Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “martie, 2023”

12 mart. 2023

12 Martie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Inima mea clocotește de un cuvânt bun; spun ce am compus despre Împăratul. Limba mea este pana unui scriitor iscusit. Tu ești mai frumos decât fiii oamenilor; harul este turnat pe buzele Tale: de aceea Dumnezeu Te-a binecuvântat pentru totdeauna.

Psalmul 45.1,2


Psalmistul nu repetă aici lucruri pe care le auzise, ci inima sa clocotea, iar sufletul i se desfăta contemplându-L pe Împărat. Acum vorbește despre ceea ce el însuși compusese cu privire la Împărat. Limba lui era cu adevărat ca pana unui scriitor priceput. El nu se trudea în încercarea de a compune ceva, ci mai degrabă inima sa dădea pe dinafară, iar cuvintele sale curgeau, gândindu-se la Împăratul.

Bineînțeles că acest Împărat era Mesia lui Israel, a Cărui venire era așteptată de orice iudeu evlavios. El este Cel care va domni cu dreptate și cu o glorie măreață.

Cu cât mai multe motive avem noi astăzi pentru a adora Persoana Sa binecuvântată! Pentru noi, El este mai mult decât un Împărat – este Domnul nostru, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, Fiul Omului, Mântuitorul nostru scump! El a împlinit o răscumpărare eternă pentru noi, printr-o jertfă fără seamăn, care a implicat o suferință nespusă și care a arătat perfect dragostea infinită a Tatălui. Cu cât este El mai frumos decât toți fiii oamenilor! Am văzut acest lucru și l-am cunoscut în istoria sublimă a vieții și a morții Sale, într-un fel în care psalmistul nu l-a văzut niciodată. Harul este turnat pe buzele Lui și este turnat, de asemenea, peste noi, ca rezultat al jertfei Sale binecuvântate. Dumnezeu L-a binecuvântat pentru totdeauna, răsplătindu-L prin faptul că L-a înălțat și L-a așezat la dreapta Sa. Cu siguranță că există toate motivele ca inimile noastre să clocotească de recunoștință față de El. Inima Lui se bucură cu siguranță să audă cuvintele noastre de laudă, oricât de simple ar fi ele.

L. M. Grant


SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Isus] … i-a vindecat pe toți cei care erau bolnavi, ca să se împlinească ce fusese spus prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre”.

Matei 8.16,17


Putere în brațul Domnului și compasiune în inima Lui

Când Domnul Isus Își făcea slujba în mijlocul poporului Israel, la fiecare pas întâlnea urmările păcatului – veneau la El mulțimi de oameni bolnavi și suferinzi, iar El îi vindeca pe toți!

Niciodată însă nu Și-a folosit puterea pentru vindecare fără ca inima Lui să nu simtă suferința provocată de boală. Citatul din Isaia ne arată că El simțea durerea celor suferinzi și purta necazul urmărilor păcatului.

Au adus la El un surd care nu putea vorbi bine. Mântuitorul „a suspinat”, pentru că simțea întreaga nenorocire prin care trecea acel om; apoi l-a vindecat cu un cuvânt (Marcu 7.32-35).

La mormântul lui Lazăr, Isus le-a dovedit surorilor compasiunea Lui prin lacrimile pe care le-a vărsat. El simțea profund durerea pe care moartea a adus-o în acea familie. Puțin mai târziu, El a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” (Ioan 11.43); și mortul a înviat și a ieșit din mormânt.

El a purtat suferințele oamenilor în timpul vieții Lui! Aceasta face referire la urmările păcatului, cum sunt boala și neputința trupească. Dar la cruce, în cele trei ore de întuneric, El a purtat păcatele noastre în trupul Său (1 Petru 2.24). Acolo, El a suferit în locul nostru și pentru noi pedeapsa divină pentru tot răul pe care l-am făcut.

Citirea Bibliei: Exod 37.17-29 · Luca 17.11-19


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CHEIA RUGĂCIUNILOR ASCULTATE (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” (1 Ioan 5:14)


Vorbim despre principii biblice cu rol-cheie în ce privește rugăciunea; după credință, cunoașterea voii lui Dumnezeu. Apostolul Ioan scrie: „Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15). Una dintre cele mai sigure modalități de a ști că te rogi după voia lui Dumnezeu este să te rogi în acord cu Scriptura.

Folosește versete din Biblie pentru a susține ceea ce spui în rugăciune. Spune: „Doamne, ai promis lucrul acesta în Cuvântul Tău, și eu cred că Tu Îți ții făgăduințele!” Uneori sunt lucruri pentru care vrei să te rogi, dar nu ești sigur dacă sunt după voia lui Dumnezeu, pentru tine, potrivit Scripturii. În acest caz, trebuie să te rogi lui Dumnezeu să ți le dea dacă sunt după voia Lui – și să te ajute să fii mulțumit cu decizia Sa. Sfântul Augustin s-a rugat: „Dă-mi putere Doamne să fac voia Ta ca și cum ar fi voia mea…”

D.L. Moody a spus-o astfel: „Adu cererile tale înaintea lui Dumnezeu și apoi spune: facă-se voia Ta, nu voia mea! Cea mai dulce lecție pe care am învățat-o în școala lui Dumnezeu a fost să-L las pe Domnul să aleagă în locul meu!” Poate va trebui să aștepți, pentru că momentul ales de Dumnezeu face parte din voia Sa. Ai răbdare: se va întâmpla! Poate nu vezi încă, dar dacă Dumnezeu a promis, înseamnă că e pe cale să se întâmple! Și nu uita: dacă nu-ți dă ce ai cerut, îți va da ceva mai bun – dacă umbli prin credință și păstrezi o atitudine bună!


 

e>

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
11 mart. 2023

11 Martie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus.

1 Timotei 2.5


Îmi doresc harul de a-mi găsi plăcerea în expresia folosită de Duhul Sfânt și de a vorbi despre „Omul Hristos Isus”. „Omul” care este înviat este declarat a fi pârga învierii pentru noi (1 Corinteni 15.20). „Omul” care este înălțat este marea asigurare pentru noi că interesele noastre sunt, în orice moment, înaintea lui Dumnezeu în ceruri (1 Timotei 2.5). „Omul” care Se va întoarce din ceruri în curând va fi siguranța și bucuria împărăției viitoare (Psalmul 8). Taina „Omului” – ascultător, mort, înviat, înălțat și reîntors – susține astfel, putem spune așa, întregul plan al lui Dumnezeu. Însă trebuie ținută înaintea ochilor sufletului Persoana în indivizibilitatea ei (care nu poate fi divizat). «Lucrarea completă și desăvârșită a lui Hristos în fiecare act al slujbei Sale, în tot ceea ce El a făcut, în tot ceea ce a suferit, în tot ceea ce continuă să facă, constituie actul și lucrarea întregii Lui persoane.» Da, într-adevăr, întreaga Lui persoană a fost pe cruce, ca și în orice alt loc. Persoana a fost jertfa, și în această Persoană era Fiul, „peste toate, Dumnezeu binecuvântat în veci”. El este Cel care „Și-a dat duhul”, deși a murit sub judecata lui Dumnezeu împotriva păcatului și deși a fost răstignit și omorât prin mâinile oamenilor nelegiuiți. Iar aceasta este o îndurare infinită.

A fost El Însuși, preaiubiților, de la început și până la sfârșit. A străbătut El Însuși calea tainică, și a străbătut-o singur și fără ajutor. Nimeni altul nu putea fi acolo decât El, „Dumnezeu arătat în trup”. Fiul a devenit Mielul pentru altarul de pe acest pământ, iar apoi Mielul care a fost înjunghiat S-a înălțat la locul slavei, mai presus de toate cerurile. Persoana este cea care dă eficacitatea tuturor acestor lucruri. Slujbele n-ar fi nimic, durerile n-ar fi nimic; moartea, învierea și înălțarea, toate n-ar reprezenta nimic (în caz că le-am putea concepe astfel), dacă Isus n-ar fi fost Cel care este. Persoana Lui este „Stânca”; de aceea „lucrarea Sa este desăvârșită” (Deuteronom 32.4). Aceasta este taina tainelor. Însă El nu este prezentat ca noi să discutăm despre El, ci să-L înțelegem, să credem în El, să ne încredem în El, să-L iubim și să ne închinăm Lui.

J. G. Bellett


SĂMÂNȚA BUNĂ

Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și sunt viață. Dar sunt unii dintre voi care nu cred.

Ioan 6.63,64


Mesajul din coșul de hârtii

De fiecare dată când Cristian și Ana o vizitau pe vecina lor, îi dăruiau și o broșură de evanghelizare. Imediat ce ei plecau, aceasta însă ajungea în coșul de hârtii. Nimeni din casa ei nu voia să știe nimic despre Dumnezeu.

