Mana Zilnica

Mana Zilnica

17 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu S-a arătat în trup, a fost îndreptățit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între națiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie.

1 Timotei 3.16


 

Acesta este secretul sau principiul întregii religii divine. Este „taina evlaviei”. Nimic nu-l poate aduce pe om înapoi la cunoașterea și închinarea către Dumnezeu, decât înțelegerea și credința în această taină, prin Duhul. Acesta este adevărul care formează și umple casa lui Dumnezeu.

 

Avem și noi, dragii mei, această Persoană înaintea ochilor, într-un mod viu și constant, de la început până la sfârșit? El a călătorit prin truda și durerile acestei vieți, a murit pe cruce, a înviat din inima pământului și S-a înălțat în cel mai înalt loc din cer. Ne aflăm și noi, în duh, pe același drum cu El? Și ca o altă întrebare pentru sufletele noastre, care ne poate smeri pe unii dintre noi din nou: suntem noi, în virtutea unei puteri vii și reale, împreună cu Domnul nostru în perioada prezentă a acestei călătorii tainice? Căci, în această lume, El este încă Hristosul lepădat. Oare cât de departe suntem noi în duh de El în această calitate? Îl înțelegem noi pe „acest sărac”; rămânem noi alături de El în toate încercările Lui? (Psalmul 41.1; Luca 22.28).

 

Isus n-a fost cineva în lume după învierea Sa mai mult decât fusese înainte să moară. Învierea n-a schimbat nimic în această privință. Lumea n-a însemnat mai mult pentru El după ce a înviat decât însemnase în zilele de dinainte, atunci când, așa cum știm, nu avea unde să-Și plece capul. El a părăsit lumea pentru a merge în cer, la fel cum mai înainte o părăsise ca să meargă la Calvar. Când S-a născut, ieslea din Betleem a fost cea care L-a primit; acum, înviat dintre morți, cerul este cel care-L primește. Ca născut în această lume, El Se prezentase pe Sine credinței și acceptului lui Israel: a fost însă refuzat. Ca înviat, Se prezintă din nou pe Sine Israelului prin apostoli, însă iarăși este respins. De aceea Isus este încă un străin aici, pe pământ. Vremea de acum este încă perioada lepădării Sale. A fost la fel de solitar pe drumul de la Ierusalim către Emaus, deși era Omul Înviat, așa cum fusese înainte pe drumul de la Betleem la Calvar. Dar, preaiubiții mei, ne-am alăturat noi oare Lui pe acest drum, într-un astfel de caracter?

 

J. G. Bellett


SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu este nicio deosebire; căci toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

Romani 3.22,23; 5.8


De origine aleasă

 

La un dineu oficial, unul dintre invitați s-a prezentat vecinului său de masă, un creștin credincios, și i-a vorbit acestuia despre tatăl său, care era administrator de district, apoi i-a menționat acestuia neamul nobil al mamei sale și a vorbit despre cei doi frați ai săi, unul bancher și altul chirurg. „Eu nu am strămoși notabili”, a răspuns credinciosul. „Tatăl meu și mama mea erau grădinari la un stăpân bun. Dar, într-o zi, mama mea s-a lăsat sedusă la un furt în care tatăl meu a fost complice. Au fost dați afară și au suferit consecințele greșelii lor. Dar nu numai atât. Am avut doi frați, dintre care unul l-a omorât pe celălalt într-un acces de furie… Dar, spuneți-mi, nu cumva suntem rudă până la urmă?”

 

Adam și Eva, precum și fiii lor, Cain și Abel, menționați în primele pagini ale Bibliei, sunt strămoșii și rudele noastre. Natura noastră este determinată de linia descendenței noastre. Fiecare dintre noi poartă în sine păcatul. Astfel, toți oamenii păcătuiesc și se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu. Deci toți oamenii vor avea parte de aceeași judecată a lui Dumnezeu.

 

Dar Dumnezeu este dragoste. El nu vrea să ne judece, El vrea să ne salveze – dacă vrem să-I apucăm mâna salvatoare.

