică, niciun lucru care să ne conducă la deșertăciune și la rău, ci vom fi cu totul puși deoparte pentru Sine Însuși și pentru plăcerea Lui, în veci.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.

    Psalmul 27.10



    Domnul l-a primit

    Stephen, un mic african, avea doar 7 ani când mama lui l-a părăsit. El a ajuns pe stradă, iar foamea și-o astâmpăra din containerele de gunoi ale albilor; de dormit, ațipea sub un pod. La vârsta de 14 ani s-a alăturat unei bande violente. Mai târziu a ajuns într-o organizație marxistă al cărei deziderat era să elibereze țara. Misiunea era să provoace neliniște în rândul populației din orașul natal.

    Însă la marginea orașului său natal a avut loc o evanghelizare într-un cort. Înarmat cu bombe alimentate cu benzină, Stephen, acum ajuns la vârsta de 19 ani, s-a strecurat printre cei adunați să asculte Cuvântul. La început, cineva a mărturisit cum s-a întors la Isus. Aceasta l-a impresionat mult pe Stephen, așa că a ascultat mai departe. A auzit despre păcat, despre influența acestuia, de pildă cum îndeamnă la violență, precum și despre consecințele veșnice ale păcatului. Stephen era consternat – i se părea că predicatorul îi vorbește numai lui. De unde cunoștea acesta viața sa?

    Apoi Stephen a auzit despre harul lui Dumnezeu care salvează. Până la urmă a uitat pentru ce venise la cort. S-a dus la predicator și i-a povestit întreaga lui viață. Acesta i-a citit promisiunea lui Dumnezeu, cuprinsă în versetul de astăzi.

    Stephen își cunoștea păcatele și le-a mărturisit. Inima lui a fost inundată de dragostea lui Dumnezeu. Pentru prima dată în viață a îngenuncheat pentru a se ruga lui Dumnezeu. El a simțit că Dumnezeu îl iubește și că îl așteaptă. Stephen a primit siguranța de neclintit că Dumnezeu l-a iertat și că l-a primit.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CU HOTĂRÂRE ȘI CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU, VEI CÂȘTIGA – Fundația SEER

    „Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.” (Psalmul 18:32)

     În autobiografia sa, cântăreața Dolly Parton povestea: „Liceul la care am învățat eu nu era mare, așa că la absolvire fiecare dintre noi a avut ocazia să se ridice și să-și anunțe planurile de viitor. „Merg la facultate”, a spus premiantul. „Mă căsătoresc și mă mut în Maryville,” a spus la rândul ei o absolventă. Când mi-a venit mie rândul, am spus: „Eu merg la Nashville ca să devin vedetă!” Toată asistența a izbucnit în râs.

    Am fost uimită. Totuși, într-un fel, râsetele acelea mi-au insuflat o hotărâre și mai mare de a-mi realiza visul. M-aș fi putut prăvăli sub povara necazurilor care aveau să vină, dacă nu ar fi existat reacția mulțimii din acea zi. Uneori e amuzant cum ne găsim inspirația!”

    Toți eroii din Scriptură, fără excepție, au învins obstacole și împotriviri. Împăratul David scrie: „Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. El m-a scos la loc larg, şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.” (Psalmul 18:18-19, 29-30, 32, 39).

    Deci, cu hotărâre și cu ajutorul lui Dumnezeu, și tu poți câștiga!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 27:1-12


    O primă vizită a lui David în Gat la Achiş avusese ca rezultat completa sa confuzie (21.10-15). Acum, în ciuda acelui fapt, se întoarce acolo pentru că-i este teamă de Saul. Nu-l mai recunoaştem pe cel care, în capitolul precedent, coborâse fără teamă chiar în mijlocul taberei adverse, ca să ia suliţa de la căpătâiul lui Saul. Şi încă mai greu ne este să-l recunoaştem pe învingătorul lui Goliat în acest om care se duce să caute refugiu la filisteni. Vai, nu se întâmplă oare adesea să nu mai putem fi recunoscuţi ca nişte urmaşi ai lui Isus? Cu ajutorul Lui, probabil că am câştigat unele victorii. Asemenea lui David, ne-am arătat încrederea în Dumnezeu, fermitatea în mărturia pentru El înaintea oamenilor. În noi s-au putut vedea atunci caractere ale harului. Apoi, de la o clipă la alta, n-a mai rămas nimic. Ne găsim de partea lumii, aliaţi cu vrăjmaşii Domnului.

