Mana Zilnica

20 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus le-a spus: „Veniți după Mine”.

Marcu 1.17

Petru și Andrei și-au lăsat de îndată năvoadele și L-au urmat pe Domnul. Iacov și Ioan, la rândul lor, au lăsat corabia și pe tatăl lor și L-au urmat pe Domnul. Levi, când a fost chemat, s-a ridicat, a lăsat toate și L-a urmat pe Domnul.

Pescuitul, deși un mijloc rezonabil de câștigare a existenței, probabil că nu-i făcuse bogați pe acești oameni. Știm din alte relatări din Evanghelii că acești oameni au lucrat nopți întregi fără să prindă nimic. Știm de asemenea că Petru avea o soție și deci avea responsabilități financiare pe care nu le putea ignora. Probabil că și alții aveau responsabilități asemănătoare. Știm că Levi avea o casă, unde L-a invitat pe Domnul la un mare ospăț. Totuși, vedem că toți L-au urmat pe Domnul atunci când El i-a chemat.

Ioan și Iacov și-au lăsat tatăl în corabie. Sunt legăturile noastre de familie prea puternice și ne împiedică să-L urmăm pe Domnul? Avem responsabilități față de familiile noastre, iar Biblia ne spune că cel care nu se îngrijește de familia sa este mai rău decât un necredincios. Însă, de cealaltă parte, Domnul a spus că cel care nu-L iubește mai mult decât pe tatăl, pe mama, pe fratele sau pe sora sa nu este vrednic de El.

De asemenea, Ioan și Iacov și-au părăsit corabia, iar Petru și Andrei și-au părăsit năvoadele. Sunt meseriile sau posesiunile noastre niște piedici în a-L urma pe Domnul? Levi a lăsat totul – poate chiar banii de pe masă – și a arătat prin ascultarea sa că pentru el chemarea Domnului era cea mai importantă. Sunt posesiunile noastre prea importante pentru noi? Sau avem datorii financiare atât de mari, încât suntem legați de mâini și de picioare? Sunt creditele noastre prea mari, astfel încât nu mai avem nicio libertate? Ce exemple minunate sunt acești cinci oameni pentru noi! Meditând la ele, să ne întrebăm dacă am răspuns așa cum trebuie chemării Domnului!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Domnul] l-a găsit într-un ținut deșert, într-o singurătate plină de urlete înfricoșătoare; l-a înconjurat, l-a îngrijit și l-a păzit ca pe lumina ochiului Lui.

Deuteronom 32.10

Purtare de grijă (1)

Într-una din călătoriile lui, un medic misionar care lucra printre indienii din deșertul Arizona a văzut de departe un tufiș. Dar, cu cât se apropia, se auzea tot mai clar un strigăt groaznic. S-a gândit că vreun animal sălbatic s-a prins într-o cursă. Când a ajuns în acel loc, a coborât din mașină, a luat arma și a mers spre tufișul mare și des.

Aproape ajunsese de cealaltă parte a tufișului când, spre surprinderea lui, a găsit… nu un animal prins într-o cursă, ci o femeie indiană care zăcea neajutorată pe pământ.

Femeia nu se putea mișca și avea dureri foarte mari. După o consultație scurtă, medicul a constatat că aproape nu mai era speranță pentru ea; cangrena acționa deja. I-a dat o injecție cu morfină pentru a-i ușura durerile, a învelit-o într-o pătură și a dus-o la mașină pentru a o transporta la spitalul misiunii.

Pe drum a încercat să afle de la acea femeie cum a ajuns în locul acela pustiu. – Ea fusese grav bolnavă și omul care o trata nu reușise „să alunge din ea demonul”. Atunci a aruncat-o departe, lăsând-o în voia sorții. Se afla acolo de patru zile fără mâncare și fără apă, ziua în căldura soarelui, iar noaptea în gerul cumplit, pentru că acel teritoriu se afla la mai mult de 2.000 de metri deasupra nivelului mării.

Citirea Bibliei: Geneza 11.1-26 · 2 Petru 1.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU FI ATOTȘTIUTOR! – Fundația S.E.E.R. România

„Omul înţelept își ascunde ştiinţa…” (Proverbele 12:23).

Îți este greu să te abții de la a oferi sfaturi pe care nimeni nu ți le-a solicitat? Folosești de obicei expresii precum: „trebuie” sau „nu trebuie”? Oamenii au tendința de a disprețui pe cineva care crede că știe ce e mai bun pentru ei. Chiar dacă ai impresia că ți-ai câștigat dreptul să ai un punct de vedere în viața cuiva, fă-o cu precauție.

Expresia: „te-ai gândit că…?” sună mult mai diplomatic și va fi acceptată mai ușor decât expresiile „trebuie” sau „nu trebuie.” Așa după cum scria un autor: „Chiar dacă ai multe informații și o anumită claritate a situației, uneori este prudent să nu spui nimic și să-i oferi celuilalt bucuria și satisfacția de a-ți explica.” Când ești „expert” în aproape orice domeniu, dai dovadă sigură de mândrie și devii respingător pentru Dumnezeu și pentru oameni.

Chiar și în cazul când ești genial, dar smerit, simpla ta prezență îi poate face pe cei cu stima de sine scăzută să se simtă stânjeniți și inferiori. Când manifești superioritate intelectuală, îi îndepărtezi pe oameni și îi stârnești să caute domenii de slăbiciune în viața ta pentru a-ți tăia aripile.

Dacă ai tendința de-a fi atotștiutor, trebuie să-ți analizezi în mod cinstit sufletul. Afișarea cunoștințelor tale este cumva o mască a nesiguranței? Tânjești după atenția și aprecierea altora, pentru că nu le primești din sursa pe care ți-o dorești?

Încearcă următoarele: ascultă atent, cere idei, împotrivește-te impulsului de a mustra și de a te angaja într-o dispută și limitează-ți opinia la unul sau două puncte. Vei fi surprins cât de rapid vor începe să se îmbunătățească relațiile tale. Oamenii se bucură de dialoguri, nu de monologuri, așa că trăiește aplicând acest principiu biblic care a trecut testul timpului: „Omul înţelept își ascunde ştiinţa…”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 45.21‑25; 46.1‑11

Capitolul 45 se încheie cu instrucţiunile privind Paştele, prima dintre cele trei mari sărbători anuale (Deuteronom 16). De atunci încolo, fiecare israelit va putea înţelege semnificaţia lui preţioasă şi va putea medita la Mielul lui Dumnezeu, al Cărui sânge l‑a pus la adăpost de judecată.

Cea de‑a doua sărbătoare, Cincizecimea, nu este amintită aici şi înţelegem motivul: ea priveşte Biserica, a cărei parte este cerească şi de aceea nu este cuprinsă în tabloul împărăţiei pământeşti.

În schimb, cea de‑a treia solemnitate este amintită, în versetul 25, şi este numită pur şi simplu „sărbătoare“. Este vorba de Sărbătoarea Corturilor, dar despre aceasta nu se spun multe lucruri, pentru că ea prefigurează mileniul, care urmează să vină.

În capitolul 46 sunt stabilite ceremoniile pentru zilele de sabat şi de lună nouă şi, de asemenea, îndatoririle căpeteniei legate de acestea.

Se poate să ne surprindă importanţa care se acordă acestei viziuni profetice şi acurateţea detaliilor ei. Dar, o spunem repetând, după ce a fost astfel dezonorat în Israel, este drept ca Dumnezeu să aştepte cu satisfacţie această închinare viitoare, prin care va fi, în sfârşit, glorificat pe pământ. Şi El vrea ca noi să ne bucurăm împreună cu El ca unii care deja Îi aducem laudă ca fiind poporul Său ceresc.

19 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.

Romani 5.1

Există trei lucruri prețioase care aparțin tuturor credincioșilor, fără excepție: suntem îndreptățiți prin credință, de aceea avem pace cu Dumnezeu, iar cheia pentru amândouă este Domnul nostru Isus Hristos. Pentru că cel credincios știe că este primit în Hristos, nu mai rămâne nimic între el și Dumnezeul cel sfânt decât lucrarea măreață și Persoana scumpă a Fiului lui Dumnezeu. Orice altceva este înlăturat pentru totdeauna. Acuzațiile unei conștiințe vinovate sunt reduse la tăcere, conștiința însăși este curățită, iar cel care odinioară era un păcătos ostil, vrednic de ură, a devenit acum un copil iubit al lui Dumnezeu, care nu mai poate fi împovărat vreodată de păcate, deoarece toate au fost purtate și îndepărtate. Ca urmare a acestui lucru, între Dumnezeu și credincios domnește o pace statornică. Nici amintirea păcatelor trecute, nici conștientizarea existenței păcatului în viața celui credincios, oricât de dureroase ar fi amândouă, nu pot clătina temelia pentru această pace. Ea este încheiată o dată pentru totdeauna prin Domnul nostru Isus Hristos, al Cărui sânge este pentru totdeauna înaintea ochilor lui Dumnezeu. Niciodată nu mai poate fi ridicată vreo întrebare cu privire la iertarea păcatelor noastre sau cu privire la primirea noastră înaintea lui Dumnezeu.

