16 Decembrie 2022
Iosafat s-a temut și și-a îndreptat fața să-L caute pe Domnul; și a vestit un post prin tot Iuda. Și Iuda s-a adunat să caute ajutor de la Domnul și chiar din toate cetățile lui Iuda au venit să-L caute pe Domnul.
2 Cronici 20.3,4
Lecții din viața lui Iosafat (5) – Ajutor la vreme de nevoie
Iosafat a auzit că cei din Amon, din Moab și din muntele Seir au ieșit la luptă împotriva lui. Prima reacție a lui a fost să se teamă. Am putea fi surprinși de faptul că împăratul s-a temut, însă aceasta este exact reacția pe care și noi o avem atunci când ne confruntăm cu vrăjmașul sufletelor noastre. Dacă ne încredem în noi înșine, în mijloacele, în puterea sau în logica noastră, nu ne vom simți slăbiciunea și nu vom căuta ajutor de la Dumnezeu. Teama l-a făcut pe împărat să-L caute pe Domnul și să vestească un post.
Mulți din Iuda s-au adunat și Iosafat „a stat în adunarea lui Iuda și a Ierusalimului, în casa Domnului”, și s-a rugat. Scurta sa rugăciune este foarte frumoasă și instructivă. Ea este bazată pe ceea ce Dumnezeu Însuși este și pe promisiunile Lui. El prezintă situația și cere intervenția Domnului, recunoscând că ei nu știau ce să facă și, de asemenea, că nu aveau nicio putere, și își încheie rugăciunea spunând: „dar ochii noștri sunt spre Tine” (2 Cronici 20.12).
Răspunsul n-a întârziat să vină: „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați înaintea acestei mari mulțimi, pentru că lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu” (versetul 15). Domnul Însuși avea să Se ocupe de această situație: „Nu voi veți avea de luptat cu această ocazie … stați și vedeți salvarea Domnului care este cu voi” (versetul 17). Iosafat s-a rugat cu credință și a primit răspunsul cu aceeași credință – s-a plecat cu fața la pământ înaintea Domnului și I s-a închinat. În ziua următoare, ei s-au bucurat de o mare izbăvire.
Acesta este un frumos exemplu al faptului că trebuie să ne îndreptăm către Dumnezeu atunci când ne confruntăm cu dificultăți și cu încercări. Acestea sunt ocazii în care Dumnezeul și Tatăl nostru dorește să-Și arate măreția, pentru ca noi să înțelegem că nu este nimeni care să ajute și să salveze așa cum o face El.
A. Leclerc
Și vă fac cunoscut, fraților, evanghelia pe care v-am vestit-o … prin care sunteți mântuiți, dacă țineți cu tărie cuvântul pe care vi l-am vestit ca evanghelie.
1 Corinteni 15.1,2
Nu a mai avut pe cine informa
Într-o iarnă grea, cu viscol năprasnic și cu nămeți greu de înfruntat, un tren își croia cu greu drumul. Într-un compartiment, o mamă strângea la piept un copilaș. Ea l-a rugat pe conductor să o anunțe unde este gara destinației ei, pentru a coborî. Acesta a asigurat-o că o va anunța și și-a continuat activitatea serviciului său. Un domn binevoitor din compartiment, auzind discuția, i-a spus femeii că el cunoaște foarte bine drumul, că știe stația, care ar fi prima după cea la care coboară el și că o poate informa el când va trebui să se pregătească. După un timp, trenul a oprit, domnul i-a spus femeii că el va coborî acolo, iar ea va trebui să se dea jos la următoarea oprire. Din nefericire, prima oprire a fost la un semnal de cale ferată în mijlocul câmpului, la care femeia a coborât cu copilul în brațe. Când a venit conductorul să anunțe stația, n-a avut pe cine informa, pentru că femeia coborâse mai devreme.
