Mana Zilnica

20 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că, atunci când erați robi ai păcatului, erați liberi față de dreptate. Deci ce rod aveați atunci în acele lucruri de care acum vă este rușine? Pentru că sfârșitul acelora este moarte.

Romani 6.20,21

 

Sclavia în care se găseau cândva credincioșii excludea pentru ei orice slujbă a dreptății, orice relație cu ea. Și ce roade aveau de pe urma faptelor lor? Ce le aduceau lucrurile pe care ei le practicau? Nimic altceva decât rușine și tristețe. Și sfârșitul acestora era moartea.

 

Într-adevăr, dacă există motive care să determine o umblare în sfințenie, atunci ele sunt adunate aici cu o putere și cu o înțelepciune demne de admirație. Se puteau oare sustrage credincioșii din Roma? Voiau ei, după ce harul îi eliberase din starea lor de dinainte, plătind un preț atât de mare, să se întoarcă la viața cea veche, cu efectele ei secundare atât de rușinoase și cu sfârșitul ei îngrozitor? Voiau ei să se supună din nou domniei păcatului? Imposibil! Nu, ci, „eliberați de păcat și devenind robi ai lui Dumnezeu”, aveau acum „rodul vostru spre sfințire, și sfârșitul: viață eternă” (versetul 22).

 

„Devenind robi ai lui Dumnezeu …” Cu aceasta apostolul ajunge desigur la punctul culminant al învățăturii din acest pasaj. Nu am fost aduși doar la a iubi și la a tinde spre dreptate, ci am intrat în relațiile cele mai apropiate. Doar Lui trebuie să-I dedicăm neîncetat toate puterile sufletului și ale trupului nostru. Nu ne-a fost dat un șir de legi ca îndreptar pentru umblarea noastră, ci I-am fost supuși Lui, așa cum S-a descoperit El pe Sine în întregul Său Cuvânt, Lui, a Cărui voie desăvârșită o înțelegem tot mai mult prin Duhul Său Sfânt și pe care învățăm să o împlinim prin har. Acesta este domeniul în care trebuie să se arate ascultarea noastră, fără limite sau bariere, umblând în El, având „rodul nostru spre sfințire, și sfârșitul: viața eternă”.

 

Ce schimbare fericită! Odinioară eram caracterizați de lucrările întunecate ale cărnii, acum putem aduce roada Duhului, lucruri cu mult mai plăcute decât cele pe care le dă legea (citiți Galateni 5.19-23). Mai devreme nu aveam niciun rod, doar gânduri, cuvinte și fapte rele, acum avem rod spre slava lui Dumnezeu și spre creșterea în sfințenie.

 

R. Brockhaus

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar în strâmtorarea mea L-am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu. Din templul Lui, El mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Lui.

Psalmul 18.6

Copilul pierdut (2)

 

Credinciosul Xi s-a îndreptat spre casă. Pe drum a îngenuncheat în zăpadă, ca să se roage încă o dată insistent pentru bebelușul dispărut. Deodată a auzit un bebeluș țipând. Se părea că sunetele veneau dintr-o fântână abandonată. Șocat, Xi a descoperit acolo o mică ființă, învelită într-o pătură, dar vânătă de frig. Era bebelușul furat – o fetiță. A fost aruncată, pentru că oamenii de la oraș doreau să cumpere numai băieți. Xi a alergat înapoi în sat, încălzind în brațele lui bebelușul.

 

Foarte mirați și plini de bucurie, locuitorii satului l-au însoțit pe bărbat la coliba părinților. „Cine este Dumnezeul Căruia te-ai rugat și care ți-a răspuns așa repede la rugăciune?”, a întrebat tatăl. În fața a treizeci de locuitori ai satului, Xi le-a răspuns: „Dumnezeul Căruia m-am rugat a venit pe pământ în urmă cu aproximativ două mii de ani, ca un Copilaș. Marele Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, Dumnezeul necuprins și atotputernic, a coborât la noi, pentru a ne smulge din puterea diavolului care vrea să ne ducă la pierzarea veșnică. Acest Dumnezeu dorește să ne facă fericiți pentru totdeauna în apropierea Lui. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”.

 

În acea noapte, părinții L-au primit prin credință pe Domnul Isus Hristos.

 

Citirea Bibliei: Zaharia 7.1-14 · Marcu 13.28-37

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EL ESTE UN DUMNEZEU AL RESTAURĂRII (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Vă voi răsplăti…” (Ioel 2:25)

Oricare ar fi lucrul pe care viața l-a luat de la tine, Dumnezeu ți-l poate da înapoi. Poate nu-ți va dărui exact ce-ți dorești, dar El îți va da tot ce este mai bun. Chiar și atunci când cazi sub mâna Sa corectoare din pricina neascultării, dacă te pocăiești, El te va reașeza într-un loc al binecuvântării.

S-ar putea să spui: „Cum rămâne cu timpul pe care l-am irosit, cu oportunitățile cărora le-am dat cu piciorul și cu dezastrul pe care l-am făcut din viața mea? Uneori mă întreb dacă nu cumva am căzut atât de jos încât nici Dumnezeu nu mă mai poate salva.” Nu, există speranță pentru tine!

Biblia spune: „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă…” (Isaia 59:1) După ce a risipit tot ce a moștenit de la tatăl său, fiul risipitor s-a întors acasă, fără niciun ban în buzunar și plin de rușine. Își mai dorea doar să aibă de mâncare și un loc de muncă alături de ceilalți slujitori. Însă în clipa în care a spus „Iartă-mă!”, tatăl său i-a oferit cea mai bună haină, cel mai gras vițel, cele mai frumoase sandale, și un inel – ca semn al restaurării lui ca fiu în locul lui de drept ca membru al familiei. Chiar și sub greutatea zdrobitoare a Legii Vechiului Testament, cu porunci pe care nimeni nu le putea respecta, în totalitate, Dumnezeu a spus: „Dacă un om fură un bou sau o oaie şi îl taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată” (Exodul 22:1). Dacă Dumnezeu a dorit să facă lucrul acesta pentru cei ce trăiau sub Lege, și de partea greșită a crucii, cum nu va face El mult mai mult pentru cei pe care El i-a răscumpărat?!

Așadar, poți merge astăzi cu încredere la El, știind că El este un Dumnezeu al restaurării!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Corinteni 5:11-21

Pavel dorea cu înflăcărare gloria cerească (v. 2), dar în aşteptarea ei se străduia cu aceeaşi înflăcărare să fie plăcut Domnului (v. 9). Neavând nimic de ascuns nici lui Dumnezeu, nici oamenilor (v. 11), el nu mai trăia pentru sine însuşi; trup şi suflet, el era robul lui Hristos mort şi înviat pentru el (v. 15). Iar Domnul îl chemase ~ ca pe fiecare răscumpărat ~ la o slujbă foarte înaltă: aceea de ambasador al Dumnezeului suveran pentru a oferi lumii împăcarea din partea Sa. Pentru a se achita de această misiune şi pentru a–i convinge pe oameni, două mari motive făceau presiune asupra apostolului: grozăvia judecăţii ~ el cunoştea cât trebuie să ne temem de Domnul (v. 11) ~ şi dragostea lui Hristos pentru suflete, dragoste fără de care predicatorul cel mai elocvent n-ar fi altceva decât o aramă sunătoare (v. 14; 1 Corinteni 13.1).

 

Şi în ce mai constă mesajul împăcării? Hristos, singurul Om fără păcat, a fost identificat pe cruce cu păcatul însuşi, pentru a face ispăşire. Astfel, Dumnezeu a anulat, în har, păcatul care ne despărţea de El (v. 21). „Cele vechi s–au dus” (v. 17). Dumnezeu nu le mai repară (sau nu le mai cârpeşte). Aceasta n–ar fi demn de El. Lui Îi place să facă toate lucrurile noi. „Dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nouă” (v. 17).

19 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și tu, copilașule, vei fi chemat profet al Celui Preaînalt, pentru că vei merge înaintea feței Domnului, ca să-I pregătești căile, ca să dai poporului Său cunoștința mântuirii prin iertarea păcatelor lor, … ca să-i lumineze pe cei care stau în întuneric și în umbra morții, ca să ne conducă picioarele pe calea păcii.

Luca 1.76,77,79

 

În acest pasaj, preotul Zaharia profețește despre nașterea lui Isus, Mântuitorul, iar în versetele citate profețește cu privire la viața propriului său fiu. La maturitate, acest copil al lui avea să devină cunoscut ca Ioan Botezătorul, mesagerul lui Mesia. Profeția lui Zaharia prezintă trei mari scopuri ale vieții lui Ioan: el avea să aducă un mesaj al mântuirii, al luminii și al păcii.

 

Mai întâi, mesajul vestește mântuirea. În ciuda păcatelor noastre, vestea bună este că Dumnezeu oferă iertare – o iertare deplină – prin îndurarea Sa cea mare. Mai mult, predicarea lui Ioan avea să dea cunoștința acestei mântuiri. Este minunat să vestești mântuirea, însă este chiar mai minunat să-i faci pe ascultători să înțeleagă ce înseamnă această mântuire.

