Mana Zilnica

2 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.

Ioan 11.5

Taina dragostei divine este că ea îngăduie durerea, iar astfel, prin intermediul acestei dureri, suntem conduși către o cunoaștere mai profundă a dragostei lui Dumnezeu. Tatăl iubește pe Fiul, „totuși Domnului I-a plăcut să-L zdrobească; L-a supus suferinței” (Isaia 53.10). Și care a fost motivul? „Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).

Lazăr era bolnav, iar surorile lui au făcut ceea ce trebuia – l-au adus în rugăciune înaintea Domnului. Ele I-au trimis vorbă, spunând: „Doamne, iată, acela pe care-l iubești este bolnav” (Ioan 11.3). Dar când a auzit, Isus n-a răspuns în felul în care surorile ar fi dorit, ci „a rămas două zile în locul în care era” (versetul 6). Aceasta este taina dragostei divine. Durerea lor s-a adâncit atunci când Lazăr a murit, însă a fost un lucru temporar. Dragostea divină era la lucru, în deplin acord cu scopurile divine ale lui Dumnezeu pentru gloria Sa și pentru binecuvântarea lor deplină. Când Isus a sosit, Marta s-a plâns: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit” (versetul 21). El i-a spus: „Fratele tău va învia … Eu sunt învierea și viața” (versetele 23 și 25). Când Isus i-a văzut plângând, pe Maria și pe iudei, „a suspinat în duh și S-a tulburat în Sine”. Ajungând la mormânt, „Isus plângea”. Atunci iudeii au spus: „Iată cât îl iubea!” (verstele 33-36).

Putem conta întotdeauna pe dragostea și pe compasiunea Domnului Isus. După ce S-a rugat Tatălui, El a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” (versetul 43). Va veni ziua când „întâi vor învia cei morți în Hristos; apoi noi cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh” (1 Tesaloniceni 4.16,17). Să fim siguri că „nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici stăpâniri, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puteri, nici înălțime, nici adâncime, nici o altă creatură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 8.38,39).

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să caute pe Dumnezeu și, bâjbâind, să-L găsească, măcar că nu este departe de fiecare dintre noi. Căci în El avem viața, mișcarea și ființa.

Fapte 17.27,28

Prezența lui Dumnezeu

Un tânăr atras de aventură și-a propus să traverseze America de Nord cu bicicleta, din est spre vest. Țara întinsă îl tulbura și îl emoționa totodată. În timp ce se deplasa pe autostrăzile Canadei, lungi de sute de kilometri, întâlnind doar ici-colo câte o mașină, a fost cuprins de un sentiment puternic de singurătate. Din când în când era să cadă în depresie. Acolo însă, pe străzile singuratice, prin pădurile dese, a conștientizat pentru prima dată că există un Dumnezeu în cer. Nu știa de unde îi venise acel gând, pentru că acasă nu auzise nimic despre Dumnezeu, dar acum simțea prezența Lui și a început să vorbească cu Dumnezeu! Se ruga pentru prima dată în viața lui, iar Dumnezeu îl asculta.

În călătoria sa nu s-au întâmplat lucruri deosebite, dar tânărul a simțit ocrotirea lui Dumnezeu și ajutorul Său: în fiecare seară găsea undeva un acoperiș deasupra capului; când i s-a stricat bicicleta, a întâlnit oameni amabili care l-au ajutat. Se simțea oarecum sub paza lui Dumnezeu și în siguranță. Această experiență deosebită l-a marcat. Totuși au mai trecut câțiva ani până a înțeles că Dumnezeu nu vrea să-i dovedească bunătatea Sa doar pentru viața lui de pe pământ, ci vrea să-l salveze din starea lui și să-i dea viața veșnică. Dumnezeu l-a căutat tot timpul, a mers după el cu răbdare, până când tânărul s-a întors la El.

Citirea Bibliei: Iov 11.1-20 · Fapte 8.26-40

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM STAI CU FOAMEA SPIRITUALĂ? (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Necazul şi strâmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sunt desfătarea mea.” (Psalmul 119:143)

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru medicii pricepuți care știu să diagnosticheze bolile și să prescrie tratamente care vor aduce vindecare și sănătate. Dar iată ceva la care să te gândești: cum ar fi ca bolile noastre legate de stres să poată fi tratate prin meditație, la fel de bine ca prin medicație?

Psalmistul a scris: „Necazul şi strâmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sunt desfătarea mea. Învăţăturile Tale sunt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!… Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta.” (Psalmul 119:143-144, 165). Când există un dezechilibru chimic în corpul tău, el trebuie tratat prin medicamente, un regim alimentar diferit și exerciții zilnice. Însă atunci când sufletul îți este flămând până acolo că devine disfuncțional, el trebuie tratat cu Cuvântul lui Dumnezeu. Noi nu vorbim aici despre citirea fugitivă a câtorva versete înainte de-a ne începe ziua…. știm deja că fluturii zboară pe toate florile, dar numai albinele culeg mierea! Uneori trebuie să meditezi mult la un verset înainte de a-i sorbi dulceața; „să-ți întinzi mâinile spre el” și „să meditezi adânc” la el până prinde rădăcină și începe să crească în tine (vezi Psalmul 119:48).