Dar femeia care făcea curățenie în fiecare săptămână în acea casă a descoperit broșurile în coșul de hârtii, le-a luat și le-a citit. Dumnezeu i-a atins inima și ea a primit cuvântul adevărului. Femeia a crezut în harul salvator al lui Dumnezeu și și-a predat viața Mântuitorului Isus Hristos. Astfel, evanghelia a ajuns printr-un ocol la această femeie și a salvat-o de la pierzarea veșnică.

Dumnezeu îi invită pe toți oamenii: „Priviți la Mine și veți fi mântuiți” (Isaia 45.22), pentru că Isus Hristos a murit pentru toți. Sunt mulți care resping invitația Lui și puțini care o acceptă. Astfel, omenirea se împarte în două grupe: unii nu cred în Dumnezeu și merg cu povara vinei lor în pierzarea veșnică, iar alții cred în Domnul Isus, au iertarea păcatelor lor și se află pe drumul către cer.

Dumnezeu spune în Isaia 55.11: „Tot așa și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut și va împlini lucrul pentru care l-am trimis”. Să împrăștiem cu sârguință și mai departe sămânța Cuvântului lui Dumnezeu și să credem că Dumnezeu o va face să rodească!

„Dimineața seamănă-ți sămânța și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi ce va reuși, aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune” (Eclesiastul 11.6).

Citirea Bibliei: Exod 36.35-37.16 · Luca 17.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CHEIA RUGĂCIUNILOR ASCULTATE (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)


Așa cum o cheie potrivită poate să deschidă o ușă, la fel există anumite principii biblice care au un rol-cheie pentru rugăciune. În următoarele câteva zile, vom medita la câteva astfel de chei.

Prima dintre ele este credința. Biblia spune: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

Dumnezeu nu răspunde neapărat nevoilor tale. Privește în jurul tău, și vei vedea că toți au nevoi neîmplinite. Așadar, la ce răspunde Dumnezeu? La credința ta!

Satan, însă, va încerca să-ți umple mintea cu îndoieli. Și atunci, trebuie să-ți cercetezi inima și să vezi ce spune ea. Poți crede Cuvântul lui Dumnezeu în inima ta, chiar dacă mintea ta îl pune la îndoială. Așa că bazează-te pe ceea ce este în inima ta, și nu pe ce ai în mintea ta! Uneori îndoiala apare când îți este distrasă atenția.

Când ești distras de la promisiunile lui Dumnezeu, începi să te îndoiești. Și când te concentrezi tot mai mult asupra problemelor tale, credința ta începe să se clatine. În acele momente, tu trebuie să te focalizezi din nou, ca un laser, pe promisiunile lui Dumnezeu – și să privești doar cu coada ochiului la problemele tale. Nu încerca să le negi, dar nu le acorda atenția pe care nu le-o datorezi.

Biblia spune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” (Iacov 1:5-8)

Așadar, rămâi ancorat în Cuvântul lui Dumnezeu, și nu te abate de la el când împrejurările încep să se schimbe!


 

e>

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
10 mart. 2023

10 Martie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Tu, care pecetluiești măsura desăvârșirii, plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe, tu erai în Eden, grădina lui Dumnezeu … Erai desăvârșit în căile tale, din ziua când ai fost făcut, până când s-a găsit nedreptate în tine … Ți s-a înălțat inima din cauza frumuseții tale; ți-ai stricat înțelepciunea din cauza strălucirii tale; te-am aruncat la pământ.

Ezechiel 28.12,13,15,17


Dumnezeu este lumină și Dumnezeu este dragoste. El este perfect de sfânt și perfect de curat. El n-a făcut, nu face și nu va face niciodată vreun lucru rău sau greșit. Unii oameni întreabă: «Atunci de unde vine Satan? Nu l-a creat Dumnezeu?». Biblia vorbește despre originea diavolului în două locuri: în cel citat mai sus și în Isaia 14. În fiecare pasaj, scriitorul se adresează unui împărat puternic, însă trece dincolo de persoana acestuia și vorbește despre Satan.

Satan a fost creat de Dumnezeu ca cea mai înaltă ființă îngerească: „Un heruvim ocrotitor” (Ezechiel 28.14). Câteva versete din acest pasaj descriu frumusețea și înțelepciunea lui. El trebuie să fi fost o făptură splendidă. Dumnezeu l-a umplut cu înțelepciune. Însă el nu a fost un robot, ci a avut o voință proprie. Potrivit cu Evrei 1.14, îngerii sunt duhuri a căror îndatorire este să slujească. Îngerii sfinți ai lui Dumnezeu nu acceptă și nu caută niciodată să li se aducă închinare (Apocalipsa 22.8,9).

Pasajul citat la început ne arată că acest heruvim măreț s-a îngâmfat din cauza frumuseții și a splendorii sale, iar înțelepciunea sa a fost astfel coruptă. „Teama de Domnul este începutul înțelepciunii” (Psalmul 111.10). Propria importanță și mândria i-au umplut inima. Acest lucru a fost o nelegiuire și a condus la răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu, răzvrătire în care i s-au alăturat și alți îngeri.

Preocuparea cu sinele, cu propria înțelepciune și frumusețe, este predominantă în viața și în cultura de astăzi. Din ce în ce mai mult, Dumnezeu este dat la o parte. Omul pretinde cu mândrie că își este suficient, însă Dumnezeu este deasupra tuturor lucrurilor și va acționa în curând în judecată, la fel cum i-a judecat pe cei doi împărați acuzați de profeții Săi.

E. P. Vedder, Jr.


SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos … a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu.

1 Petru 3.18


Rătăcit

Să presupunem că v-ați rătăcit într-o pădure mare și deasă. În căutarea drumului întâlniți pe cineva care de asemenea s-a rătăcit. Desigur, nu vă puteți ajuta unul pe celălalt. Poate aveți o bănuială încotro trebuie să mergeți, dar cealaltă persoană este de părere că trebuie să o luați în direcția opusă, pentru a ajunge la țintă. Rezultatul va fi dezorientare, confuzie, nedumerire. Dacă însă în căutarea după calea de ieșire din impas veți întâlni vânătorul acelui ocol silvic, lucrurile se vor schimba radical. El cunoaște foarte bine zona și vă va conduce la țintă.

Noi, oamenii, ne-am îndepărtat de Dumnezeu, Creatorul nostru, ne-am rătăcit și nu mai găsim drumul spre casa cerească. De fapt, există multe recomandări, căci pe teren religios sunt oferite multe lucruri pentru a fi fericit, pentru a găsi sensul vieții, pentru a ajunge la o cunoaștere mai adâncă etc. Dar toate aceste sfaturi vin de la oameni, care de asemenea sunt departe de Dumnezeu.

Putem fi ajutați de o singură Persoană: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

El a devenit Om, pentru a-i salva pe oamenii păcătoși, rătăciți și pierduți și pentru a-i conduce la Dumnezeu. El a murit la cruce pentru păcatele noastre.

Cine se încrede în El, cine își predă viața în mâna Lui și părăsește calea rătăcită a lumii, acela intră pe poarta cea strâmtă și găsește calea îngustă, care duce la viața veșnică.

Citirea Bibliei: Exod 36.14-34 · Luca 16.19-31


 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUNOAȘTEREA LUI HRISTOS – SECRETUL VICTORIEI – Fundația S.E.E.R. România

„Să-L cunosc pe El…” (Filipeni 3:10)


Apostolul Pavel scria filipenilor, între altele, că dorința sa era: „să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui.” Să privim mai atent la acest verset.

1) „Să-L cunosc pe El (Hristos)…” Cuvântul „a cunoaște” ne duce cu gândul la o relație profundă dintre două persoane care se iubesc. Cunoașterea lui Hristos implică dorință, timp și efort din partea noastră.

2) „Să cunosc… părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui…” Ce este mort în viața ta și necesită înviere? Nu există nicio problemă pe care puterea învierii lui Hristos să n-o poată rezolva! Și cum ajungi la această putere? Când îți stabilești ca prioritate cunoașterea lui Hristos, atunci ai acces la puterea Sa.

Poate că unii dintre noi s-ar simți mai confortabil dacă acest verset s-ar încheia după cuvintele: „puterea învierii Lui”… Realitatea însă este că, dacă îți dorești să ai o părtășie profundă cu Hristos, atunci trebuie să fii dispus să te faci „părtaș suferințelor Lui”! Aici cuvântul „suferință” nu se referă la un sezon al alergiilor sau la pierderea avută la bursă. Pentru apostolul Pavel, a însemnat să fie bătut, trădat, lapidat, întemnițat… Dar lucrurile acestea au dus la un nivel de profunzime în relația cu Hristos care nu se poate experimenta altfel. Dacă ai suferit profund din cauza unei persoane, înțelegi acest principiu. Nu vei experimenta niciodată o relație adevărată cu cineva spunându-i: „Vreau să împart cu tine momentele frumoase și vremurile bune!”