 

Mesajul oferă de asemenea lumină. În mod tragic, cei care aveau nevoie de lumină erau cei care ședeau în întuneric. Poate că odinioară ei încercaseră să găsească o cale, însă acum renunțaseră de tot la ea. În disperare, ei ședeau în umbra morții. Totuși, Dumnezeu nu ne lasă niciodată pradă disperării. Lumina Lui pătrunde chiar și prin cel mai gros întuneric.

 

Apoi mesajul ne călăuzește pașii pe calea păcii. Căile lui Dumnezeu produc întotdeauna pace – mai întâi în relația noastră cu El, apoi, pe măsură ce noi cultivăm un caracter împăciuitor, în relațiile cu ceilalți credincioși. Trăim în vremuri dificile, însă, dacă umblăm pe calea păcii, inimile noastre vor rămâne calme și încrezătoare. Mesajul lui Ioan ne întemeiază în adevărul lui Dumnezeu și, de asemenea, ne oferă un model pentru a răspândi și noi vestea bună despre mântuire, despre lumină și despre pace.

 

 

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Știu că Tu poți totul și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.

La Dumnezeu toate sunt cu putință.

Iov 42.2; Matei 19.26

Copilul pierdut (1)

 

La sfârșitul anului 1989, în China, pe zăpadă și pe vânt, un credincios pe nume Xi trecea prin satele din ținutul muntos al provinciei Gansu. Când a ajuns la ultimul sat din traseul său, a observat imediat că ceva nu era în regulă. Oamenii stăteau pe stradă în mici grupuri. „Bună ziua, tuturor. Vă aduc o veste bună.” — „Taci! Aici nu sunt decât vești rele: astăzi a fost furat un bebeluș.”

 

Problema era cunoscută în acea zonă. Bandiții furau bebeluși de la țară, pentru a-i vinde la oraș unor familii bogate care nu aveau copii.

 

„Pot să vorbesc cu părinții?”, a întrebat Xi. — „Dispari! Nu avem nevoie de tine aici!” — „Vă rog să mă duceți la ei; Dumnezeul meu îi va ajuta.” Până la urmă l-au condus la coliba părinților nefericiți.

 

„Vă înțeleg necazul. Însă cunosc pe Cineva care vă poate ajuta. Acesta este Dumnezeul cel viu. O să mă rog Lui pentru dumneavoastră.” Și a început să se roage: „O, Dumnezeule, care știi toate și care poți totul, Te rugăm să aduci înapoi copilul pierdut. Amin!”. — „Taci și dispari!”, a țipat tatăl. „Noi ne-am rugat dumnezeilor noștri, dar fără izbândă. Poate Dumnezeul tău mai mult?” Și l-au alungat pe creștin din sat.

 

Citirea Bibliei: Zaharia 6.1-15 · Marcu 13.14-27

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FII UN ÎNCHINĂTOR – Fundația S.E.E.R. România

„Închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh și în adevăr…” (Ioan 4:23)

Astăzi vom vorbi despre ce înseamnă să fii un închinător. Mai întâi de toate, nu există un model al închinătorului. Biblia nu ne spune că trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu într-un anume fel. De ce?

Deoarece închinarea este o revărsare atât de puternică a inimilor noastre, față de Domnul, încât ea nu poate fi limitată de cuvinte sau definită de un cântec, de un strigăt, sau de tăcere. Domnul Isus a spus (în Ioan 4:23) că „închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl”.

În al doilea rând, Dumnezeu ne-a creat ca să ne închinăm Lui. Poate nu te-ai gândit niciodată la aspectul acesta: Dumnezeu ne-a creat ca să facem singurul lucru pe care El nu-l poate face pentru Sine – închinarea! Apostolul Ioan a scris: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11) Ceea ce Îi produce plăcere Tatălui nostru ceresc este dragostea și adorarea pe care I-o aduc copiii Săi răscumpărați.

În al treilea rând, închinarea poate fi exprimată de copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu, oriunde și oricând. Femeia samariteancă credea că adevărata închinare trebuie să fie exprimată pe un munte sacru numit Garizim, în timp ce iudeii credeau că trebuie practicată în templul din Ierusalim. Dar Domnul Isus a spus că ea nu trebuie să se limiteze la biserică sau la o anumită zi a săptămânii.

Psalmistul, în stilul său inconfundabil, o spune astfel: „Lăudaţi pe Domnul! Robii Domnului lăudaţi, lăudaţi Numele Domnului! Fie Numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac! De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat!” (Psalmul 113:1-3).

Așadar, în calitate de copil al lui Dumnezeu tu trebuie să fii un închinător.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Corinteni 4:16-18; 5:1-10

Cu câtă grijă ne ocupăm pentru a întreţine şi a face să prospere „omul nostru cel din afară” (v. 16)! De–ar fi la fel de bine îngrijit şi „omul nostru dinăuntru”! Ceea ce înnoia inima apostolului era acea „greutate eternă de glorie” (v. 17) care nu se putea compara cu încercările prin care trecea. Umblând „prin credinţă, nu prin vedere” (v. 7), privirile sufletului său erau aţintite asupra lucrurilor care nu se văd, dar care sunt veşnice, din care gustase deja, prin arvuna Duhului (v. 5). De aceea el nu se lăsa (cap. 4.1–16).

 

Ce teamă, ce înflăcărare ar trebui să stârnească neîncetat în noi gândul cu privire la scaunul de judecată al lui Hristos! Noi nu ne vom înfăţişa acolo ca acuzaţi, mântuirea noastră fiind sigură. Ca într–un film însă, viaţa noastră întreagă se va derula acolo, dezvăluind tot ce noi vom fi făcut, „fie bine, fie rău”, şi acestea ne vor aduce fie câştig, fie pierdere. În acelaşi timp, Domnul va arăta acolo cum harul Său a ştiut să scoată strălucire chiar şi din păcatele noastre. Un artist care a terminat restaurarea unui portret deteriorat îşi scoate în evidenţă munca punând alături fotografia tabloului iniţial. Fiind adesea puţin sensibili faţă de păcat, apreciem de asemenea prea puţin harul care ne iartă şi care ne suportă. Scaunul de judecată al lui Hristos însă ne va face în final să realizăm toată imensitatea harului.

17 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu S-a arătat în trup, a fost îndreptățit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între națiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie.

1 Timotei 3.16

 

Acesta este secretul sau principiul întregii religii divine. Este „taina evlaviei”. Nimic nu-l poate aduce pe om înapoi la cunoașterea și închinarea către Dumnezeu, decât înțelegerea și credința în această taină, prin Duhul. Acesta este adevărul care formează și umple casa lui Dumnezeu.

 

Avem și noi, dragii mei, această Persoană înaintea ochilor, într-un mod viu și constant, de la început până la sfârșit? El a călătorit prin truda și durerile acestei vieți, a murit pe cruce, a înviat din inima pământului și S-a înălțat în cel mai înalt loc din cer. Ne aflăm și noi, în duh, pe același drum cu El? Și ca o altă întrebare pentru sufletele noastre, care ne poate smeri pe unii dintre noi din nou: suntem noi, în virtutea unei puteri vii și reale, împreună cu Domnul nostru în perioada prezentă a acestei călătorii tainice? Căci, în această lume, El este încă Hristosul lepădat. Oare cât de departe suntem noi în duh de El în această calitate? Îl înțelegem noi pe „acest sărac”; rămânem noi alături de El în toate încercările Lui? (Psalmul 41.1; Luca 22.28).

 

Isus n-a fost cineva în lume după învierea Sa mai mult decât fusese înainte să moară. Învierea n-a schimbat nimic în această privință. Lumea n-a însemnat mai mult pentru El după ce a înviat decât însemnase în zilele de dinainte, atunci când, așa cum știm, nu avea unde să-Și plece capul. El a părăsit lumea pentru a merge în cer, la fel cum mai înainte o părăsise ca să meargă la Calvar. Când S-a născut, ieslea din Betleem a fost cea care L-a primit; acum, înviat dintre morți, cerul este cel care-L primește. Ca născut în această lume, El Se prezentase pe Sine credinței și acceptului lui Israel: a fost însă refuzat. Ca înviat, Se prezintă din nou pe Sine Israelului prin apostoli, însă iarăși este respins. De aceea Isus este încă un străin aici, pe pământ. Vremea de acum este încă perioada lepădării Sale. A fost la fel de solitar pe drumul de la Ierusalim către Emaus, deși era Omul Înviat, așa cum fusese înainte pe drumul de la Betleem la Calvar. Dar, preaiubiții mei, ne-am alăturat noi oare Lui pe acest drum, într-un astfel de caracter?

 

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu este nicio deosebire; căci toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

Romani 3.22,23; 5.8

De origine aleasă

 

La un dineu oficial, unul dintre invitați s-a prezentat vecinului său de masă, un creștin credincios, și i-a vorbit acestuia despre tatăl său, care era administrator de district, apoi i-a menționat acestuia neamul nobil al mamei sale și a vorbit despre cei doi frați ai săi, unul bancher și altul chirurg. „Eu nu am strămoși notabili”, a răspuns credinciosul. „Tatăl meu și mama mea erau grădinari la un stăpân bun. Dar, într-o zi, mama mea s-a lăsat sedusă la un furt în care tatăl meu a fost complice. Au fost dați afară și au suferit consecințele greșelii lor. Dar nu numai atât. Am avut doi frați, dintre care unul l-a omorât pe celălalt într-un acces de furie… Dar, spuneți-mi, nu cumva suntem rudă până la urmă?”

