Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

El este ispășire pentru păcatele noastre; dar nu numai pentru ale noastre, ci și pentru întreaga lume.

1 Ioan 2.2


 

Mulți s-au încurcat în acest verset și nu înțeleg de ce nu spune aici: «Pentru păcatele lumii». Ei susțin că așa ar trebui să scrie și afirmă că Domnul Isus este ispășirea pentru păcatele lumii. Însă aceasta este în contradicție cu ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu, iar răspunsul la astfel de întrebări îl avem chiar în această secțiune.

 

Cuvântul „ispășire” (gr. „hilasmos”), care este întrebuințat aici, înseamnă „îndurător”, „binevoitor”, „a arăta îndurare sau har”. Dar este o mare diferență între lume și noi, aceia care suntem copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu, pe baza sângelui care a fost dus în Locul Preasfânt, este îndurător față de fiecare om de pe pământ și El invită pe fiecare să se împace cu El.

 

Dar, având în vedere că Dumnezeu este îndurător față de oameni, se ridică întrebarea pe care o avem aici: poate fi El îndurător și față de păcatele lor?

 

Este cu totul clar – vreau să folosesc o imagine omenească – faptul că, dacă cineva vine la judecată pentru că a făcut ceva rău, judecătorul poate avea milă față de persoană, însă nu față de răul pe care l-a făcut acea persoană. Iar dacă judecătorul este drept, el trebuie să-l condamne pe cel vinovat, chiar dacă va ține cont de împrejurările în care s-au petrecut faptele. Dumnezeu este desăvârșit de drept, de aceea, cu privire la păcat, El nu poate trece nimic cu vederea: El trebuie să judece fiecare păcat.

 

Avem aici și cea de-a doua parte, partea omului: fiecare poate veni la Dumnezeu, iar Dumnezeu poate să-l primească pe orice om în prezența Sa – nu numai pentru că El este îndurător sau plin de har, ci și pentru că El poate fi îndurător cu fiecare și cu păcatele pe care el le-a făcut.

 

H. L. Heijkoop


SĂMÂNȚA BUNĂ

Oricine cere, primește; cine caută, găsește; și celui care bate, i se va deschide.

Luca 11.10


Farul avea și el ușa încuiată

 

Nu este plăcut să stai înaintea unei uși încuiate. Câteodată o ușă încuiată hotărăște între viață și moarte.

 

Așa s-a întâmplat în anul 1875 pe insula Borkum. Într-o noapte de decembrie, o furtună puternică a distrus un vapor care apoi s-a scufundat. Echipajul a încercat să se salveze prin înot, dar toți marinarii s-au înecat. Numai un băiat de 17 ani a ajuns la insulă. – Nimeni de pe insula Borkum nu observase naufragiul. Doar ulterior s-au văzut urmele băiatului în zăpada proaspăt căzută. Ajungând pe mal, băiatul s-a îndreptat spre casele înalte care străjuiau țărmul. A bătut la diferite uși, dar, deoarece dormitoarele se aflau pe partea cealaltă a caselor, nimeni nu l-a auzit. A încercat și la ușa mare a farului, dar și aceasta era încuiată. Fără putere și desigur înghețat de frig, s-a așezat pe treptele farului. Acolo a fost găsit în următoarea dimineață, dar mort.

 

Ce groaznic! „Salvat” și totuși „pierdut”, pentru că ușile au rămas încuiate! Isus Hristos ne spune: „bateți și vi se va deschide!” (Luca 11.9). Hristos nu lasă pe nimeni să stea înaintea ușilor încuiate!

 

Dar Biblia mai spune că Isus Însuși stă înaintea ușii inimii omului. Isus dorește să I se deschidă, să fie invitat și lăsat să intre. Cine Îl primește în inima și în viața lui are comuniune cu Însuși Fiul lui Dumnezeu.

 

Citirea Bibliei: Zaharia 2.1-13 · Marcu 12.18-27

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂRNICIA CREȘTINĂ! – Fundația S.E.E.R. România

„În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele…” (2 Corinteni 9:11)


Gândește-te cât ar fi de ridicol ca o companie de electricitate să genereze curent și apoi să-l stocheze. Clienții lor ar fi în întuneric și compania ar da faliment în scurt timp! Același principiu se aplică și finanțelor noastre, pentru că „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună… În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie…” (2 Corinteni 9:7-8,11). Unii oamenii refuză să dăruiască pentru că sunt lacomi, dar de cele mai multe ori nu dăruim în primul rând pentru că ne gândim că dacă noi nu ne îngrijim de propriile noastre nevoi și interese, nimeni nu o va face. Însă o astfel de gândire este lipsită de sens! Este ca și cum un fermier ar refuza să semene pentru următoarea recoltă pentru că îi este teamă să renunțe la semințe. Biblia ne spune: „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roduri din tot venitul tău…” (Proverbele 3:9). Oare ne spune înțeleptul Solomon acest lucru pentru că Dumnezeu este sărac și are nevoie de banii noștri? Nu! Dumnezeu dorește ca noi să semănăm în Împărăția Sa, pentru ca lucrarea și voia Lui să se împlinească pe pământ, și tu să ai parte de recoltă atunci când ai nevoie. Domnul Isus a spus că atunci când „căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui… toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (vezi Matei 6:33). Când devii un instrument al Împărăției lui Dumnezeu, „vei fi îmbogăţit în toate privinţele.” De fapt, când te gândești la banii tăi din perspectivă biblică, lucrul de care trebuie să te temi nu este că dăruiești prea mult, ci dimpotrivă: că semeni prea puțin!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Corinteni 16:10-24


Pavel nu obişnuia să spună „da” atunci când gândea „nu” (v. 17). Corintenii puteau să aibă încredere în el; nu avea gânduri ascunse şi făcuse dovada aceleiaşi sincerităţi prin faptele sale şi prin hotărârile vieţii de zi cu zi, că le vestise o evanghelie nefalsificată (vezi cap. 2.17 şi 4.2b). Cât de important este acest lucru! Dacă un copil al lui Dumnezeu are lipsuri în raport cu adevărul, atunci el îi expune pe cei care-l observă la a pune deopotrivă la îndoială şi Cuvântul căruia el îi este un martor atât de puţin sigur. Pavel arăta o cinste ireproşabilă atât în relaţiile cu lumea, cât şi cu creştinii (v. 12). Nu era el oare mesager al Celui care este „Amin. Martorul credincios şi adevărat”, Garantul că toate promisiunile lui Dumnezeu ser vor împlini(v. 20; Apocalipsa 3.14)?

 

Versetele 21 şi 22 ne amintesc trei aspecte ale darului Duhului Sfânt: prin El, Dumnezeu ne-a uns, adică ne-a consacrat pentru El şi ne-a făcut capabili să pătrundem în gândurile Sale; ne-a pecetluit, adică ne-a desemnat ca aparţinându-I Lui, şi ne-a dat arvuna bunurilor noastre cereşti, dândune deopotrivă o primă dovadă a realităţii lor şi oferindune posibilitatea să gustăm din ele chiar în prezent „în inimile noastre”.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: