21 Ianuarie 2023
L-am văzut pe Domnul șezând pe un tron înalt și ridicat … „Vai de mine! pentru că sunt pierdut; pentru că sunt un om cu buze necurate” … „Iată, acesta s-a atins de buzele tale, și nelegiuirea ta este îndepărtată”.
Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: „Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt om păcătos”.
Isaia 6.1,5,7; Luca 5.8
Pot fi atras de har sau tulburat de frica de Domnul. Primul lucru înseamnă pătrunderea dragostei în inimă, celălalt, pătrunderea luminii în conștiință; iar Dumnezeu este deopotrivă lumină și dragoste. Lucrarea prin care Domnul Isus a purtat păcatele mele și le-a înlăturat este împlinită în mod perfect și, în virtutea ei, Dumnezeu L-a așezat la dreapta Sa. Lucrarea este încheiată, eu am primit-o și mă bucur de ea, însă lucrul care îmi dă pace este că Dumnezeu a primit-o, fiindcă L-a înviat pe Hristos dintre cei morți.
Gloria lui Dumnezeu care strălucește acum pe fața lui Isus Hristos este mărturia că păcatele celui credincios sunt aruncate în marea uitării. Mai înainte, gloria lui Dumnezeu ne tulbura și ne înfricoșa, dar acum Dumnezeu L-a așezat pe Hristos la dreapta Sa, ca să pot privi această glorie cu o pace perfectă. Cum aș putea să umblu cu Dumnezeu fără să știu dacă El mă va condamna sau nu la sfârșit? Nu poți umbla cu adevărat cu Dumnezeu, dacă ești înspăimântat de El! Acum însă sunt făcut dreptatea lui Dumnezeu în Hristos, care este așezat în glorie ca Mântuitor.
Ce gând minunat! El a devenit Om, pentru ca Dumnezeu să fie revelat, și a venit în această lume cu o dragoste nețărmurită, făcând ca ziua judecății să fie una de triumf pentru cel credincios. Da, de triumf! Cel credincios va fi în mod perfect ca Hristos, „care va transforma trupul smereniei noastre în asemănare cu trupul gloriei Sale” (Filipeni 3.21). Suntem lăsați încă pe acest pământ, pentru ca inimile noastre să fie exersate.
J. N. Darby
[Pilat] le-a zis: „… nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L acuzați. Și nici Irod … El n-a făcut nimic vrednic de moarte”.
Luca 23.14,15
Grațiat după 35 de ani
Acum câțiva ani, în presă a apărut o imagine cu James Bain, care în anul 1974, la vârsta de 19 ani, fusese condamnat pe nedrept la închisoare pe viață pentru crimă. James Bain a stat nevinovat în închisoare timp de 35 de ani. Un test genetic a adus în sfârșit la lumină adevărul că nu el a fost făptașul în atacul care avusese loc asupra unui băiat de nouă ani.
La fel ca acest om, au fost achitați pe baza testelor ADN peste două sute de condamnați: unii după ani lungi de detenție au ieșit liberi, alții fuseseră între timp executați pe nedrept. Dar nimeni nu a stat nevinovat după gratii o perioadă atât de lungă ca James Bain. Deținutul nevinovat nu simțea însă nici amărăciune, nici resentimente. Când a fost eliberat, a spus: „Nu sunt mânios. Îl am pe Dumnezeu. Am pus totul în mâinile Lui”.
În Biblie citim că și Fiul lui Dumnezeu a fost condamnat nevinovat. El a fost chiar și răstignit pe cruce, cu toate că nici guvernatorul roman Pilat și nici Irod, tetrarhul Galileii, nu au găsit nicio vină în El.
Spre deosebire de James Bain, Isus Se putea elibera într-o clipită din acea situație dificilă. Dar nu a făcut aceasta, ci a murit din dragoste pentru noi, dorind să ne salveze. De aceea, acum putem să primim, prin credință, iertarea vinei și viața veșnică. Să ne punem toată încrederea în El – chiar și atunci când suferim pe nedrept.