 

Adam și Eva, precum și fiii lor, Cain și Abel, menționați în primele pagini ale Bibliei, sunt strămoșii și rudele noastre. Natura noastră este determinată de linia descendenței noastre. Fiecare dintre noi poartă în sine păcatul. Astfel, toți oamenii păcătuiesc și se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu. Deci toți oamenii vor avea parte de aceeași judecată a lui Dumnezeu.

 

Dar Dumnezeu este dragoste. El nu vrea să ne judece, El vrea să ne salveze – dacă vrem să-I apucăm mâna salvatoare.

 

Citirea Bibliei: Zaharia 4.1-14 · Marcu 12.35-44

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU POȚI FACE LUCRURI MARI PRIN RUGĂCIUNE! – Fundația S.E.E.R. România

„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

În timp ce se afla în vacanță în Anglia, D.L. Moody a vizitat biserica din Londra care era moartă din punct de vedere spiritual. Pastorul l-a recunoscut și l-a rugat să predice la serviciul de dimineața. Moody a acceptat fără tragere de inimă. După cele întâmplate, i-a povestit unui prieten că adunarea a fost atât de inertă, încât a făcut eforturi serioase ca să-și termine predica. Mai târziu, și-a adus aminte că a promis să predice acolo și în acea seară, moment în care și-ar fi dorit să nu-și fi întrerupt planurile de vacanță. Moody și-a petrecut toată după-amiaza gândindu-se cu teamă la lucrurile ce aveau să se întâmple. Însă „în spatele scenei” se petrecea ceva de care Moody nu avea habar. După serviciul de dimineață, o membră mai în vârstă a bisericii a mers la sora sa invalidă ca să ia prânzul împreună și i-a povestit despre vizita lui Moody, care urma să vină și în acea seară. Ochii surorii sale s-au luminat și a exclamat: „Mă rog de multă vreme ca Dumnezeu să-l trimită pe Moody în Anglia! Lasă prânzul, surioară. Ne vom petrece după-amiaza postind și rugându-ne pentru serviciul din seara asta!” Când Moody a urcat la amvon în acea seară, a simțit un sentiment „puternic” al prezenței lui Dumnezeu umplând sala. A predicat cu înflăcărare, și când a lansat invitația ca oamenii să se întoarcă la Hristos și să-L urmeze, vreo 500 de oameni au răspuns!

Gândindu-se că au înțeles greșit, Moody i-a rugat să ia loc și le-a explicat din nou chemarea Evangheliei. Dar când a repetat invitația, aceleași 500 de persoane s-au ridicat în picioare ca să-L primească pe Hristos. Acea duminică a fost prima dintr-o serie de mari treziri spirituale care s-au petrecut în Anglia. Cine a contribuit la asta? Două femei în vârstă care au înțeles că biserica lor avea nevoie disperată de focul Duhului Sfânt! Ele au crezut promisiunea Duhului Sfânt: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”

Așadar, accesează astăzi puterea rugăciunii! Rugăciunile tale pot ajuta la aprinderea focului lui Dumnezeu, și pot face să se întâmple lucruri mărețe!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Corinteni 3:1-18

Oamenii judecau doctrina predicată de Pavel după umblarea corintenilor. Corintenii erau pentru apostol o scrisoare de recomandare vie sau, mai curând, cea a lui Hristos, al Cărui Nume fusese scris pe inimile lor. Toţi creştinii sunt scrisori ale lui Hristos, pe care Dumnezeu le adresează celor care nu citesc Biblia, pentru a le pune înaintea ochilor o evanghelie vie. Din nefericire, aceste scrisori sunt deseori pătate sau indescifrabile, în loc să poată fi cunoscute şi citite de toţi (v. 2). Să veghem deci ca peste feţele noastre să nu se aştearnă niciun văl care să împiedice să se vadă strălucirea noastră creştină: văl al grijilor, al egoismului, al mondenităţii.

Mai înainte de aceasta trebuie să nu fie însă niciun văl peste inimile noastre (v. 15: de exemplu, o conştiinţă rea), pentru a putea intercepta razele pe care avem să le primim de la Cel care este dragoste şi lumină. Ascundeţi un arbust sub o prelată sau sub un paravan şi el va rămâne plăpând. Expuneţi-l la soare şi la ploaie şi va creşte de la un anotimp la altul pentru a aduce roadele aşteptate. Aşa este şi cu sufletele noastre: ţinute în prezenţa lui Hristos, ele trec, datorită Lui, printr‑o transformare treptată (dar inconştientă), din progres în progres, până ajung să se asemene perfecţiunii morale a Celui pe care noi Îl contemplăm în Cuvântul Său (v. 18).

16 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Iosafat s-a temut și și-a îndreptat fața să-L caute pe Domnul; și a vestit un post prin tot Iuda. Și Iuda s-a adunat să caute ajutor de la Domnul și chiar din toate cetățile lui Iuda au venit să-L caute pe Domnul.

2 Cronici 20.3,4

 

Lecții din viața lui Iosafat (5) – Ajutor la vreme de nevoie

 

Iosafat a auzit că cei din Amon, din Moab și din muntele Seir au ieșit la luptă împotriva lui. Prima reacție a lui a fost să se teamă. Am putea fi surprinși de faptul că împăratul s-a temut, însă aceasta este exact reacția pe care și noi o avem atunci când ne confruntăm cu vrăjmașul sufletelor noastre. Dacă ne încredem în noi înșine, în mijloacele, în puterea sau în logica noastră, nu ne vom simți slăbiciunea și nu vom căuta ajutor de la Dumnezeu. Teama l-a făcut pe împărat să-L caute pe Domnul și să vestească un post.

 

Mulți din Iuda s-au adunat și Iosafat „a stat în adunarea lui Iuda și a Ierusalimului, în casa Domnului”, și s-a rugat. Scurta sa rugăciune este foarte frumoasă și instructivă. Ea este bazată pe ceea ce Dumnezeu Însuși este și pe promisiunile Lui. El prezintă situația și cere intervenția Domnului, recunoscând că ei nu știau ce să facă și, de asemenea, că nu aveau nicio putere, și își încheie rugăciunea spunând: „dar ochii noștri sunt spre Tine” (2 Cronici 20.12).

 

Răspunsul n-a întârziat să vină: „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați înaintea acestei mari mulțimi, pentru că lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu” (versetul 15). Domnul Însuși avea să Se ocupe de această situație: „Nu voi veți avea de luptat cu această ocazie … stați și vedeți salvarea Domnului care este cu voi” (versetul 17). Iosafat s-a rugat cu credință și a primit răspunsul cu aceeași credință – s-a plecat cu fața la pământ înaintea Domnului și I s-a închinat. În ziua următoare, ei s-au bucurat de o mare izbăvire.

 

Acesta este un frumos exemplu al faptului că trebuie să ne îndreptăm către Dumnezeu atunci când ne confruntăm cu dificultăți și cu încercări. Acestea sunt ocazii în care Dumnezeul și Tatăl nostru dorește să-Și arate măreția, pentru ca noi să înțelegem că nu este nimeni care să ajute și să salveze așa cum o face El.

 

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și vă fac cunoscut, fraților, evanghelia pe care v-am vestit-o … prin care sunteți mântuiți, dacă țineți cu tărie cuvântul pe care vi l-am vestit ca evanghelie.

1 Corinteni 15.1,2

Nu a mai avut pe cine informa

 

Într-o iarnă grea, cu viscol năprasnic și cu nămeți greu de înfruntat, un tren își croia cu greu drumul. Într-un compartiment, o mamă strângea la piept un copilaș. Ea l-a rugat pe conductor să o anunțe unde este gara destinației ei, pentru a coborî. Acesta a asigurat-o că o va anunța și și-a continuat activitatea serviciului său. Un domn binevoitor din compartiment, auzind discuția, i-a spus femeii că el cunoaște foarte bine drumul, că știe stația, care ar fi prima după cea la care coboară el și că o poate informa el când va trebui să se pregătească. După un timp, trenul a oprit, domnul i-a spus femeii că el va coborî acolo, iar ea va trebui să se dea jos la următoarea oprire. Din nefericire, prima oprire a fost la un semnal de cale ferată în mijlocul câmpului, la care femeia a coborât cu copilul în brațe. Când a venit conductorul să anunțe stația, n-a avut pe cine informa, pentru că femeia coborâse mai devreme.

 

Întâmplarea ne arată cât de mare este pierderea când întâlnim astfel de „binevoitori”, care nu cunosc adevărul. Dacă în viața de toate zilele, astfel de oameni ne pot duce pe un drum greșit, cât de atenți trebuie să fim când este vorba despre mântuirea noastră! Învățăturile greșite ne întorc privirea de la Domnul Isus Hristos, care este Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, spre oameni, locuri, obiceiuri, anulând esențialul.