    În adevăr, la Gat, David a uitat cum l-a înfrânt pe Goliat. Dragi prieteni, să nu uităm crucea niciodată! Ca o barieră, ea ne separă de lumea care L-a crucificat pe Isus (citiţi Galateni 6.14).

  • 30 Martie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească deplin: și întreg duhul vostru și sufletul și trupul să fie păstrate fără vină la venirea Domnului nostru Isus Hristos.

    1 Tesaloniceni 5.23


    Cei credincioși au fost sfințiți prin jertfirea trupului lui Hristos (Evrei 10.10) și, prin aceasta, am fost, pozițional, puși deoparte din această lume care refuză valoarea jertfei Sale de la cruce. Suntem de asemenea sfințiți prin Duhul lui Dumnezeu, așa cum vedem în 1 Corinteni 6.11: „Dar ați fost spălați, dar ați fost sfințiți, dar ați fost îndreptățiți în Numele Domnului Isus și prin Duhul Dumnezeului nostru”. Aceasta face referire nu numai la faptul că am fost așezați într-o poziție separată, ci și că am primit o natură nouă, care este de asemenea pusă deoparte pentru Domnul. Această lucrare a fost făcută de Dumnezeu în orice credincios adevărat.

    Dumnezeul nostru este de asemenea preocupat să ne sfințească zilnic prin adevărul Cuvântului Său, așa cum citim în Ioan 17.17: „Sfințește-i în adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. Cuvântul lui Dumnezeu este cel care lucrează în inimile noastre pentru a ne separa din ce în ce mai mult de lume și pentru a ne atrage din ce în ce mai mult la Hristos. Dumnezeu de asemenea ne îndeamnă să facem sfințirea o chestiune practică în viața noastră: „Fiecare dintre voi să știe să-și țină vasul în sfințenie și onoare” (1 Tesaloniceni 4.4).

    Apogeul, dacă am putea spune așa, al sfințirii se găsește în 1 Tesaloniceni 5.23, când Dumnezeul păcii îi va sfinți pe credincioși în mod deplin, iar duhul, sufletul și trupul lor vor fi păstrate fără vină la venirea Domnului Isus. Atunci nu va mai exista separarea sufletului și a duhului de trup, așa cum are loc la moarte. Toate vor fi păstrate într-o unitate și perfecțiune minunate. Nu va mai exista nicio piedică, niciun lucru care să ne conducă la deșertăciune și la rău, ci vom fi cu totul puși deoparte pentru Sine Însuși și pentru plăcerea Lui, în veci.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși din ele.

    Ioan 5.28,29



    Există o înviere!

    Existența omului nu încetează odată cu moartea. În timp ce corpul este pus în mormânt și putrezește, duhul și sufletul nu putrezesc. Întrebarea este dacă noi murim în păcatele noastre sau dacă murim ca unii care au crezut în timpul vieții lor în Mântuitorul Isus Hristos.

    Versetele de astăzi ne spun că Fiul lui Dumnezeu îi va învia odată pe toți oamenii. Ceea ce nouă ni se pare imposibil, puterea Sa divină o va face. Toți cei morți vor auzi glasul Său și vor învia. Trupurile lor se vor uni cu duhul și cu sufletul lor.

    Învierea este deci un fapt bazat pe Biblie. Și acum întrebarea: Pentru ce vom învia? Cuvântul lui Dumnezeu face deosebire între învierea pentru viață și învierea pentru judecată:

    Cel care pleacă din această lume având credință în Domnul Isus va învia pentru viață și pentru slava veșnică. El va primi un trup nemuritor și va fi pentru totdeauna cu Domnul. Îl va vedea pe Răscumpărătorul său și se va bucura de El veșnic.

    Cine moare în necredință și în păcatele lui va învia pentru judecată și pentru pedeapsă veșnică. El va trebui să apară în fața Judecătorului divin. Deoarece numele său nu este scris în Cartea Vieții, el va sfârși în iad, unde va suferi veșnic.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ADEVĂRATA SMERENIE – Fundația SEER

    „Dumnezeu… celor smeriţi le dă har.” (1 Petru 5:5)

    În Sfânta Scriptură se menționează două feluri de smerenie:

    1) Falsa smerenie. Apostolul Pavel scrie: „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie…” (Coloseni 2:18). Fie că este vorba de modul în care te îmbraci, vorbești sau te comporți, tot ceea ce atrage atenția asupra ta, și nu asupra lui Hristos, nu este pe placul lui Dumnezeu.

    2) Adevărata smerenie. Oamenii cu adevărat smeriți nu se supără ușor și nu se răzbună; ei întorc și celălalt obraz. Și atenție: adevărata smerenie nu este un semn de lașitate, de fapt adevărata smerenie cere curaj. Ea te face să fii dispus să accepți un loc inferior față de cel pe care-l meriți, să păstrezi tăcerea cu privire la meritele tale și să suporți disprețul, insultele și acuzațiile false de dragul unui scop mai înalt. Adevărata smerenie nu te face atât să ai o părere mai joasă despre tine, cât te face să te gândești la tine mai puțin. Apostolul Petru vorbește despre acest subiect în felul următor: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:5-6).

    Se spune că la un concurs „Cel mai smerit”, persoana declarată câștigătoare a primit o medalie de onoare, pe care și-a pus-o la gât… și i s-a retras premiul! Serios vorbind, mândria te descalifică și te împiedică să te bucuri de bunătatea lui Dumnezeu.

    De aceea trebuie să-ți amintești cu regularitate: „Tot ceea ce sunt Îi datorez lui Dumnezeu; tot ceea ce am, vine de la Dumnezeu. A Lui să fie toată slava!” Amin?!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 26:13-25


    Probabil că este dificil pentru noi să înţelegem caracterul lui Saul. Cum se pot împăca aceste regrete, aceste promisiuni şi aceste manifestări de afecţiune cu implacabilitatea reînnoită cu care-l urmăreşte pe David ca să-l nimicească? Nu trebuie să confundăm niciodată credinţa cu sentimentalismul. Acesta din urmă este în stare să verse lacrimi din abundenţă, să repete fără o convingere adevărată: „am păcătuit“ (15.30; 26.21) şi săşi ia cele mai solemne angajamente. Dar conştiinţa nu este atinsă, iar dovada stă în faptul că fructele nu durează. Saul este un om superficial, plin de emoţii, dar lipsit de puterea de a-şi pune în aplicare hotărârile bune, pentru că nu are credinţă.

    Câtă demnitate păstrează David, în pofida umilinţei lui! Cu toate că este hărţuit ca „o potârniche în munţi”, toate lucrurile arată că el este stăpânul situaţiei. El îl mustră pe Abner şi, cu fermitate, îi pune lui Saul întrebări pătrunzătoare, la care acesta nu poate da nici un răspuns (v. 18).

    Astfel, inimile ne sunt din nou îndreptate spre Acela care, după ce a fost umilit, batjocorit şi respins, „va fi înălţat şi va fi ridicat şi va fi foarte sus”. Şi se adaugă: „înaintea Lui împăraţii îşi vor închide gura”- Is 52.13-15.

  • 29 Martie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Totuși Domnului I-a plăcut să-L zdrobească; L-a supus suferinței. Dar, după ce Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină, El va vedea o sămânță, Își va lungi zilele și plăcerea Domnului va prospera în mâna Lui.

    Isaia 53.10


    Această minunată prezentare a plăcerii lui Dumnezeu în Hristos dă pe față starea cumplită a omului aflat sub puterea păcatului, a lui Satan și a morții. Omul natural dorește să fie lăsat să meargă pe calea lui, să-și facă propria voie și să-și împlinească poftele. În mod natural, omul preferă plăcerile păcatului în locul plăcerii lui Dumnezeu. Lumina prezenței lui Hristos n-a făcut altceva decât să dovedească faptul că oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, fiindcă faptele lor erau rele. Astfel, pe măsură ce-L contemplăm pe Hristos în toată perfecțiunea Sa morală – în sfințenia, în dragostea, în harul, în bunătatea, în răbdarea, în smerenia și în blândețea Sa – orice trăsătură a minunatului Său caracter, orice cuvânt care a ieșit de pe buzele Lui, orice faptă și orice pas al drumului Său desăvârșit ne conving că noi suntem exact contrariul Său.