Întâmplarea ne arată cât de mare este pierderea când întâlnim astfel de „binevoitori”, care nu cunosc adevărul. Dacă în viața de toate zilele, astfel de oameni ne pot duce pe un drum greșit, cât de atenți trebuie să fim când este vorba despre mântuirea noastră! Învățăturile greșite ne întorc privirea de la Domnul Isus Hristos, care este Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, spre oameni, locuri, obiceiuri, anulând esențialul.
Citirea Bibliei: Zaharia 3.1-10 · Marcu 12.28-34
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU VEDE ÎN ASCUNS! – Fundația S.E.E.R. România
„Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:18)
Ai fost vreodată la un concert unde s-a folosit echipament audio-video de ultimă generație? Probabil ai fost puternic impresionat de imaginile și sunetele de toate felurile, intensitățile și nuanțele, iar la sfârșit ai plecat de acolo puternic marcat de performanțele uimitoare ale artiștilor. Dacă lucrurile „au mers ca pe roate”, probabil că nu te-ai gândit prea mult la tehnica de sunet și de lumini. De obicei le observăm doar atunci când echipamentul nu funcționează. Toate acestea reprezintă elementul „de plan secund”, oamenii care își fac datoria și îl fac pe artist să arate bine și să cânte excepțional. De obicei, laudele se îndreaptă spre cei aflați în lumina reflectoarelor. Aceasta este ordinea lucrurilor în împărăția omului. Dar Împărăția lui Dumnezeu funcționează după principiul „cei din urmă vor fi cei dintâi, şi cei dintâi vor fi cei din urmă…” (Matei 20:16). Domnul Isus a spus că atunci când postești, când te rogi și dăruiești fără a căuta recunoaștere, „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” Pe un vapor mare, numai căpitanul și o mână de ofițeri sunt vizibili pe punte. Dar echipajul de sub punte determină avansarea vaporului, în cea mai mare parte a călătoriei. Și în Biserica lui Hristos, „echipajul din camera motoarelor” desfășoară cea mai mare parte a lucrării: grupele de rugăciune, învățătorii de la Școala duminicală, echipele din administrație, diaconii, lucrătorii sociali, cei ce au grijă de bolnavi, slujitorii din închisori, sfătuitorii și consilierii… În timp ce persoanele cu un CV bogat primesc marea parte a laudelor, Dumnezeu promite recunoaștere și răsplată specială echipajului „de sub punte”! Dacă faci parte din el, într-o zi Îl vei auzi pe Dumnezeu făcând următorul anunț public: „Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.” (Luca 19:17). Toate celelalte vor păli, doar la o simplă comparație, atunci când se va întâmpla lucrul acesta!
de Jean Koechlin
2 Corinteni 2:1-17
Apostolul a întârziat să vină la Corint tocmai pentru ca prima lui epistolă să aibă timp să–şi facă efectul. Graţie lui Dumnezeu, lucrarea aşteptată se înfăptuise în conştiinţe, atât în adunare, cât şi în omul care trebuise să fie exclus. Dar în prezent corintenii erau pândiţi de un alt pericol: cel de a uita să arate har faţă de vinovatul pocăit. De la o indulgenţă condamnabilă, ei trecuseră la o asprime lipsită de dragoste. Satan este oricând gata să ne împingă de la o extremă la cealaltă. Mijloacele sale sunt variate pentru a-şi atinge ţelurile neschimbate: de a nimici mărturia legată de Hristos şi de a-i ţine pe oameni sub stăpânirea lui. El face uz chiar de glume despre el însuşi ~ atât de obişnuite în lume ~ pentru a–i face pe oameni să uite de urzelile lui de temut. Să fim deci în gardă împotriva oricărei nesocotinţe legate de diavol şi de puterea lui.
Apostolul, în neliniştea lui pentru corinteni, părăsise un frumos câmp de lucru, pentru a veni în întâmpinarea lui Tit care-i aducea veşti de la ei. Dar Pavel este consolat, gândindu–se că pretutindeni pe unde merge, răspândeşte „o mireasmă a lui Hristos” (v. 15). Acest parfum este el perceptibil pentru toţi cei care ne cunosc? Dar, mai presus de orice, pentru Dumnezeu?
Mana Zilnica 