 

Citirea Bibliei: Zaharia 3.1-10 · Marcu 12.28-34

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU VEDE ÎN ASCUNS! – Fundația S.E.E.R. România

„Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:18)

Ai fost vreodată la un concert unde s-a folosit echipament audio-video de ultimă generație? Probabil ai fost puternic impresionat de imaginile și sunetele de toate felurile, intensitățile și nuanțele, iar la sfârșit ai plecat de acolo puternic marcat de performanțele uimitoare ale artiștilor. Dacă lucrurile „au mers ca pe roate”, probabil că nu te-ai gândit prea mult la tehnica de sunet și de lumini. De obicei le observăm doar atunci când echipamentul nu funcționează. Toate acestea reprezintă elementul „de plan secund”, oamenii care își fac datoria și îl fac pe artist să arate bine și să cânte excepțional. De obicei, laudele se îndreaptă spre cei aflați în lumina reflectoarelor. Aceasta este ordinea lucrurilor în împărăția omului. Dar Împărăția lui Dumnezeu funcționează după principiul „cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă…” (Matei 20:16). Domnul Isus a spus că atunci când postești, când te rogi și dăruiești fără a căuta recunoaștere, „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” Pe un vapor mare, numai căpitanul și o mână de ofițeri sunt vizibili pe punte. Dar echipajul de sub punte determină avansarea vaporului, în cea mai mare parte a călătoriei. Și în Biserica lui Hristos, „echipajul din camera motoarelor” desfășoară cea mai mare parte a lucrării: grupele de rugăciune, învățătorii de la Școala duminicală, echipele din administrație, diaconii, lucrătorii sociali, cei ce au grijă de bolnavi, slujitorii din închisori, sfătuitorii și consilierii… În timp ce persoanele cu un CV bogat primesc marea parte a laudelor, Dumnezeu promite recunoaștere și răsplată specială echipajului „de sub punte”! Dacă faci parte din el, într-o zi Îl vei auzi pe Dumnezeu făcând următorul anunț public: „Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.” (Luca 19:17). Toate celelalte vor păli, doar la o simplă comparație, atunci când se va întâmpla lucrul acesta!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Corinteni 2:1-17

Apostolul a întârziat să vină la Corint tocmai pentru ca prima lui epistolă să aibă timp să–şi facă efectul. Graţie lui Dumnezeu, lucrarea aşteptată se înfăptuise în conştiinţe, atât în adunare, cât şi în omul care trebuise să fie exclus. Dar în prezent corintenii erau pândiţi de un alt pericol: cel de a uita să arate har faţă de vinovatul pocăit. De la o indulgenţă condamnabilă, ei trecuseră la o asprime lipsită de dragoste. Satan este oricând gata să ne împingă de la o extremă la cealaltă. Mijloacele sale sunt variate pentru a-şi atinge ţelurile neschimbate: de a nimici mărturia legată de Hristos şi de a-i ţine pe oameni sub stăpânirea lui. El face uz chiar de glume despre el însuşi ~ atât de obişnuite în lume ~ pentru a–i face pe oameni să uite de urzelile lui de temut. Să fim deci în gardă împotriva oricărei nesocotinţe legate de diavol şi de puterea lui.

 

Apostolul, în neliniştea lui pentru corinteni, părăsise un frumos câmp de lucru, pentru a veni în întâmpinarea lui Tit care-i aducea veşti de la ei. Dar Pavel este consolat, gândindu–se că pretutindeni pe unde merge, răspândeşte „o mireasmă a lui Hristos” (v. 15). Acest parfum este el perceptibil pentru toţi cei care ne cunosc? Dar, mai presus de orice, pentru Dumnezeu?

15 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

El este ispășire pentru păcatele noastre; dar nu numai pentru ale noastre, ci și pentru întreaga lume.

1 Ioan 2.2

 

Mulți s-au încurcat în acest verset și nu înțeleg de ce nu spune aici: «Pentru păcatele lumii». Ei susțin că așa ar trebui să scrie și afirmă că Domnul Isus este ispășirea pentru păcatele lumii. Însă aceasta este în contradicție cu ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu, iar răspunsul la astfel de întrebări îl avem chiar în această secțiune.

 

Cuvântul „ispășire” (gr. „hilasmos”), care este întrebuințat aici, înseamnă „îndurător”, „binevoitor”, „a arăta îndurare sau har”. Dar este o mare diferență între lume și noi, aceia care suntem copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu, pe baza sângelui care a fost dus în Locul Preasfânt, este îndurător față de fiecare om de pe pământ și El invită pe fiecare să se împace cu El.

 

Dar, având în vedere că Dumnezeu este îndurător față de oameni, se ridică întrebarea pe care o avem aici: poate fi El îndurător și față de păcatele lor?

 

Este cu totul clar – vreau să folosesc o imagine omenească – faptul că, dacă cineva vine la judecată pentru că a făcut ceva rău, judecătorul poate avea milă față de persoană, însă nu față de răul pe care l-a făcut acea persoană. Iar dacă judecătorul este drept, el trebuie să-l condamne pe cel vinovat, chiar dacă va ține cont de împrejurările în care s-au petrecut faptele. Dumnezeu este desăvârșit de drept, de aceea, cu privire la păcat, El nu poate trece nimic cu vederea: El trebuie să judece fiecare păcat.

 

Avem aici și cea de-a doua parte, partea omului: fiecare poate veni la Dumnezeu, iar Dumnezeu poate să-l primească pe orice om în prezența Sa – nu numai pentru că El este îndurător sau plin de har, ci și pentru că El poate fi îndurător cu fiecare și cu păcatele pe care el le-a făcut.

 

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Oricine cere, primește; cine caută, găsește; și celui care bate, i se va deschide.

Luca 11.10

Farul avea și el ușa încuiată

 

Nu este plăcut să stai înaintea unei uși încuiate. Câteodată o ușă încuiată hotărăște între viață și moarte.

 

Așa s-a întâmplat în anul 1875 pe insula Borkum. Într-o noapte de decembrie, o furtună puternică a distrus un vapor care apoi s-a scufundat. Echipajul a încercat să se salveze prin înot, dar toți marinarii s-au înecat. Numai un băiat de 17 ani a ajuns la insulă. – Nimeni de pe insula Borkum nu observase naufragiul. Doar ulterior s-au văzut urmele băiatului în zăpada proaspăt căzută. Ajungând pe mal, băiatul s-a îndreptat spre casele înalte care străjuiau țărmul. A bătut la diferite uși, dar, deoarece dormitoarele se aflau pe partea cealaltă a caselor, nimeni nu l-a auzit. A încercat și la ușa mare a farului, dar și aceasta era încuiată. Fără putere și desigur înghețat de frig, s-a așezat pe treptele farului. Acolo a fost găsit în următoarea dimineață, dar mort.

 

Ce groaznic! „Salvat” și totuși „pierdut”, pentru că ușile au rămas încuiate! Isus Hristos ne spune: „bateți și vi se va deschide!” (Luca 11.9). Hristos nu lasă pe nimeni să stea înaintea ușilor încuiate!

 

Dar Biblia mai spune că Isus Însuși stă înaintea ușii inimii omului. Isus dorește să I se deschidă, să fie invitat și lăsat să intre. Cine Îl primește în inima și în viața lui are comuniune cu Însuși Fiul lui Dumnezeu.

 

Citirea Bibliei: Zaharia 2.1-13 · Marcu 12.18-27

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂRNICIA CREȘTINĂ! – Fundația S.E.E.R. România

„În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele…” (2 Corinteni 9:11)

Gândește-te cât ar fi de ridicol ca o companie de electricitate să genereze curent și apoi să-l stocheze. Clienții lor ar fi în întuneric și compania ar da faliment în scurt timp! Același principiu se aplică și finanțelor noastre, pentru că „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună… În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie…” (2 Corinteni 9:7-8,11). Unii oamenii refuză să dăruiască pentru că sunt lacomi, dar de cele mai multe ori nu dăruim în primul rând pentru că ne gândim că dacă noi nu ne îngrijim de propriile noastre nevoi și interese, nimeni nu o va face. Însă o astfel de gândire este lipsită de sens! Este ca și cum un fermier ar refuza să semene pentru următoarea recoltă pentru că îi este teamă să renunțe la semințe. Biblia ne spune: „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roduri din tot venitul tău…” (Proverbele 3:9). Oare ne spune înțeleptul Solomon acest lucru pentru că Dumnezeu este sărac și are nevoie de banii noștri? Nu! Dumnezeu dorește ca noi să semănăm în Împărăția Sa, pentru ca lucrarea și voia Lui să se împlinească pe pământ, și tu să ai parte de recoltă atunci când ai nevoie. Domnul Isus a spus că atunci când „căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui… toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (vezi Matei 6:33). Când devii un instrument al Împărăției lui Dumnezeu, „vei fi îmbogăţit în toate privinţele.” De fapt, când te gândești la banii tăi din perspectivă biblică, lucrul de care trebuie să te temi nu este că dăruiești prea mult, ci dimpotrivă: că semeni prea puțin!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 16:10-24

Pavel nu obişnuia să spună „da” atunci când gândea „nu” (v. 17). Corintenii puteau să aibă încredere în el; nu avea gânduri ascunse şi făcuse dovada aceleiaşi sincerităţi prin faptele sale şi prin hotărârile vieţii de zi cu zi, că le vestise o evanghelie nefalsificată (vezi cap. 2.17 şi 4.2b). Cât de important este acest lucru! Dacă un copil al lui Dumnezeu are lipsuri în raport cu adevărul, atunci el îi expune pe cei care-l observă la a pune deopotrivă la îndoială şi Cuvântul căruia el îi este un martor atât de puţin sigur. Pavel arăta o cinste ireproşabilă atât în relaţiile cu lumea, cât şi cu creştinii (v. 12). Nu era el oare mesager al Celui care este „Amin. Martorul credincios şi adevărat”, Garantul că toate promisiunile lui Dumnezeu ser vor împlini(v. 20; Apocalipsa 3.14)?

