Mana Zilnica

6 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Petru, luându-L deoparte, a început să-L mustre, spunând: „Dumnezeu să Se îndure de Tine, Doamne! Nicidecum să nu Ți se întâmple așa ceva!”.

Matei 16.22

Petru și Domnul său (4) – „Înapoia Mea, Satan!” (A)

Cei credincioși încă au în ei carnea, chiar dacă nu mai sunt „în carne”, în ce privește poziția lor înaintea lui Dumnezeu (Romani 8.9). Iar dacă nu umblăm în Duhul și dacă nu rămânem în părtășie cu Hristos, carnea se va manifesta cu siguranță. Aceasta este fără îndoială explicația pentru desele inconsecvențe din umblarea celor credincioși – acum Îl onorează pe Domnul, iar în momentul următor Îl dezonorează. Apostolul Petru ne oferă un exemplu cu privire la această inconsecvență în umblare.

Petru Îl mărturisise pe Domnul Isus a fi „Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16.16). Nu „carnea și sângele” îi descoperiseră acest lucru, ci harul suveran al Tatălui ceresc. Datorită acestei mărturisiri, Petru este numit „fericit” de către Domnul Însuși. La scurt timp după aceasta, „Isus a început să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe de la bătrâni și de la preoții de seamă și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze” (versetul 21).

În urma acestor cuvinte, Petru L-a luat pe Domnul deoparte și a început să-L mustre, spunând: „Dumnezeu să Se îndure de Tine, Doamne! Nicidecum să nu Ți se întâmple așa ceva”. Cuvântul folosit aici pentru „a mustra” înseamnă „a atenționa cu seriozitate”. Dacă Domnul avea să moară în acest fel, atunci toate nădejdile lui Petru de a domni împreună cu El în Împărăție aveau să se năruiască. Petru se gândea mai mult la el, decât la Domnul și la planurile Sale. Ni se întâmplă și nouă des acest lucru – să împletim planurile, gândurile și intențiile noastre cu cele ale lui Dumnezeu, căutând ca El să le împlinească pe ale noastre, nu pe ale Lui.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă!

Marcu 10.49

Îndrăznește, te cheamă!

Când Domnul Isus a ieșit din Ierihon, Bartimeu, orbul, ședea lângă drum cerșind. Bartimeu a auzit că Isus Nazarineanul va trece pe acolo și striga pentru ca Domnul Isus să Se îndure de el. Mulți l-au certat pe orb să tacă. Dar Isus S-a oprit și l-a chemat la El. Atunci, cei care mergeau cu Domnul i-au spus sărmanului orb: „Îndrăznește, scoală-te, căci te cheamă!”. La aceste cuvinte, Bartimeu și-a aruncat haina, a sărit și a venit la Isus.

Isus l-a chemat! Avea suficiente motive să nu se teamă. Încrederea lui în Mântuitorul nu a fost dată de rușine. La cuvântul Domnului, Bartimeu și-a căpătat vederea și L-a urmat pe Domnul Isus pe cale.

Poate că și tu ai înțeles că păcatele tale te despart de Dumnezeu și te simți sărac și pierdut sub vina ta înaintea lui Dumnezeu. Și pentru tine sunt rostite cuvintele: „Îndrăznește, te cheamă!”.

Isus vrea să Se oprească în fața oricui oftează sub povara păcatului. El așteaptă ca și tu să-I aduci povara ta, pentru că vrea să te elibereze de ea. Aruncă tot ce te împiedică să mergi la El! Adu-I Lui tot ce te apasă! Recunoaște înaintea Lui lipsa de speranță din viața ta, păcatele tale, condamnarea ta la pierzare! El va așeza în inima ta pace, iar tu Îl vei urma cu bucurie.

Nu te lăsa reținut de aceia care vor să te împiedice și care te înspăimântă cu urmări închipuite ale acestui pas! Domnul este Cel care te cheamă. Ascultă glasul Lui! Urmează chemarea Sa! Nu vei regreta niciodată.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (6) – Fundația SEER

„Scrie proorocia, si sap-o pe table, ca sa se poata citi usor” (Habacuc 2:2)

Tu trebuie sa iti pui scopurile pe hartie!

Dumnezeu i-a spus lui Habacuc: „Scrie proorocia, … ca sa se poata citi usor. Caci este o proorocie a carei vreme este hotarata… daca zaboveste, asteapt-o, caci va veni si se va implini negresit.” (v. 2-3). Sa retinem cuvantul „zaboveste”, chiar daca nu ne place neaparat ce comunica. Dumnezeu iti poate da o viziune peste noapte, dar de obicei ea nu sa va si implini peste noapte! Te poti confrunta cu dezamagiri, cu descurajari si cu amanari. Intrucat viziunea te va costa mai mult decat te-ai asteptat si necesita mai mult timp decat ai planuit, poate fi „incetosata” de circumstante si emotii. De acee este ata de important sa o scrii si sa o ai inaintea ochilor! De ce i-a zis lui Avram Dumnezeu ca fii sai vor fi asa de multi „ca stelele cerului”? Deoarece stelel sunt corpuir ceresti pe care le poti privi cu ochii si le poti numara.

„Cand nu este nici o descoperire dumnezeiasca poporul este fara frau” (Proverbe 29:18). Expresia „fara frau” sugereaza ceva care se degradeaza lent, si asta se intampla cand nu ai viziunea lui Dumnezeu inaintea ta. Daca ai visat sa slabesti, pune pe frigider o poza care sa te inspire. Daca visezi ca intr-o buna zi sa ai propria ta casa, lipeste o poza cu o casa pe panoul tau de mesaje. Si daca scopul tau este sa daruiesti o suma de bani pentru lucrarea Lui Dumnezeu, completeaza un cec cu acea suma si pune-l intr-un loc in care il poti vedea in fiecare zi.

Cand ai un scop exprimat cu claritate, in scris, vei sti intotdeauna unde esti, si deci iti vei aminti mereu ce te-a chemat Dumnezeu sa faci!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 11:1-23

Divizarea lui Israel în două împărăţii a fost o judecată din partea lui Dumnezeu. Este deci o pierdere de timp pregătirea a o sută optzeci de mii de oameni aleşi, „pentru a răsturna“ situaţia. Roboam, avertizat de omul lui Dumnezeu, renunţă la ideea sa. Îşi concentrează forţele ca să construiască cetăţi de apărare în scopul asigurării protecţiei şi a resurselor de hrană pentru mica lui împărăţie.

În ceea ce-l priveşte, Ieroboam nu rămâne inactiv, dar ce dureros că el acţionează într-un alt sens! Temându-se ca nu cumva să-şi piardă influenţa dacă le va mai permite alor lui să meargă la sărbătorile din Ierusalim, stabileşte un cult naţional idolatru, dezgustător în ochii lui Dumnezeu. Atunci preoţii şi leviţii din cele zece seminţii îşi arată ataşamentul lor pentru Domnul şi pentru poruncile Lui. Părăsind ţara mânjită, ei merg să se stabilească în Iuda, preferând să abandoneze tot ce aveau, decât să rămână asociaţi cu păcatul. Ce mulţi sunt credincioşii care au făcut acelaşi lucru, din supunere faţă de Domnul!

Încurajaţi de exemplul acestor leviţi, alţi credincioşi aparţinând acestor zece seminţii, probabil fără să-şi părăsească definitiv cetăţile, încep să se suie de atunci la Ierusalim, pentru a aduce acolo jertfe după Cuvânt.