31 Iulie 2021
Și despre Levi a zis: „Tumim al tău și Urim al tău sunt pentru bărbatul evlavios al tău, pe care l-ai încercat la Masa, cu care Te-ai certat la apele Meriba, care a zis despre tatăl său și despre mama sa: «Nu i-am văzut!». Și n-a recunoscut pe frații săi și n-a cunoscut pe fiii săi; pentru că ei au păzit cuvântul Tău și au ținut legământul Tău”.
Deuteronom 33.8,9
Părea un lucru foarte sever și lipsit de dragoste ca Levi să nu-și recunoască părinții și frații, însă cerințele lui Dumnezeu sunt supreme, iar Domnul nostru Isus a rostit aceste cuvinte solemne: „Dacă vine cineva la Mine și nu-și urăște tatăl, și mama, și soția, și copiii, și frații, și surorile, și chiar propria sa viață, nu poate fi ucenic al Meu” (Luca 14.26).
Acestea sunt cuvinte clare, care ne dezvăluie taina care stă la baza întregii slujiri adevărate. Nimeni să nu-și închipuie însă că cei credincioși ar trebui să fie lipsiți de afecțiune naturală! Nicidecum! Așa ceva ne-ar pune în legătură cu caracteristicile apostaziei din zilele din urmă (2 Timotei 3.3). Însă, atunci când îngăduim cerințelor afecțiunii naturale să stea în calea slujirii cu inimă întreagă pentru Hristos și atunci când așezăm așa-zisa dragoste pentru frații noștri pe un loc superior credincioșiei față de Hristos, suntem nepotriviți pentru slujirea Lui și nevrednici de a purta numele de slujitori ai Săi.
Să remarcăm cu atenție că ceea ce a format temeiul moral al folosirii lui Levi în slujba Domnului a fost faptul că el nu și-a recunoscut nici părinții, nici frații, nici copiii. Într-un cuvânt, el a dat deoparte cu totul cerințele naturale și a oferit în inima sa un loc de supremație cerințelor lui Iahve. Aceasta, repet, este singura temelie adevărată pentru caracterul slujitorului.
C. H. Mackintosh
Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te sprijini pe înțelepciunea ta.
Proverbe 3.5
Înțelepciune limitată
Biblia și credința creștină nu sunt în niciun caz în conflict cu înțelepciunea omului.
Omul a fost creat „după chipul lui Dumnezeu” și a primit porunca de la Dumnezeu să-și supună pământul. Pentru aceasta, Dumnezeu l-a înzestrat cu inteligență, cu talent și cu putere, iar cu acestea omul creează lucruri mărețe și senzaționale: prin telescop descoperă noi galaxii, iar prin microscop recunoaște cei mai mici atomi. El gândește și cercetează, combină și programează. Dar apoi vede că viața sa pe pământ este numai „o suflare” care trece repede (Iov 7.7). Odată cu moartea, omul ajunge la o graniță peste care mintea lui nu mai poate să vadă.
Orice cunoștință omenească este mărginită. Omul nu poate să știe ce se va întâmpla mâine. Cu privire la Dumnezeu și la diavol, la viață și la moarte, la cer și la iad, nu ne putem bizui pe mintea sau pe cunoștința omenească.
Este mintea fără valoare sau ne pune piedici? Nu, dacă o folosim ca „unealtă”, și nu ca „sursă de informare” în întrebările spirituale! Numai Dumnezeu ne poate da informații corecte la aceste întrebări. Aceste informații le găsim în Biblie. Pentru a înțelege și a accepta mesajele lui Dumnezeu, avem nevoie și de minte și de credință. Dar să nu ne bizuim pe mintea noastră, ci pe Dumnezeu și pe Cuvântul Său!
O întrebare foarte veche este aceasta: „Cum ar fi omul drept înaintea lui Dumnezeu?” (Iov 9.2). Răspunsul la aceasta îl primim venind la Hristos.
Citirea Bibliei: 2 Samuel 24.1-13 · Ioan 2.13-25
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
EVITĂ „MELCII” – Fundația S.E.E.R. România
„Nu te împrieteni cu omul mânios…” (Proverbele 22:24)
Ai văzut vreodată o cochilie de stridie goală în interior? Te-ai întrebat cum a ieșit stridia de-acolo? Dacă te uiți cu atenție, vei găsi o gaură mică în partea superioară a cochiliei. Ea este făcută de un melc. Această mică creatură oceanică are un apendice care funcționează ca un burghiu. Cu ajutorul lui, melcul sfredelește cochilia și aspiră stridia prin gaură, încetul cu încetul, până când o termină. Ce putem învăța noi din această istorisire?
Nu permite ca izbucnirile furioase sau remarcile critice ale cuiva să provoace o fisură sau o gaură în caracterul tău, și să-ți răpească buna dispoziție. Dacă nu ești atent, poți deveni extrem de iritat, până acolo încât furia și amărăciunea vor începe să fiarbă în tine. Și asta poate fi periculos pentru sănătatea ta. Există un munte de dovezi medicale care susțin faptul că anumite tipuri de depresie sunt pur și simplu traume și conflicte interioare nerezolvate. Amintește-ți ce spune următorul proverb: „Nu ceea ce mănânci, ci ceea ce te mănâncă te îmbolnăvește.”
Biblia spune: „Nu te împrieteni cu omul mânios, şi nu te însoţi cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet.” (Proverbele 22:24-25). Dacă ești înțelept, vei ocoli persoanele care sunt în permanență critice sau furioase pe viață, precum și pe cele care-și găsesc plăcerea în a sâcâi pe alții. Cu alte cuvinte: evită melcii!
Iată în încheiere cuvintele lui John Mason, care scria: „O modalitate de a te elibera de poverile nedorite este să-ți muți gândul de pe lucrurile care par a fi împotriva ta. Când te gândești până la obsesie la factori negativi, le vei atribui o putere pe care în realitate nu o posedă. Faptul de a vorbi despre nemulțumirile tale nu face altceva decât să le mărească și mai mult importanța. Focalizează-te pe iertarea, pe planul și pe Cuvântul lui Dumnezeu, și ai să vezi cum te vei elibera de vechile situații care persistă ‚ca lipiciul’!”
de Jean Koechlin
Matei 15:1-20
Zelul religios al fariseilor se mărginea la respectarea cu stricteţe a unor forme exterioare şi a unor tradiţii. Sub această mască evlavioasă (care pe oameni îi poate induce în eroare, nu însă şi pe Dumnezeu), fariseii se lăsau conduşi de toate tendinţele inimii lor fireşti. Au ajuns să se sustragă, din zgârcenie, până şi de la cele mai elementare datorii, precum aceea de a se îngriji de nevoile părinţilor lor (v. 5; comp. cu Proverbe 28.24). Întrebarea Domnului din v. 3 răspunde punct cu punct celei puse de farisei în v. 2.
Prin tradiţiile lor, aceştia desfiinţau poruncile lui Dumnezeu. Atunci Isus, Cel pentru care aceste porunci erau o desfătare, îi pune pe aceşti ipocriţi în faţa propriilor lor scripturi. Apoi, spre folosul ucenicilor care fuseseră şi ei încurcaţi de cuvintele Lui, Domnul dezvăluie răutatea inimii omeneşti şi falimentul ei total: mâinile pot fi spălate cu grijă, în timp ce inima rămâne murdară. Recunoaştem cât de real este acest inventar înspăimântător al conţinutului inimii omului, al propriilor noastre inimi (v. 19,20), chiar când îl mascăm cu o înfăţişare respectabilă.
Mana Zilnica 