Trebuie să înțelegem diferența dintre expresiile „pace cu Dumnezeu” și „pacea lui Dumnezeu”. Prima, pacea cu Dumnezeu, este urmarea sau rezultatul îndreptățirii pe baza lucrării lui Hristos și de aceea este partea comună a tuturor credincioșilor adevărați și nu poate fi pierdută; a avea și a te bucura de cea de-a doua, de pacea lui Dumnezeu, depinde de măsura în care credinciosul se bucură în Domnul în orice timp și nu se îngrijorează, ci aduce înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune și cerere cu mulțumiri toate îngrijorările sale (Filipeni 4.4-9). Nu trebuie să confundăm starea practică a fiecărui suflet cu lucrarea lui Hristos, împlinită pentru noi și fără aportul nostru; pe cât de șovăielnică și de nestatornică ar putea fi prima, pe atât de sigură și de neschimbată este cea de-a doua.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Isus, văzându-le credința, a zis celui paralizat: „Copile, păcatele îți sunt iertate”. Unii dintre cărturari … se gândeau în inima lor: „Cum de vorbește Omul Acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele, decât numai Dumnezeu?”.

Marcu 2.5-7

Iertarea se primește prin credință

Pentru un om paralizat, cel mai important lucru este să se însănătoșească. Oare așa este? Domnul Isus a considerat altceva mult mai important și a spus: „Păcatele îți sunt iertate”. Imediat, cărturarii supărați au întrebat: „Cine poate să ierte păcatele, decât numai Dumnezeu?”.

Biblia ne spune că „orice nedreptate este păcat” (1 Ioan 5.17). „Orice nedreptate” se referă la tot ce este în contradicție cu Dumnezeu și cu voia Sa, iar El vede toate păcatele la fel, fie ele mari sau mici. Oricât ne-am sforța, nu putem să considerăm nici cel mai mic păcat comis ca fiind unul nefăcut, doar pentru că este foarte mic!

Există însă o cale de scăpare! Dumnezeu nu poate trece cu vederea păcatul, însă El îl poate ierta pe baza lucrării lui Isus Hristos! Cine crede în El ca Salvator al său știe că Hristos a murit pentru păcatele lui. Și, deoarece Hristos a înviat, acel om știe că păcatele lui sunt șterse. „Prin El vi se vestește iertarea păcatelor; și oricine crede este îndreptățit prin El …” (Fapte 13.38,39).

Numai Dumnezeu poate ierta păcatele! Și tocmai această putere Și-o asumă Domnul Isus aici pentru Sine, subliniind-o prin însănătoșirea acelui om paralizat.

Citirea Bibliei: Geneza 10.1-32 · 1 Petru 5.8-14

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-TI PĂSTREZI DIRECȚIA – SPRE CER – Fundația S.E.E.R. România

„Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:11)

Senatorul american Bill Nelson, s-a antrenat pentru a zbura într-o misiune de 6 zile, la bordul navetei spațiale Columbia, chiar înainte de dezastrul navetei spațiale Challenger (navetă spațială americană care s-a dezintegrat la 73 de secunde după decolare, în 28 ianuarie 1986). În cartea sa: „Mission” (Misiunea), el explică cât de dificil este să menții orbita corectă în spațiu. Acolo nu există forță de frecare, așa că astronautul poate întoarce singur acel uriaș satelit. Pentru a te menține pe orbita corespunzătoare, computerele de la bord fac mereu corecții de curs și de altitudine prin aprinderea unor mici rachete care fac ajustări imediate, în timp ce aparate mai mari ard combustibil pentru a face ajustări majore. Aceste rachete sunt cruciale, căci dacă nu se declanșează la momentul potrivit și în mod constant, vehiculul spațial poate devia de pe orbită și se poate prăbuși în spațiul cosmic sau se poate izbi de atmosfera pământului.

Fiecare dintre noi poate extrage o învățătură de aici. Lăsați de unii singuri, avem tendința să deviem de pe orbita noastră spirituală, devenind căldicei și indiferenți. Sau, mai rău: ajungem să cădem în păcat și în răzvrătire. Acesta este momentul în care rachetele rugăciunii și ale studiului biblic, „înflăcărate” în mod constant și consistent, ne ajută să rămânem pe calea bună și ne împiedică să ieșim de pe traseul spiritual. Studiul biblic și rugăciunea merg mână-n mână. Trebuie să te rogi înainte să citești Biblia și să Îi ceri lui Dumnezeu să te ajute s-o înțelegi. Și trebuie să te rogi după ce o citești, și să Îi ceri lui Dumnezeu să te ajute să aplici ceea ce ți-a spus. Asemenea mesajului unui iubit care este departe, așa este Biblia, scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru tine, iar rugăciunea este telefonul pe care îl iei în mână și prin care Îi răspunzi. De aceea este crucial să-ți păstrezi rugăciunea zilnică și studiul biblic, în drumul tău spre cer!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 45 : 1-17

„Darul ridicat” din versetul 1 este acea porţiune de teritoriu care va fi rezervată Domnului la împărţirea ţării. Aici vor locui preoţii (v. 4). Sunt apoi delimitate domeniile leviţilor, ale cetăţii şi ale căpeteniei, pentru că Dumnezeu veghează ca în Israel să nu mai fie asuprire şi nedreptate (comp. v. 9 cu cap. 46.18).

Acelaşi nume de „dar ridicat” se aplică şi pentru ofrandele pe care israeliţii le vor aduce Domnului, proporţional cu venitul ogoarelor şi al turmelor lor (comp. cu Levitic 27.30). Fiind creştini sub har, noi nu suntem constrânşi să dăm o cotă parte din ce avem, dar oare să ne facă aceasta să fim mai puţin zeloşi în a dărui pentru slujba Domnului?

Feluritele jertfe rânduite în Levitic se regăsesc în versetele 15-17. Arderea-de-tot ne aminteşte că Hristos S-a adus ca „jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă” (Efeseni 5.2). Darul de mâncare vorbeşte despre viaţa Lui de suferinţă şi de dăruire. Din jertfa de mulţumire noi ne putem hrăni cu Hristos, Cel care ne asigură toate binecuvântările şi în Numele Căruia ne închinăm. De asemenea, jertfa pentru păcat prezintă Victima sfântă trimisă de Dumnezeu pentru a face ispăşire pentru păcatele noastre (1 Ioan 2.2; 4.10).

18 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și eu am zis: „Vai, Doamne Dumnezeule, iată, eu nu știu să vorbesc, pentru că sunt un copil!”.

Ieremia 1.6

Nu este greu să ne identificăm cu Ieremia atunci când el s-a confruntat cu cerințele lui Dumnezeu asupra vieții sale. Scuzele sunt atât de naturale inimii omenești. Moise s-a scuzat spunând că nu poate vorbi bine, iar Ghedeon a spus că era cel mai mic din casa tatălui său. Pentru mulți dintre noi astăzi, scuza este că suntem prea ocupați.

Ieremia însă a spus: „Sunt un copil”. Este evident că el nu vorbea în mod literal, ci, gândindu-se la căpeteniile și la bătrânii din Israel, se considera a fi doar un copil. Într-un fel asemănător, în zilele noastre, frații tineri din adunare își pot spune: «Cum pot contribui eu în strângeri laolaltă, când sunt atâția frați mai în vârstă care cunosc mult mai multe decât mine? Dacă voi spune ceva greșit?».

Răspunsul Domnului către Ieremia ne oferă ajutor împotriva îndoielilor și întrebărilor noastre. Mai întâi, El îi spune tânărului profet că îl cunoștea înainte de a se fi născut, că îl pusese deoparte și că îl rânduise să fie profet al națiunilor. Mântuirea noastră își are izvorul în Dumnezeu, de aceea punerea în practică a ei, în ce privește acțiunile și mărturia noastră pentru El, are același izvor.

Apoi Domnul îi spune lui Ieremia că va pune în gura lui cuvintele pe care trebuia să le vorbească și că va fi cu el, pentru a-l elibera de cei care se împotriveau mesajului său. Dacă am depinde de propria noastră putere și de propriile noastre resurse, am fi cu totul îndreptățiți să ezităm, însă Domnul ne oferă tot ceea ce ne trebuie pentru lucrarea la care ne cheamă. De fapt, atunci când ne deschidem gura pentru a lăuda numele Său, pentru a-i încuraja pe cei credincioși sau pentru a le vorbi celor pierduți, El Însuși ne dă cuvintele potrivite, așa cum citim în Proverbe 16.1: „Răspunsul limbii este de la Domnul”.

În cele din urmă, Domnul i-a atins gura lui Ieremia. Trăim noi suficient de aproape de Domnul, pentru ca El să ne atingă gura?

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, … judecă gândurile și intențiile inimii.

Evrei 4.12

Citirea Bibliei îl conduce pe om la Dumnezeu

Imediat după ce primii creștini au ajuns în Japonia, câțiva preoți budiști s-au și întâlnit pentru a se sfătui cum ar putea opri răspândirea acestei noi religii. Unul dintre ei, pe nume Yohoi, a propus ca fiecare preot să studieze învățăturile acestei noi religii. El însuși a dat exemplu și și-a procurat chiar din aceeași zi Noul Testament.