De cele mai multe ori, cea mai solidă relație se formează atunci când suferim împreună; când trecem prin încercări care ne fac să ne cunoaștem mai bine, să ne iubim și să avem încredere unul în celălalt. Așadar, secretul victoriei este cunoașterea lui Hristos!


e>

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
09 mart. 2023

9 Martie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Hristos.

Efeseni 1.3


Aici, în Efeseni, suntem văzuți ca fiind aduși în prezența lui Dumnezeu, sfinți și fără pată, adică având o natură și un caracter care I se potrivesc Lui, fiind o oglindire a ceea ce El este. De asemenea, suntem văzuți șezând în locurile cerești, în Hristos. Mai mult, suntem în aceeași relație cu Dumnezeu în care Hristos Însuși este; prin urmare, umblarea creștină prezentată în această epistolă este cea care se potrivește unei astfel de poziții și care decurge din ea.

Prin harul și prin puterea lui Dumnezeu sunt deja adus în prezența Sa – deci nu mai caut să ajung acolo – iar îndatoririle mele decurg din poziția în care mă aflu. Unii afirmă că oamenii sunt încă puși la probă, iar ziua judecății va dovedi cum a fost fiecare și va arăta dacă vor merge în cer sau în iad. O astfel de concepție este cu totul greșită. Evanghelia vine la om și i se adresează ca fiind pierdut și ca având nevoie de mântuire. Nu trebuie să aștepți până la judecată ca să știi care va fi soarta ta. Deja s-a demonstrat faptul că ești un păcătos pierdut și incurabil. Dumnezeu l-a alungat pe om din paradis după ce acesta a păcătuit, după care omul, atât cât a putut, L-a alungat pe Dumnezeu din lume, atunci când El a venit în har, în Persoana lui Hristos. Bineînțeles că Dumnezeu putea să vină în lume în putere, lucru pe care îl va face, însă, atât cât a ținut de om, acesta L-a alungat din lume. Omul este cu totul pierdut, însă Dumnezeu a acționat în har, astfel că cel care crede în Isus este mântuit și nu are nevoie să ajungă la ziua de judecată pentru a vedea care îi va fi soarta. Judecata este pentru faptele noastre (Apocalipsa 20.12), iar pe acest temei toți oamenii sunt deja pierduți. Mântuirea însă este prin har și este lucrarea lui Dumnezeu. „Ce a lucrat Dumnezeu!” (Numeri 23.23). Dumnezeu îl ia pe om mort în păcate și îl aduce la viață; el primește o viață nouă și este adus la Dumnezeu, așezat în prezența Sa, în aceeași relație cu a lui Hristos.

J. N. Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

Tot astfel, soțiilor, fiți supuse și voi soților voștri, pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea soțiilor lor.

1 Petru 3.1


Blândețea soției lui (2)

Femeia se dusese deja la culcare, pentru că era târziu. Trecuse mult de miezul nopții când bărbații au intrat în casă. Soțul i-a ordonat soției: „Haide, femeie, ridică-te și fă-ne o cafea bună! Am adus oaspeți cu mine”.

Toți se gândeau că vor auzi un potop de cuvinte urâte, așa cum erau obișnuiți. Dar nu! Femeia nu a spus niciun cuvânt respingător. Curând s-a auzit zgomot de cești și, la scurt timp, ea le aducea cafea aburindă. Acest lucru i-a calmat pe acești bărbați agitați și ei s-au simțit rușinați în fața unei femei atât de liniștite și de blânde. În cele din urmă, unul dintre ei, mărturisindu-i despre pariul care i-a adus acolo, a întrebat-o: „Cum puteți fi atât de amabilă cu niște oameni ca noi? Cum de reușiți așa ceva?”.

Ea a spus: „Cu durere văd că soțul meu face tot ce poate pentru a se ruina. Are doar o singură viață, căci pentru bețivi nu există viață veșnică. De aceea vreau să-i fac viața aceasta pământească – pentru că doar pe ea o are, dar și pe aceasta și-o tot scurtează – cât mai plăcută posibil”.

Oaspeții, treziți din beție, au plecat curând acasă în liniște. Soțul însă i-a spus soției: „Spune-mi, femeie, chiar îți pasă atât de mult de mântuirea sufletului meu?”. Când a văzut lacrimile din ochii ei – pentru că ea începuse să plângă impresionată de faptul că așa de blând nu-și auzise soțul vorbindu-i niciodată – a izbucnit și el în plâns și și-a regretat vina. Au îngenuncheat împreună și Domnul Isus l-a ajutat pe acel bărbat să devină un alt om.

Citirea Bibliei: Exod 36.1-13 · Luca 16.14-18


 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RECUNOAȘTE-ȚI DEFECTELE! – Fundația S.E.E.R. România

„Nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!” (Psalmul 37:8)


Armele pot apăra sau pot distruge; totul ține de persoana care le folosește. Mânia funcționează la fel; de aceea este important să știi ce te face să izbucnești și să-ți ieși din fire. Câteva dintre cele mai obișnuite izbucniri nervoase ies la suprafață în următoarele situații:

1) Când drepturile tale au fost încălcate. Este oare întotdeauna greșit să te enervezi? Nu, dar uneori problema care te înfurie cel mai tare este tocmai aceea pe care Dumnezeu dorește s-o rezolvi cu ajutorul Său. Lumea în care trăim este un loc mai bun datorită oamenilor care și-au dedicat timpul să lupte împotriva bolilor, sărăciei, corupției și nedreptății. Asta a făcut și Domnul Isus când a curățat Templul de fățarnici. Biblia spune: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27).

2) Când ești frustrat că lucrurile nu-ți merg bine. Un buletin informativ relata despre un om care s-a dus la vânătoare cu bicicleta. Când bicicleta s-a stricat, s-a enervat și a tras în ea până a făcut-o bucăți. Un lucru total lipsit de sens, nu-i așa? Cu alte cuvinte: „Mânia este un vânt care stinge lumânarea minții.”

3) Când te afli într-un stres constant. Apostolul Pavel scria: „eu spun fiecăruia dintre voi… să aibă simţiri cumpătate despre sine…” (Romani 12:3). Când îngrămădești prea multe activități într-un timp prea scurt, te expui stresului. Asemenea unei corzi de vioară pe care o strângi tot mai tare, ajungi să plesnești. Apoi, te simți vinovat și crezi că nu ești suficient de spiritual! În viață, întotdeauna apare ceva, așa că anticipează provocările și fii pregătit pentru lucrurile neașteptate.

Așadar, cuvântul pentru azi este: „Nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 20:15-30


Cartea Proverbe a fost comparată cu un fir călăuzitor care, „în labirintul acestei lumi, unde un pas greşit poate aduce rezultate atât de amare, ne arată calea chibzuinţei şi a vieţii”.

În mijlocul unei aparente dezordini a enunţurilor, fiecare om poate găsi îndrumări practice de care are nevoie pentru a evita multe capcane (v. 25). Minciună, cuvinte neîntemeiate, vorbe încărcate de revoltă şi de dispreţ împotriva părinţilor, lăcomie, duh de răzbunare, fraude, promisiuni nerespectate: pentru a fi păziţi de aceste pericole este înţelept să evităm societatea anumitor persoane.

„Nu te amesteca cu cel vorbăreţ”, recomandă versetul 19. Fiind frecvent alături de unul ca acesta, vom aduna numai bârfe şi calomnii, nimic spre zidire. Iar cât despre destăinuirile pe care i le–am făcut, acestea vor fi răspândite peste tot. Prin contrast, buzele cunoştinţei sunt ca un vas frumos, punând în valoare buchetul adevărurilor mărturisite (v. 15; Efeseni 4.29). Să căutăm, prin urmare, tovărăşia acelora care pot să ne transmită învăţăturile înţelepciunii (comp. cu cap. 8.11,19); acestea sunt mai de preţ decât aurul pieritor sau decât multe mărgăritare.

„Gloria tinerilor este puterea lor” (v. 29): o putere care–şi are originea în Domnul şi care–i face capabili să–l învingă pe cel rău (Efeseni 6.10; 1 Ioan 2.14).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
08 mart. 2023

8 Martie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Crește-l pe copil după rânduială pe calea sa și, când va fi bătrân, nu se va abate de la ea.

Proverbe 22.6


Într-o stare normală de lucruri, cea mai mare parte a copilăriei, acea perioadă caracterizată de sensibilitate și de tandrețe, este petrecută în compania mamelor, deoarece tatăl lucrează pentru câștigarea existenței familiei și, din acest motiv, este departe de casă și de familie timp de multe ore pe zi. De aceea, lucrarea de instruire a copiilor și exersarea lor în lucrurile duhovnicești depinde cel mai mult de mame, deși tatăl rămâne responsabil pentru modul în care decurg lucrurile în casa lui. Însă mama are această lucrare, rânduită în mod divin, iar ea trebuie să se devoteze în întregime acestei lucrări sacre și solemne. Dacă bucătăria, curățenia, îngrijirea copiilor și alte lucruri de acest fel necesită multă preocupare și timp din partea mamei, creșterea copiilor trebuie să aibă primul loc. Mamă creștină, ai grijă ca prioritatea supremă să o aibă creșterea copiilor, cărora Dumnezeu le-a dat cel mai important loc și care ți-au fost încredințați pentru a-i crește pentru El! De aceea, nu permite vreunui lucru să te împiedice să-ți împlinești această datorie sacră față de aceste suflete nemuritoare!

Este o greșeală fatală pentru o mamă să abandoneze sau să neglijeze această lucrare care i-a fost rânduită în mod divin, după cum este, de asemenea, greșit să o încredințeze în mâinile altcuiva, în timp ce ea merge la serviciu sau la anumite plăceri, așa cum se obișnuiește în aceste zile în care oamenii caută să-și satisfacă tot felul de pofte. Sfera de lucru a mamei o reprezintă căminul și familia. Formarea caracterelor are loc în primii ani ai vieții, mâna mamei fiind instrumentul plăcut lui Dumnezeu pentru împlinirea acestui scop.

Instruirea și învățătura pe care copiii o primesc din partea mamelor în primii ani de viață le marchează în mod definitoriu întreaga existență. Instruirea creștină este vitală și își va pune amprenta asupra copiilor pentru toată viața lor, le va influența mințile tinere, care sunt ușor de modelat și receptive și, de asemenea, va scrie în inimile lor lucruri care nu pot fi șterse nici de cele mai rele păcate în care ar putea cădea ulterior.

R. K. Campbell


SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar tu, om al lui Dumnezeu, … urmărește … blândețea!

Roada Duhului … este … blândețe.

1 Timotei 6.11; Galateni 5.22,23


Blândețea soției lui (1)

Ernst Modersohn (predicator și evanghelist german, 1870-1948) relatează că, odată, într-o cârciumă, câțiva bărbați se încinseseră la vorbă și la băutură. În vorbăria lor despre multe lucruri au ajuns și la capitolul soțiilor lor. Care mai de care se înghesuiau să povestească despre ele de toate, fiecare mai mult decât celălalt. Numai unul a tăcut. În cele din urmă, ceilalți l-au întrebat: „Ei bine, nu spui nimic?”.

„N-am ce să spun”, a zis el. „Nu am motive să mă plâng de soția mea. Nu-mi spune niciodată niciun cuvânt urât.”

„Nu există așa ceva!”, au zis oamenii izbucnind în râs batjocoritor.

„Ba da!”, și-a apărat omul acela soția. „Sunt sigur că, dacă i-aș spune să se ridice în toiul nopții să-mi gătească ceva de mâncare, ar face-o fără să comenteze!”

Batjocura și râsul celorlalți s-au întețit. „Prostii! Glumești!” — „Să pariem!”

Au făcut pariu și apoi, vrând să se convingă pe loc dacă omul spusese adevărul, au pornit – întreaga ceată de bețivi – în miezul nopții, spre casa lui.

Citirea Bibliei: Exod 35.20-35 · Luca 16.1-13


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROSTEȘTE CUVINTE CARE DAU VIAȚĂ! – Fundația S.E.E.R. România

„Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii…” (Proverbele 18:21)


Nu vorbi fără să gândești! Și nu spune lucruri care sunt în contradicție cu Cuvântul lui Dumnezeu. Acestea nu sunt niște principii ușoare după care să ne trăim viața, ci sunt chestiuni de viață și de moarte. Biblia spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii…” Asta înseamnă că îți poți atrage binecuvântarea prin ceea ce rostești. „Cine se va binecuvânta în ţară, se va binecuvânta în Dumnezeul adevărului… căci vechile suferinţe vor fi uitate…” (vezi Isaia 65:16).

Să reținem două lucruri importante din acest verset:

1) Cuvintele tale au mai multă putere de a te influența decât cuvintele oricărei alte persoane! În ultimă instanță, nu ceea ce spun ceilalți contează, ci ceea ce ți-ai spus ție însuți după ce au terminat ceilalți de vorbit. Concluzie: tu ai mereu ultimul cuvânt!

2) Nu vei ajunge niciodată la ce a pregătit Dumnezeu pentru viitorul tău, dacă rămâi cantonat în trecut! Nu-ți poți anula trecutul, deci nu-l retrăi la nesfârșit în mintea ta. Dumnezeu a zis: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte, şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19).

E timpul să te pui în acord cu Dumnezeu și să începi să rostești ce spune El despre tine. Iar lucrul acesta nu este ceva mărunt și de nebăgat în seamă. Ceea ce spui, de când te trezești dimineața și până mergi la culcare seara, nu numai că îți influențează ziua; îți influențează întreaga perspectivă și direcție a vieții tale. Dacă te-ai rugat și I-ai cerut lui Dumnezeu răspunsuri specifice, tu poți afecta rezultatul, făcând tot ce poți ca ceea ce spui să fie în acord cu ceea ce spune El. Așadar, când vorbești, să ai mereu în minte lucrul acesta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 20:1-14


Vinul, care în Cuvânt reprezintă comuniunea cu bucuriile lumii, duce la batjocură (v. 1; citiţi Isaia 28.7,14).

Multe persoane nu ezită să–şi proclame propria bunătate (v. 6) sau moralitate (v. 9; comp. cu 1 Ioan 1.8,10), dar prin aceasta ei dovedesc că nu–şi cunosc deloc inima firească. Numai omul cel nou (numit în v. 7: „cel drept”) poate să placă lui Dumnezeu, umblând în credincioşie şi integritate. Să apropiem versetul 10 de Deuteronom 25.13–16: „Să nu ai în sacul tău două feluri de greutăţi, una mare şi una mică, să ai o greutate plină şi dreaptă. În practică, aceasta ar putea corespunde, de exemplu, la a nu judeca cu indulgenţă propriile greşeli, iar cu asprime pe ale altuia.

Acum ne aflăm în faţa versetului 11. Oricât de tânăr ar fi un creştin, el este chemat să se facă cunoscut ca ceea ce este. Nu atât prin cuvinte, cât mai ales prin purtarea lui: aceasta trebuie să fie deopotrivă curată şi dreaptă, înlăturând orice atitudine agitată şi nesănătoasă, precum şi orice formă de înşelătorie! O asemenea purtare va fi remarcată, pentru că va contrasta cu comportamentul îndoielnic sau necinstit al multor colegi. Domnul să ne ajute pe toţi să–I fim martori curajoşi, luând ca model credincioşia pe care numai El a împlinit–o în mod perfect (v. 6b)!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
07 mart. 2023

7 Martie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Veniți, ascultați, toți cei care vă temeți de Dumnezeu, și vă voi spune ce a făcut El pentru sufletul meu.

Psalmul 66.16


A fost un timp când era ceva obișnuit pentru creștini să declare public ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ei. Astăzi se pare că avem mai multă energie pentru a ne declara convingerile politice sau pentru a ne lăuda echipele de fotbal favorite. Poate că este timpul să ne întoarcem la vechiul obicei, acela de a declara „ce a făcut El pentru sufletul meu”.

Unii vor protesta și vor spune că mărturiile publice se pot transforma în detalieri prea amănunțite despre trecutul nostru, în prilejuri de a ne glorifica cu păcatul nostru sau, pur și simplu, cu noi înșine. Toate acestea se pot întâmpla, într-adevăr, însă faptul că firea păcătoasă abuzează de un lucru nu înseamnă că nu trebuie să-l practicăm; mai degrabă să avem grijă să-l practicăm așa cum trebuie!

O altă obiecție este că cei crescuți în familii creștine, care au fost convertiți în copilărie, nu au o mărturie semnificativă de dat, fiind greu pentru ei să-și aducă aminte de un anumit moment în care ei s-au întors la Hristos.

Apostolul Pavel a avut de dat o mărturie puternică și nu s-ar fi rușinat să o facă publică în câteva ocazii (vedeți Fapte 22.3-15; 26.2-16). El a putut prezenta clar momentul și locul convertirii sale. Despre Timotei însă ni se spune: „De copil cunoști Sfintele Scrieri, care pot să te facă înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus” (2 Timotei 3.15). Poate că Timotei nu știa ziua și ora convertirii sale, însă putea spune, împreună cu Pavel: „Știu în Cine am crezut” (2 Timotei 1.12), pentru că ceea ce contează cu adevărat este nu când am crezut, ci în Cine am crezut.

