Mana Zilnica

14 Octombrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Iosif, numit de apostoli și Barnaba (care tradus înseamnă: Fiul mângâierii), un levit, cipriot prin naștere, având un ogor, l-a vândut și a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor … Și el s-a dus la Tars, ca să-l caute pe Saul; și, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Și a fost că, un an întreg, ei s-au strâns în adunare și au învățat o mare mulțime.

Fapte 4.36,37; 11.25,26

Leviții (30) – Fiul mângâierii

Barnaba este ultimul levit menționat pe nume în Cuvântul lui Dumnezeu. El este cu siguranță un exemplu minunat cu privire la ceea ce Dumnezeu dorea ca leviții să fie. Citim despre el că a făcut parte dintre cei care L-au urmat pe Domnul Isus la scurt timp după înființarea Adunării. Mulți dintre acești ucenici dintâi și-au vândut casele și proprietățile, iar banii i-au pus la picioarele apostolilor, pentru folosul tuturor. Barnaba a făcut și el acest lucru cu un ogor pe care îl avea în insula Cipru.

Barnaba, în mod evident, era un om care călătorea și care era interesat de lucrarea pe care Domnul o făcea în alte părți. El l-a adus pe Saul din Tars înaintea apostolilor, atunci când toți ceilalți îl ocoleau și nu aveau încredere în persecutorul de odinioară. Barnaba a fost, de asemenea, trimis la Antiohia, atunci când frații din Ierusalim au auzit că unii dintre națiuni se întorseseră la Domnul și formaseră o adunare acolo. El este descris ca fiind un „om bun și plin de Duh Sfânt și de credință”. Venind la Antiohia, Barnaba a văzut harul lui Dumnezeu și s-a bucurat – n-a fost suspicios și gata să condamne fiindcă lucrurile se desfășurau diferit acolo, ci i-a îndemnat pe acei credincioși să stăruie în umblarea lor cu Domnul.

Ce exemplu frumos este el pentru noi! L-a găsit pe Saul, care cunoștea bine Scripturile, și l-a adus la Antiohia. Cei doi au lucrat împreună acolo, apoi au slujit în părtășie cu alții, așa cum vedem în capitolul 13.1-3. Duhul Sfânt i-a trimis pe cei doi împreună, iar „Barnaba și Saul” au devenit curând „Pavel și Barnaba”. Nu este ușor să ajungi în planul doi, după ce ai slujit un timp într-o poziție de frunte. Barnaba, mai târziu, l-a îndrumat pe Ioan Marcu, cel care a scris Evanghelia în care Domnul Isus este prezentat ca Slujitorul perfect. Fie ca slujirea noastră să fie și ea una încurajatoare pentru alții!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înțeleptul ascultă sfaturile.

Proverbe 12.15

Ascultă sfaturile înțelepte!

• Să nu necinstești pe om la bătrânețea lui, căci și tu vei îmbătrâni. Cum faci, așa ți se va face.

• Evită nu numai greșeala, dar și bănuiala.

• Consideră întotdeauna banii ca o pacoste; într-adevăr, ei nu-ți aduc nicio bucurie, ci numai griji. Cei care posedă bogății se tem și de propriul fiu.

• Ține minte binele primit și uită binele făcut.

• Ferește-te să cauți ceva ce ți-ar părea rău că ai găsit.

• Nu lăsa ca liniștea să-ți fie tulburată necontenit de persoane care vin să-ți povestească ce spun dușmanii tăi despre tine.

• Să ne mulțumim cu ce avem, fără a face comparații; niciodată nu va fi fericit cel pe care-l va chinui fericirea mai mare a altuia.

• Nu căuta să te înalți defăimându-i pe alții. Caută prin propriile tale calități să te deosebești de oamenii de rând.

• Fă tot ceea ce poți în împrejurările în care te-a pus Dumnezeu, iar atunci când ai făcut-o, El va lărgi sfera ta de activitate – dar doar atunci când I-ai slujit bine în lucrurile mici.