Mai multe luni, Yohoi a studiat Noul Testament în amănunțime și a rămas de-a dreptul uimit de frumusețea literară a acestei cărți; apoi, pe deplin convins că era de origine divină și încântat de caracterul ei adevărat, nu i s-a mai putut împotrivi adevărului ei. A recunoscut că este un păcătos și că are nevoie de Hristos ca Salvator al său. A renunțat la slujba lui la templu și a citit mai departe în Noul Testament, înțelegând tot mai bine că Dumnezeu este sfânt, că judecă drept păcatele și că el, Yohoi, era pierdut.

Atunci a citit cuvintele Domnului Isus: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați”. O noapte întreagă a stat treaz, a cugetat la aceste cuvinte, gustând din plin sublimul acestei frânturi de verset: „… Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). Yohoi L-a recunoscut pe Isus ca Salvator și Domn al său.

Nu contează dacă cineva a crescut în creștinism, în budism sau în ateism – fiecare poate citi Biblia cum a citit-o Yohoi: în amănunțime și punând întrebări. Atunci Dumnezeu nu va rămâne dator: ne va da cu siguranță un răspuns!

Citirea Bibliei: Geneza 9.1-29 · 1 Petru 5.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MONITORIZEAZĂ PRIETENIILE COPIILOR TĂI! – Fundația S.E.E.R. România

„Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!” (Proverbele 1:10)

Dacă ai copii, trebuie să știi că nu vei avea niciodată o slujbă mai importantă în viață decât aceea de a fi părinte. Și câtă vreme copiii tăi locuiesc sub același acoperiș cu tine, ești responsabil pentru ei înaintea lui Dumnezeu. Având acest gând în minte, fă următoarele lucruri:

1) Vezi cine îți influențează cel mai mult copiii. Fiul sau fiica ta va gravita spre anumiți copii sau oameni dintr-o varietate de motive. Sunt cei cu care își petrec timpul. Își trimit mesaje, vorbesc cu ei la telefon, îi invită acasă, stau lângă ei în biserică și așa mai departe. E cu neputință să monitorizezi toate relațiile pe care le are copilul tău, dar trebuie să le cunoști pe cele care îl influențează cel mai mult.

2) Încearcă să-i cunoști prietenii apropiați. Observă modul în care vorbesc, cum se îmbracă, dacă dau dovadă de respect sau de lipsă de respect, cum se joacă și interacționează cu familia ta. Nu-ți fie teamă să le pui întrebări despre părinții lor, despre biserica unde merg și, dacă sunt destul de mari, despre relația lor cu Hristos.

3) Verifică unde dorm peste noapte. Dacă unul dintre copiii tăi este invitat acasă la un prieten sau la o prietenă, discută cu părinții acelui copil ca să afli detalii despre orice activitate care ar putea fi planificată în afara casei. Asigură-te că sunt supravegheați corespunzător. Spune-i copilului tău că dorești să dea dovadă de politețe și de respect, și roagă-l să te informeze dacă apare vreo problemă de orice fel.

4) Caută semnale de avertizare. Când copilul tău se întovărășește cu anturajul nepotrivit, probabil vei observa semne precum: indiferență față de lucrurile spirituale, un spirit sfidător pe față și atracție față de muzică, îmbrăcăminte și distracții cu care nu poți fi de acord.

„Nu este foarte solicitant?” – întrebi tu. Ba da, dar în același timp este protector și iubitor, față de copiii tăi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 44 : 15-31

Eleazar şi Itamar, fiii lui Aaron, au împărţit între ei preoţia după moartea fraţilor lor, Nadab şi Abihu (Numeri 3.4). Mai târziu, ramura din Itamar şi-a pierdut drepturile, din cauza corupţiei fiilor lui Eli şi a trădării lui Abiatar (1 Samuel 3.12,13; 1 Împăraţi 1.7,8; 2.27). De asemenea este scris că preoţii erau fiii lui Ţadoc, din familia lui Eleazar (1 Cronici 6.50‑53). Această numire în slujbă nu se va obţine prin capacităţi personale, ci exclusiv pe baza dreptului naşterii (Psalmul 87.5), aşa cum este astăzi pentru răscumpăraţii Domnului. În virtutea naşterii din nou, toţi au dreptul la frumosul titlu de preot.

Ca orice privilegiu însă, acest titlu atrage deopotrivă şi obligaţii. Preoţii au primit instrucţiuni amănunţite atât pentru împlinirea slujbei lor, cât şi pentru viaţa lor de familie (comp. cu Levitic 21). Ei vor trebui să vegheze în special la curăţie, aşa cum şi noi avem răspunderea de a ne ţine la adăpost faţă de întinare, pentru că, prin har, noi suntem „o preoţie sfântă”, menită să aducă „jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos” (1 Petru 2.5; vezi şi 1 Tesaloniceni 4.4).

17 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși preț de răscumpărare pentru toți, mărturia fiind dată la timpul ei.

1 Timotei 2.5,6

Singurul Mijlocitor, Omul Hristos Isus, este la fel de necesar pentru iudei ca și pentru națiuni – nici unii, nici ceilalți nu pot fi aduși la Dumnezeul adevărat, decât prin El. Era absolut esențial ca El să devină Om pentru ca noi să-L putem cunoaște cu adevărat pe Dumnezeul etern. El este acel Mijlocitor despre care a vorbit Iov – Acela care Își poate pune mâna peste Dumnezeu și peste om (Iov 9.33). În mod necesar există o barieră naturală de netrecut între Dumnezeu și om. Cum ar putea omul, o ființă limitată și pământească, să înțeleagă cine este Dumnezeul infinit, etern și atotcunoscător? De fapt, oamenii folosesc deseori acest argument pentru a anula gândul responsabilității față de Dumnezeu, însă un astfel de raționament este cu totul fals, deoarece Dumnezeu este un Dumnezeu care Se descoperă pe Sine. În Vechiul Testament, această descoperire a fost una parțială, deși progresivă, însă descoperirea este acum completă în Persoana Omului Hristos Isus. Întruparea Lui înseamnă mai mult decât a fi Mijlocitor, fiindcă El este descoperirea Dumnezeului etern într-o formă umană, însă faptul că El a devenit Mijlocitor este de asemenea vital, fiindcă doar prin El poate cineva să fie adus în contact cu Dumnezeul cel viu.

„S-a dat pe Sine Însuși preț de răscumpărare pentru toți.” Aceasta vorbește despre faptul că am fost eliberați prin intermediul substituirii. Omul s-a înstrăinat de Dumnezeu prin păcatul său, iar această problemă a trebuit rezolvată printr-un Mijlocitor, care să fie capabil să-i aducă pe oameni înapoi la Dumnezeu. El este la dispoziția tuturor, iar răscumpărarea este pe deplin suficientă pentru toți oamenii, însă, pentru a fi eficace, trebuie primită prin credința în Omul Hristos Isus, Fiul lui Dumnezeu.

Cuvintele „mărturia fiind dată la timpul ei” se referă la mărturia vestită acum, după ce diversele perioade prin care omul a fost pus la încercare s-au încheiat, dovedind că omul este iremediabil. Acum este timpul pentru descoperirea și mărturia singurului Mijlocitor – Domnul nostru Isus Hristos.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice; și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu.”

Ioan 6.68,69

La cine să ne ducem?

Ce este Isus Hristos pentru noi?

Isus este Salvatorul care a purtat păcatele noastre. Este Calea pe care putem veni la Dumnezeu Tatăl. Este Adevărul care ne arată totul în lumina divină. Este Viața pentru noi, cei care odinioară eram morți (Ioan 14.6). Este Lumina care ne luminează calea (Ioan 8.12). Este Bunul Păstor care ne conduce la pășuni (Ioan 10.11; Psalmul 23.2). Este Domnul căruia Îi slujim. Este Învățătorul care ne învață (Ioan 13.14). Este Pâinea cu care se satură sufletul nostru (Ioan 6.48). Este Izvorul din care curg putere și înviorare (Ieremia 17.13). Este Marele Preot milos, care ne poartă în slăbiciunile noastre (Evrei 4.15). Este Apărătorul credincios, care nu permite să rămânem pe căi greșite (Psalmul 68.5).

El este strălucirea slavei lui Dumnezeu și reprezentarea exactă a ființei Lui (Evrei 1.3); prin El cunoaștem dragostea lui Dumnezeu, inima Sa plină de har și de îndurare. Să ne întrebăm și noi precum Petru odinioară: „Doamne, la cine să ne ducem?”. Doar lângă El ne putem odihni și doar El ne poate păzi și înviora. El este Înțelepciunea.

Pe urmele acestui glorios Mântuitor dorim să pășim și să-L privim așa cum ni-L descrie Biblia.

Citirea Bibliei: Geneza 8.6-22 · 1 Petru 4.12-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-I AJUȚI PE CEI RĂNIȚI SUFLETEȘTE – Fundația S.E.E.R. România

„Cuvintele unui înţelept sunt plăcute…” (Eclesiastul 10:12).

Faci parte dintre persoanele extrem de sensibile, și care se simt imediat rănite? Îi rănești pe cei din jurul tău fără intenție?

Dacă da, pot exista trei cauze:

1) Dăm glas propriei noastre suferințe. Scriitorul german Hermann Hesse (laureat Nobel) ne-a lăsat următoarele cuvinte: „Dacă urăști pe cineva, urăști ceva din acea persoană care se regăsește în tine însuți. Ce nu face parte din noi înșine nu ne deranjează.” Ne este util să nu uităm că oamenii răbufnesc adesea ca reacție la ceea ce se întâmplă înlăuntrul lor.

