3 Octombrie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Vedeți deci cu grijă cum umblați, nu ca neînțelepți, ci ca înțelepți.
Efeseni 5.15
Experiențele sunt întotdeauna bazate pe relațiile mele cu Dumnezeu. Sunt trist? Aceasta înseamnă că părtășia cu Dumnezeu – părtășie care corespunde relațiilor mele cu El – este întreruptă. Simt că nu mă bucur de comuniunea binecuvântată în care am fost adus și acest lucru îmi provoacă tristețe; această tristețe nu este din pricină că relația în sine ar fi pusă la îndoială. Carnea n-are nicio relație cu Dumnezeu, iar „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Romani 5.5). Prin Duhul avem părtășie cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos și suntem chemați să umblăm în lumină, așa cum Dumnezeu Însuși este în lumină. Părtășia noastră cu Dumnezeu depinde de umblarea noastră în lumină, deși, atunci când am pierdut-o, Dumnezeu ne poate cerceta cu harul Său, restabilind astfel comuniunea. Însă Dumnezeu este credincios și nu îngăduie păcatul în copiii Săi. Dacă ei nu umblă, din punct de vedere practic, în lumină, El îi va face să treacă prin toate încercările și conflictele necesare pentru a-i aduce să se cunoască pe ei înșiși și să rămână în lumină, ca astfel părtășia lor să fie adevărată și pură.
Este adevărat că aceste încercări și conflicte nu afectează relațiile noastre cu Dumnezeu, care sunt potrivit harului și dreptății Sale; însă întreruperea părtășiei cu Dumnezeu, întrerupere care ne privează de bucuria trăirii în lumină, ne conduce în tot felul de conflicte unde vom experimenta cu durere și cu umilință ce înseamnă cu adevărat inima noastră. Dumnezeu Însuși folosește mijloace de corectare pentru a ne smeri și a ne frânge voința. Nu numai căderea în păcat constituie un prilej pentru ca Dumnezeu să acționeze în sufletul nostru, ci și tot ceea ce este împietrit și răzvrătit înăuntrul nostru. Consecința tuturor acestor adevăruri este că experiențele unui suflet care umblă cu Dumnezeu sunt mult mai simple decât cele ale unuia care se poartă cu necredincioșie; și, nu mai puțin adevărat, cunoașterea lui Dumnezeu și a inimii omenești vor fi mult mai profunde în primul caz. Câtă vreme umblăm în comuniune cu El, umblăm în lumină și avem, în prezența Lui, simțământul continuu al dragostei Sale părintești.
J. N. Darby
SĂMÂNȚA BUNĂ
Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!
Matei 5.6
Căutați
Când misionarul Williams a vestit evanghelia pe insulele Pacificului de Sud, un olog sărman a crezut în Domnul Isus, cu toate că el nu putea niciodată să facă drumul spre stația misionară, așa ca toți ceilalți locuitori ai micului sat, pentru a auzi acolo Vestea Bună. După o boală gravă, mâinile și picioarele sale ajunseseră așa de strâmbe, încât nu putea să se deplaseze decât târându-se pe genunchi.
Într-o zi, când Williams a trecut pe lângă coliba în care locuia bolnavul, acesta s-a târât până la misionar și a spus tare:
— Fii binevenit, vestitor al lui Dumnezeu! Fii binevenit, pentru că tu ai adus lumină în această țară întunecată! Ție îți datorăm vestea mântuirii!
Williams s-a mirat de cuvintele bolnavului. Dar, după o discuție scurtă cu el, a observat că inima sărmanului bolnav aparținea Domnului Isus și avea o cunoștință clară cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu.
— De la cine știi toate acestea?, l-a întrebat mirat Williams.
— De la tine! Cine altcineva să ne aducă această veste?
— Dar nu te-am văzut niciodată la stația misionară, a răspuns misionarul.
Atunci bolnavul i-a explicat:
— Întotdeauna când vecinii mei se întorceau de la locul unde se vestise Cuvântul lui Dumnezeu, mă așezam la marginea străzii și mă adresam oamenilor. Unul știa ceva, altul altceva, iar când adunam toate spusele lor, aveam predica. Și astfel L-am găsit pe Mântuitorul.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (2) – Fundația SEER
„Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta” (Proverbele 3:5)
Încrede-te în Domnul mai mult decât te încrezi în tine însuți! Asta nu înseamnă că trebuie să-ți trăiești viața îndoindu-te de tine însuți, criticându-te sau fiindu-ți teamă să acționezi, ca nu cumva să faci vreo greșeală. Când recunoști și îmbrățișezi planul lui Dumnezeu pentru viața ta, ai acces la puterea de care ai nevoie pentru a-l duce la îndeplinire. Falsa smerenie îți va crea un handicap spiritual, mental și emoțional, și te va împiedica să înaintezi.
Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia să fie profet, el a protestat: „Sunt un copil!” (Ieremia 1:6). Dar ascultă ce i-a zis Dumnezeu: „Nu zice: „sunt un copil” (v. 7). Pentru că „moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbele 18:21), tu trebuie să înveți să rostești Cuvântul lui Dumnezeu peste viziunea pe care ți-a dat-o El. Da, e o greșeală să crezi că poți juca rolul lui Dumnezeu sau că El îl va juca pe al tău. Dar odată ce înțelegi care este misiunea ta și te alimentezi din puterea Sa, poți începe să crezi că vei reuși, indiferent care sunt obstacolele care îți pot apărea în cale.
Când știi că faci voia lui Dumnezeu, că faci ce ți-a spus El, poți avea încredere fermă în aceste versete: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6). „Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v-a spus.” (Iosua 23:10). „În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.” (Psalmul 138:3).
Tu nu ești singur astăzi – Dumnezeu este cu tine!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Cronici 9:1-12
Alături de caracterul ei profetic, vizita împărătesei din Seba ilustrează drumul păcătosului care vine la Mântuitorul. Este ocazia de a oferi un cuvânt aceluia dintre cititorii noştri care n-a făcut încă acest pas al credinţei spre Domnul Isus: Să ştii că nimic din ce auzi despre El nu se poate compara cu cunoaşterea Lui într-un mod personal. De aceea, singurul lucru pe care ţi-l vom spune este la fel cu cel pe care Filip i l-a spus lui Natanael: Vino şi vezi (Ioan 1.46; compară cu v. 6).
Cei care-L cunoaştem deja pe Domnul Isus, de mai mult sau de mai puţin timp, ştim noi care este mărturia cea mai puternică pe care o putem da despre El? Aceea de a arăta că suntem fericiţi. În jurul nostru mulţi tânjesc după o fericire autentică, deşi nu recunosc lucrul acesta. Oare pot ei vedea că noi o avem? Şi că secretul acestei fericiri este relaţia noastră personală cu Domnul? Îi face poziţia noastră invidioşi, cum a fost cazul împărătesei din Seba când i-a văzut pe slujitorii lui Solomon? Dacă avem o faţă tristă şi nemulţumită, îi vom determina pe oameni să creadă că Isus nu ne poate satisface inimile şi astfel îi vom împiedica pe alţii să vină, să vadă … şi să creadă.
Remarcăm că nu există o măsură comună între ceea ce adusese împărăteasa şi ceea ce avea să primească: tot ce a dorit ea, tot ce a cerut (v. 12).
Mana Zilnica 