 

Versetele 21 şi 22 ne amintesc trei aspecte ale darului Duhului Sfânt: prin El, Dumnezeu ne-a uns, adică ne-a consacrat pentru El şi ne-a făcut capabili să pătrundem în gândurile Sale; ne-a pecetluit, adică ne-a desemnat ca aparţinându-I Lui, şi ne-a dat arvuna bunurilor noastre cereşti, dându–ne deopotrivă o primă dovadă a realităţii lor şi oferindu–ne posibilitatea să gustăm din ele chiar în prezent „în inimile noastre”.

14 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

În aceasta s-a împlinit dragostea cu noi, ca să avem îndrăzneală în ziua judecății, pentru că, așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta. În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă frica; pentru că frica poartă cu ea chinul și cine se teme nu este împlinit în dragoste.

1 Ioan 4.17,18

 

Cum aș putea avea îndrăzneală în ziua judecății? Prin faptul că, încă de pe acum, sunt ca Judecătorul meu: „Așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta” și „cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești” (1 Corinteni 15.48). Ce măreață mântuire! Ea este nu numai îndurarea care-l iartă pe păcătos, ci o mântuire perfectă, care ne-a luat din poziția în care eram și ne-a pus în altă poziție, în cea a lui Hristos Însuși.

 

Fiind copil al Lui, nu mai privesc la Dumnezeu ca la un judecător. El este Judecător, într-adevăr, dar nu acesta este felul relației Lui cu mine. În ce-L privește pe Domnul Isus, știu că toată judecata I-a fost încredințată, însă știu, de asemenea, că Cel care va exercita judecata a fost răstignit pe cruce pentru păcatele mele și le-a înlăturat. El este Mântuitorul meu și, când va fi Judecător, eu voi fi deja la fel ca El, fiindcă Îl voi fi văzut așa cum este (1 Ioan 3.2). Dumnezeu dorește, desigur, să avem o teamă sfântă, dar nu să fim îngroziți în fața judecății. Când vin la El, Îl descopăr ca fiind Mântuitorul meu și aflu că păcatele pentru care ar fi trebuit să fiu judecat au fost deja judecate. Iar când mă voi înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, acolo Judecătorul va fi tocmai Cel care mi-a purtat păcatele. Cum ar putea El să mi le mai țină în socoteală?

 

Lucrarea lui Dumnezeu de mântuire este o lucrare perfectă. El ne-a iubit într-un mod desăvârșit și, datorită acestui fapt, „avem îndrăzneală în ziua judecății”. Nu numai că avem îndrăzneală înaintea scaunului harului, ci avem „îndrăzneală în ziua judecății” (1 Ioan 4.17).

 

J. N. Darby

<

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Totul este deșertăciune și goană după vânt!

Eclesiastul 1.14

Primul om care a ajuns la Polul Sud

 

Roald Amundsen (1872-1928) a fost primul om care a ajuns la Polul Sud pe 14.12.1911. De fapt, norvegianul a vrut să ajungă la Polul Nord! El scria: „Nu pot spune că am ajuns la ținta vieții mele. Cred că niciodată nicio făptură omenească nu s-a aflat mai departe de ținta dorințelor sale decât mine atunci… Din zilele copilăriei mele m-a atras Polul Nord, iar acum mă aflu la Polul Sud. Ți-ai putea închipui ceva mai absurd?”.

 

Copil fiind, a visat să ajungă la Polul Nord și s-a antrenat de timpuriu pentru aceasta. În anul 1907 a început cu planificările și cu pregătirile pentru o călătorie la Polul Nord. Dar deodată o veste i-a năruit toate planurile: americanul Robert Peary a afirmat că a ajuns primul la Polul Nord pe 06.12.1909. Atunci Amundsen și-a văzut visurile năruite și a luat decizia să cucerească Polul Sud. El a ajuns primul la Polul Sud – însă nu a simțit nici triumf, nici satisfacție. La 55 de ani, în timp ce lua parte la o misiune de salvare în Arctica, el a dispărut.

 

Oamenii caută fericirea, își doresc dragostea și pacea. Dar se împovărează cu vină și rănesc oameni iubiți… și deodată viața lor este doar o grămadă de cioburi! Încearcă din nou în altă profesie, în altă localitate, în altă relație! Dar golul interior reapare! – Numai Unul dă vieții sens și împlinire: Isus Hristos! „Veniți la Mine … și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28) este îndemnul Lui și astăzi.

 

Citirea Bibliei: Zaharia 1.1-21 · Marcu 12.13-17

 

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„DUMNEZEU DĂ DUPĂ PLĂCEREA LUI”! – Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13)

Motorul mașinii tale este sursa ei de putere; el este activat atunci când acționezi cutia de viteze. Numai atunci ai viteza necesară pentru a ajunge la destinație.

Ce putem învăța de aici? Că unul dintre pericolele încercării de a ne umple cu Duhul Sfânt este să Îl limităm la o „experiență”, în loc să-I permitem să fie puterea pe care ne-o dă Dumnezeu pentru a săvârși mari lucrări pentru El. În Noul Testament, când cineva era umplut de Duhul Sfânt – se întâmplau minuni: oamenii se întorceau la Hristos; aveau loc vindecări; au ars toate cărțile de vrăjitorie în piața din centrul cetății (vezi Faptele Apostolilor 19:19). Creștinii de-atunci nu au sărbătorit lucrul acesta doar în biserică – ei au dus sărbătoarea și pe străzi!

În Sfânta Scriptură, prima imagine pe care o avem despre Dumnezeu este aceea în care El Își exercită rolul de Creator. El ne creează după chipul Său, suflă peste noi suflare de viață, apoi ne spune: „Mergeți și fiți productivi!” (vezi Geneza 1:28). Dacă te rogi pentru cineva și vrei să primești răspuns, sau dorești să ți se schimbe circumstanțele, acest lucru nu se va întâmpla fără puterea Duhului Sfânt. Tu nu ești un observator neputincios. Ce a pus Dumnezeu în tine va schimba ce se află în afara ta – dacă-ți pui talanții în negoț! Ce se află înlăuntrul tău este mai mare decât necazul prin care ai trecut, decât situația în care te afli sau decât obstacolele care îți stau în cale. Când tot ce te înconjoară îți spune „nu”, și ceva din tine îți spune „da”, Acela este Dumnezeu „care lucrează în tine, şi îți dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” Partea cu „voința” este datoria ta, iar partea cu „înfăptuirea” este lucrarea Sa. Când vei sincroniza aceste două lucruri, viața ta se va schimba!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Corinteni 1:1-11

Cea dintâi epistolă a sa, Pavel nu o scrisese corintenilor ca un cenzor sau ca un judecător aspru. El însuşi fusese umilit şi tulburat de ştirile primite despre această adunare. Mai mult chiar, ele îi parveniseră într–un moment în care el trecea printr–un necaz foarte mare în această cetate a Efesului, în Asia, unde avea mulţi potrivnici (v. 8; 1 Corinteni 16.9). Dar chiar şi o asemenea sumă de suferinţe poate fi un subiect de recunoştinţă, pentru că ea antrenează o dublă şi preţioasă consecinţă.

Întâi îl face pe cel credincios să–şi piardă total încrederea în sine (v. 9).

În al doilea rând, ea îl face să pătrundă în profunzimea mângâierilor Domnului.

Belşugul suferinţelor i-a revelat astfel iubitului apostol belşugul mângâierilor (v. 5). O mângâiere este întotdeauna personală, însă ea îi permite aceluia care a făcut această experienţă să pătrundă, la rândul său, în durerile altora şi să arate o adevărată simpatie. Creştinul care a trecut prin încercare cu sprijinul Domnului este în măsură să se adreseze celor necăjiţi şi să le îndrepte privirile spre „Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri” (v. 3).

13 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Moise și Aaron au intrat în cortul întâlnirii, și au ieșit și au binecuvântat poporul; și gloria Domnului s-a arătat întregului popor. Și a ieșit foc dinaintea Domnului și a mistuit pe altar arderea-de-tot și bucățile de grăsime. Și tot poporul a văzut și au strigat de bucurie și au căzut cu fețele la pământ.