2) Când suferim, suntem țâfnoși. Să ne imaginăm că ne-a intrat o așchie în deget, noi o ignorăm, iar degetul se infectează. Cineva încearcă să ne-o scoată și noi urlăm la acea persoană: „Mă doare!” Cu toate acestea, problema reală este așchia pe care am trecut-o cu vederea și nu persoana care încearcă să ne ajute. Oamenii care suferă reacționează peste măsură, exagerează… și de asemenea au o influență exagerată. Consilierii care se ocupă de familii aflate în criză spun că din punct de vedere emoțional, unul dintre soți „vomită”, iar celălalt „face curat.” De obicei, cel ce suferă cel mai tare provoacă cel mai mare rău.

3) Avem nevoie de timp ca să ne revenim dintr-o durere. Reparațiile rapide nu dau rezultate. Cea mai mare dovadă de bunătate pe care o putem arăta cuiva care suferă este să-i arătăm că ne pasă. Și dacă dorește, să-l ajutăm să-și rezolve problema și să depășească durerea. Uneori putem obține lucruri bune din situații neplăcute. O firmă de salubritate care avea în grijă canalizarea de sub străzile unui oraș a găsit șaizeci și unu de inele cu diamant, numeroase monede vechi și tacâmuri de argint. Vedeți, munca era tare neplăcută – dar muncitorii au putut să păstreze lucrurile valoroase pe care le-au găsit. S-ar putea să te confrunți cu situații extrem de neplăcute, dar în acest proces, tu poți descoperi lucruri prețioase despre care nici nu știai că există… și după toată strădania ta, poți să te alegi și cu o relație de prietenie extraordinară!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 44 : 1-14

Cu excepţia căpeteniei (care va fi un fel de vice–împărat, reprezentant al lui Hristos pe pământul supus şi binecuvântat), nimeni nu se va mai servi de poarta pe care a intrat gloria Domnului. Încă o deosebire faţă de creştin! Acesta are intrare liberă în locurile cereşti, unde Se află Mântuitorul lui, pe aceeaşi cale a învierii.

Ezechiel contemplă gloria care umple templul şi cade cu faţa la pământ, ca la început (cap. 1.28). Atunci Domnul îi explică ce obligaţii ale sfinţeniei reclamă prezenţa Sa. Niciun străin nu va putea intra în templul Său; de aici, necesitatea ca porţile să fie păzite. Domnul a desemnat gărzi (v. 11); acestea vor fi în camerele din interiorul fiecărei porţi şi vor controla identitatea tuturor celor care vor dori să intre. Aceste funcţii vor reveni leviţilor; ei fuseseră „o piatră de poticnire pentru fiii poporului lor, slujind în faţa idolilor lor” (v. 12; Maleahi 2.8,9). Prin îndurarea lui Dumnezeu, ei vor primi o nouă misiune, însă de o mai mică însemnătate faţă de odinioară. Ce lecţie pentru noi! Necredincioşia noastră are consecinţe inevitabile nu atât pentru slujbă, cât pentru noi ca persoane; în ce priveşte slujba, ea poate să ne priveze de o parte a lucrării noastre, în favoarea altor lucrători mai credincioşi.

16 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Pe învingător îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului Meu și nu va mai ieși afară nicidecum; și voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu și numele cetății Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care coboară din cer, de la Dumnezeul Meu, și Numele Meu cel nou.

Apocalipsa 3.12

Promisiunile făcute biruitorilor (11) – O cetate nouă și un nume nou

Această promisiune este o continuare a celei precedente, făcută aceleiași adunări, a cărei mărturie credincioasă față de numele lui Hristos pe pământ va fi răsplătită în cer. Într-un anume fel, aceste promisiuni sunt dificil de înțeles, iar aceasta pentru că acum „vedem neclar, ca prin geam întunecat, dar atunci, față către față” (1 Corinteni 13.12). Ni se oferă, cu privire la cer, exact atâta informație cât avem nevoie pentru ca inima noastră să fie umplută cu bucurie și cu speranță, însă înțelegerea noastră este împiedicată de starea în care încă ne aflăm (2 Corinteni 12.2-4). Nu ni se spun niciodată lucruri despre cer doar pentru a satisface curiozitatea minții noastre, ci pentru ca inima noastră să fie întărită și hotărâtă.

Datorită faptului că biruitorii au mărturisit numele lui Hristos pe pământ (1 Ioan 5.5), ei vor avea înscrise pe ei în glorie numele lui Dumnezeu și numele lui Hristos. Este minunat să vedem aici asocierea numelui lui Hristos cu cel al lui Dumnezeu – o dovadă clară că El este Dumnezeu și că este egal cu Tatăl. Accentul pus pe cuvântul „Meu” în acest pasaj arată gloria lui Hristos «în relația Lui cu Dumnezeu și cu Adunarea în manifestarea ei publică în glorie, ca locuință a lui Dumnezeu, și în relație cu starea Sa personală glorificată, ca Om la dreapta lui Dumnezeu» (E. Dennett).

Cetatea lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, este menționată aici – biruitorul are o speranță cerească, o cetate „care are temelii, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11.10). Este un fapt bine cunoscut că toate religiile majore ale acestei lumi sunt asociate cu o cetate de pe pământ – au un «cartier general» pământesc. Credinciosul însă nu are o cetate statornică aici, ci este în căutarea celei viitoare (Evrei 13.14). Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru harul Său și pentru speranța noastră cerească!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit!

Fapte 16.31

Ultimul erou al Titanicului (4)

În anul 1912, John Harper a fost invitat să vorbească despre Isus Hristos în Chicago. El nu a ezitat să ia asupra lui oboseala lungii călătorii, în care l-a însoțit și fiica lui, Nana.

John Harper a știut, cu siguranță, că în acea noapte nenumărați pasageri își vor găsi moartea sigură în oceanul înghețat. Neobosit i-a ajutat pe călătorii înfrigurați și temători să urce în bărcile de salvare.

Vaporul Titanic stătea liniștit și bine iluminat pe apă. Rachetele de alarmă care se lansau arătau ca un foc de artificii. Era o noapte liniștită, cu cer înstelat. Prora vaporului s-a umplut foarte încet cu apă și s-a cufundat mai adânc. Călătorii descurajați au urcat în pupa vaporului care s-a înălțat pentru câteva minute deasupra apei. După aceea, Titanicul s-a rupt în două. Prora a fost trasă în adânc, în timp ce pupa s-a ridicat aproape vertical și apoi s-a prăbușit în valurile negre. John Harper a căzut de pe punte în apa înghețată. Era înconjurat de oameni care țipau. Un bărbat de lângă el s-a agățat de o scândură. „Sunteți mântuit?”, l-a întrebat Harper. – „Nu.” – „Credeți în Domnul Isus Hristos!” După o clipă cei doi au fost îndepărtați unul de celălalt. Când bărbatul a ajuns încă o dată în apropierea lui, Harper i-a spus înainte de a se scufunda: „Credeți în Domnul Isus Hristos, și veți fi mântuit!”.

Acel bărbat, căruia John Harper i-a vorbit ultima oară, a fost salvat din apa înghețată. El a povestit ulterior: „Nu am putut să uit ce mi-a spus Harper și așa am ajuns la credința salvatoare în Isus Hristos”.

Citirea Bibliei: Geneza 7.17-8.5 · 1 Petru 4.7-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ SĂ FII PLIN DE TACT! – Fundația S.E.E.R. România

„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare…” (Coloseni 4:6).

Dacă ai obiceiul de-a „împroșca cu noroi” pe cineva, sau de-a „bate apa-n piuă”, iată un remediu biblic. „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” (v. 6) Să remarcăm un lucru: ca să vorbești în mod eficient, tu trebuie să fii „plin de har” în interacțiunile tale cu ceilalți. Și dacă onestitatea este întotdeauna cea mai bună politică, să spui orice vrei nu este o opțiune. Una dintre cele mai importante competențe pe care le poți dezvolta este abilitatea de a te confrunta cu alții cu tact și cu sensibilitate, atunci când te găsești într-o situație dificilă. Ai putea crede că manifestarea bunătății vine cu ușurință la cei care susțin că sunt umpluți de Duhul lui Dumnezeu, însă dovezile arată exact opusul. Noi avem tendința de a perpetua stilul de comunicare al familiei în care am crescut.

S-ar putea să spui: „Dar uneori trebuie să fii brutal de onest!” Extinderea harului și faptul de a fi sincer nu se exclud reciproc. Poți învăța să spui adevărul cu tact. Biblia ne spune: „căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.” (Ioan 1:17). Domnul Isus nu a îngăduit niciodată ca politețea și bunătatea să-L împiedice să spună adevărul, însă nu a făcut-o niciodată într-un spirit de răutate. Nici tu nu trebuie s-o faci! Uneori susținem că „spunem adevărul în dragoste” (vezi Efeseni 4:15), când de fapt adevărul este că lucrurile ce sălășluiesc cu adevărat în inima noastră sunt: mânia, frustrarea, dezamăgirea și răzbunarea.