• Fii evlavios și statornic în viața de zi cu zi – acest lucru va ține o predică mult mai convingătoare și mai practică decât poate gura ta să rostească.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 12.18-13.9 · 1 Ioan 1.1-4

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ TE IUBEȘTI PE TINE ÎNSUȚI! – Fundația S.E.E.R. România

„Să iubeşti… ca pe tine însuţi.” (Matei 22:39)

Când Dumnezeu te mântuie, El te așază „în Hristos”. Din acel moment, El te consideră neprihănit. Nu datorită neprihănirii proprii… ci prin aceea „care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.” (Filipeni 3:9) Poate, cât ai fost copil, părinții îți vor fi dat impresia că dacă vei fi suficient de cuminte, ei te vor iubi și accepta… Prin urmare, crezi că și în relația cu Dumnezeu este valabil același lucru. Dar nu e așa! În realitate, nu ai putea niciodată să fii suficient de bun, ca să câștigi dragostea lui Dumnezeu! De aceea, El te îmbracă în neprihănirea lui Hristos și îți spune: „Te iubesc necondiționat în ciuda păcatelor tale!” Aceasta este adevărata bază a iubirii de sine! Gândește-te: dacă Dumnezeu te iubește, atunci ești vrednic să fii iubit, nu-i așa? Asta înseamnă că te poți iubi pe tine însuți! Și de fapt așa și trebuie, întrucât le poți oferi dragoste și altora, din izvorul propriei tale stime de sine. Dacă te lupți cu sentimentul nesiguranței, al vinovăției, al îndoielii, al dezgustului față de sine, până la urmă acestea se vor manifesta și în relațiile tale. Psihologul elvețian Paul Tournier a spus: „Dacă o persoană Îl va iubi pe Dumnezeu așa cum trebuie, îi va iubi și pe ceilalți așa cum trebuie, și cine Îl iubește pe Dumnezeu și pe ceilalți așa cum trebuie să fie iubiți, nu va avea niciodată nevoie de psihiatru!” Dragostea lui Dumnezeu îți insuflă încrederea și puterea de care ai nevoie ca să dăruiești și să primești dragoste de la ceilalți. Adevărul este acesta: chiar dacă ai fi fost singurul păcătos care a trăit vreodată, Hristos ar fi murit pentru tine! Și când înțelegi lucrul acesta cu adevărat, vei începe să te iubești pe tine însuți, și să te dezvolți – ca să ajungi la plinătatea potențialului pe care l-a pus Dumnezeu în tine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 33:1-18

Încă o dată Domnul Se adresează slujitorului Său aflat în închisoare, pentru că din nou are revelaţii preţioase pe care să i le facă, invitându–l totodată să se roage pentru a le obţine (v. 3; Amos 3.7). Dumnezeu este întotdeauna dispus să ne înveţe lucruri mari şi ascunse, pe care nu le cunoaştem, dar mai întâi ne invită să I le cerem.

 

Ieremia urmează să audă vorbindu–i-se despre subiectul cel mai scump inimii lui: restaurarea poporului, după dezastrul ce se va abate asupra lui. În unele regiuni, în care pământul este arid, există sate întregi părăsite, ca urmare a depopulării zonelor rurale. Cu greu găseşti privelişti mai lugubre … Cu cât mai sinistră trebuie să fi fost dezolarea unei cetăţi precum Ierusalimul, devastat şi ars după exilul locuitorilor ei! (v. 10; vezi Neemia 2.13,14). Promisiunile lui Dumnezeu sunt însă categorice: bucuria şi viaţa vor umple din nou oraşul. Acestuia i se va da un nume nou: „Domnul, Dreptatea noastră” (v. 16), care ne aminteşte că nimeni nu va intra în cetatea cerească pe temeiul propriei lui dreptăţi. Totul se va baza acolo pe dreptatea lui Hristos. De asemeni, cele două familii prin care erau asigurate relaţiile poporului cu Dumnezeu, cea a împăraţilor şi cea a preoţilor, vor avea din nou reprezentanţi (v. 17,18).