    Cum este deci posibil ca plăcerea lui Dumnezeu să fie asigurată prin a avea un popor care să fie ca Hristos, din punct de vedere moral, apt pentru a fi cu Hristos în glorie? Nu există decât un răspuns la această întrebare importantă. Plăcerea lui Dumnezeu cu privire la om poate fi asigurată doar prin moartea Celui care este în întregime plăcerea Sa. Prin urmare, de îndată ce marea jertfă a fost împlinită, plăcerea Domnului a început să prospere. Înainte ca Dumnezeu să poată să-Și obțină – dintr-o lume de păcătoși – un popor asemenea lui Hristos, pentru plăcerea Sa, cerințele sfințeniei lui Dumnezeu trebuiau să fie împlinite și păcatele noastre trebuiau să fie înlăturate. Această lucrare măreață a fost împlinită atunci când sufletul Său a fost făcut o jertfă pentru păcat. El S-a dat pe Sine Însuși ca jertfă fără pată lui Dumnezeu, pentru a satisface sfințenia lui Dumnezeu; iar în ce ne privește pe noi, cei credincioși, este scris că El a fost dat pentru nelegiuirile noastre și că a înviat pentru îndreptățirea noastră (Romani 4.25).

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu.

    Evrei 10.12



    Jertfa pentru păcate

    În jertfa de la cruce a Mântuitorului s-a arătat dragostea deplină în mijlocul răutății totale, iar aceasta într-un mod nemaiîntâlnit nicicând nicăieri, nici în trecut, nici în viitor. În timpul vieții pământești a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, cerurile s-au deschis deasupra Lui, Tatăl mărturisind perfecțiunea pe care o găsea în Fiul și care nu se mai găsea în nimeni altul.

    În lumina acestor adevăruri înțelegem cât de mare este răul dintr-o inimă care se împotrivește unei asemenea bunătăți. Venind în fața Mântuitorului, ne vedem cât suntem de răi. Dar, la cruce, Dumnezeu a rezolvat problema păcatelor noastre atunci când ele erau asupra Mântuitorului, iar lucrul acesta s-a petrecut atunci când Isus Hristos, prin Sine Însuși, a făcut curățirea păcatelor noastre. Domnul Isus Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor. A fost făcut păcat pentru noi; a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn și, ca urmare, a trebuit să bea paharul înspăimântător al mâniei lui Dumnezeu. Dar toate acestea au trecut, iar acum Îl vedem așezat la dreapta lui Dumnezeu. În moartea Mântuitorului, Dumnezeu a fost glorificat pe deplin în toate privințele și, în același timp, a fost rezolvată întreaga problemă a salvării omului.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI FOST TRATAT RĂU? – Fundația SEER

    „Tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Luca 6:23)

    Când ai fost tratat rău de către cineva, pune-ți această întrebare de fiecare dată: „Ce pot învăța din această experiență? Cum pot răspunde într-un mod care să semene mai mult cu Hristos? Sunt oare dispus să-mi recunosc greșelile? Cum pot deveni mai înțelept și să gestionez mai bine situațiile similare din viitor?”

    Când totul a fost spus și făcut, răspunsul la neînțelegere este iertarea. Acum iertarea nu înseamnă neapărat să fii de acord sau să-ți dorești o relație apropiată cu persoana care s-a purtat urât cu tine. Dar înseamnă să renunți la resentimente și răzbunare. Când îngropi securea, nu lăsa mânerul la vedere! Cu alte cuvinte, nu numai să ierți, ci alege și să uiți!

    Ralph Waldo Emerson a spus: „Omul măreț este menit să rămână neînțeles.”

    Iar o afirmație și mai potrivită ar fi: „A fi remarcabil înseamnă a-l ierta pe cel care s-a purtat urât cu tine.”

    Apostolul Pavel se referă la viața creștină ca la „chemarea înaltă de la Dumnezeu” (Filipeni 3:14). Așadar, alege calea cea mai corectă! Cum arată ea? Domnul Isus ne spune: „Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.” (Luca 6:22-23).