Convertirea lui Timotei n-a fost la fel de dramatică precum cea a lui Pavel, însă a fost la fel de reală. Deși circumstanțele pot diferi foarte mult, cu toții avem o mărturie, iar dacă o avem, s-o facem cunoscută! „Așa să spună cei răscumpărați ai Domnului” (Psalmul 107.2).

B. Reynolds


SĂMÂNȚA BUNĂ

Având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de aceștia!

2 Timotei 3.5


Ciocănitoarea împăiată

La muzeul zoologic din localitate, ciocănitoarea împăiată arată ca un exemplar viu. Capul ei stă înclinat ușor înainte, gata ca în clipa următoare să ciocănească scoarța cu ciocul ei puternic. Dar nu se întâmplă nimic. Pasărea rămâne nemișcată, în aceeași poziție an după an. Nu-i lipsește nicio pană, aripile, coada și ghearele îi sunt intacte și totuși de ce rămâne în neclintirea ei? Pentru că, deși în exterior totul pare perfect, înăuntru nu se află nimic: nici inimă, nici sânge, nici viață! Numai material mort! Are doar forma unei ciocănitori.

Sunt oameni care se comportă de-a dreptul creștinește în anumite perioade din an. În astfel de ocazii participă la slujbele religioase, dau bani celor nevoiași, sunt amabili cu oricine, păstrează valorile creștine. Credința creștină este însă la ei doar o formă exterioară. Sub forma religioasă nu pulsează viața divină.

Și în timpul Domnului Isus au fost asemenea oameni. Mântuitorul i-a spus unuia dintre aceștia: „Trebuie să fiți născuți din nou” (Ioan 3.7). Omul are nevoie de o viață nouă, pentru ca interiorul său să fie în armonie cu Dumnezeu și să-I fie Lui pe plac. Dumnezeu vrea să facă această naștere din nou în fiecare om care crede în Fiul Său Isus Hristos, în Cel care a murit la cruce pentru oamenii pierduți, și astfel, acela primește viață veșnică. „Dar tuturor celor … ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu, care au fost născuți … din Dumnezeu” (Ioan 1.12,13)

„Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața” (1 Ioan 5.12).

Citirea Bibliei: Exod 35.1-19 · Luca 15.20-32


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI DESPRE VIAȚA DE APOI (6) – Fundația S.E.E.R. România

„Și gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc” (2 Corinteni 5:2)


Dr. Elisabeth Kubler-Ross, o specialistă în probleme legate de moarte, și Dr. Raymond Moody Jr., doi bine cunoscuți psihiatri, au examinat mărturiile a peste 500 de persoane care au revenit la viață după ce medicii i-au declarat morți. Cercetările lor conving pe orice om cu mintea deschisă. Persoanele implicate în acest studiu au descris fie un loc plin de frumusețe și de minunății, bucurie și pace, fie au descris ceva îngrozitor. Deși trupurile lor erau acolo, ei au declarat că au plutit în afara lor. După ce li s-a confirmat moartea, aceia dintre ei care erau orbi au declarat că au văzut. Au povestit despre persoane care au intrat în încăpere, au descris cum arătau și ce au făcut cât timp s-au aflat acolo. Cu toate acestea, când aceștia au revenit la viață, cei orbi au continuat să nu vadă!

În cartea sa „Viață după viață”, dr. Moody a scris: „Un doctor mi-a povestit experiența sa cu un bărbat care a fost declarat în moarte clinică. El a reușit să-l resusciteze, iar bărbatul l-a dat mai apoi în judecată pentru că l-a adus înapoi la această viață mizerabilă și nu l-a lăsat să rămână în gloria pe care o experimentase! Iar o femeie, descriindu-și situația din timpul unui stop cardio-respirator, spune că medicii care au încercat s-o resusciteze se aplecau peste trupul ei încercând s-o readucă la viață în timp ce ea se afla deasupra lor, și privindu-i le tot spunea: „Lăsați-mă în pace!”

Apostolul Pavel ne explică lucrul acesta în felul următor: „Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc…” (2 Corinteni 5:1-2).

Așadar, putem spune cu certitudine că atunci când murim, intrăm de fapt în adevărata viață!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 19:15-29


Lenea, în special lenea de a asculta (Evrei 5.11), are pentru sufletul neglijent consecinţe dintre cele mai dezastruoase (v. 15). Îl „cufundă într–un somn adânc” pe acela care ar trebui să vegheze aşteptându-L pe Domnul (comp. cu Matei 25.5). Produce foamea sufletului şi foamete spirituală (cap. 20.13). Şi, drag prieten, dacă şi sufletul tău este flămând, nu căuta să–l amăgeşti cu „ceea ce nu satură” (Isaia 55.2).

Un singur aliment este potrivit: Cuvântul lui Dumnezeu. Fiind hrănit de Hristos, adevărata Pâine din cer, eşti asigurat că nu vei fi „vizitat de rău” (v. 23).

De cealaltă parte a cuvintelor cunoştinţei există o îndrumare care induce în eroare (v. 27; 1 Timotei 6.20,21), rod al numeroaselor gânduri din inima omului (v. 21). Ascultând–o, ne abatem de la calea ascultării şi, prin urmare, avem nevoie de corecţie (v. 18, 25). Să nu-i dăm cuvântului „corecţie” numai sensul de pedeapsă! Să ne gândim, de pildă, la pilotul care corectează ruta aparatului de zbor după indicaţiile primite de la turnul de control. Astfel trebuie să fie şi asupra noastră efectul corecţiei Domnului: să ne facă să ne reluăm direcţia cea bună. Este privilegiul fiului (v. 18; cap. 13.24) această corecţie, iar omul înţelept ştie să profite de ea (v. 25; cap. 9.8).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
06 mart. 2023

6 Martie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

[Ahazia] a umblat în căile casei lui Ahab, pentru că mama lui îi era sfătuitoare la facerea răului.

2 Cronici 22.3


Lecții din viața lui Ahazia (1) – Ce fel de influență exercităm?

Ahazia a fost probabil pus împărat de către popor cu puțin timp înaintea morții tatălui său, Ioram, care nu-și mai putea împlini responsabilitățile, din cauza bolii cu care fusese lovit de Domnul. Însă, în ciuda faptului că văzuse tot ceea ce tatăl său făcuse, precum și tot ceea ce i se întâmplase, Ahazia n-a învățat lecțiile importante din viața tatălui său. N-a învățat nimic nici din viața bunicului său, Iosafat, căci avea paisprezece ani când acesta a murit. În plus, din nefericire, mama sa, Atalia, fiica lui Ahab, i-a fost sfătuitor în răul pe care l-a făcut.

Ce fel de sfătuitori suntem și ce fel de influență exercităm asupra celor din jurul nostru? Pentru bine, sau pentru rău? Oricare ar fi vârsta noastră, întotdeauna avem o influență asupra altora, mai tineri sau mai în vârstă decât noi. Întotdeauna avem un impact asupra altora, fie pentru bine, fie pentru rău, fie pentru a-i face mai râvnitori, fie pentru a-i face mai indiferenți față de Domnul.

Apostolul Pavel a spus: „Fiți împreună-imitatori ai mei, fraților, și ațintiți-vă privirea la cei care umblă așa cum ne aveți model pe noi” (Filipeni 3.17). Pavel a fost un bun sfătuitor și un exemplu la care ceilalți puteau lua aminte. Atalia însă a fost un sfătuitor pentru practicarea nelegiuirii, lucru foarte trist pentru acest tânăr de douăzeci și doi de ani, fiindcă se pare că n-a existat nimeni în jurul său care să-i dea un sfat bun și evlavios, atunci când avea cea mai mare nevoie de el. Toate influențele evlavioase fuseseră eliminate de la curtea împărătească.

Ce bine să fim cu toții ceea ce Pavel i-a spus lui Timotei să fie, anume „un model pentru credincioși în cuvânt, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție” (1 Timotei 4.12)! Să mergem înaintea Domnului și să-I cerem să ne facă să exercităm o influență benefică și să fim buni sfătuitori, pentru a ne provoca unii pe alții la dragoste și la fapte bune (Evrei 10.24)!

A. Leclerc


SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu vorbește însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.

Iov 33.14


„Invitațiile” lui Dumnezeu

Într-o dimineață, mă deplasam cu mașina către casă. Era în zori și eram foarte obosit. În loc să opresc într-o parcare și să mă odihnesc puțin, mi-am continuat drumul. Nu peste mult timp am ațipit la volan, iar mașina a ieșit de pe carosabil cu o viteză destul de mare, ajungând direct pe câmp. Din fericire, am ieșit de pe șosea exact acolo unde câmpul și drumul se aflau la același nivel. Am scăpat cu viață, ieșind din mașină fără nicio zgârietură. Însă nu m-am gândit nicio clipă că ar fi cazul să-mi schimb gândirea și atitudinea față de Dumnezeu. Vedeam totul ca pe o simplă întâmplare din care am scăpat cu bine.

