Mana Zilnica

20 Noiembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că v-am făcut cunoscut puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos nu urmând basme iscusit alcătuite, ci fiind martori oculari ai măreției Sale. Pentru că El a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare și glorie.

2 Petru 1.16,17

Schimbarea la față (1) – O prezentare anticipativă a Împăratului

 

Evenimentul schimbării la față a fost o prezentare anticipativă a Împărăției glorioase a lui Hristos. Acest eveniment a reprezentat un punct de turnură în slujirea Domnului pe pământ. El fusese lepădat de Israel și acum Se îndrepta spre Ierusalim și spre cruce. Suferințele Sale aveau să vină primele, după care urma gloria, însă Dumnezeu a dorit să ofere o rază a acestei glorii înainte de suferințe (Matei 16.21,28). Scena schimbării la față de pe „muntele sfânt” a fost surprinsă pentru a confirma cuvântul profetic cu privire la puterea și la împărăția viitoare a Domnului nostru Isus Hristos (2 Petru 1.18). Trei ucenici, Petru, Iacov și Ioan, au avut privilegiul să fie martori oculari ai măreției lui Hristos și să audă glasul care a vorbit din „gloria minunată”.

În aceste meditații dorim să privim la diferitele trăsături ale relatărilor acestui eveniment, detaliate în mod specific, unic, în Evangheliile lui Matei, Marcu și Luca. Evanghelia după Ioan nu menționează acest eveniment, fiindcă ea ne prezintă mai mult gloria personală a Domnului, decât pe cea oficială, precum celelalte trei Evanghelii. Nu există nimic mai înalt decât aceasta: „și noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl” (Ioan 1.14).

Un studiu asupra acestui eveniment ar trebui să producă un răspuns practic în viețile noastre. Dumnezeu a vorbit prin această împrejurare, iar noi trebuie să luăm seama la mesajul Lui și astfel inimile noastre să fie conduse spre închinare.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel care M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.

Ioan 8.29

Întotdeauna ce-I este plăcut Tatălui

Domnul Isus a făcut întotdeauna cele plăcute Tatălui Său. În orice situație și în orice loc, purtarea Sa a fost spre bucuria lui Dumnezeu Tatăl.

• În casa părintească: „Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret și le era supus” (Luca 2.51). Copilul Isus S-a supus părinților Săi și a ascultat de ei, deși Iosif și Maria nu erau perfecți.

• În pustie: Când Domnul Isus a fost ispitit de diavolul, El a rămas credincios lui Dumnezeu și Cuvântului Său (Luca 4.1-13). Domnul Isus nu a dorit niciodată să facă ceva ce nu era după voia lui Dumnezeu.

• În templu: Oamenii religioși din Israel făcuseră din casa Tatălui Său o peșteră de tâlhari. Pentru a apăra gloria lui Dumnezeu, Domnul Isus a mers și i-a scos afară din templu pe negustori (Luca 19.45,46).

• În grădina Ghetsimani: Acolo El a arătat atât strâmtorarea în care Se afla cu privire la suferințele și moartea pe cruce, cât și supunerea Sa deplină față de voia Tatălui. El S-a rugat, spunând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22.42).

• Înaintea sinedriului: El a tăcut înaintea falselor învinuiri aduse de acuzatorii Săi. Totuși, atunci când marele preot L-a întrebat despre identitatea Sa, El a dat o mărturie clară, deși știa că ei Îl vor condamna la moarte pentru aceasta (Marcu 14.55-64).

Citirea Bibliei: Ezechiel 14.1-11 · Psalmul 119.65-80

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ SĂ-ȚI PLĂTEȘTI DATORIA! – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” (Luca 19:8)

Dacă ai înşelat pe cineva, Dumnezeu așteaptă să restitui ce ai luat pe nedrept. Nu ascunde gunoiul sub covor încercând să-ți salvezi reputația. Zacheu era un maestru al înșelătoriilor, din primul secol, și a lucrat pentru romani colectând impozite și taxe de la propriul său popor, iudeii. A jecmănit tot ce se putea! Biblia spune că era bogat (Luca 19:2). Însă după ce a petrecut timp cu Domnul Isus, el a fost schimbat în mod radical. De unde știm asta? Deoarece el a ajuns să spună: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” (Luca 19:8)

Evanghelia ne pune înainte această învățătură: „Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră” (Matei 3:8). Dar uneori nu este posibil să despăgubești persoana pe care ai rănit-o. S-ar putea să fi murit între timp. Dar ce faci dacă ai avut o aventură cu soțul sau soția altcuiva? Ar trebui să mergi și să spui acel lucru soției sau soțului acelei persoane, ca să te simți mai puțin vinovat? Nu, le-ai frânge inima și poate le-ai distruge familia. Deci ce ar trebui să faci? Roagă-te pentru a primi iertarea lui Dumnezeu (vezi 1 Ioan 1:7-9). Și dacă te simți în continuare tulburat, discută cu pastorul tău, cu un consilier creștin sau cu un prieten matur spiritual, care să te poată ajuta să gestionezi situația.

Iacov scrie: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi” (Iacov 5:16). Ce înseamnă acest lucru? Că trebuie să fii dispus să despăgubești atunci când se poate, și să suporți costurile pentru a îndrepta lucrurile. Dacă faci așa, Dumnezeu te va binecuvânta și vei putea trăi cu conștiința curată. Așadar, încearcă să-ți plătești datoria!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Plangerile lui Ieremia 5:1-22

În această ultimă plângere, „rămăşiţa„ poporului îşi face o tristă şi umilitoare descriere a stării sale, fără să ascundă nimic. Nu numai părinţii lor (v. 7), ci ei înşişi au păcătuit şi suferă pedeapsa (v. 16). Aici trebuie să ajungă atât un necredincios, cât şi un credincios care a căzut într-o greşeală. Cu siguranţă, toţi cunoaştem din experienţă lucrarea pe care Dumnezeu trebuie s-o împlinească în conştiinţele noastre, în calea căreia mândria noastră se aşază deseori ca un obstacol. Dar, spre deosebire de cei necăjiţi din acest capitol (v. 22), în clipa când noi ne mărturisim păcatele, ştim că Dumnezeu ne-a iertat deja, pe baza lucrării Domnului Hristos.

Totuşi, aceste versete, ca de altfel întreaga carte, ne prezintă mai cu seamă aspectele păcatului colectiv. Şi ne ducem cu gândul la răul care s-a extins în Biserică asemenea aluatului, la mondenitate, la falimentul care a rezultat din aceasta şi ale cărui jalnice efecte morale sunt la fel de lamentabile precum tabloul acestui capitol. O, dacă am fi preocupaţi de gloria Domnului, nu am putea rămâne indiferenţi în faţa unei aşa dezolante stări a lucrurilor. Să ne dea El inimi cu adevărat smerite, dar totodată încrezătoare într-un Dumnezeu care nu Se schimbă niciodată (v. 19).