    Când trăiești astfel, îți recapeți puterea prin faptul că refuzi să lași ca altcineva să-ți dicteze starea de spirit și părerea, și îți păstrezi bucuria.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 26:1-12


    Generozitatea lui David din cap. 24 păruse în final să atingă inima lui Saul. Dar, vai, nu există la el nici o dovadă de pocăinţă adevărată! Denunţarea laşă a zifiţilor, care încearcă să se facă bine văzuţi de Saul, îl trimite pe răutăciosul împărat prin ţară, împotriva celui care într-o zi îi va lua locul. Psalmul 54, scris cu această ocazie, ne lasă să înţelegem cât de dureros a fost pentru David acest act josnic al zifiţilor. El imploră ajutorul lui Dumnezeu împotriva oamenilor cruzi care caută să-i ia viaţa; ei nu L-au pus pe Dumnezeu înaintea lor (Psalmul 54.3), însă David Îl cheamă şi, ca răspuns la rugăciune, Dumnezeu Îşi protejează unsul şi-i oferă o nouă ocazie de a-şi arăta curăţia intenţiilor faţă de Saul. O expediţie nocturnă pune în mâinile lui David suliţa cu care, în două împrejurări, împăratul ucigaş încercase să-l omoare. Un singur cuvânt ar fi fost suficient: … Abişai îl aştepta. Însă şi de această dată îndurarea îi opreşte braţul.

    Oare nu tocmai astfel a acţionat şi Modelul nostru desăvârşit? (vezi ca expl. Luca 9.54). Isus a pus în practică ceea ce-i învăţase mai înainte pe ucenici: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc … Fiţi deci îndurători … nu judecaţi … nu condamnaţi” (Luca 6.27, 36, 37). Să punem şi noi în practică cu atât mai mult aceste cuvinte ale Domnului Isus!

  • 28 Martie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Stați pe loc și veți vedea salvarea Domnului, pe care o va lucra astăzi pentru voi.

    Exod 14.13


    „Stați pe loc și veți vedea salvarea Domnului.” Cât de dificil este să ne focalizăm gândurile asupra Domnului, atunci când suntem ocupați cu tot felul de lucruri care țin de viața aceasta! Poporul Israel nu era în mișcare, ci își făcuse tabăra lângă mare. Totuși chiar în acest moment Moise a trebuit să le spună: „Stați pe loc!”. De ce? Deși erau staționați, inimile lor erau tulburate și agitate precum marea înaintea căreia se aflau.

    Având marea înainte, munții la dreapta și la stânga, iar în spate carele armatei Egiptului, ei s-au gândit că ar fi fost mai bine să fi rămas în Egipt (o imagine a lumii), în mijlocul robiei și al muncilor grele, decât să moară în pustie. Nu era mai bine să moară în pustie, separați de lume pentru Hristos, decât să slujească lumii aflate sub influența lui Satan?

    Să remarcăm însă că Dumnezeu nu dorește să slujim lumii sau să murim în pustie. Trebuie să învățăm să stăm pe loc, așa încât să ne putem concentra privirea asupra Dumnezeului nostru măreț și atotputernic. Vin în viața noastră momente când trebuie să realizăm cât de neputincioși suntem în a controla împrejurările în care ne aflăm. Ele sunt însă îngăduite de Dumnezeu, la fel cum El îl condusese pe Israel să-și așeze tabăra în chiar acel lor. Când suntem acolo unde El vrea să fim, Dumnezeu ne spune să stăm pe loc, ca să putem astfel vedea mai bine planul Lui și să putem să ne ridicăm privirea deasupra lucrurilor acestei lumi pline de agitație și de tulburare.

    „Stați pe loc!” Dumnezeu dorește să fim calmi, astfel încât să putem contempla mai bine felul cum El lucrează salvarea noastră, o salvare pe care doar El o poate face.

    P. E. Hall

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine gânduri înalte, mai presus de ceea ce se potrivește.

    Romani 12.3



    Modestia lui Newton

    Se spune despre savantul Isaac Newton că era un om de o modestie exemplară și că întotdeauna căuta binele semenilor săi. Aproape toți banii îi împărțea cu cei aflați în nevoie. Savantul a învățat o astfel de atitudine de la Exemplul desăvârșit, Mântuitorul. Preocupările lui Newton nu erau doar în domeniul științelor exacte. Pe el îl pasiona studiul Bibliei, în mod deosebit cărțile profetice Daniel și Apocalipsa. Dând expresie acestor preocupări, a scris spre sfârșitul vieții o lucrare în care comentează profețiile din aceste două cărți biblice, vizavi de profețiile lui Moise.