Dumnezeu îi vorbește însă fiecărui om în parte. După un timp de la accidentul rutier am suferit un accident vascular cerebral grav, în urma căruia n-am mai putut vorbi. Următorii doi ani i-am petrecut mai mult la recuperare. Această perioadă a însemnat pentru mine un timp prielnic să-mi analizez viața și astfel am conștientizat faptul că supraviețuirea mea din accidentul vascular cerebral, precum și celelalte experiențe limită erau de fapt „invitațiile” lui Dumnezeu de a-mi preda viața în mâinile Mântuitorului Isus Hristos. Acele săptămâni de ședere pe pat au contribuit semnificativ la schimbarea mea, astfel că eu am părăsit cu totul viața de creștin de nume.

Întâmplările din viață nu sunt altceva decât „invitațiile” lui Dumnezeu de a ne schimba gândirea și atitudinea față de El și de a veni cu starea noastră rea la Mântuitorul, pentru a primi iertare.

Citirea Bibliei: Exod 34.27-35 · Luca 15.11-19


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI DESPRE VIAȚA DE APOI (5) – Fundația S.E.E.R. România

„Să izbăvească pe toți aceia care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor”. (Evrei 2:15)


Iată un mare și important adevăr al Scripturii: „Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2:14-15).

Teologul și istoricul luteran Adolf von Harnack a spus: „Mormântul lui Hristos a fost locul în care s-a născut convingerea indestructibilă că moartea a dispărut și că există viață veșnică. E inutil să-l cităm pe Platon, să arătăm spre religia persană ori spre ideile și literatura iudaismului târziu. Toate acestea pălesc; însă certitudinea învierii și a vieții veșnice, care este strâns legată de mormântul din grădina lui Iosif, e vie și nu va pieri! Pe convingerea că Isus trăiește ne întemeiem în continuare acea nădejde a cetățeniei noastre din Cetatea Eternă, care face ca viața noastră pământească să merite a fi trăită și acceptată!” Hristos i-a eliberat pe cei „care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.” Așadar, tu nu mai trebuie să te temi de moarte!

Dr. Simon Greenleaf, profesor de drept regal la Harvard, una dintre cele mai proeminente autorități mondiale în domeniul juridic, a aplicat competențele și imensele sale cunoștințe asupra dovezii învierii lui Isus Hristos și a dezvăluit toate pistele care duc spre dovada aceasta, ce rezistă celor mai înverșunate critici. Greenleaf a ajuns la concluzia că dovezile sunt atât de numeroase și de puternice, încât în orice sală de judecată imparțială de pe pământ, învierea ar fi proclamată ca adevăr istoric. Ce concluzie trebuie să tragă de aici orice credincios? Adevărul că Învierea lui Hristos garantează învierea noastră!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 19:1-14


Nu este bine ca un suflet să fie fără cunoştinţă, afirmă versetul 2, pentru că un astfel de suflet, în mod cert, se află expus tuturor pericolelor pe care el le ignoră. Mai mult, cel care n–a luat seama la avertismentele din Cuvânt riscă să acţioneze sau să vorbească în grabă şi să greşească (adică să păcătuiască). Dacă ne iubim sufletul ~ şi nu avem nimic mai de preţ ca sufletul ~ să facem în aşa fel încât el să fie instruit, pentru a dobândi judecată (v. 8).

O mulţime de versete ne vorbesc despre cel sărac. Stima de care se bucură oamenii în lume este cel mai adesea proporţională cu averea lor. Săracii, chiar şi atunci când sunt ajutaţi, sunt dispreţuiţi cu uşurinţă (Iacov 2.6). Dumnezeu însă Îşi aminteşte că aici, pe pământ, Fiul Său a fost „Cel Sărac”. El apără cauza acelora dintre ei care umblă în integritate (v. 1; cap. 22.23) şi lor le va deschide cerul Său (Luca 14.21; 16.22). „Bogăţia aduce mulţi prieteni” (v. 4; cap. 14.20). Ciudaţi prieteni, mai degrabă vrăjmaşi, care prin linguşirile lor contribuie la ruinarea „victimei” lor (cap. 18.24)! Cu toate acestea, omul jefuit şi părăsit Îl poate descoperi atunci pe Prietenul care–i rămâne. Isus este mai apropiat decât un frate (cap. 17.17).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
05 mart. 2023

5 Martie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? … M-ai așezat în țărâna morții.

Psalmul 22.1,15


Să ne gândim la poziția Domnului Isus în acele momente! El nu mai era pe acest pământ. „L-au înălțat”, așa cum spune Scriptura. Lumea a spus: «Noi nu avem niciun loc pentru El». Pe când trăia pe pământ, El a trebuit să spună că nu are niciun loc unde să-Și plece capul (Matei 8.20), iar acum lumea nu voia să-I dea niciun loc unde să-Și pună picioarele. Ei L-au înălțat pe cruce. Cu alte cuvinte, au spus: «Pleacă înapoi, de unde ai venit! Noi nu Te vrem!».

Întreaga creație a lucrat ca să-L respingă. Oamenii s-au unit. Cu ocazia lepădării Sale, Pilat și Irod s-au împrietenit. Fariseii și saducheii, cei mai mari dușmani, au fost prieteni în aceste zile, s-au unit în ura lor împotriva Lui și s-au unit chiar și cu romanii. Întreaga lume s-a unit împotriva Lui și s-a asociat cu Satan și cu toți dușmanii Săi. Da, toți s-au unit sub steagul lui Satan. Aici s-a descoperit că Satan este, într-adevăr, conducătorul lumii și că lumea vrea să-l primească pe el ca dumnezeu. De aceea Domnul Isus îl numește pe Satan în Ioan 12.31 „stăpânitorul lumii acesteia” și de aceea apostolul Pavel îl poate numi, în 2 Corinteni 4.4, „dumnezeul veacului acestuia”.

Ba chiar mai mult decât atât, însăși creația materială s-a lăsat folosită de Satan. Lemnul, pe care Domnul îl crease, a fost pentru om mijlocul de crucificare. Din fierul pe care El îl crease s-au făcut cuie, ca să-L țintuiască pe cruce. Chiar materia a fost în slujba oamenilor răi, în slujba lui Satan, ca să-L chinuiască. Ei L-au lepădat și au spus: «Pleacă acolo de unde ai venit!». Și cerul s-a închis deasupra Lui. Domnul a murit, se poate spune, în «țara nimănui» (expresie care definește teritoriul aflat între două linii de front inamice). Și atunci, când totul a fost împotriva Lui, El a trebuit să poarte această judecată, a trebuit să ia păcatele asupra Lui. Atunci a fost El făcut păcat, iar Dumnezeu Și-a ascuns fața de la El și L-a lăsat singur. Putem noi pătrunde ce a însemnat aceasta pentru El?

 

H. L. Heijkoop


SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Pentru ce stai departe de mântuirea mea, de cuvintele geamătului meu? Strig ziua, Dumnezeul meu, și nu-mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă.

Psalmul 22.1,2


De ce nu a dat Dumnezeu niciun răspuns?

Există momente în viață când strigăm la Dumnezeu, așteptând de la El ajutor sau cel puțin un răspuns. Chiar și oamenii care nu sunt obișnuiți să se roage strigă la Dumnezeu când sunt atinși de o lovitură grea a sorții: „Unde ești, Dumnezeule, ajută-mă! De ce nu-mi dai niciun răspuns?”.

Pe cruce, Isus Hristos a strigat: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”. Oamenii purtau răspunderea pentru răstignirea Sa – atât Irod, cât și Ponțiu Pilat cu națiunile și poporul Israel. Cu toate acestea, la cruce s-a petrecut ceea ce Dumnezeu hotărâse dinainte în planul Său.

Acest plan prevedea că Isus Hristos trebuia să sufere și să moară, pentru ca toți cei care cred în El să nu mai fie pedepsiți. El trebuia să sufere în locul lor pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele lor. De aceea, în plină zi s-a făcut întuneric beznă.

Dumnezeu a trebuit să-L părăsească și nu a putut să-I dea niciun răspuns la strigătul Lui. Pentru noi, dimpotrivă, aceasta înseamnă că suntem eliberați de vina noastră prin credința în El. Isus Hristos a fost singur în judecată, ca noi să nu mai fim niciodată singuri. El a trebuit să suporte moartea, ca noi să fim eliberați de moartea veșnică. El a rămas fără răspuns, ca Dumnezeu să poată să ne adreseze nouă cuvinte de har.