Levitic 9.23,24

 

Domnul, în îndurarea Sa, răscumpărase pe poporul Său, după care l-a călăuzit, prin puterea Sa, către locuința Sa cea sfântă. Din locuința Sa, El le-a deschis vistieriile bogate ale inimii Sale. Primele capitole din Levitic vorbesc despre gloriile lui Hristos și ale jertfei Sale mărețe. Dumnezeu Își găsește plăcerea să vadă că poporul Său răscumpărat se apropie de El cu mâinile și cu inimile pline de Hristos. Iar când ei aduc ceea ce și-au însușit din Hristos și prezintă aceasta înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă plăcută se înalță către Dumnezeu Tatăl, spre plăcerea Lui eternă.

 

Dumnezeu vede nu doar perfecțiunile lui Hristos și infinita valoare a sângelui Său, ci îi vede și pe cei ai Săi înveșmântați în aceleași perfecțiuni și stând înaintea Lui potrivit cu felul în care El Însuși prețuiește acest sânge. Ce har minunat!

 

Focul a fost semnul prin care Domnul a arătat că a primit jertfa. Acest foc mistuitor venit de la Domnul era mărturia că Dumnezeu o aprobase și o acceptase. Și, pe baza acestei jertfe, Dumnezeu Își poate binecuvânta poporul. Acest lucru este simbolizat de Moise și de Aaron, care au ieșit la popor cu mâinile ridicate și l-au binecuvântat (Levitic 9.23,24).

 

La fel și astăzi, cel credincios este acceptat în Cel Preaiubit, în Cel pe care Dumnezeu L-a acceptat și Căruia I-a dat toată puterea și gloria. El L-a așezat Cap peste toate lucrurile din cer, de unde acum oferă daruri și binecuvântări poporului Său.

 

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar niciunul nu poate să-l răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării pentru el însuși.

Psalmul 49.7,8

Putea plăti un alt recrut în locul său

 

În 1798, în Franța a intrat în vigoare o lege potrivit căreia fiecare tânăr ajuns la vârsta de 20 de ani trebuia să fie înscris în serviciul militar. Dintre aceștia erau selectați cei care urmau să slujească apoi ca soldați. Cine era recrutat ca soldat își putea însă cumpăra „eliberarea”, dacă avea destui bani. Astfel, respectivul tânăr căuta un locțiitor, căruia îi plătea o anumită sumă de bani. El era scutit de serviciul militar, pe când celălalt era încorporat în locul său. În cazul unui război, se putea întâmpla ca persoana care i-a luat locul chiar să moară.

 

Fiecare om a păcătuit și merită moartea. Dar pentru toți aceia care cred în Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu le-a luat locul și a suportat judecata pe care o meritau. El a murit la cruce din dragoste pentru noi și noi nu trebuie și nici nu putem să plătim nimic pentru această suplinire.

 

În Franța, regulamentul de răscumpărare a fost abolit în anul 1872 și de atunci nimeni nu a mai putut scăpa cu bani de temutul serviciu militar și nici de pericolul de a fi sub arme în timp de război.

 

Și pentru oamenii păcătoși – cel mai târziu odată cu moartea – se va sfârși posibilitatea să-L accepte pe Locțiitorul Hristos. Astăzi te confrunți cu o invitație solemnă: Isus Hristos Se oferă să-ți fie Jertfa locțiitoare. Prețul este plătit. Tu trebuie doar să primești.

 

Citirea Bibliei: Hagai 2.15-23 · Marcu 12.1-12

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PRACTICĂ ALTRUISMUL! – Fundația S.E.E.R. România

„Eu voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre.” (2 Corinteni 12:15)

Când îi ajuți pe oameni, simți o mare împlinire. Când îți petreci ziua slujindu-i pe alții, seara îți pui capul pe pernă și dormi liniștit. Și chiar dacă ți-ai petrecut o mare parte din viață alergând după un câștig egoist, nu e prea târziu să ai parte de o schimbare a inimii. Chiar și Scrooge, personajul lui Charles Dickens a descoperit că poți să-ți schimbi complet viața și să aduci o schimbare în viața altora. Asta a făcut Alfred Nobel. El a fost șocat când și-a văzut necrologul într-un ziar. (Fratele său murise, și editorul a scris din greșeală numele Alfred într-o frază insultătoare, pentru că explozibilii pe care-i producea compania lui, și din care obținea mari profituri, ucideau o mulțime de oameni.) Prin urmare, Nobel a jurat că-și va dedica restul vieții promovării păcii și recunoașterii contribuțiilor pentru umanitate. Așa s-au născut Premiile Nobel!

Când ieși din carapacea ta și aduci un beneficiu oamenilor, începi cu adevărat să trăiești. Altruismul își este sieși recompensă; el nu depinde de reacția celorlalți. Acesta este principiul după care a trăit apostolul Pavel: „Şi eu voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?” (2 Corinteni 12:15). Când vezi un băiat de 4 ani, te aștepți ca el să fie egoist. Însă când vezi egoism la un bărbat de 40 de ani, nu e prea plăcut, nu-i așa?

Dintre toate calitățile pe care le urmărești, altruismul pare să producă cea mai mare schimbare în direcția cultivării celorlalte virtuți. Da, el merge împotriva esenței firii omenești. Dacă poți învăța să gândești empatic și devii o persoană generoasă, îți este mai ușor să dezvolți celelalte virtuți, cum ar fi mulțumirea, dragostea, respectul, răbdarea și disciplina. Așadar, practică altruismul!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 16:10-24

Aceste versete cuprind: ultimele recomandări ale apostolului, câteva ştiri pe care le aduce, precum şi saluturile pe care le adresează iubiţilor lui corinteni. Printre aceştia, el se bucură să recunoască fraţi devotaţi şi demni de respect: Ştefana, Fortunat, Ahaic, pe care îi citează ca exemple (comp. cu 1 Timotei 3.13).

 

Acestor credincioşi din Corint, care nu se preocupau decât cu efectele exterioare şi spectaculoase ale creştinismului, Pavel le-a subliniat succesiv ce motive trebuia să-i determine pe ei să acţioneze:

 

„Faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu” (cap. 10.31);

 

„Toate să fie făcute spre zidire” (cap. 14.26);

 

„Toate să se facă aşa cum se cuvine şi cu ordine” (cap. 14.40);

 

Iar aici: „Toate faptele voastre să se facă în dragoste” (v. 14).

 

Cu acest cuvânt, „dragoste”, încheie Pavel o epistolă de altfel atât de severă (comp. cu 2 Corinteni 7.8). Fără să ţină cont de partidele care existau la Corint, el afirmă: „Dragostea mea este cu voi toţi, în Hristos Isus” (v. 24). Totuşi, fiind date aceste ultime condiţii, dacă ar mai fi fost acolo unii care nu-L iubeau pe Domnul, aceia se excludeau singuri de la acest salut, iar venirea Sa lua pentru ei un caracter solemn. „Maranata!” Domnul vine! Să putem să–L aşteptăm cu bucurie!

12 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers în urma lor. Și stâlpul de nor s-a ridicat dinaintea lor și a stat în urma lor. Și a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Și era nor și întuneric pentru unii și lumină noaptea pentru ceilalți; și nu s-au apropiat unii de alții toată noaptea.

Exod 14.19,20

 

Iahve Însuși S-a așezat între Israel și vrăjmași – aceasta este adevărata protecție. Înainte ca faraon să poată atinge vreun fir de păr de pe capul evreilor, el ar fi trebuit să-și croiască drum prin chiar locul păzit de Cel Atotputernic. Într-adevăr, lui Dumnezeu Îi place să Se așeze pe Sine Însuși între poporul Său și vrăjmaș, astfel că „nicio armă pregătită împotriva ta nu va reuși”. El S-a așezat pe Sine Însuși între noi și păcatele noastre; și este un privilegiu binecuvântat să-L vedem pe El între noi și orice lucru care ne poate fi împotrivă. Aceasta este calea prin care putem găsi pacea conștiinței și pacea inimii. Indiferent cât de preocupat și de neliniștit ar putea fi credinciosul pentru a cerceta să vadă dacă păcatele sale mai există, el nu le mai poate găsi. De ce? Pentru că Dumnezeu Se află între el și păcate. El a aruncat toate păcatele noastre înapoia Lui; și, în același timp, El Își răspândește peste noi lumina feței Sale, care ne este favorabilă.

 

În același fel, credinciosul își poate căuta dificultățile și nu le mai găsește, pentru că Dumnezeu este între el și ele. Dacă ochiul, în loc de a rămâne ațintit asupra păcatelor și întristărilor, ar privi doar spre Hristos, atunci multe cupe amare ar fi îndulcite și multe ceasuri întunecate ar fi luminate. Însă putem constata că majoritatea covârșitoare a încercărilor și a întristărilor sunt doar anticipări sau imaginații rele, care există doar în neorânduiala minții noastre, din cauza necredinței. Fie ca cititorul să poată cunoaște pacea binecuvântată a conștiinței și a inimii, care rezultă din faptul că Îl are pe Hristos, în toată plinătatea Lui, între el și toate păcatele lui și, de asemenea, între el și toate întristările lui!