Care este remediul pentru a fi plin de tact? Înainte de a vorbi, stai o clipă, revizuiește-ți cuvintele în minte și încearcă să evaluezi impactul lor. Apoi alege să stai la dispoziția călăuzirii Duhului Sfânt. Făcând astfel, vei reuși să-ți dezvolți o disciplină emoțională pentru a înăbuși remarcile lipsite de tact.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 43: 13-27

Capitolul 41 menţiona altarul de lemn aflat în interiorul casei. Acum ne este prezentat altarul pentru jertfe aşezat în mijlocul curţii interioare; avem descrierea lui, dimensiunile lui, precum şi instrucţiunile privind slujirea.

Mulţi se miră când regăsesc amintite jertfele şi în templul viitor, crezând că aceasta este în contradicţie cu deplinătatea suficienţei lucrării lui Hristos. Într-adevăr, epistola către Evrei afirmă că este imposibil ca sângele taurilor şi al ţapilor să înlăture păcatele, de aceea Isus Se prezintă aducând „o dată pentru totdeauna, o singură jertfă pentru păcate” (Evrei 10.1).

Aici nu este vorba de o întoarcere în trecut; lucrarea desăvârşită a Domnului de la cruce va fi baza binecuvântării lui Israel tot aşa cum a asigurat-o şi pe cea a Bisericii (Psalmul 22.23). Putem deci înţelege că, în loc să fie o „amintire de păcate” (Evrei 10.3), ca odinioară, jertfele arse pe acel altar vor comemora lucrarea lui Hristos de la cruce. Această amintire vizibilă, necesară inimii uituce a omului, va fi, pentru Israelul lui Dumnezeu şi pentru poporul care se va naşte în timpul împărăţiei, ceea ce, într-o oarecare măsură, este astăzi Cina pentru creştini (Psalmul 22.31).

15 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Orice femeie care se roagă sau profețește cu capul neacoperit își dezonorează capul … De aceea, din cauza îngerilor, femeia trebuie să aibă un semn de autoritate pe capul ei.

1 Corinteni 11.5,10

Apostolul Pavel ne învață în 1 Corinteni 11.10 că femeile trebuie să-și acopere capul din cauza îngerilor. Ce vrea el să spună? Efeseni 3.10 ne spune că îngerii privesc la Adunare și învață ce înseamnă înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu – „pentru ca înțelepciunea atât de felurită a lui Dumnezeu să fie făcută cunoscut acum, prin Adunare, stăpânirilor și autorităților în cele cerești”. Aceste stăpâniri și autorități sunt îngerii lui Dumnezeu (Coloseni 1.16; 1 Petru 3.22). Ceea ce Domnul lucrează prin Adunare arată îngerilor cât de înțelept este El.

Petru ne spune că îngerii doresc să privească la ceea ce Dumnezeu lucrează (1 Petru 1.12). Ei sunt captivați de ceea ce Dumnezeu face și doresc să vadă cât mai mult din aceasta. Potrivit cu aceste versete, îngerii privesc la închinarea noastră. Ei văd cum cei care mai înainte au fost vrăjmași ai lui Dumnezeu se închină acum, fiindcă sunt iertați și răscumpărați. Ei îi văd pe cei dintre iudei și pe cei dintre națiuni închinându-se împreună, ca mădulare unii altora, într-o unitate deplină. Ei văd bărbați și femei închinându-se împreună ca fiind egali.

De altă parte, prin acoperirea capului, femeile arată tuturor celor prezenți că poziția lor, ca femei, este de asemenea răscumpărată. Ele nu mai sunt în poziția de împotrivire, dorind să uzurpe poziția de autoritate a bărbatului (Geneza 3.16). Acum ele sunt mulțumite cu rolul pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru ele în Geneza 2. Bărbații, de asemenea, prin faptul că au capul descoperit arată că își vor exercita autoritatea potrivit cu rolul atribuit lor. Acest rol nu mai este acela de a domina (Geneza 3.16), nici acela de a sta pasivi, cum a făcut primul Adam. Poziția lor de bărbați a fost de asemenea răscumpărată.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.

Efeseni 2.8

Ultimul erou al Titanicului (3)

Cine a fost acest bărbat ciudat, care în fața morții și-a dăruit vesta de salvare și, ca o stâncă în furtună, i-a încurajat pe oameni și le-a arătat, în ultimul moment și în dificultatea cea mai mare, calea spre salvarea veșnică?

John Harper s-a născut în 1872 în Scoția. Părinții lui credeau în Domnul Isus. La vârsta de 14 ani, John L-a primit pe Isus ca Mântuitor și Domn al său. Patru ani mai târziu, Harper a înțeles foarte bine ce făcuse Dumnezeu pentru el și că toți oamenii, indiferent că se străduiau să trăiască nobil și corect sau că păcătuiau conștient, nu puteau ajunge la Dumnezeu. Numai prin har puteau obține salvare. Lucrarea Domnului Isus Hristos este singura cale spre Dumnezeu!

Acest mesaj l-a mișcat atât de mult pe John Harper, încât din acea zi nu a încetat să le spună oamenilor despre Isus. Aceasta se întâmpla în 1890. Fratele său își amintea: „Am fost invitat odată să predic în biserica unde slujea John. În timp ce eu vorbeam, John s-a retras într-o cameră alăturată. După ce predica s-a terminat, l-am găsit pe fratele meu acolo, pe genunchi, în rugăciune către Domnul său. Apoi am mers împreună prin încăperea care se golise între timp. John se oprea la fiecare rând și se ruga pentru cei care veneau la slujbe. O mare parte a nopții și-o petrecea în rugăciune”.

Citirea Bibliei: Geneza 7.1-16 · 1 Petru 4.1-6

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII PREGĂTIT PENTRU „IARNĂ”! – Fundația S.E.E.R. România

„Ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” (Matei 7:25).

Știai că înainte să ningă, anumite specii de conifere își retractează crengile pentru ca greutatea zăpezii (pe care vor fi nevoite s-o susțină) să se reducă? Această reacție de retractare este „programată” în crengile lor. Dumnezeu a făcut ca acești copaci să anticipeze problema înainte să apară, reducând riscul de a se rupe în timpul furtunilor de zăpadă.

Și tu trebuie să faci același lucru în căsnicia ta. Nu ai cum să eviți problemele și crizele, dar te poți pregăti pentru apariția lor. Majoritatea momentelor de stres din familiile noastre sunt obișnuite, și de aceea ele sunt previzibile.

Psihologul creștin Dr. James Dobson, scria: „Unul dintre bunii mei prieteni a petrecut o bună bucată de timp, cu soția sa, pregătindu-se pentru clipa în care copiii lor aveau să plece de acasă după ce vor crește. Discutau adesea despre „cuibul gol” și despre moduri în care prietenii lor au gestionat aceeași situație. Au citit cărți despre acea etapă a vieții și au aplicat ce au auzit la situația lor. Prin urmare, tranziția lor spre cuibul gol a fost lină. Peste fiecare căsnicie va cădea omătul, vor sufla viscole și se vor năpusti furtuni.”

Dar iată trei moduri în care te poți pregăti ca să le faci față:

1) Să vă împărtășiți planuri în afara educației parentale față de care sunteți amândoi angajați.

2) Să vă împărtășiți sentimentele și nevoile și să le întăriți.

3) Să petreceți timp împreună, în rugăciune, în fiecare zi. Știai că 90% din familiile creștine nu se roagă împreună? Trist, nu-i așa? Dar tu asigură-te că faci parte dintre cei 10% care o fac. Doamne, ajută-ne!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 43: 1-12

Templul viitor a fost vizitat şi măsurat pe toate direcţiile. Deşi este încheiat şi despărţit de tot ceea ce este profan, totuşi duce lipsă de însuşi argumentul existenţei sale: prezenţa lui Dumnezeu. Dar, ca în ziua inaugurării templului lui Solomon, minunatul eveniment se produce: gloria lui Dumnezeu (pe care profetul, în cap. 11, o văzuse părăsind templul) revine să locuiască în casă. Iat–o că apare venind din Răsărit, după atâtea secole de absenţă! Şi această revenire este însoţită de o nepreţuită promisiune: „Voi locui în mijlocul fiilor lui Israel pentru totdeauna” (v. 7 şi 9).

Profetul, santinelă vigilentă, nu primeşte această viziune doar pentru el însuşi, căci Dumnezeu îl invită „să arate” casa şi planul ei şi fiilor poporului său (v. 10). Şi, lucru deosebit de surprinzător, cel dintâi efect produs asupra lor va fi nu uimirea, nici încântarea, ci ruşinarea! Iar numai după ce această smerire va fi avut loc, Ezechiel le va putea face cunoscut toate detaliile templului celui nou (v. 11). Să reţinem acest principiu adevărat şi de o importanţă capitală în toate timpurile: Domnul ne descoperă gândurile Sale numai după ce noi ne–am judecat inimile.

14 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau adesea unul cu altul … și se gândeau la Numele Lui.