Citirea Bibliei: Exod 34.11-26 · Luca 15.1-10


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI DESPRE VIAȚA DE APOI (4) – Fundația S.E.E.R. România

„Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău”. (Psalmul 17:15)


Nu a existat niciodată vreo perioadă în istoria rasei umane în care omul să nu creadă într-un soi de viață viitoare; fie că este vorba de unirea cu străbunii, așa cum cred unii amerindieni, fie de un locaș senzual al fericirii, așa cum cred musulmanii… Cum se explică acest lucru? Cu mult înainte de-a se strânge dovezi cu privire la ce cred oamenii despre viața de apoi, filozoful sceptic și politicianul roman din sec. I î.Hr. Cicero a spus: „În toate lucrurile, consimțământul tuturor națiunilor trebuie explicat ca fiind legea naturii și a te împotrivi ei înseamnă a te împotrivi glasului lui Dumnezeu.” În noaptea în care filozoful grec Socrate a murit, un prieten bogat al acestuia, Crito, l-a întrebat: „Cum ai vrea să te îngropăm?” El a răspuns: „În orice fel doriți, numai să aveți grijă să nu plec de lângă voi!” Phaidon (sau Despre suflet), unul dintre cele mai cunoscute dialoguri ale lui Platon, prezintă argumente puternice în favoarea nemuririi sufletului. Mulți alți gânditori au susținut de-a lungul vremii acest concept, între care Thomas Carlyle, Thomas Jefferson și poetul german Heinrich Heine. Într-un celebru poem, Alfred Lord Tennyson scria: „În ciuda potopului din sfera timpului și a spațiului nostru care mă va duce departe, trăiesc cu speranța că-mi voi vedea Pilotul față-n față, atunci când voi trece pe celălalt liman. Pentru că ceea ce provine din adâncul nemărginit se întoarce acasă.” Și Byron a scris: „Simt cum nemurirea mea îmi dă la o parte durerile, lacrimile, fricile și îmi răsună în ureche, asemeni tunetelor eterne din adânc, acest adevăr: „Tu vei trăi veșnic!”

Aceste minți luminate n-au făcut altceva decât să fie în asentimentul lui David, care încheia astfel psalmul 17: „Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.” Când crezi acest adevăr din Scriptură, acel „noapte bună” pe care îl spui aici la despărțire va înseamna „bună dimineața” în Țara de dincolo!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 18:1-24


A ne izola (sau a ne ţine deoparte), trăind pentru noi înşine, înseamnă a da dovadă de egoism şi adesea de mândrie. Romani 15.1–3, citând exemplul Domnului Isus, ne îndeamnă să nu căutăm ceea ce ne place nouă înşine (comp. cu v. 1), ci ceea ce place aproapelui nostru, „spre bine, pentru zidire”. Iar mijlocul de a comunica cu aproapele, spre binele sau spre răul acestuia, este limba. Gura poate fi „izvorul înţelepciunii” (v. 4), însă tot ea poate face să ţâşnească şi dispute (v. 6), informaţii neîntemeiate (v. 8), lăudăroşii (v. 12; Iacov 3.5), răspunsuri pripite (v. 13), cuvinte aspre (v. 23)

Aceste triste roade ale cărnii vor fi însă „mâncate” de însuşi cel care le–a produs (v. 20, 21; Luca 6.38b). Ele vor atrage asupra lui lovituri (v. 6), distrugere, cursă pentru suflet (v. 7), ruşine (v. 13), moarte (v. 21). Ce otravă, ce gust amar lasă în urmă aceste „bunătăţi” (v. 8)!

Versetele 11 şi 12 ne prezintă un alt gen de nebunie: cea a omului arogant, care–şi pune încrederea în bogăţiile nesigure şi care se crede protejat de ele (citiţi Marcu 10.24). Cât despre cel drept, el nu are alt adăpost decât Numele Domnului, cu mult mai puternic decât orice turn întărit (v. 10; comp. cu Psalmul 91.2).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
04 mart. 2023

4 Martie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, … dar am fost arătați lui Dumnezeu.

2 Corinteni 5.10,11


Privesc înapoi acum și văd cum Dumnezeul cel Preaînalt și Sfânt m-a ținut, m-a condus, m-a ferit de căderi și m-a ridicat când am căzut. Nu numai că a săvârșit o mântuire măreață, dar El niciodată n-a încetat să mă conducă și să vegheze asupra mea, făcând ca orice lucru să lucreze spre binele meu. El a urmărit caracterul meu, împrejurările, pericolele, greutățile mele și a îndreptat spre mine harul și disciplina de care aveam nevoie, prin mijlocirea lui Hristos. Nu va fi greu să-mi dau seama de aceste lucruri; le cunosc chiar de pe acum. Pot să le urmăresc în mii de cazuri când privesc înapoi; și în fiecare caz El este prezent. Atunci însă voi vedea toate acestea în mod perfect. Ce priveliște de har va fi! Va fi numai desfătare și adorare când voi vedea toate acestea, într-un mod mult mai deplin decât acum.

Aceasta înseamnă a cunoaște așa cum am fost cunoscut și a-L vedea pe Dumnezeu în toate căile Sale față de mine. Dar există un efect și pentru prezent. Nu numai că ne vom arăta înaintea lui Dumnezeu, dar suntem încă de pe acum arătați înaintea Lui. Credința înțelege acest lucru și aceasta are astfel un efect sfințitor practic, fiindcă ne ține sub privirea lui Dumnezeu. Noi suntem deja arătați înaintea lui Dumnezeu, nu doar că vom fi arătați.

Avem nevoie de acest lucru. Oricât de binecuvântate ar fi poziția și partea noastră, trebuie să avem conștiința exersată înaintea lui Dumnezeu, trecând prin această lume și privind-o potrivit judecății pe care El o are despre toate lucrurile.

J. N. Darby


SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnicia și al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să reînsuflețesc inimile zdrobite”.

Isaia 57.15


Înviorare și reînsuflețire

Când vreo criză ne amenință viața profesională sau privată, suntem recunoscători pentru orice încurajare sau îndemn potrivit din partea prietenilor. În astfel de circumstanțe, sfaturile sau cuvintele superficiale sunt cu siguranță inutile; avem nevoie de un ajutor concret pentru problemele noastre.

Dar atunci când nu există nicio consolare, nicio „rază de speranță”, nu trebuie nicidecum să deznădăjduim. Așa ne spune Biblia, prețiosul Cuvânt al lui Dumnezeu! Multe situații fără speranță apar tocmai pentru că oamenii nu-L cunosc pe Dumnezeu, nici măcar ca pe un „ajutor în nevoie”. Dumnezeu „verifică” suferința noastră și deseori aceasta este ceea ce vrea El să testeze la noi: dacă suntem conștienți că El deține controlul în toate. Ce bine este când omul se gândește la Dumnezeu și se întoarce cu fața spre El!

Creștinii se pot baza pe încurajările fără număr pe care le găsesc în „Cartea lui Dumnezeu”. În spatele lor stă toată autoritatea și demnitatea Dumnezeului viu: „Iată, Eu sunt Domnul … Este ceva prea greu pentru Mine?” (Ieremia 32.27).

Câtă încurajare găsesc în versetul de astăzi toți cei care se simt doborâți la pământ! Cel Preaînalt, care locuiește în locuri înalte, dorește de asemenea să locuiască în inima unei persoane care se teme de El și care crede în Cuvântul Său.

Citirea Bibliei: Exod 34.1-10 · Luca 14.25-35


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI DESPRE VIAȚA DE APOI (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Sunt strâns din două părţi…” (Filipeni 1:23)


În cartea sa „Analogiile naturii”, William Jennings Bryan a scris: „Hristos ne-a oferit dovada vieții de apoi, și cu toate acestea, mai este neapărat nevoie ca cineva să învieze din morți pentru a ne convinge că mormântul nu este sfârșitul? Dacă planul Tatălui este acela de a atinge cu puterea Sa divină miezul rece și inert al unei ghinde aflate în pământ și de-a o face să răsară la o nouă viață, va neglija El oare sufletul omului, creat după chipul Creatorului Său? Dacă se implică până acolo că îi dăruiește bobocului de trandafir, ofilit de bruma toamnei, asigurarea gingașă a unei noi primăveri, va refuza El oare să dea cuvinte de speranță fiilor oamenilor atunci când vin ghețurile iernii? Dacă materia, mută și neînsuflețită, dar totuși schimbată de forțele naturii într-o multitudine de forme, nu poate să moară niciodată, sufletul omului va suferi oare anihilarea după ce a făcut o scurtă vizită ca musafir regal în cortul acesta de lut? Nu, sunt foarte sigur că există o altă viață în afară de cea pe care o trăiesc astăzi!”