 

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.

1 Timotei 6.7

„A lăsat totul!”

 

Când moare cineva, oamenii (mai ales moștenitorii) întreabă: Ce a lăsat moștenire? Și după aceea urmează o listă, mai mult sau mai puțin lungă. De fapt, am putea pune simplu, în dreptul fiecărui om, un singur cuvânt: „totul”.

 

A lăsat totul moștenire! Nu a luat nimic cu el!

 

Chiar mai bine s-ar vedea cât de relativă este valoarea bunurilor materiale, dacă oamenii s-ar gândi mai mult că într-o zi trebuie să lase în urmă totul!

 

Acum mulți ani, un tânăr pastor căuta pentru primul lui serviciu de înmormântare un costum potrivit. La un antreprenor de pompe funebre a găsit un costum foarte ieftin, care era de fapt pentru morți. Stând la amvon, a constatat că acel costum nu avea buzunare. Un mort nu are nevoie de așa ceva…

 

Să ne gândim că cea din urmă haină a noastră nu va avea buzunare! Dar nici cea pe care o purtăm acum nu are nevoie de buzunare, pentru că altfel le umplem doldora cu lucruri lipsite de valoare. Să ne adunăm mai degrabă comori care rămân:

 

„Strângeți-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură” (Matei 6.20)!

 

Citirea Bibliei: Hagai 2.1-14 · Marcu 11.20-33

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU E PREA TÂRZIU PENTRU TINE! – Fundația S.E.E.R. România

„Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta…” (Judecătorii 16:28)

 În lanțuri fiind, Samson s-a rugat cu credință că Dumnezeu îl ascultă: „Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta… Şi Samson a îmbrăţişat amândoi stâlpii de la mijloc pe care se sprijinea casa, şi s-a rezemat de ei… S-a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut… Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii.” (Judecătorii 16:28-30). De ce a ajuns Samson în închisoare? Din cauza Dalilei! Biblia spune că: „ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei.” (vers. 16)

La fel și Satan: e insistent și așteaptă să te prindă într-un moment în care ai lăsat garda jos. De aceea, în viață, există unele uși pe care nu trebuie să le deschizi niciodată. Dacă alimentezi o poftă fie și numai pentru o zi, poți ajunge să te lupți cu ea toată viața! Poate ai mai auzit următoarele: „În fiecare dimineață în Africa se trezește o gazelă. Ea știe că trebuie să alerge mai repede decât cel mai rapid leu, altfel va fi ucisă. În fiecare dimineață se trezește un leu. El știe că trebuie să depășească cea mai lentă gazelă, altfel va muri de foame. Așadar, nu contează dacă ești sau nu în Africa, sau dacă ești leu sau gazelă; când răsare soarele, ar fi bine să alergi!”

Vestea bună este că Samson și-a adus aminte de Dumnezeu! Ziua ta este minunată atunci când îți aduci aminte de Dumnezeu și te apropii de El. Mai citim o dată următoarele cuvinte (vers. 30): „Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii.” Cea mai mare victorie a lui Samson s-a petrecut în ultimul capitol al vieții sale. De fapt, el este pomenit printre eroii credinței din capitolul 11 al epsitolei către Evrei.

Indiferent unde te afli astăzi sau în ce stare te găsești, întoarce-te la Dumnezeu! El te va ajuta să-ți revii! Nu e prea târziu pentru tine!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 15:51-58; 16:1-9

Această magistrală expunere a doctrinei învierii ar fi incompletă fără cea din urmă revelaţie, că nu toţi credincioşii vor trece prin somnul morţii. Cei vii nu vor fi nicidecum uitaţi când Isus va reveni. „Într-o clipeală de ochi” (v. 52) va avea loc extraordinara transformare care va face pe fiecare potrivit pentru prezenţa lui Dumnezeu. Aşa cum, în parabolă, invitaţii la nunta împărătească trebuia să–şi schimbe zdrenţele cu veşminte glorioase (Matei 22), cei morţi şi cei vii vor îmbrăca trupuri de neputrezire şi în nemurire. Atunci victoria lui Hristos asupra morţii, căreia El i-a făcut dovada prin propria Lui înviere, îşi va avea împlinirea grandioasă în ai Săi. Ei bine, ca orice adevăr, şi această „taină” trebuie să aibă o consecinţă practică în viaţa fiecărui răscumpărat. Speranţa noastră este „sigură” (Evrei 6.19); să fim şi noi „neclintiţi, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului”. Munca noastră nu va fi niciodată în zadar, dacă este făcută „în Domnul” (v. 58 care răspunde la v. 32). Chiar dacă niciun rod nu e vizibil pe pământ, ea are roade fără număr în înviere.

 

Capitolul 16 aduce un exemplu de slujbă creştină: colecta din prima zi a săptămânii. Ea are o mare importanţă pentru inima apostolului şi pentru cea a Domnului.

11 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, cum a înălțat Moise șarpele în pustie, așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului.

Ioan 3.14

Fiul Omului „înălțat” – în lumina Evangheliei după Ioan (1)

 

De trei ori găsim în Evanghelia după Ioan afirmația despre Fiul Omului că va fi înălțat (3.14; 8.28; 12.32-34). În toate aceste trei ocazii, Domnul Isus Însuși face această afirmație și este evident din cuvintele Lui că vorbește despre moartea Sa pe cruce. El menționează acest lucru mai întâi într-o conversație cu Nicodim, un fariseu și un conducător religios al iudeilor. Este minunat să-L vedem pe Hristos ca pe Unul care câștigă suflete, așa cum adesea ne este prezentat în mod special în această Evanghelie. El i-a explicat lui Nicodim că este necesară nașterea din nou, lucru pe care acest om sincer a avut dificultăți în a-l înțelege. Apoi Domnul i-a vorbit despre șarpele de aramă, pe care Moise l-a înălțat în pustie. Nicodim cunoștea cu siguranță foarte bine această întâmplare relatată în Numeri 21.4-8.

 

Israeliții fuseseră mușcați de șerpi, din cauza păcatului comis împotriva Domnului – o imagine sugestivă a stării păcătoase a omului și a puterii lui Satan asupra lui (Efeseni 2.1-3). Totuși, Dumnezeu a pregătit un remediu: un șarpe de aramă, înălțat pe o prăjină. În Biblie, arama vorbește despre judecata neînduplecată a lui Dumnezeu împotriva păcatului. Da, Satan a fost judecat la cruce; pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 3.8; Evrei 2.14; Ioan 16.11). Oricine dintre israeliți care privea la șarpele înălțat era vindecat și trăia. Aplicând această imagine la inima lui Nicodim, Domnul Isus a spus că înălțarea acestui șarpe de către Moise era o imagine a Lui Însuși, a Fiului Omului înălțat pe cruce. Toți cei care cred în El nu vor pieri, ci au viață eternă (Ioan 3.14,15).

 

B. Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțimea stătea acolo și privea, și împreună cu căpeteniile își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu!”.

Luca 23.35

Pe alții i-a mântuit…

 

Batjocoritorii nu au contenit să-L atace nici măcar atunci când L-au văzut răstignit pe cruce în dureri groaznice. Ei Îl ocărau și Îl insultau, cerându-I să Se salveze. Ei au spus: „Pe alții i-a mântuit …”. În timpul vieții Sale pe pământ, Domnul Isus a lucrat tot timpul pentru alții, fără să Se gândească la Sine. El „n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20.28).

 

Chinuitorii Domnului Isus au spus că „i-a mântuit” într-adevăr pe alții; au recunoscut că El a făcut multe minuni pentru a-i elibera pe bolnavi sau pe infirmi din situația lor neplăcută, că a adus la viață chiar și morți, dovedind astfel puterea Lui ca Fiu al lui Dumnezeu.

 

Putem să înțelegem mai bine sensul cuvântului „mântuit” dacă privim la opusul lui, care este „pierdut”. Problema principală a omului nu sunt limitările trupești; în Biblie, cuvântul „pierdut” se referă la starea morală a omului fără Dumnezeu și la soarta lui veșnică, depărtat de Dumnezeu, dacă moare fără iertarea păcatelor lui. Domnul Isus însă a rămas pe cruce, nu S-a dat înapoi și nu S-a mântuit pe Sine Însuși, pentru că Și-a dat acolo viața „ca răscumpărare pentru mulți”. De șase ori amintește apostolul Pavel în epistolele sale că Domnul Isus S-a dat pe Sine Însuși la moarte (Galateni 1.4; Galateni 2.20; Efeseni 5.2; Efeseni 5.25; 1 Timotei 2.5; Tit 2.14).

 

Citirea Bibliei: Hagai 1.1-15 · Marcu 11.12-19

 

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MOTIVUL PENTRU CARE TE MAI AFLI ÎNCĂ AICI – Fundația S.E.E.R. România

„…am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă.” (Geneza 32:30)

Biblia spune că: „Iacov a pus locului aceluia numele Peniel „căci” a zis el „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă.” Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă” (Geneza 32:30-31). Adevărul este că fără mâna protectoare a lui Dumnezeu peste viața ta, tu nu ai mai fi astăzi aici. Îți aduci aminte de vreo situație când unii prieteni (sau dușmani), de-ai tăi, nu au crezut că vei reuși? Însă Dumnezeu te-a vindecat, te-a salvat și te-a pus în locul în care te afli astăzi.