Este nevoie de timp pentru a schimba trăsături de caracter imprimate adânc în ființa ta. Este posibil ca Dumnezeu să lucreze într-un anumit domeniu din viața ta mai multe săptămâni sau chiar luni. Obiceiurile și căile noi au nevoie de timp ca să se imprime în tine. Trebuie să recunoști lucrul acesta și să-L lași pe Dumnezeu să-ți descopere și să fixeze noile adevăruri în viața ta. Nu te păcăli singur, crezând că dacă citești un anumit adevăr biblic el va produce o schimbare instantanee. El trebuie aplicat zi de zi, și asta cere timp și meditație!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioan 12:20-36

În vechile morminte egiptene s–a găsit grâu vechi, de mii de ani, capabil încă să germineze. Dar, deşi s–a scurs mult timp şi deşi a fost conservat în vase foarte preţioase, acest grâu nu s–a putut înmulţi acolo. Ca să poată răsări spice încărcate de boabe asemănătoare cu sămânţa, trebuia ca aceasta să fie pusă în pământ, să fie sacrificată. Aceasta este imaginea pe care o foloseşte Isus pentru a vorbi despre moartea Lui. Dorinţa de a–L vedea, exprimată de greci, I–a purtat gândurile spre consecinţele minunate ale lucrării Sale de la cruce: binecuvântarea naţiunilor sub domnia universală a Fiului Omului; multe roade (v. 24b); judecarea lui Satan (v. 31); toţi oamenii atraşi la El Însuşi (v. 32). Prin faţa sufletului Său sfânt trece însă şi acest ceas încărcat de suferinţe. El Se îndreaptă către Dumnezeu, care–I răspunde din cer prin promisiunea învierea (v. 28).

Pentru poporul iudeu sosise amurgul. Lumina avea să dispară la orizont: Isus urma să–i părăsească (v. 35; Ieremia 13.16). Ziua de astăzi, o zi de har, este şi ea pe sfârşite. Se apropie clipa când nu va mai fi posibil să crezi (comp. cu v. 40). A fost pentru Isus un solemn „acum” (v. 27,31). Pentru noi, acum este timpul să credem în El.

1 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Sunteți păziți prin puterea lui Dumnezeu, prin credință.

1 Petru 1.5

Când spunem că Dumnezeu îi păzește pe ai Săi, ne întrebăm din ce cauză trebuie să facă El aceasta. Iată răspunsul: Pentru că au nevoie să fie păziți; altfel ar cădea.

Să presupunem că întâlnesc o persoană care a alunecat într-un păcat și eu i-aș spune: «Nu e nicio problemă; Dumnezeu rămâne credincios». Deși acesta este în mod abstract un adevăr, nu este tocmai ceea ce ar trebui să-i spun acestui om, ci mai degrabă ar trebui să-i trezesc conștiința. Pe de altă parte, știu că, dacă Dumnezeu nu m-ar păzi, aș putea cădea și eu oricând. N-am nici cea mai mică îndoială că Dumnezeu îi va păzi pe ai Săi până la capăt. Ei nu vor pieri nicidecum.

Înțelegem deci că avem nevoie să fim păziți și că trebuie să rămânem mereu dependenți, în fiecare clipă, de acest har; dar acest verset ne arată și că harul nu ne va lipsi niciodată. În felul acesta rămânem în dependență, ceea ce este un lucru nespus de binecuvântat. Credinciosul trebuie să învețe că este în întregime dependent, așa cum spune Domnul: „Despărțiți de Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15.5). Chiar dacă nu afirmă cu glas tare, omul gândește că este în stare să facă multe lucruri! De aceea trebuie să învățăm dependența și în același timp adevărul binecuvântat al credincioșiei lui Dumnezeu, care nu dă greș.

„Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință.” De ce prin credință? Deoarece credința face ca sufletul meu să înțeleagă dragostea Lui. Astfel, credința ne îndreaptă inima spre El, și nu spre noi înșine, într-un fel în care ne face să înțelegem și să prețuim ceea ce este Dumnezeu, Cel care lucrează în harul Său și care ne ține prin puterea Sa.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îmi înviorează sufletul.

