16 Noiembrie 2021
Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi și nu stă pe calea păcătoșilor și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori; ci plăcerea lui este în legea Domnului și cugetă la legea Lui zi și noapte.
Psalmul 1.1,2
Acest om binecuvântat din Psalmul 1 este preocupat de felul cum umblă. El nu dorește să primească sfat de la cei răi, nici nu umblă așa cum umblă ei. Nu dorește să stea pe calea celor păcătoși, fiindcă nu are nimic în comun cu ei. O astfel de cale ar fi foarte nesigură, lipsită de orice temelie, iar pașii lui s-ar clătina pe ea. El nu dorește nici să șadă împreună cu cei batjocoritori, care îi disprețuiesc pe alții.
Ce oferă însă putere acestui om să stea neclintit împotriva răului? Iată răspunsul: plăcerea lui este în legea Domnului și meditează la ea zi și noapte. Este într-adevăr o minunată meditație, să ai mintea curată, impregnată doar cu frumusețea Domnului.
El este ca un pom sădit lângă niște pâraie de apă (versetul 3). În Scriptură, pomul este adesea folosit pentru a ilustra lecții morale și spirituale. Singurul care a corespuns în mod perfect cu descrierea oferită în acest psalm este Domnul Isus Hristos. Tot ceea ce este excelent în om s-a găsit într-o perfecțiune deplină în El, și în nimeni altul. Isus, Fiul Omului, este prezentat aici în sfințenia Sa personală și în integritatea Sa. Aceste cuvinte s-au aplicat Domnului în fiecare zi, fiindcă El a fost întotdeauna despărțit de păcătoși și a trăit mereu cu orice cuvânt care a ieșit din gura lui Dumnezeu. Legea lui Iahve a fost subiectul meditației Lui zi și noapte.
Pe drumul ascultării perfecte, El ne-a lăsat un exemplu, ca să călcăm pe urmele Lui. Acesta este drumul nostru acum – să umblăm după El, ferindu-ne de orice rău, iubind voia Lui revelată în Cuvântul Său și dorind întotdeauna s-o împlinim.
J. Redekop
Măcar că zici că nu-L vezi, totuși judecata este înaintea Lui: așteaptă-L!
Iov 35.14
Încrede-te în Domnul
Poate treci printr-o perioadă întunecoasă în viața ta și nu Îl vezi pe Dumnezeu. Strigi către Dumnezeu, dar El nu-ți răspunde. Poate ești în fața unei decizii și nu ai niciun ajutor și nu vezi nicio perspectivă. Ți se pare că nu este nimeni alături de tine și ai nevoie urgentă de Dumnezeu.
Să știi însă că „judecata este înaintea Lui: așteaptă-L!”. Dumnezeu cunoaște cazul tău, vede că ești fără speranță. El Se va ocupa de tine, pentru că ți-a promis aceasta. De aceea, încrede-te în El și așteaptă-L! „Taci înaintea Domnului și așteaptă-L cu răbdare” (Psalmul 37.7).
Avocații ajung la capătul cunoștințelor, posibilităților și competențelor lor. De aceea, câteodată se văd nevoiți să cedeze cazul preluat. Dar la Domnul nu este așa! El trăiește ca să mijlocească pentru noi: „De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei care se apropie prin El de Dumnezeu, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească pentru noi” (Evrei 7.25). Nu există un alt mijlocitor mai bun. El preia cazul nostru și nu îl cedează până nu-l rezolvă. El nu pierde cazul nostru. Când ne rugăm, El ne ascultă și Se interesează de noi.
De aceea, încrede-te în El! Bazează-te pe El!
S-ar putea ca ceața să fie atât de deasă, încât să nu-L vezi. Dar încrede-te! El este acolo! El Se ocupă de cazul tău! De aceea: nădăjduiește în El! „Încredințează-ți Domnului calea, încrede-te în El și El va lucra!” (Psalmul 37.5).
Să ne încredem în Dumnezeu și să-I încredințăm Lui totul, chiar și atunci când, conform posibilităților omenești, ni se pare că este imposibilă rezolvarea problemei!
Citirea Bibliei: Ezechiel 10.1-22 · Psalmul 119.1-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PUTEREA MĂRTURISIRII – Fundația S.E.E.R. România
„Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.” (Faptele Apostolilor 19:18)
Vorbind despre biserica din Efes, apostolul Pavel scrie: „Mulţi din cei ce crezuseră veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră… Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului…” (vers. 18-20). Vindecarea spirituală are loc în biserici ca aceasta. Așadar, dacă ești prins în capcana unui păcat sau a eșecului, caută creștini maturi și dedicați, care nu sunt șocați de problema ta, care nu-ți vor divulga mărturisirea și care știu să se roage pentru tine și cu tine. Domnul Isus le-a dat ucenicilor Săi autoritatea de a asculta confesiunile oamenilor și de a proclama iertarea. „Celor ce le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute” (Ioan 20:23). Catharsis-ul spiritual are loc atunci când cineva te privește în ochi și-ți spune fără ocolișuri: „Dumnezeu te iartă, eu te iert, acum iartă-te și tu… și umblă în iertarea lui Dumnezeu!” Iertarea are o putere atât de mare, încât poate să faciliteze vindecarea.
Apostolul Iacov scria: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:14-16). Și dacă nu ești sigur care e persoana cu care trebuie să vorbești sau în care poți avea încredere, începe cu pastorul tău!
de Jean Koechlin
Plangerile lui Ieremia 3:1-24
Odată cu cap. 3 ajungem în inima acestei cărţi mici şi totodată în adâncul deznădejdii profetului. Deşi nu era vinovat, totuşi Ieremia ia în mod personal asupra lui nelegiuirile poporului său, de vreme ce priveşte pedeapsa ca abătându–se numai asupra sa: „Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua mâniei Lui…” (v. 1). El Îl reprezintă astfel pe Domnul Isus împlinind ispăşirea pentru păcatele noastre. Suferinţele îndurate pe cruce din partea omului, despre care ne amintesc v. 14 şi 30 (comp. cu Psalmul 69.12 şi cu Isaia 50.6), au fost urmate, în cele trei ore de întuneric, de suferinţe pricinuite de Dumnezeu, când era tratat aşa cum o cerea păcatul. Aceste expresii înfiorătoare ale mâniei au fost în întregime partea Mântuitorului (comp. v. 8 cu Psalmul 22.2). Şi totuşi încrederea şi speranţa Sa nu L–au părăsit nicio clipă, în timp ce pe Ieremia acestea l–au abandonat (v. 18).
Începând însă cu v. 21, cel întristat caută ajutor chiar la Acela care îl loveşte. Atunci credinţa sa, în supunere şi speranţă, îl ajută să descopere minunatele mângâieri ale Domnului, care „sunt noi în fiecare dimineaţă” (v. 23).