    Deși a fost numit cel mai mare geniu al umanității, Newton recunoștea că toate veneau de la Dumnezeu și că el era un fir de praf care abia dacă încerca să înțeleagă măreția Universului. „Eu nu știu cum mă va judeca lumea„, spunea el, „dar părerea mea despre mine este că sunt ca un copil care se joacă pe malul mării, culegând aici o piatră mai vărgată, acolo o scoică mai strălucitoare decât altele, pe când oceanul adevărului se întinde nemărginit în față„.

    În fața acestui exemplu și al altora, cum să nu fim provocați să cugetăm la viața noastră și să nu ne mai înălțăm pe locul care nu ni se cuvine, ci să avem simțiri cumpătate despre noi înșine! Dacă nu puteți avea ce ați sperat, nu vă încrucișați brațele cu deznădejde și nu îngăduiți ca energia vieții voastre să se risipească fără folos! Ridicați-vă și ajutați și pe alții să ducă la bun sfârșit ce au început!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ROAGĂ-TE PENTRU „ÎNȚELEPCIUNEA DE SUS” – Fundația SEER

    „Înţelepciunea care vine de sus este… pașnică…” (Iacov 3:17)

    Există o categorie de oameni cărora pare că le merge bine (și chiar prosperă!) trăind o viață conflictuală. Mereu se iau de ceilalți, se ceartă, au doar opinii contrare și se simt tare bine când se mai iscă vreo neînțelegere! Se ceartă doar de dragul de a se certa, și nu pentru că ar avea o convingere fermă în chestiune. Sar imediat la harță și își consumă energia ducând lupta altcuiva, chiar dacă ei nu au nimic de câștigat. Acești oameni par plini de încredere, dar iau decizii greșite, așa că ceilalți învață să-i ignore și nu-i prea iau în serios. Ei trebuie să „câștige tot timpul” pentru a se simți bine cu propria lor persoană. Când vine vorba de relațiile tale cu alții, ai nevoie de „înțelepciune de sus.” Când ai dobândit-o, nu-i vei mai pune pe ceilalți la zid doar ca să arăți cât ești de puternic sau de deștept. Adevărata încredere în sine, inclusiv încrederea în abilitatea de a lua hotărâri bune, vine din interior!

    „Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:17-18).

    Când acționezi conform acestor principii biblice, vei ști dacă o luptă este demnă sau nu de atenția ta. Prin urmare, vei lua hotărâri mai bune cu privire la viața ta, precum și la relațiile tale.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 25:32-44


    În timp ce Nabal petrece ca un împărat (după ce-l respinsese şi-l insultase pe adevăratul împărat), Dumnezeu Însuşi îl loveşte. Nu pierdem nimic dacă-L lăsăm pe Dumnezeu
    să acţioneze pentru noi.

    Abigail, femeie a credinţei, se distinge prin bunul ei simţ, prin agerimea ei (se grăbeşte: v. 18, 23, 42), prin umilinţa ei, prin devotamentul ei. „Când Domnul … te va pune conducător, … adu-ţi aminte de roaba ta“, îi ceruse ea (v. 30, 31; compară cu rugămintea tâlharului din Luca 23.42).

    Abigail primeşte un răspuns care-i întrece toate aşteptările: David o face acum soţia lui. Şi, fără nici un regret, ea îşi părăseşte averile pământeşti pentru a împărtăşi în peşteri şi în deşerturi soarta împăratului respins. Căsătorită anterior cu un neghiob, ea devine însoţitoarea fericită a „omului iubit“: acum, în suferinţele lui, dar după aceea, în împărăţia lui! Ce frumoasă imagine a Adunării, Mireasa lui Hristos, care împărtăşeşte poziţia Domnului ei, astăzi necunoscută şi respinsă de lume, cum este şi El Însuşi, mâine
    ca să împărăţească cu El în glorie! „Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună“, ni se aminteşte în 2 Tim. 2.12 (vezi şi Rom.8.17).

Calendar

octombrie 2026
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Ultimele postări

Urmărește-ne