 

Citirea Bibliei: Zaharia 4.1-14 · Marcu 12.35-44

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU POȚI FACE LUCRURI MARI PRIN RUGĂCIUNE! – Fundația S.E.E.R. România

„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)


În timp ce se afla în vacanță în Anglia, D.L. Moody a vizitat biserica din Londra care era moartă din punct de vedere spiritual. Pastorul l-a recunoscut și l-a rugat să predice la serviciul de dimineața. Moody a acceptat fără tragere de inimă. După cele întâmplate, i-a povestit unui prieten că adunarea a fost atât de inertă, încât a făcut eforturi serioase ca să-și termine predica. Mai târziu, și-a adus aminte că a promis să predice acolo și în acea seară, moment în care și-ar fi dorit să nu-și fi întrerupt planurile de vacanță. Moody și-a petrecut toată după-amiaza gândindu-se cu teamă la lucrurile ce aveau să se întâmple. Însă „în spatele scenei” se petrecea ceva de care Moody nu avea habar. După serviciul de dimineață, o membră mai în vârstă a bisericii a mers la sora sa invalidă ca să ia prânzul împreună și i-a povestit despre vizita lui Moody, care urma să vină și în acea seară. Ochii surorii sale s-au luminat și a exclamat: „Mă rog de multă vreme ca Dumnezeu să-l trimită pe Moody în Anglia! Lasă prânzul, surioară. Ne vom petrece după-amiaza postind și rugându-ne pentru serviciul din seara asta!” Când Moody a urcat la amvon în acea seară, a simțit un sentiment „puternic” al prezenței lui Dumnezeu umplând sala. A predicat cu înflăcărare, și când a lansat invitația ca oamenii să se întoarcă la Hristos și să-L urmeze, vreo 500 de oameni au răspuns!

Gândindu-se că au înțeles greșit, Moody i-a rugat să ia loc și le-a explicat din nou chemarea Evangheliei. Dar când a repetat invitația, aceleași 500 de persoane s-au ridicat în picioare ca să-L primească pe Hristos. Acea duminică a fost prima dintr-o serie de mari treziri spirituale care s-au petrecut în Anglia. Cine a contribuit la asta? Două femei în vârstă care au înțeles că biserica lor avea nevoie disperată de focul Duhului Sfânt! Ele au crezut promisiunea Duhului Sfânt: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”

Așadar, accesează astăzi puterea rugăciunii! Rugăciunile tale pot ajuta la aprinderea focului lui Dumnezeu, și pot face să se întâmple lucruri mărețe!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Corinteni 3:1-18


Oamenii judecau doctrina predicată de Pavel după umblarea corintenilor. Corintenii erau pentru apostol o scrisoare de recomandare vie sau, mai curând, cea a lui Hristos, al Cărui Nume fusese scris pe inimile lor. Toţi creştinii sunt scrisori ale lui Hristos, pe care Dumnezeu le adresează celor care nu citesc Biblia, pentru a le pune înaintea ochilor o evanghelie vie. Din nefericire, aceste scrisori sunt deseori pătate sau indescifrabile, în loc să poată fi cunoscute şi citite de toţi (v. 2). Să veghem deci ca peste feţele noastre să nu se aştearnă niciun văl care să împiedice să se vadă strălucirea noastră creştină: văl al grijilor, al egoismului, al mondenităţii.

Mai înainte de aceasta trebuie să nu fie însă niciun văl peste inimile noastre (v. 15: de exemplu, o conştiinţă rea), pentru a putea intercepta razele pe care avem să le primim de la Cel care este dragoste şi lumină. Ascundeţi un arbust sub o prelată sau sub un paravan şi el va rămâne plăpând. Expuneţi-l la soare şi la ploaie şi va creşte de la un anotimp la altul pentru a aduce roadele aşteptate. Aşa este şi cu sufletele noastre: ţinute în prezenţa lui Hristos, ele trec, datorită Lui, printro transformare treptată (dar inconştientă), din progres în progres, până ajung să se asemene perfecţiunii morale a Celui pe care noi Îl contemplăm în Cuvântul Său (v. 18).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: