Mana Zilnica

23 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă se va găsi în mijlocul tău … un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău … care să meargă și să slujească altor dumnezei și să se închine lor … să cureți răul din mijlocul tău.

Deuteronom 17.2,3,7

Această poruncă ne amintește că nu poate exista nicio comuniune a lui Dumnezeu cu idolatria. Pavel le-a explicat clar corintenilor că nu putem avea părtășie cu Dumnezeu și părtășie cu idolii: „Dar ceea ce jertfesc ei, jertfesc demonilor, și nu lui Dumnezeu. Și eu nu vreau ca voi să fiți părtași cu demonii. Nu puteți bea paharul Domnului și paharul demonilor; nu puteți lua parte la masa Domnului și la masa demonilor” (1 Corinteni 10.20,21). De asemenea, el le-a spus că nu poate exista nicio înțelegere între templul lui Dumnezeu și idoli. Noi suntem templul Dumnezeului viu (2 Corinteni 6.16,17).

Exact acest lucru îl vedem atunci când tesalonicenii au fost convertiți: „V-ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți unui Dumnezeu viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine” (1 Tesaloniceni 1.9,10).

A fi creștin este opusul total al idolatriei. Acestea două nu pot merge împreună. Fie suntem închinători la idoli, fie închinători ai Dumnezeului viu și adevărat. Idolatria este una dintre faptele cărnii (Galateni 5.20). Fiindcă idolatria nu mai există în multe țări astăzi, nu trebuie să credem că am scăpat de pericolul ei. Idolatria înseamnă tot ceea ce ocupă locul închinării datorate lui Dumnezeu. Acest lucru este în mod clar exprimat de Pavel: „Omorâți deci mădularele voastre, cele de pe pământ: curvie, necurăție, patimă, poftă rea și lăcomie, care este idolatrie” (Coloseni 3.5). Multe lucruri pot deveni idoli în gândurile sau în acțiunile noastre. Ceea ce trebuie să facem este să-L sfințim pe Hristos ca Domn în inimile noastre (1 Petru 3.15).

„Copilașilor, feriți-vă de idoli” (1 Ioan 5.21).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce este omul, ca să-Ți pese atât de mult de el, ca inima Ta să se ocupe de el?

Iov 7.17

Trăsăturile omului

• Omul este mic și lipsit de însemnătate. „Când privesc cerurile, lucrarea degetelor Tale, luna și stelele pe care le-ai așezat Tu, îmi zic: «Ce este omul, ca să Te gândești la el?»” (Psalmul 8.3,4).

• Omul este trecător. „Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștință de el, fiul omului, ca să iei seama la el? Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece” (Psalmul 144.3,4).

• Omul este păcătos. „Prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși” (Romani 5.19).

• Omul este un dușman al lui Dumnezeu. „Gândirea firii păcătoase este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune legii lui Dumnezeu și nici nu poate” (Romani 8.7).

Chiar dacă, în comparație cu universul, noi, oamenii, suntem ca un nimic, totuși Dumnezeu Se interesează de noi. Chiar dacă judecata dreaptă a rostit în dreptul nostru nimicire, Dumnezeu Își îndreaptă inima spre noi și ne dovedește dragostea Sa fără margini. Chiar dacă merităm condamnare pentru rebeliunea și pentru păcatele noastre, Dumnezeu dorește să ne împace cu Sine și să ne elibereze de toată vina. Temelia pentru iertare este lucrarea de răscumpărare pe care a făcut-o Fiul Său Isus Hristos la crucea de la Golgota.

Dacă Dumnezeul plin de har ne întinde mâna împăcării, să mai șovăim noi în a ne întoarce la El?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNGROAPĂ AMINTIRILE TRECUTULUI! – Fundația SEER

„Le-ai şters pomenirea…” (Isaia 26:14)

Psihologii ne spun că una din trei persoane a experimentat abuz – fizic, emoțional sau sexual. Celor mai mulți le este rușine să vorbească despre asta! Ei duc o viață plină de resentimente, gândindu-se nu numai la cel care i-a ofensat, ci și la persoanele care ar fi trebuit să îi protejeze și nu au făcut-o. Adevărul este că dacă nu primesc ajutor, amintirea faptei săvârșite asupra lor poate ajunge să-i rănească mai mult decât evenimentul produs.

Dacă și tu ai fost sau ești victima unui abuz, iată câteva versete pe care trebuie să le citești, să te bazezi, și prin care să te rogi: „Doamne, către Tine strig, şi zic: „Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii.” Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine. Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău!” (Psalmul 142:5-7). „Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăpâni în afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine, şi numai Numele Tău îl chemăm. Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt nişte umbre, şi nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit…” (Isaia 26:13-14).

Acum, tu poți să alegi să ierți persoana care te-a rănit, și puterea ei față de tine va fi zdrobită! Odată ce ai făcut asta, pune-o în mâna lui Dumnezeu și lasă-L pe El să se ocupe de ea. Refuză să rămâi o victimă. În loc să continui să trăiești într-o rușine neștiută de nimeni, tu poți să descoperi că puterea lui Dumnezeu (Psalmul 147:3) îi vindecă „pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 24:1-3; 24:15-27

Cât timp Iehoiada a fost în viaţă şi l-a dirijat, totul a fost bine şi am fi tentaţi să credem că Ioas putea fi numărat printre cei mai buni împăraţi. Constatăm însă cu tristeţe că moartea marelui preot marchează o întorsătură fatală în viaţa lui. Cum se poate explica aceasta? În loc să se fi sprijinit direct pe Dumnezeu – ceea ce este specific credinţei – Ioas se abandonase în seama tatălui adoptiv. Şi, când acesta avea să-i lipsească, credincioşia lui se va prăbuşi. Ioas n-a avut niciodată o credinţă personală.

Nu vă înşelaţi, tineri cititori care aveţi părinţi creştini: educaţia, bunele maniere, cele mai favorabile circumstanţe, toate aceste lucruri nu sunt credinţă. Mai mult, credinţa părinţilor voştri nu este credinţa voastră. Odată ei plecaţi, va mai fi Domnul cu voi?

Căpeteniile poporului vin şi-l flatează pe împărat. „Atunci împăratul i-a ascultat…” (v. 17; Prov. 29. 12). Ce face Ioas sub influenţa lor? Fapte care fac să te înfiori: Cere uciderea fiului binefăcătorului său. Domnul reaminteşte fariseilor ipocriţi de moartea lui Zaharia (al cărui nume înseamnă celui căruia Domnul îi reaminteşte) în momentul când ei se află pe punctul de a comite o crimă şi mai înfiorătoare (comparaţi cu Matei 23.34-35; vezi şi Matei 21.35 …).