Apostolul Pavel a scris aceste cuvinte: „dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:22-23). Așadar, indiferent cât de dificilă sau de binecuvântată este viața ta aici și acum, cel mai bun lucru nu s-a întâmplat încă, și anume: zile fără sfârșit, în care vei experimenta bucurii cerești. Deci asigură-te că ești gata de plecare într-acolo, când sosește clipa!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 17:15-28


„Este, cu adevărat, un mare har din partea lui Dumnezeu să aplice înţelepciunea divină la toate detaliile vieţii omului, în mijlocul confuziei pe care păcatul a produs–o.” (J.N.D.). Din aceasta decurge însă responsabilitatea noastră, de a pune în practică această înţelepciune în viaţa de zi cu zi! Ea ne este dată pentru a o trăi, astfel că omul priceput o păstrează „pe faţa” lui (v. 24; Eclesiastul 2.14). Nebunul, dimpotrivă, îşi distribuie imaginaţia până la capătul pământului, urmărind închipuiri şi pofte deşarte. Ne putem gândi la fiul risipitor irosind prosteşte bunurile tatălui într–o ţară depărtată. Câtă întristare aduce un fiu nebun părinţilor săi! (v. 21, 25). Să–l imităm pe Solomon, autorul acestei cărţi, care a ştiut să ceară pentru sine „o inimă pricepută, care să înţeleagă” (1 Împăraţi 3.9).

Cel care se pune garant este un prieten fals. El se încrede în mod nechibzuit în aproapele său şi îl stârneşte şi pe acesta să conteze pe el (v. 18; Ieremia 17.5). Versetul 17, dimpotrivă, ne arată cum putem recunoaşte un prieten autentic: el se revelează în greutăţi, iar noi descoperim atunci că el este chiar un frate. „Prietenul iubeşte oricând”

Cine merită mai mult acest nume decât Domnul Isus? (Ioan 15.13). „El este Prietenul nostru suprem / Singură inima Lui nu se răceşte niciodată / Ce imensă dragoste!”, spun versurile unui imn.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
03 mart. 2023

3 Martie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, ca omul lui Dumnezeu să fie împlinit, deplin pregătit pentru orice lucrare bună.

2 Timotei 3.16,17


Ce lucru binecuvântat este să știm că avem în mâini o Carte atât de perfectă, încât nicio frază, nicio propoziție și niciun cuvânt nu pot fi adăugate la ea! Nu vorbim, bineînțeles, despre diversele traduceri și versiuni, ci despre Scripturi, așa cum au fost ele date de Dumnezeu – despre revelația Lui perfectă. La aceasta nu se poate face absolut nicio modificare. Așa cum mâna omului nu putea avea îndrăzneala să atingă creația lui Dumnezeu, în dimineața când toți fiii lui Dumnezeu cântau împreună, tot așa ea nu poate adăuga nici măcar o iotă la Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. De cealaltă parte, a scoate o iotă din el înseamnă a spune că Duhul Sfânt a scris lucruri care nu sunt necesare. Astfel, Cartea divină este bine păzită din toate părțile. Este înconjurată cu un gard de protecție, pentru ca nicio mână omenească să nu-i atingă conținutul sacru.

«Vrei să spui», ar putea întreba cineva, «că fiecare cuvânt, de la Geneza și până la Apocalipsa, este inspirat în mod divin?». Da, exact aceasta vreau să spun! Fiecare cuvânt din Cartea sfântă este de origine divină. A pune acest lucru la îndoială înseamnă a ataca însăși temelia credinței creștine. O singură piatră dacă ar fi luată din această arcadă, totul s-ar prăbuși.

Această redută nu trebuie niciodată cedată, ci trebuie apărată cu strășnicie de orice atac al necredinței. Dacă este cedată, totul este iremediabil pierdut. Nu avem nimic altceva pe care să ne sprijinim. Fie Cuvântul lui Dumnezeu este perfect, fie suntem lăsați fără nicio temelie divină pentru credința noastră! Dacă ar fi un cuvânt în plus sau unul în minus în revelația pe care Dumnezeu ne-a dat-o, atunci cu adevărat am fi ca o corabie fără pânze și fără cârmă, dusă încoace și încolo pe oceanul tulburat al gândurilor raționaliștilor. Pe scurt, dacă nu am avea o revelație absolut perfectă, am fi cei mai nenorociți dintre oameni.

C. H. Mackintosh


SĂMÂNȚA BUNĂ

Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.

1 Ioan 1.7


Două săgeți în tolbă (2)

După ce i-am citit bătrânului câteva versete din Biblie, m-am rugat împreună cu el și I-am cerut lui Dumnezeu să binecuvânteze Cuvântul Său, astfel că acel om să conștientizeze pericolul care îl amenința, să fie salvat și să ne revedem în cer.

Când mi-am luam rămas bun, bărbatul a spus: „Dacă există un cer, atunci vreau să intru și eu în el; dacă dumneavoastră greșiți și doar eu am dreptate, amândoi am câștigat. Dar, dacă dumneavoastră aveți dreptate și eu greșesc, atunci dumneavoastră ați câștigat și eu am pierdut. Dumneavoastră aveți două săgeți în tolbă – eu am doar una”.

Trei săptămâni mai târziu am vrut să-l vizitez din nou, dar venisem prea târziu. Plănuise să trăiască încă trei ani. A mai avut parte însă de mai puțin de trei săptămâni.

Soția lui mi-a spus despre soțul ei că el nu și-a mai găsit liniștea după vizita mea. Când a observat că i se apropie sfârșitul, a luat-o pe soția lui de mână, a privit-o drept în ochi și a spus: „Cred în Dumnezeu Tatăl, în Dumnezeu Fiul și în Dumnezeu Duhul Sfânt. Cred în cer și în iad”. Acestea au fost ultimele lui cuvinte.

Credința sinceră poate să dea sufletului împovărat pace.

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine” (Psalmul 23.4).

Citirea Bibliei: Exod 33.12-23 · Luca 14.12-24


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI DESPRE VIAȚA DE APOI (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Știm, în adevăr, că dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu…” (2 Corinteni 5:1)


Când moare un credincios, nu face decât să părăsească această formă, această etapă mai neînsemnată a existenței, ca să intre într-una glorioasă! Să ne gândim la prima lege a termodinamicii, care spune că nicio energie (cum ar fi sufletul și duhul) și nicio materie (precum trupul) nu se distrug, ci ele se transformă în alte forme, dar nu pot fi anihilate. Burris Jenkins a explicat-o astfel: „Nici măcar un atom din întreaga creație nu-și poate înceta existența, conform oamenilor de știință; el își schimbă doar forma. Nu putem arde nimic complet; noi doar îl schimbăm din stare solidă în stare gazoasă. Nici energia sau forța nu pot fi distruse vreodată; ele doar trec de la o formă la alta.” Dacă o persoană încetează să mai existe în această lume, acea persoană va exista cu siguranță în lumea de apoi.

Așadar, când murim, ce se întâmplă? Biblia spune: „Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă. Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.” (2 Corinteni 5:1-5).

Dacă Isus Hristos este Mântuitorul tău, gândește așa: ultima ta zi de pe pământ va fi cea mai frumoasă zi pe care ai avut-o vreodată! Pentru că urmează ceva mult mai frumos, minunat, glorios!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 17:1-14


Pacea într–o casă are mai mare importanţă decât orice formă de bogăţie sau de prosperitate (v. 1). Din versetul 14 aflăm cum încep certurile: lăsăm să ne scape cuvinte nefericite, „ca şi cum s–ar da drumul apelor”. Încercaţi apoi să le prindeţi! Când a început disputa şi tinde să se înteţească, atitudinea înţeleaptă, să reţinem, este să plecăm! Se întâmplă de asemenea ca, fără a face parte dintre certăreţi, să dăm naştere la vreo neînţelegere. De pildă, repetând un lucru în loc de a–l acoperi (v. 9). „Dragostea acoperă toate fărădelegile” (cap. 10.12; 1 Petru 4.8). A trece sub tăcere greşelile altuia nu înseamnă a le scuza, ci, din contră, a suferi pentru ele până într–atât încât să–ţi fie ruşine să le pronunţi din nou.

Omul înţelept este acela care, pentru a progresa, ştie să profite de orice învăţătură, inclusiv de pe urma mustrării (v. 10).

Credinţa în inima celui credincios este mai de preţ decât aurul. Ea nu poate pieri. Este însă necesară încercarea, pentru a o curăţi de orice impuritate. Dumnezeu Se foloseşte de încercare asemeni aurarului din Maleahi 3.3. Lucrarea Lui îi curăţă pe ai Săi de tot ce nu este potrivit sfinţeniei Sale şi este de cel mai mare interes pentru noi să–L lăsăm să o facă (Iov 23.10).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →