Mana Zilnica

24 Iulie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă ați fost înviați împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde Hristos este așezat la dreapta lui Dumnezeu: gândiți la cele de sus, nu la cele de pe pământ.

Coloseni 3.1,2

Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (9)

Există o istorioară despre doi fermieri. Ogorul unuia dintre ei avea brazdele perfect drepte, în timp ce al celuilalt avea brazde foarte strâmbe. El l-a întrebat pe vecinul său: «Cum obții acele brazde atât de drepte?». Răspunsul a fost: «Îmi stabilesc un punct la capătul ogorului, îmi ațintesc privirea la el și ar ogorul fără să-mi iau ochii de la acel punct». Există aici un adevăr spiritual pentru cei credincioși. Dacă dorim să prosperăm din punct de vedere spiritual și dacă dorim să croim „cărări drepte” în viețile noastre, trebuie să avem un punct de referință sigur. Pentru noi, acesta este Hristos, așezat la dreapta lui Dumnezeu.

Lucrurile „de sus” sunt în contrast cu lucrurile „de pe pământ”. Există pe pământ lucruri legitime și chiar bune, precum legăturile de căsătorie, familia și locul de muncă, toate prezentate mai târziu în capitol (Coloseni 3.18-22). Însă, dacă dorim să avem binecuvântare în aceste lucruri, ele, oricât de bune, nu pot fi obiectul (ținta) noastră. Obiectul nostru trebuie să fie Hristos și lucrurile de sus. Dacă El este obiectul nostru, ne vom putea împlini așa cum trebuie responsabilitățile în lucrurile de pe pământ.

Lucrurile de pe pământ includ de asemenea încercările și dificultățile de pe calea creștină. Trebuie să ne preocupăm cu acestea? Nu, fiindcă și în această privință preocuparea noastră trebuie să fie Hristos în glorie. Dar așa, fiind preocupați cu El, vom putea îndura necazurile prin care trecem.

Ce înseamnă să căutăm lucrurile de sus? Înseamnă, printre altele, citirea Bibliei și rugăciunea zilnică. Înseamnă, de asemenea, meditația la ceea ce am citit – „cugetă la legea Lui zi și noapte” (Psalmul 1.2). Să căutăm cu sârguință lucrurile de sus!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Acum deci rămân aceste trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

1 Corinteni 13.13

Dar cea mai mare este dragostea

Dragoste înseamnă să am răbdare cu alții, pentru că „dragostea este îndelung răbdătoare”;

Dragoste înseamnă să fac bine altora, pentru că „dragostea nu este invidioasă”;

Dragoste înseamnă să nu scot în evidență realizările mele, pentru că „dragostea nu se laudă”;

Dragoste înseamnă să nu mă arăt ca un om încrezut, pentru că dragostea „nu se umflă de mândrie”;

Dragoste înseamnă să nu-i jignesc pe ceilalți, pentru că dragostea „nu se poartă necuviincios”;

Dragoste înseamnă să nu atrag atenția asupra mea, pentru că dragostea „nu caută folosul său”;

Dragoste înseamnă să nu mă supăr de o observație usturătoare, pentru că dragostea „nu se aprinde de mânie”;

Dragoste înseamnă să nu fac rău altora, pentru că dragostea „nu se gândește la rău”;

Dragoste înseamnă să nu ascult vorbirile de rău despre ceilalți, pentru că dragostea „nu se bucură de nelegiuire”;

Dragoste înseamnă să recunosc binele și adevărul, pentru că dragostea „se bucură de adevăr”;

Dragoste înseamnă să nu pun totul la îndoială, pentru că dragostea „crede toate”;

Dragoste înseamnă să nu renunț la speranță, în ciuda problemelor, pentru că dragostea „nădăjduiește toate”.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 21.1-11 · Filimon 13-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OBSTACOLE PE CALEA CREDINȚEI (4) – Fundația S.E.E.R. România

„…să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1)

Astazi vom vorbi despre obstacole pe care trebuie să le depășești, dar și despre lucruri care te vor ajuta pe cale:

1) Persoanele nepotrivite te vor răni. Există două categorii de oameni de care nu trebuie să te lași, niciodată, influențat. Din prima categorie, fac parte persoanele care se victimizează tot timpul, persoanele foarte negativiste și persoanele foarte supărăcioase. Din cea de-a doua categorie, fac parte persoanele care te solicită mereu, persoanele care pun totul sub semnul întrebării și persoanele care îți distrag atenția. Iubește-i și ajută-i sub orice formă și prin toate mijloacele posibile, dar nu te lăsa niciodată influențat sau condus de ei. Încurajează-i, dar atunci când încep să te tragă în jos (în loc să te ridice!), rupe legăturile în mod diplomatic și lasă-i în seama lui Dumnezeu.

2) Persoanele potrivite te vor ajuta. Când Dumnezeu are un plan, El cheamă pe cineva ca să-l  împlinească. Însă rareori cheamă un singur om. El cheamă și pe alții care să-l ajute și să-l sprijine. Asta înseamnă că dorința ta de a căuta ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci de tărie. Apostolul Pavel a alocat un întreg capitol din Noul Testament pentru a elogia și a recunoaște meritele celor care l-au ajutat să-și împlinească viziunea. Iată ce le-a spus filipenilor: „Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum.” (Filipeni 1:3-5).

Dacă ești înțelept, vei recunoaște domeniile în care nu ești înzestrat de Dumnezeu, și le vei lăsa în seama persoanelor calificate… iar tu îți vei da toate silințele în „lucrul încredințat ție”… Asta necesită smerenie din partea ta, dar pe termen lung îți aduce mari câștiguri!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Matei 12:38-50

Odată cu cap. 12 se încheie prima parte a acestei evanghelii. Pentru că fusese respins ca Mesia de către cei care ar fi trebuit să fie cei dintâi care să-L primească, Isus începe acum să vorbească despre moartea şi despre învierea Sa. Era marea minune care mai rămăsese de împlinit şi despre care iudeii aveau deja o imagine prin istoria lui Iona cel înghiţit de peşte şi redat cu viaţă de către acesta. În acelaşi timp, Domnul le arată acestor cărturari şi farisei zdrobitoarea lor responsabilitate, cu atât mai mare cu cât ei erau mult mai instruiţi decât fuseseră odinioară cetăţenii din Ninive sau decât împărăteasa din Seba, iar El era cu mult deasupra lui Iona sau a lui Solomon!

El venise să locuiască în această casă, a lui Israel, alungând demonii şi înlăturând idolatria (comp. cap. 8.31 cu 21.12,13), dar ei nu L-au primit, de aceea casa a rămas goală, … gata să adăpostească o putere a răului şi mai grozavă decât cea dinainte: aceasta se va întâmpla cu Israel sub domnia lui Antihrist.

Versetele 46-50 arată că Domnul Isus nu le mai poate recunoaşte nici chiar pe rudele Sale. El rupe de acum relaţiile pământeşti şi naturale cu poporul Lui şi va explica prin parabolele din cap. 13 ce este Împărăţia cerurilor şi cine poate fi primit în ea.