17 Noiembrie 2021
Nu lepădați deci încrederea voastră, care are mare răsplătire!
Evrei 10.35
Pasajul cu care se încheie capitolul 10 din Evrei este minunat și de natură să ofere stabilitate creștinilor. În capitolele 8, 9 și 10, scriitorul descrisese un legământ mai bun, promisiuni mai bune și jertfa mai bună, pe care credința creștină se sprijină. Acum, în Evrei 10.19-25, este trasă concluzia: Dragi frați și surori, avem libertate să intrăm în prezența lui Dumnezeu! Să ne apropiem deci de El! De ce să ne purtăm ca și cum am fi la distanță de El? Să ținem cu tărie speranța pe care o avem în El, impulsionându-i și pe ceilalți credincioși la dragoste, la fapte bune și la părtășie!
În versetele 26-31 vedem că unii se depărtaseră. „Noi” din versetul 26 îi include pe toți cei care s-au pus în legătură cu credința creștină. Este într-adevăr cumplit să ne gândim, de exemplu, la unii care au crescut în familii creștine, dar care, atunci când au devenit adulți, L-au respins în deplină cunoștință pe Domnul Isus Hristos, socotind că jertfirea Sa nu este altceva decât un basm pentru copii. Însă cei cărora scriitorul li se adresează în versetul 32 sunt credincioși adevărați. Aceștia se luptau poate cu îndoielile, însă exista dovada unei credințe veritabile în ei. Deja suferiseră multă persecuție și chiar li se răpiseră averile. Cu siguranță, oamenii nu îndură suferințe și pierdere de dragul lui Hristos, dacă El nu reprezintă nimic pentru ei.
Prin urmare, creștinii evrei aveau nevoie de încredere. Iar de această încredere avem adesea nevoie și noi. Dacă ne-am încredințat soarta în mâinile lui Hristos, trebuie să ne bazăm pe valoarea lucrării Sale și pe perfecțiunea caracterului Său. Ești descurajat și plin de îndoieli? Nu lepăda încrederea în Dumnezeul care Își ține promisiunile! Ai nevoie de răbdare, pentru a continua să faci voia lui Dumnezeu, căci ești dintre cei care cred, spre mântuirea sufletului!
S. Campbell
Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.
Romani 12.21
Imitație ilegală
Un creștin japonez a realizat o pastă de dinți specială care a avut o vânzare foarte bună. Dar pasta de dinți a fost imitată în mod ilegal. Frauda a fost descoperită, iar vinovatul a fost condamnat la închisoare.
Fabricantul credincios a aflat că familia concurentului său necinstit trăia în mare sărăcie. Atunci s-a decis să le trimită în fiecare lună o anumită sumă de bani. Dar totul se desfășura în anonimat. Familia se întreba mereu mirată cine este binefăcătorul generos.
Într-o zi, soția întemnițatului a observat un băiat care punea în cutia poștală un plic cu bani. Ea a insistat să-i spună numele persoanei care l-a trimis. Până la urmă a reușit să afle de la băiat numele concurentului credincios. Când a auzit că era tocmai bărbatul pe care ei îl înșelaseră, a început să plângă. Și soțul ei a fost adânc mișcat când i-a istorisit cele aflate.
Mai târziu, bărbatul a fost eliberat din închisoare. El l-a căutat imediat pe binefăcătorul familiei sale și și-a exprimat regretul, uimirea și mulțumirea sa. Creștinul s-a folosit de această ocazie, ca să-i spună că Dumnezeu îi cheamă pe oamenii vinovați să se întoarcă la El. Dumnezeu dorește să le șteargă toată vina.
Această ofertă a fost valabilă chiar și pentru ucigașii Fiului Său. „Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).
Isus a murit și pentru dumneavoastră!
Citirea Bibliei: Ezechiel 11.1-25 · Psalmul 119.17-32
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
HARUL DĂTĂTOR DE PUTERE – Fundația S.E.E.R. România
„Harul Meu îţi este de ajuns…” (2 Corinteni 12:9)
Există două tipuri de har:
1) Harul mântuitor. În momentul în care îți mărturisești păcatele și-ți pui încrederea în Hristos, Dumnezeu îți șterge întreaga listă de păcate;
2) Harul dătător de putere. Apostolul Pavel scrie: „mi-a fost pus un ţepuş în carne… De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:7-9). Țepușul străpunge pielea subțire și își face loc dedesubt. Fiecare pas îți amintește de el… poate fi: copilul din centrul de dezintoxicare, venitul insuficient sau durerea din piept, fapta penală din dosar, pofta de alcool din mijlocul zilei, lacrimile din toiul nopții… „Doamne, ia-mi-l!” Dar ceea ce auzi este doar atât: „Harul Meu îți este de ajuns!” „Cu asta va trebuie să trăiesc zi de zi?” – întrebi tu. Este posibil, pentru că harul care te susține îți promite prezența lui Dumnezeu care îți dăruiește… putere, și nu absența luptei!
John Newton, clericul anglican care a scris „Mărețul har”, a descoperit că harul lui Dumnezeu este suficient. În duminica în care iubita lui soție, Mary, a murit, el a găsit puterea de a predica în biserică. În următoarea zi, a mers în vizită la membrii bisericii și mai târziu a oficiat slujba de înmormântare a soției lui. Privind în urmă, el a scris: „Banca Angliei este prea săracă pentru a compensa o pierdere ca aceea pe care am suferit-o eu. Însă Bunul Dumnezeu cel atotsuficient spune un cuvânt, și este de ajuns. Toți cei ce Îl cunosc și care se încred în El să se îmbărbăteze. El le poate da tărie în funcție de circumstanțele zilei. El poate să le mărească puterea pe măsură ce încercările se intensifică. Și tot ce poate face, El a promis că va face!”
de Jean Koechlin
Plangerile lui Ieremia 3:25-51
Pentru ca încercarea să nu ne determine niciodată să punem la îndoială dragostea lui Dumnezeu, profetul se grăbeşte să adauge că „El nu necăjeşte, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor” (v. 33). Cu cât mai mult pe cei care sunt răscumpăraţii Săi! 1 Petru 1.6 confirmă că o face doar „pentru puţin (timp)” şi numai „dacă trebuie”. Totuşi, încercarea este adesea necesară pentru a zdrobi voinţa noastră proprie, când o lăsăm să se dezvolte. „Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui” (v. 27) se poate aplica la ascultare chiar când este vorba să fie în copilărie: a învăţa supunerea în casa părintească înseamnă a ne pregăti să acceptăm apoi, în întreaga viaţă, autoritatea Domnului.
Încercarea este deseori pentru noi şi o ocazie de a ne întoarce ochii spre noi înşine şi de a ne analiza: „Să ne cercetăm căile noastre şi să le încercăm…” (v. 40). Vom putea recunoaşte în felul acesta, împreună cu psalmistul: „Este bine pentru mine că am fost smerit” (Psalmul 119.71).
„Ne-ai făcut gunoi şi lepădătură în mijlocul popoarelor” (v. 45). Pavel va folosi şi el aceeaşi comparaţie, dar nicidecum pentru a se plânge (1 Corinteni 4.13), pentru că serviciul pentru Evanghelie şi iubirea pentru sfinţi îi permiteau să accepte de bunăvoie această condiţie.
Mana Zilnica 