Citirea Bibliei: Exod 12.29-42 · Luca 5.27-39
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
RESPONSABILITATEA UNUI SLUJITOR (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Satana… a ațâțat pe David să facă numărătoarea lui Israel.” (1 Cronici 21:1)
La scurt timp după o mare victorie repurtată în fața filistenilor, împăratul David a făcut o greșeală majoră. În loc să se încreadă în Dumnezeu cu privire la următoarea luptă, el a poruncit să se facă un recensământ – ca să știe de ce putere militară dispune și deci ce șanse de câștig va avea în continuare. Drept consecință, au pierit 70.000 de oameni din Israel! Această întâmplare ne învață trei lecții, extrem de importante, despre responsabilitatea unui slujitor:
1) Slujitorii Domnului sunt ținta specială a lui Satan. El știe că pentru a ajunge la alții, trebuie să treacă mai întâi de tine, așa că se va folosi de orice strategie pe care o are ca să te doboare. „Satana s-a sculat împotriva lui Israel, şi a aţâţat pe David să facă numărătoarea lui Israel.” Probabil majoritatea comitetelor de conducere ar fi considerat recensământul o idee bună, însă Dumnezeu l-a văzut ca pe un act de aroganță și mai ales ca pe o lipsă de credință.
2) Slujitorii Domnului nu trebuie să fie îngâmfați! Dacă faci o lucrare de slujire, nu lăsa ca ultima biruință pe care ai avut-o să te facă exagerat de încrezător cu privire la următoarea ta bătălie. Nu va exista nicio clipă în care să nu ai nevoie de Dumnezeu! Faptul că Dumnezeu îi facilitase o victorie așa de importantă, ar fi trebuit să-l facă pe David și mai dependent de Dumnezeu, nu mai independent. Apostolul Pavel ne avertizează cu privire la lucrul acesta: „Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori…” (2 Corinteni 3:5-6).
3) Slujitorii Domnului ascultă sfaturile înțelepte. Ioab, unul dintre generalii lui David, l-a avertizat că face o mare greșeală, dar „împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab” (1 Cronici 21:4). Se poate să ai daruri importante, dar nu le ai pe toate! Unde tu nu vezi nimic, alții văd noi oportunități. Biblia ne spune că „biruința vine prin marele număr de sfetnici” (Proverbele 11:14), așa că ascultă sfaturile înțelepte ale oamenilor pe care Dumnezeu i-a pus în viața ta ca să te îndrume și să te sfătuiască.
de Jean Koechlin
Psalmul 108
„Mă voi trezi în zori de zi” (v. 2). Asemeni lui David, să apreciem şi noi valoarea acestor prime momente ale dimineţii petrecute în comuniune cu Domnul (comp. cu Psalmul 63.1). Experienţa arată că, dacă nu ştim să profităm de ele, ocazia nu se regăseşte uşor în restul zilei.
Versetele 5 şi 6 ne aduc aminte de două adevăruri pe care nu trebuie niciodată să le pierdem din vedere în rugăciune: În primul rând, că eliberarea şi binecuvântarea celui credincios sunt nedespărţite de gloria lui Dumnezeu. Prea adesea uităm de această glorie divină în momentele de rugăciune şi suntem preocupaţi în mod egoist de ceea ce ne priveşte pe noi. Să căutăm „mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra” (Matei 6.33). În al doilea rând, cunoscând dragostea Domnului pentru ai Săi, să nu ne sfiim să facem apel la ea: „pentru ca preaiubiţii Tăi să fie scăpaţi”, spune psalmistul (v. 6; comp. cu Ioan 11.3).
Începând cu versetul 6, psalmul (care a început cu v. 7-11 din Psalmul 57) reproduce versetele 5-12 din Psalmul 60. Ele se situează în vremea când Dumnezeu va lua din nou în stăpânire hotarele lui Israel. „El a vorbit în sfinţenia Sa” (v. 7), iar cele dintâi cuvinte ale Sale sunt: „Mă voi bucura”. Bucuria Domnului este să-i binecuvânteze pe ai Lui şi să împartă cu ei moştenirea Sa.
Mana Zilnica 