Maleahi 3.16

În Maleahi găsim imaginea tristă a stării morale a lui Israel: închinarea publică la Dumnezeu căzuse într-un dispreț complet; altarul Său era batjocorit; slujirea Lui era disprețuită; în ce-i privește pe preoți, banii erau totul pentru ei; cât despre popor, totul devenise o plictiseală, o formalitate goală, o rutină lipsită de orice conținut; nimeni nu avea inimă pentru Dumnezeu, ci doar pentru câștig; o jertfă plină de cusururi era socotită potrivită pentru altarul lui Dumnezeu. Aceasta era starea lamentabilă de lucruri din zilele lui Maleahi, iar inima simte o tristețe de nedescris meditând la aceasta.

Însă – mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! – există și o altă latură a acestei imagini. Se aflau acolo câteva excepții minunate de la această regulă tristă, câteva lumini minunate, care contrastau cu fondul întunecat. Este cu totul mângâietor ca, în mijlocul acestei stări de corupție, de răceală, de sterilitate și de lipsă de inimă, să citim cuvinte ca acestea: „Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau adesea unul cu altul; și Domnul a luat aminte și a ascultat; și o carte de aducere-aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei care se temeau de Domnul și se gândeau la Numele Lui”.

Ce minunat este să contemplăm la această rămășiță aflată în mijlocul ruinei morale! Nu vedem la ea nicio pretenție, nicio încercare de a instaura ceva, niciun efort de a restabili acea dispensație falimentară și nicio manifestare a unei pretinse puteri. Ea doar își simțea slăbiciunea și privea la Domnul. Acesta este secretul pentru adevărata putere. Niciodată nu trebuie să ne temem să conștientizăm pe deplin propria slăbiciune. Lucrul de care trebuie să ne temem și de care să fugim este puterea închipuită, care impresionează omul natural. „Când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12.10) – iată regula dintotdeauna pentru poporul lui Dumnezeu! Ne putem întotdeauna baza pe Dumnezeu. Iată un principiu măreț și prețios: oricare ar fi starea Bisericii mărturisitoare, credința individuală se poate bucura de comuniunea cu Dumnezeu, potrivit cu adevărurile cele mai înalte ale dispensației în care trăiește.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vestește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și nelatimp.

2 Timotei 4.2

Ultimul erou al Titanicului (2)

„Repede, Jessie”, a îndemnat-o domnul Harper. „Urcă în barca de salvare!” El i-a întins-o pe Nana. „Să nu vă fie frică! Eu voi veni mai târziu.”

Barca de salvare, pe jumătate ocupată, a fost coborâtă în apă și s-a îndepărtat repede de vapor. Operațiunea de salvare a pasagerilor înainta foarte lent, iar unii pasageri se simțeau pe moment mai în siguranță pe Titanicul declarat că nu se poate scufunda, decât în bărcile care se clătinau.

John Harper s-a uitat după ele, apoi s-a îndreptat spre alți pasageri și i-a ajutat să urce în bărcile de salvare. „Sunteți mântuit? Aveți pace cu Dumnezeu?”, l-a întrebat pe un bărbat care tocmai voia să treacă în grabă pe lângă el. Bărbatul a încercat să se elibereze din strânsoarea lui și s-a uitat mânios la el. „Luați-o”, a spus John și i-a dat vesta lui de salvare. „Vă este mai necesară decât mie.”

Glasul lui răsuna mereu peste punte, întrebând pe fiecare pasager pe care îl ajuta: „Sunteți mântuit? Credeți în Mântuitorul Isus Hristos? Încă nu este prea târziu! Mărturisiți-I Lui păcatele și atunci veți fi salvat pentru veșnicie”. Marinarii știau ceea ce pasagerii nu trebuiau să afle: Titanicul se va scufunda! Și nu existau suficiente bărci și veste de salvare pentru toți, pentru că nimeni nu a considerat posibilă o asemenea catastrofă. Dacă nu va veni la timp ajutor de la alte vapoare, sute de oameni se vor îneca! De aceea, marinarii l-au lăsat în pace pe John Harper și doar se mirau de el.

Citirea Bibliei: Geneza 6.13-22 · 1 Petru 3.18-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ RODIM SPIRITUAL (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi…” (Ioan 15:4).

O mlădiță nu rodește încercând, muncind sau străduindu-se, ci produce rod rămânând în viță!

Ce înseamnă lucrul acesta? Cum rămâi în Isus? Să luăm ca exemplu următoarea ilustrație: când pui un plic de ceai într-o cană cu apă fierbinte, se întâmplă ceva. În timp ce plicul de ceai stă în apă, plantele sau fructele încep să dea gust apei, până când apa ia gustul componentelor din plic. Și cu cât plicul de ceai rămâne mai mult în apă, cu atât mai puternice sunt culoarea și gustul ceaiului.

Asta se întâmplă când rămâi în Hristos și El rămâne în tine. Cu cât rămâi mai mult în El, cu atât mai profundă devine relația ta cu El, iar prezența Sa va începe să-ți inunde viața. Mlădița nu produce rod, ea aduce rod. Vița este cea care produce rodul. Și Domnul Isus a spus: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5). Fără viță, cea mai puternică mlădiță este la fel de neputincioasă precum cea mai slabă.

Așadar, ce înseamnă să rămâi în Hristos?

1) Să studiezi Cuvântul Său. Adică: să rămâi ancorat în Hristos, și să rămână în tine cuvintele Lui (parafrazare v. 7). Pe măsură ce studiezi Cuvântul lui Dumnezeu, ești schimbat de Duhul Său.

2) Să împlinești voia Sa. „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea” (Ioan 15:10). Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât mai mult vei dori să faci ce spune El. Și când faci ce spune El, vei începe să umbli în binecuvântarea Lui.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 42: 1-20

Ca şi la primul templu, în afara camerelor care înconjurau casa pe trei etaje (cap. 41.6 , comp. cu 1 Împăraţi 6.5), preoţii mai dispuneau şi de un mare număr de încăperi care dădeau spre curte. În acestea ei trebuia să mănânce lucrurile preasfinte, să le păstreze şi, de asemenea, să‑şi schimbe veşmintele cu altele cu care urmau să-şi exercite funcţiile.

Ne gândim din nou, prin contrast, la poziţia cerească a răscumpăraţilor Domnului Isus, care cu toţii au parte de „o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, eternă, în ceruri” (2 Corinteni 5.1).

Domnul le-a dezvăluit ucenicilor că, în Casa Tatălui Său, sunt multe locuinţe (ceea ce înseamnă că este loc pentru toţi; Ioan 14.2). Părăsindu–i, El avea să meargă să le pregătească locuri în templul ceresc, unde vor fi primiţi în curând toţi credincioşii.

De remarcat că încăperile sunt sfinte (v. 13), preoţii sunt sfinţi (v. 14), iar jertfele sunt preasfinte. Domnul Îşi aminteşte de urâciunile introduse odinioară în templul Său de împăraţii necredincioşi (cap. 43.8). De atunci încolo, un lung zid de cinci sute de trestii pe fiecare latură va împrejmui templul şi dependinţele lui, pentru a face o despărţire între ce este sfânt şi ce nu este sfânt (v. 20b).

13 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu un om în Hristos.

Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt.

2 Corinteni 12.2; 1 Corinteni 15.10

Când sufletele noastre au cunoscut prețul nespus de mare al jertfei lui Hristos, care ne-a adus la Dumnezeu, atunci am înțeles că noi nu mai suntem văzuți deloc în noi înșine, ci numai în Hristos. Acesta este secretul pentru o odihnă deplină.

Ceea ce a dus la ruina Adunării (privită ca încredințată responsabilității omului, nu ca lucrare a lui Dumnezeu) a fost faptul că sensul răscumpărării depline a fost cu totul pierdut. Mă refer la faptul că omul nu poate sta înaintea lui Dumnezeu nicidecum în starea lui, ca fiu al lui Adam, ci numai în Hristos, după ce Hristos a săvârșit lucrarea lui Dumnezeu pentru el. Și fiecare trebuie să învețe lucrul acesta în conștiința lui, pentru sine. Hristos a purtat lucrurile pentru care Dumnezeu trebuia să-l judece pe om. Mai mult, El a devenit viața noastră. Potrivit acestei lucrări pe care El a făcut-o, noi putem spune că am murit împreună cu El și că El este viața noastră. S-a terminat atât cu pomul, cât și cu roadele. Pentru credință, trupul păcatului este înlăturat.

Domnul să ne facă să fim credincioși acestui adevăr prețios, că suntem una cu Cel care este la dreapta lui Dumnezeu! Atunci, dacă oamenii ar încerca să pună între mine și Dumnezeu unele rânduieli și porunci, le-aș putea spune: Zadarnic! Eu am fost adus mult prea aproape de Dumnezeu, ca voi să mai puteți așeza între El și mine ceva care să mă poată apropia mai mult de El. Și numai harul este cel care m-a adus atât de aproape.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu este niciun om drept, niciunul măcar; … nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu.

Romani 3.10,11

Ultimul erou al Titanicului (1)

„Uite ce roșu este cerul la asfințit!”, a strigat încântată Nana Harper. Tatăl ei s-a aplecat spre ea. „Da, mâine va fi o zi frumoasă!” Nana, care avea șase ani, i-a prins de mână pe el și pe verișoara ei mai mare, Jessie Leitch, care călătorea cu familia Harper pentru a o îngriji pe Nana, și împreună s-au plimbat pe puntea vaporului impunător. Era seara zilei de 14 aprilie 1912.

Urma timpul de somn pentru micuța Nana, iar Jessie s-a dus împreună cu ea în frumoasa cabină de la clasa a doua, unde locuiau împreună. Și John Harper s-a retras pentru a citi ceva în cabina lui înainte de a merge la culcare.

Tocmai trecuse miezul nopții, când Jessie și Nana au fost trezite din somn. Se auzeau strigăte puternice pe holul cabinelor. Chiar atunci cineva a bătut la ușa cabinei lor. „Jessie, Nana, sculați-vă!”, au auzit ele glasul domnului Harper. „Vaporul s-a lovit de un ghețar!” Jessie s-a îmbrăcat repede și a învelit-o pe Nana, pe jumătate adormită, într-o pătură și a părăsit cu ea cabina. John Harper le-a ajutat să-și pună vestele de salvare.

„În bărci! Femeile și copiii mai întâi”, a răsunat un glas poruncitor. Domnul Harper a luat-o pe Nana în brațe și a urcat cu ea pe puntea superioară. Jessie îl urma. Aveau ei să scape?

Citirea Bibliei: Geneza 6.1-12 · 1 Petru 3.8-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ RODIM SPIRITUAL (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă…” (Ioan 15:4).

Domnul Isus a spus: „Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă. Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi… Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:1-5) Ce dorește Dumnezeu de la tine astăzi? Rod spiritual! Și El va face aceste două lucruri pentru a-l produce în viața ta.

Primul: El îți va arăta obiceiurile, relațiile și activitățile care te pun în imposibilitatea de a aduce rod spiritual, și apoi va începe să le taie. Însă El poate face lucrul acesta numai dacă Îi dai voie!

Al doilea: El îți va descoperi lucrurile care te secătuiesc spiritual și care te împiedică să aduci mult rod. Și unealta Sa preferată, Cuvântul Său, este „mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri” (Evrei 4:12).

Când citești Cuvântul lui Dumnezeu, El taie răul din viața ta ca să nu împiedice binele. Apoi retează „bine”-le ca să nu obstrucționeze „foarte bine”-le. Lucrul acesta ne face să înțelegem de ce Dumnezeu îngăduie perioade dificile în viața noastră. Un pastor spunea: „Încercările pot fi instrumente de tăiat în mâinile Vierului divin – unelte pe care El le folosește ca să taie crengile uscate, crengile neroditoare și lăstarii care consumă seva degeaba – și face asta pentru ca noi să putem aduce și mai mult rod!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 41: 1-4; 15-26

Profetul şi călăuza lui au trecut de sub portic şi au pătruns în casă. Ea este împărţită, ca şi templul lui Solomon, într‑un Loc Sfânt, măsurând patruzeci de coţi, şi Locul Preasfânt, în formă de cub, cu latura de douăzeci de coţi. În ciuda suprafeţei considerabile ocupate de templu şi de anexele acestuia ~ şi care ne vorbesc despre măreţia Împărăţiei lui Hristos ~ constatăm că dimensiunile interioare sunt exact aceleaşi cu ale primului templu (1 Împăraţi 6.17,20). Planul lui Dumnezeu este neschimbat. Nu s–au modificat cu nimic intenţiile Sale legate de Hristos şi de binecuvântarea lumii; El are grijă, cu atât de mult timp înainte, să le expună în Sfânta Sa Carte, ca o mărturie a bunătăţii credincioşiei Sale. Şi va împlini ceea ce Şi–a propus! Citirea acestor pagini ar trebui să vorbească în special conştiinţei lui Israel, dovedindu-i că Dumnezeu n‑a încetat să Se intereseze de El.

Începând cu versetul 15 avem descrierea clădirii, apoi a altarului şi la sfârşit a porţilor deschise ale templului. Ornamentele lor sunt ilustrări ale trăsăturilor împărăţiei: putere în judecată (simbolizată de heruvimii învestiţi cu exercitarea judecăţii), pace şi victorie (ilustrate de palmieri).

12 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Nimeni să nu vă înșele în niciun fel.

2 Tesaloniceni 2.3

Contextul în care se află acest pasaj explică evenimentele viitoare, pentru ca cei credincioși din Tesalonic să nu interpreteze greșit dificultățile prin care treceau. Totuși, atenționarea de a nu ne lăsa înșelați reprezintă o temă biblică importantă. Diavolul, tatăl minciunilor, este cel mai mare înșelător. Păcatul a pătruns în creație atunci când el a convins-o pe Eva să nu asculte de Dumnezeu, iar ultimele pagini ale Bibliei îl arată ca fiind cel care înșală întreaga lume (Apocalipsa 12.9; 20.3). Există mulți oameni, și în timpul de acum, care fac lucrarea lui. Falși profeți îi înșală pe mulți (Matei 24.11), iar vânturile de învățătură eronată i-au făcut pe mulți creștini să naufragieze (Efeseni 4.14). Mulți înșelători folosesc cuvinte înduplecătoare pentru a produce diviziuni și dificultăți (Romani 16.17,18).

Probabil însă că cea mai dureroasă realitate este că ne putem înșela pe noi înșine, iar unul dintre felurile în care putem face acest lucru este prin a deveni mândri: „dacă se socotește cineva a fi ceva, nefiind nimic, se înșală pe sine însuși” (Galateni 6.3). Ar trebui mai degrabă să ne smerim și să ne purtăm poverile unii altora. De asemenea, ne înșelăm pe noi înșine atunci când ne încredem în propria noastră înțelepciune. Până nu învățăm să devenim nebuni, nu vom fi niciodată înțelepți în ochii lui Dumnezeu (1 Corinteni 3.18). În cazul în care cunoaștem principiile Cuvântului lui Dumnezeu, însă nu le practicăm în adevăr și în har, ne înșelăm pe noi înșine. Dacă părem a fi spirituali, însă nu am învățat să ne ținem limba în frâu și vorbim cu mânie și insultăm, ne înșelăm pe noi înșine (Iacov 1.22,26). Când credem că nu avem înclinații către o purtare păcătoasă, ne înșelăm pe noi înșine (1 Ioan 1.8).

Atât paginile Scripturii, cât și cele ale istoriei sunt pline de cazuri în care unii creștini, care au alergat bine la început, au fost duși în rătăcire, înșelați de alții sau chiar de ei înșiși. Aceștia nu au fost prunci în credință, ci credincioși cu experiență, ceea ce constituie un avertisment deosebit de solemn pentru noi toți.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.

Evrei 3.13

Morarul și fisura din stăvilarul său

Un morar a observat că în stăvilarul morii sale era o mică fisură, dar nu și-a luat timpul necesar să o repare. Lucrătorii de la moară l-au sfătuit să o repare, ca nu cumva să se întâmple vreo nenorocire. Dar morarul nu a dat nicio importanță sfatului și a amânat reparația. Spre seară însă fisura mică se lățise mai mult, așa că lucrătorii, îngrijorați, l-au rugat pe morar să repare imediat stricăciunea din stăvilarul morii. Morarul neglijent a răspuns: „Astăzi este prea târziu; o voi repara mâine”. Pe la miezul nopții, morarul a fost trezit din somn de o trosnitură puternică. A coborât în fugă treptele și a văzut cu groază că stăvilarul fusese rupt și că apa năvălea cu furie peste grâul ce era acolo. Până în revărsatul zorilor, toată averea morarului a fost distrusă de apă.

Asemenea acestui morar, și noi considerăm unele păcate ca fiind mărunte, fără importanță. În zilele noastre, mulți oameni nu ascultă de vocea evangheliei și amână pentru o altă zi primirea mântuirii. Și tocmai această amânare, unită cu neascultarea de Dumnezeu, îi va duce pe toți în pierzarea veșnică. Astăzi însă este timpul potrivit să ne aducem aminte de Mântuitorul care Și-a dat viața pe cruce, ca noi să fim scăpați din pierzare și să avem viața veșnică. Este scris: „«Căci Eu nu doresc moartea celui care moare», zice Stăpânul Domnul. «Întoarceți-vă deci, și veți trăi»” (Ezechiel 18.32).

Citirea Bibliei: Geneza 5.21-32 · 1 Petru 3.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ SĂ PUI LIMITE! – Fundația S.E.E.R. România

„Cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli” (2 Timotei 2:5)

Ești cumva atât de dornic să intri în grațiile tuturor, încât le împlinești fiecare cerință? Hm, nu ești singurul! Mulți oameni cumsecade se istovesc în fiecare zi pentru că nu sunt în stare să stabilească limite. Și odată ce se întâmplă lucrul acesta, e greu să-ți revii, pentru că niciunul dintre noi, nici măcar cei consacrați în slujirea lui Dumnezeu, nu pot încălca legile naturale pe care El le-a stabilit la creație fără să sufere.

Un învățător de școală biblică scria: „Odată, când mă plângeam de programul meu încărcat, am auzit Duhul lui Dumnezeu șoptindu-mi: „Tu ești cel care face programul; dacă nu-ți place, fă ceva!” Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.” (v. 5) Nu toate problemele sunt spirituale, unele sunt de natură fizică. În plus, nu poți da vina pe diavol pentru lucruri care se întâmplă din vina ta. Nu ne plac persoanele care ne presează și cu toate acestea continuăm să facem ce doresc ele, ceea ce ne alimentează mânia lăuntrică. Te lași presat, neasumându-ți responsabilitatea pentru propria ta viață?