Psalmul 23.3

Înviorarea din partea Domnului

Pastorul Wilhelm Busch (1897-1966) a relatat cum o cântare l-a ajutat odată să treacă peste o mare deprimare: „Mi-am început slujba într-o regiune unde totul părea mort din punct de vedere spiritual. Acolo unde evanghelia începea totuși să lucreze, se aprindeau și mai mari flăcările împotrivirilor. Pe lângă acestea, făceam și eu greșeli. În plus, pe atunci sufeream de dureri puternice de spate, pe care le puteam suporta doar când mergeam cu bicicleta. Eram obosit, deznădăjduit, descurajat. Într-o zi călduroasă de vară, în timp ce mă deplasam cu bicicleta, am auzit deodată o cântare dintr-o cârciumă. Curios fiind, am trecut cu bicicleta pe lângă fereastra deschisă și am încercat să deslușesc ce se întâmpla acolo. Într-un colț, câțiva tineri tocmai cântau:

O, de-ai putea tu crede, / Minuni mari ai vedea. / Întotdeauna Domnul / Cu drag te-ar ajuta.

Desigur, nimeni nu-i asculta pe cei care cântau – dar mie mi s-a părut că Domnul Însuși îmi vorbea și că dorea să mă învioreze prin această cântare. Mai târziu am regretat că nu le-am dat mâna celor care cântau acolo – poate și ei ar fi avut nevoie de o îmbărbătare în fața respingerii de care aveau parte”.

Fiecare verset din Biblie, indiferent dacă este cântat, rostit sau scris, transmite înviorare, mângâiere, îmbărbătare. Domnul nostru știe când, unde și cum înviorarea Sa își va atinge scopul. Să observăm cu atenție și astăzi dovezile dragostei și ale purtării Sale de grijă!

Citirea Bibliei: Iov 10.1-22 · Fapte 8.14-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM STAI CU FOAMEA SPIRITUALĂ? (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Căutaseră pe Domnul de bunăvoia lor şi-L găsiseră. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur.” (2 Cronici 15:15)

Înfometarea prelungită poate afecta sănătatea în mod serios. Îți pierzi capacitatea de a gândi limpede. Vederea ți se încețoșează. Îți slăbește puterea și nu mai ești productiv. Dar la fel stau lucrurile și în viața spirituală. Domnul Isus ne-a atenționat: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4). Ori, știind lucrul acesta, cum este posibil să nu ne facem timp să citim Biblia? Știm că este vital pentru sănătatea noastră spirituală, mentală și emoțională, și cu toate acestea, fie nu prea citim Cuvântul, fie o facem superficial. De ce oare?

1) Pentru că nu suntem motivați. Nu am experimentat bucuria care vine când descoperim noi înșine marile adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu. Ne complacem în această situație și ne mulțumim să primim hrana spirituală prin intermediul altora. Însă atunci când ești serios în studierea Bibliei, nu te vei mai mulțumi cu o cunoaștere de mâna a doua.

2) Pentru că nu știm cum s-o facem. Auzim o predică frumoasă și ne gândim: „De ce nu am văzut și eu asta?” Pentru că mulți învățători ai Cuvântului petrec multe ore studiind Sfânta Scriptură, dar noi nu!

3) Pentru că ne-am lenevit. Studiul biblic necesită autodisciplină. E nevoie de timp, efort, concentrare și perseverență. Niciun mare adevăr nu se găsește la suprafață; trebuie să sapi adânc. În Vechiul Testament, când poporul Israel a căutat „pe Domnul de bunăvoia lor, L-au găsit. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur.”

Să știi că Dumnezeu vrea și poate să facă același lucru și pentru tine.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioan 12:1-19

În acest tablou emoţionant, zugrăvit de primele trei versete (1-3), sunt figurate diferite aspecte ale închinării: prezenţa Domnului, comuniunea, mărturia, slujirea sfântă, lauda. Nu este vorba de o sărbătoare în cinstea lui Lazăr: Isus este centrul acestei adunări: Lui „I-au pregătit deci o cină”. Şi singurul titlu dat lui Lazăr pentru a fi la masă cu El era acela de mortul care a primit o viaţă nouă (cum este cazul tuturor celor răscumpăraţi). Acest om nu spune nimic, nu face nimic, ci pur şi simplu este aici viu, prezenţa lui fiind îndeajuns pentru a le aminti tuturor ceea ce a făcut Domnul pentru el. Marta slujeşte şi activitatea ei este aici în totul cum se cuvine (spre deosebire de Luca 10.40). De asemenea, Maria răspândeşte parfumul care este „de mare preţ” şi pentru inima Mântuitorului şi care umple casa, imagine a adorării exprimate în comun de răscumpăraţii recunoscători. Cel necredincios nu are decât dispreţ pentru o asemenea închinare şi, în fond, aceasta se întâmplă pentru că el onorează un alt dumnezeu: banul (v. 6).

În versetul 10 îl vedem pe Lazăr asociat cu Domnul Isus ca ţintă a urii oamenilor.

Apoi asistăm la intrarea solemnă a Împăratului lui Israel în cetatea Sa, Ierusalim, precedată de reputaţia atât de trecătoare pe care o dăduse marea Sa minune.