După ce Dumnezeu a isprăvit lupta cu Iacov, acesta a exclamat: „Am scăpat cu viață!” Și la fel ai scăpat și tu, nu-i așa? Și ai scăpat pentru că mai sunt lucrări și experiențe care vor mai veni în viața ta. Biblia spune că: „Dumnezeu… cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” (Romani 4:17). El dorește să aducă în viața ta lucruri care nu au mai existat. Lucruri bune! Să remarcăm ceva important în versetul următor: „Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor” (Geneza 32:24). Când Dumnezeu Se ocupă de tine în aspecte importante, El o face „unu-la-unu”, nu la grămadă. De fapt, când faci parte din mulțime se poate să nu Îi auzi vocea. „A rămâne singur cu Dumnezeu” îți poate crea teamă, pentru că masca și eul tău sunt date la o parte. Prima ta reacție ar putea fi să rămâi cu mulțimea, dar descoperi în scurt timp că oamenii nu pot calma neliniștea din sufletul tău. Acea neliniște este chemarea lui Dumnezeu de a Se întâlni cu tine!

Așadar, asemenea lui Iacov, nu-ți fie teamă să stai în prezența lui Dumnezeu!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 15:35-50

Cu ce va semăna trupul cel nou cu care credinciosul va fi îmbrăcat în glorie? (v. 35). Biblia nu ne satisface niciodată curiozitatea. „Nebunule” răspunde ea la toate eforturile imaginaţiei noastre (v. 36). Dacă vă prezint o sămânţă necunoscută, nu–mi veţi putea spune ce fel de plantă va răsări din ea. Tot aşa, nimic dintr–o omidă respingătoare şi decolorată nu ne lasă să ghicim fluturele care–şi va etala reflexiile în toate jocurile de lumină.

 

Pentru a putea asista însă la micile miracole ale germinării sau ale metamorfozei, este nevoie de moartea seminţei şi de somnul nimfei (comp. cu Ioan 12.24). Tot aşa, cel răscumpărat care „a adormit” va apărea înveşmântat într–un trup de înviere. Ce viitor extraordinar îi este rezervat acestui trup din ţărână, simplu înveliş al sufletului! El va învia „în neputrezire”: moartea nu mai are putere asupra lui; „în glorie” şi „în putere”: fără infirmităţi şi fără slăbiciune; „trup spiritual”: definitiv eliberat de carne şi de dorinţele ei, instrument perfect al Duhului Sfânt; în sfârşit, el va semăna cu cel al lui Hristos înviat. N-avem noi deja suficiente lămuriri preţioase despre starea noastră viitoare şi motive să–L glorificăm pe Dumnezeu încă de acum în trupul nostru? (cap. 6.14,20).

10 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și-I vor pune numele: … Domn al păcii.

Isaia 9.6

Domnul păcii a venit, însă n-a adus pacea. Toate tulburările și războaiele care existau înainte de venirea Sa au continuat și după aceea. De ce? Fiindcă El a fost respins de poporul Său. În cuvintele din parabolă, ei au spus: „Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi” (Luca 19.14). L-au încununat cu spini și L-au atârnat pe o cruce. Însă, prin moartea și învierea Sa, El a realizat ceva cu mult mai măreț decât aducerea păcii pe pământ. El a împlinit lucrarea de răscumpărare, prin care noi putem avea pace cu Dumnezeu, și, de asemenea, a așezat temelia pentru pacea care va domni în cele din urmă pe pământ. După ce a zdrobit puterea morții, El S-a întors în cer, unde S-a așezat pe tronul Tatălui Său. Acolo șade El acum, așteptând.

 

Între timp, aflați aici pe pământ, cu toții știm ce se întâmplă: războaie, violență, tulburare, suferință – orice afară de pace. Domnul păcii nu aduce acum pace pe pământ, însă știm din Cuvântul lui Dumnezeu că într-o zi va face acest lucru. Va aduce pace pe pământ, însă, pentru ca acest lucru să aibă loc, este nevoie de încă ceva. „Iată, un împărat va împărăți cu dreptate … Și lucrarea dreptății va fi pace” (Isaia 32.1,17). Această profeție își așteaptă încă împlinirea. Doar când va veni acest timp va fi pace pe pământ – pace în lume și între națiuni.

 

Cum va fi aceasta? Un Împărat va împărăți cu dreptate, iar acest Împărat este nimeni altul decât Domnul Isus Hristos. El va veni din cer și va prelua guvernarea acestei lumi. Toți cei care nu ascultă și toți cei care se împotrivesc autorității Lui vor fi nimiciți de pe pământ și va fi instituită o împărăție de o mie de ani în această lume. Acest timp însă este încă viitor și vor mai fi multe suferințe, dureri și conflicte, până când Domnul păcii va veni și va instaura pacea pe pământ.

 

S. Labelle

SĂMÂNȚA BUNĂ

Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare și la învățătura pe care o dai altora.

1 Timotei 4.13

Dumnezeu ni Se adresează personal

 

Când citim în Biblie cuvintele „Ci tu”, „Tu însă” sau „Dar tu”, cu siguranță ele ni se adresează personal.

 

„Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta” (Matei 6.3).

 

„Ci tu, când te rogi, intră în cămăruța ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti” (Matei 6.6).

 

„Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și urmărește dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea” (1 Timotei 6.11).

 

„Dar tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat, căci știi de la cine le-ai învățat” (2 Timotei 3.14).

 

„Dar tu fii treaz în toate, suferă relele, fă lucrarea unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba” (2 Timotei 4.5).

 

„Tu însă vorbește lucruri care se potrivesc cu învățătura sănătoasă” (Tit 2.1).

 

„Unul singur este Dătătorul legii și Judecătorul: Acela care are putere să mântuiască și să piardă. Dar tu cine ești să judeci pe aproapele tău?” (Iacov 4.12).

 

Citirea Bibliei: Ţefania 3.1-20 · Marcu 11.1-11

 

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU-I FACE LOC INVIDIEI! – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul este partea mea de moştenire…” (Psalmul 16:5)

Ai permis invidiei să pună stăpânire pe viața ta? Nu? Dar eviți anumite persoane din cauza succesului lor, sau le porți pică din același motiv? Nu? Dacă răspunsul tău este nu, dă slavă Domnului – pentru că Biblia ne învață că „pizma este putrezirea oaselor” (Proverbele 14:30), iar o altă versiune în limba engleză a Bibliei parafrazează acest verset în felul următor: „Gelozia este precum cancerul pentru oase.” Dacă îi critici constant pe oameni și tânjești după ce au ei, citește aceste cuvinte și gândește-te la ele cu atenție și într-o atitudine de rugăciune: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta…” (Ieremia 29:11-12).

În esență, invidia îi spune lui Dumnezeu: „Ai făcut o greșeală când m-ai creat așa. Eu vreau să fiu ca celălalt, și să am și eu ce are el!” Nu, Dumnezeu are o chemare și un destin doar pentru tine! Așadar, în loc să lași loc invidiei, fă ca ea să te motiveze să devii mai bun – persoana pe care o dorește Dumnezeu. Dacă te-ai angajat într-o luptă pierdută cu invidia, iată un tratament sigur din Cuvântul lui Dumnezeu, pe care trebuie să-l iei zilnic (Psalmul 16:5-9): „Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu. O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată. Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima. Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte”. Așa să-ți ajute Dumnezeu!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 15:20-34

Hristos înviat n–a făcut decât să–i devanseze pe credincioşii „adormiţi”. Ei vor învia la venirea Sa. Cât despre ceilalţi morţi, ei nu vor fi „aduşi la viaţă” decât mai târziu, pentru a se înfăţişa în faţa scaunului de judecată (Apocalipsa 20.12). Şi numai după aceea totul va fi definitiv supus lui Hristos. După care gândul se pierde în profunzimile eternităţii fericite în care Dumnezeu, în final, va fi totul în toţi (v. 28).

 

Închizând această paranteză glorioasă (v. 20‑28), apostolul arată cum faptul de a crede sau de a nu crede în viaţa viitoare determină comportamentul tuturor oamenilor ~ începând cu al său (v. 30‑32). Cât de mulţi astfel de nefericiţi există, a căror întreagă religie stă în aceste cuvinte: „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri” (v. 32)! Ei îşi închipuie că nu există nimic dincolo de mormânt, pentru a se putea scuza de bucuria fără frâu a scurtei lor existenţe, „ca animale din fire, fără raţiune” (2 Petru 2.12). Cu privire la creştin, credinţa sa ar trebui să-l ţină în stare de veghe, să–l ferească de a se asocia în companii periculoase, să-l împiedice să mănânce şi să bea cu beţivii acestei lumi (v. 33; Matei 24.49). Fie ca tovărăşia Domnului şi a alor Săi să ne fie suficientă până la întoarcerea Lui!