Adevărul este că mulți oameni cu intenții bune își trăiesc viața în fiecare zi stresați și deprimați, pentru că nu sunt capabili să spună nu! Ei uită că Domnul Isus este exemplul lor, și că El își stabilea momente regulate de odihnă și de înnoire. Iată câteva sfaturi care ar putea să te ajute:

1) Așază-ți viața sub călăuzirea Duhului Sfânt;

2) Deprinde-te și pune lucrurile importante pe primul plan;

3) Înțelege faptul că și tu ai nevoi;

4) Nu aștepta ca toată lumea să înțeleagă atunci când stabilești limite.

Biblia ne spune că: „Prietenul adevărat iubeşte oricând” (Proverbele 17:17), nu doar atunci când îi satisfaci dorințele. Așadar, pentru a împlini voia lui Dumnezeu pentru viața ta, trebuie să înveți să stabilești limite!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 40: 35-49

În prima parte a acestei cărţi am văzut că templul lui Solomon fusese profanat, că Dumnezeu fusese, într-un fel, izgonit din el, că până şi preoţii îi adorau acolo pe idoli şi că împărăţia în întregime eşuase în responsabilităţile ei. Consecinţele acestora au fost distrugerea templului, strămutarea poporului evreu, precum şi punerea sa deoparte ca naţiune.

Dumnezeu însă nu permite niciodată ca ducerea la îndeplinire a planurilor Sale să fie împiedicată de necredincioşia oamenilor. Va trebui ca, exact pe locul în care a fost dezonorat, El să fie şi glorificat pe deplin; promisiunile făcute lui David să se împlinească; un nou templu să fie construit şi o nouă preoţie să fie instituită, sub împărăţia unui nou împărat ~ Hristos ~ domnind cu dreptate peste un popor pocăit. Toate acestea se vor realiza în mileniu, timpul „de restabilire a tuturor lucrurilor” despre care vorbeşte Petru (Fapte 3.21).

Acesta este subiectul din capitolele 40-48, pentru parcurgerea cărora dorim să ne lăsăm călăuziţi de Duhul Sfânt, la fel cum profetul este aici călăuzit pas cu pas de minunatul său însoţitor. Cu ajutorul Lui vom vizita şi noi acest templu extraordinar care va fi construit atunci la Ierusalim, pentru ca Dumnezeu să fie căutat şi adorat în el.

11 Aprilie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Adevărat, adevărat vă spun că vine un ceas și acum este, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care-l vor auzi vor trăi.

Ioan 5.25

Este responsabilitatea păcătosului să audă și să creadă, însă aceste versete prezintă mai degrabă suveranitatea lucrării Fiului de a da viață celor morți din punct de vedere moral. Ca rezultat al acestei lucrări, ei aud glasul Fiului lui Dumnezeu și trăiesc.

A auzi glasul Fiului lui Dumnezeu nu înseamnă a auzi cuvintele care au fost vorbite de El. În Fapte 13.27 vedem că oamenii din Ierusalim auzeau cuvintele profeților în fiecare sabat și totuși nu cunoșteau „glasul profeților”. Este clar deci că putem să auzim cuvinte și totuși să nu auzim glasul. În 1 Corinteni 14.10 citim că „există atât de multe glasuri în lume, însă niciunul din ele nu este lipsit de sunet clar”. Glasul deci reprezintă adevărata semnificație a cuvintelor – mesajul pe care îl conțin cuvintele. Semnificația glasului Fiului lui Dumnezeu este descoperirea lui Dumnezeu în dragoste, ca acționând în har suveran față de om.

Prin urmare, glasul este acel lucru special și particular al mărturiei date de o persoană. Profeții au avut un glas – acel lucru specific mărturiei lor. Ioan Botezătorul vorbește despre sine ca fiind un glas; acesta era lucrul care dădea o semnificație particulară mărturiei sale. Glasul Fiului lui Dumnezeu este cu totul unic și special, iar oile Lui ascultă glasul Său (Ioan 10.3).

Când semnificația particulară a glasului Fiului lui Dumnezeu este auzită, sufletul trăiește – „cei care îl aud vor trăi”. Aceștia trec din sfera morții în sfera vieții, unde Dumnezeu este cunoscut.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți nevoie de toate aceste lucruri.

Matei 6.32

Dumnezeu Se îngrijește de mine

Când îmi mergea rău, ce-i drept, mă rugam lui Dumnezeu, dar, când îmi mergea bine, Îl uitam. Așa am trăit multă vreme, până când fiica mea a devenit credincioasă. Ea mi-a spus despre Domnul ei și mi-a povestit despre un grup cu care citea din Biblie. Ceea ce îmi spunea ea era străin pentru mine și, ca să aflu mai multe despre unde merge fata mea, într-o zi am însoțit-o. Grupul respectiv a citit din Biblie și ulterior cineva a rostit o rugăciune. Deodată am înțeles că, dacă nu spun astăzi da, iar mâine voi muri, atunci sunt un om pierdut. – Ce mare har mi-a arătat Domnul! El m-a pregătit prin rugăciunile fiicei mele și ale multora, încât nu am mai avut cale de întors: am capitulat în fața crucii.

Am început să citesc Biblia. Și astăzi, după 28 de ani, mă bucur în fiecare zi că sunt un copil al lui Dumnezeu și că pot merge cu El pe drumul vieții. La apăsările zilei de mâine nu mă gândesc, pentru că Dumnezeu Se îngrijește de mine!

„Nu vă îngrijorați de viața voastră, ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6.25,26,33).

Citirea Bibliei: Geneza 5.1-20 · 1 Petru 2.13-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MEMOREAZĂ SCRIPTURA ȘI ÎNVINGE ÎNGRIJORAREA! – Fundația S.E.E.R. România

„Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea”. (Psalmul 119:97)

Una dintre cele mai puternice unelte pe care ți le-a dat Dumnezeu pentru a învinge teama și îngrijorarea este memorarea Scripturii. Memoria este ca un mușchi; cu cât o exersezi mai mult, cu atât devine mai puternică.

Seneca, profesorul roman de retorică din Antichitate, își impresiona clasa formată din două sute de elevi cerându-i fiecăruia să recite un vers preferat dintr-o poezie. Apoi, el le recita pe toate acestea, din memorie – în ordine inversă!

Sfântul Augustin avea un prieten care putea recita toate cuvintele poetului Vergiliu – de la sfârșit la început!

Cu siguranță oamenii aceștia aveau o inteligență ieșită din comun, dar sunt multe lucruri pe care fiecare dintre noi le știm pe de rost, cum ar fi: zile de naștere și aniversări, adrese și numere de telefon, coduri numerice personale, numere de cont, numere de permis de conducere. Aceste date au două caracteristici în comun: le folosim frecvent și avem nevoie de ele în mod constant. Cu alte cuvinte, le-am memorat pentru că le folosim des și pentru că nu ne putem descurca fără ele.

În mod similar, tu poți să-ți învingi îngrijorările confruntându-le, de fiecare dată când apar, cu un verset pe care l-ai memorat. Cuvântul este plin de putere! Este eficient! Dă rezultate! De ce? Pentru că puterea lui Dumnezeu este mai mare decât problemele tale, și Cuvântul lui Dumnezeu este mai mare decât îngrijorările tale. Să înțelegem un lucru: Dumnezeu promite să-Și respecte Cuvântul. Așadar, când rostești cuvinte spirituale în locul celor izvorâte din neliniște, Dumnezeu lucrează în locul tău. El ți-a făcut următoarea promisiune: „Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc.” (Ieremia 1:12).

Așa că, dacă ești serios în dorința de a birui stresul și îngrijorarea, începe să memorezi și să verbalizezi Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezechiel 40: 1-16

Începând cu capitolul 40 şi până la sfârşitul cărţii ne aflăm în faţa unei viziuni cu totul noi a profetului. Ea ne poartă în Palestina, în timpul mileniului. Israelul restaurat şi unificat locuieşte în pace, în timp ce Duhul Sfânt este răspândit peste el (cap. 39.25‑29). Acum Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în a descrie locul propriei Sale locuinţe pe pământ, loc în care va putea locui din nou gloria Sa. Aşa cum odinioară Domnul îi arătase lui Moise pe munte modelul primului cort (Exod 25.40; Evrei 8.5), El îi revelează prin viziune lui Ezechiel, pe un alt munte, toate detaliile templului viitor. Iar fiecare dintre noi poate lua ca pentru el îndemnul din versetul 4: „Priveşte cu ochii tăi şi ascultă cu urechile tale şi îndreaptă–ţi inima spre tot ce-ţi voi arăta”. Profetul va examina una după alta cele trei porţi care dădeau în curtea exterioară. Fiecare poartă are aspectul unei mici case străbătute de un coridor central, spre care se deschideau câte trei camere de pe fiecare parte.

Remarcăm că trestia de măsurat de care se serveşte ghidul este împărţită în şase unităţi de câte un cot şi o palmă (adică şapte palme), dimensiune pe care numai Dumnezeu o foloseşte. Avem de învăţat de aici că şi noi trebuie să estimăm totul după măsura Lui, cea a templului.