16 Octombrie 2021
O, nepricepuților și înceți cu inima ca să credeți toate câte au spus profeții!
Luca 24.25
Doi ucenici triști și descurajați se îndreptau către Emaus atunci când Bunul Păstor S-a apropiat și a mers împreună cu ei, fără ca ei să-L recunoască. El urma să-Și strângă laolaltă oile risipite (Matei 26.31). Conversația care a urmat este plină de învățăminte. Lecția pe care cei doi urmau să o învețe era că Hristos Însuși este subiectul Scripturii, nu diferitele linii ale adevărului, conținute de ea, oricât de importante sunt ele la locul lor.
Ucenicii speraseră că Isus din Nazaret avea să-l elibereze pe Israel de vrăjmașii lui și să instituie Împărăția (versetul 21). Într-adevăr, mulți profeți vorbiseră despre aceste lucruri; largi porțiuni ale Vechiului Testament conțin profeții cu privire la o împărăție mesianică viitoare, legată de casa lui David și a lui Israel. Însă aceiași profeți vorbiseră de asemenea despre suferințele lui Mesia. El trebuia să sufere înainte de venirea gloriei (versetul 26). Ucenicii, fiind în exclusivitate preocupați cu adevărul despre împărăție, pierduseră complet din vedere acest aspect. Nevăzând tot ceea ce spunea Scriptura, ei deveniseră unilaterali în vederile lor (versetul 27). Există un pericol real în citirea preferențială a Scripturii. Mulți creștini se preocupă cu anumite segmente ale adevărului divine, precum profeția sau Adunarea. Rezultatul este adesea învățătura eronată, fiindcă un adevăr, dacă este exagerat, devine eroare.
Remediul pentru aceasta este ca inimile noastre să fie preocupate cu Hristos. Nu este oare minunat felul în care El a găsit timp pentru a-i corecta cu răbdare pe ucenicii Săi descurajați? Cât de minunat trebuie să fi fost să umble alături de Domnul, atunci când El le vorbea despre Sămânța femeii, despre Mielul de Paște, despre jertfe, despre Psalmul 22, despre Isaia 53 și despre multe alte locuri din Scriptură care ilustrează suferințele Sale! Este privilegiul nostru să-L contemplăm zilnic pe Hristos în tot Cuvântul; în felul acesta, și inima noastră va arde în noi.
B. Reynolds
Domnul este Păstorul meu.
Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.
Psalmul 23.1; Ioan 10.1
Păstorul meu
Într-o sală de adunare, un slujitor al lui Dumnezeu tocmai terminase de citit Psalmul 23, când o doamnă a intrat pe ușă. Femeia s-a așezat pe scaun, iar persoana de lângă ea i-a oferit Biblia deschisă și i-a arătat pasajul care a fost citit. La versetul 1 din Psalmul 23 era subliniat cuvântul „meu”.
După terminarea adunării, acea doamnă, care era interesată de vestea cea bună, a întrebat-o pe femeia care îi oferise Biblia de ce a subliniat acel cuvânt. „Acest cuvânt este foarte important”, i-a răspuns femeia, după care a adăugat: „Cine nu poate spune că Domnul este Păstorul meu nu se poate bucura de toate binecuvântările psalmului”. Acea doamnă a înțeles mesajul și, când a ajuns acasă, a strigat la Domnul și L-a rugat să-i dea siguranța că El este nu doar Mântuitorul, ci Mântuitorul ei, nu doar Păstorul cel bun, ci Păstorul ei. Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune.
Nu este suficient să știți că Isus Hristos este Mântuitorul lumii, ci trebuie să știți că El este Mântuitorul dumneavoastră. Dacă a devenit Mântuitorul dumneavoastră, Îl puteți cunoaște și ca Păstorul cel bun. El Și-a dat viața pentru oi. Există sacrificiu mai înalt decât acesta? „Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta, ca cineva să își dea viața pentru prietenii săi” (Ioan 15.13).
V-ați predat viața, cu toate păcatele dumneavoastră, Păstorului cel bun? Dacă da, atunci El este Păstorul dumneavoastră. I-ați spus vreodată plin de bucurie: „Doamne Isuse, Îți mulțumesc că Tu ești Păstorul meu„?
Citirea Bibliei: 2 Împărați 14.1-16 · 1 Ioan 2.1-11
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU SEMĂNA DESCURAJARE! – Fundația S.E.E.R. România
„Au înnegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră…” (Numeri 13:32)
Descurajarea i-a făcut pe Israeliţi să se îndoiască de promisiunea lui Dumnezeu, să renunțe la visul lor și să moară în pustie. În mod ironic, ei se aflau la o distanță de numai câteva zile de mers față de Țara promisă! Cum s-a putut întâmpla așa ceva? După patruzeci de zile în Canaan, o țară atât de roditoare încât era nevoie de doi bărbați ca să ducă un ciorchine de struguri, zece din cele douăsprezece iscoade s-au întors spunând: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.” Şi au înnegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră.” (Numeri 13:31-32). Acum, ai vrea să știi ce părere are Dumnezeu despre oamenii care împrăștie o asemenea descurajare? „Bărbaţii… care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui Moise, înnegrind ţara… au murit acolo, înaintea Domnului, loviţi de o moarte năpraznică. Numai Iosua… şi Caleb… au rămas cu viaţă.” (Numeri 14:36-38) Dar ce poţi spune despre tine? Când îi vezi pe alții că se confruntă cu împrejurări potrivnice, îți exprimi îndoiala cu privire la abilitatea lor de a reuși? Poți asculta planurile cuiva fără să faci remarci descurajatoare? Chiar dacă nu reușești să-ți imaginezi visele lor, cel puțin fii de acord să-i susții prin credință, pentru ca planul desăvârșit al lui Dumnezeu să se împlinească cu privire la scopul pe care și l-au propus. Gândește-te la toți aceia care te-au încurajat pe tine de-a lungul vieții tale! Într-o lume atinsă de negativism și vești rele, oricine are nevoie de puțină încurajare, din când în când… Așa că fă un efort conștient de a-i încuraja, de a-i susține și de a-i inspira pe cei aflați în sfera ta de influență. Și când întâlnești o persoană care seamănă descurajarea, nu-i permite să te abată de la decizia ta. Adu-ți aminte, ție și ei, că Dumnezeu „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Pentru că El are putere!
de Jean Koechlin
Ieremia 35:1-11
De astă dată, Ieremia are înaintea lui o slujbă care se va arăta foarte încurajatoare: Dumnezeu l–a împuternicit să invite membrii familiei recabiţilor în Casa Domnului, pentru a-i pune la încercare. Aveau ei să bea din vinul pe care li-l va turna profetul? Cu fermitate, aceşti oameni refuză paharele care le sunt oferite şi fac cunoscut şi motivul refuzului: ca adevăraţi nazirei, ei sunt dedicaţi abţinerii de la ceea ce ilustrează bucuriile lumii (Numeri 6.1–3). Mai mult, înţelegând caracterul de străini pe un pământ pe care se aflau doar în călătorie (sf. v. 7), ei nu au semănat, nici nu şi‑au construit case, ci au locuit doar în corturi. Tot acest mod de viaţă, afirmă ei, le fusese poruncit de strămoşul lor, Ionadab, acel om credincios care, după cum ne arată 2 Împăraţi 10.15…, luase cu hotărâre poziţie pentru Domnul.
Mulţi dintre noi au avut părinţi sau bunici care i–au învăţat, chiar dacă nu au înţeles întotdeauna, ce este despărţirea de lumea în care creştinul este un străin, ca şi Domnul lui. Mai mult ca oricând, această despărţire trebuie realizată în ajunul venirii Lui (Apocalipsa 22.11,12), însă El nu ne invită să ne abţinem de la bucuriile lumii fără ca mai întâi să avem în El „o bucurie de nespus şi glorioasă (lit.: glorificată)” (1 Petru 1.8).
Mana Zilnica 