Mana Zilnica

„El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea…”
Coloseni 1.13,14

Scos din foc

În noaptea de 7 februarie 1709, Susanna și Samuel și-au scos copiii afară din casa care a luat foc. Când au ajuns în stradă, și-au dat seama că unul lipsea. Tatăl a încercat să meargă după el, dar flăcările erau prea mari și căldura prea puternică. Copilul însă a apărut la o fereastră de sus. Un vecin împreună cu alți doi au format un fel de scară vie și astfel au putut ajunge la copil înainte de a cădea tavanul. Mai târziu, când tânărul John Wesley L-a primit în viața sa pe Isus Hristos ca Mântuitorul său,a mărturisit des că el a fost scos din foc. Dar nu numai din focul acela a fost scos John Wesley, ci credința în Mântuitorul Isus Hristos l-a scos și din alt foc: cel al păcatului. Un episcop al acelor vremuri mărturisea că „în locurile de sus era întuneric și întuneric era și în locurile de jos… întuneric la țară și la oraș, întuneric între cei bogați și întuneric între cei săraci, un întuneric gros, des, religios și moral, un întuneric care se putea pipăi.”

O asemănare care se repetă în toate timpurile! Dintr-un astfel de întuneric, dintr-un astfel de foc ne poate scoate numai Mântuitorul. Dumnezeu „ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui” (Tit 3.5). Să ne lăsăm călăuziți de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a vedea realitatea zilelor noastre, dar și pentru a ne refugia de partea Celui care este Lumina lumii!

coordonatori Bob & Debby Gass

FII EFICIENT!

„Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara…?” (Iosua 18:3)

Când vorbim despre zidirea unor relații sănătoase, trebuie să fii eficient. Asta înseamnă să știi cine ești și ce îți dorești de la relație. Ar părea nefiresc să te concentrezi doar asupra a ceea ce ești ca individ, nu și asupra a ceea ce sunteți împreună, în cuplu… iar relația este puternică dacă fiecare în parte este puternic! Marile relații se bazează pe adevărul despre ceea ce fiecare parte dorește, simte și prețuiește cu adevărat. În timp ce, în cuplu, trebuie să luați deciziile împreună, deciziile despre cine ești tu ca persoană și ceea ce îți dorești de la viață îți aparțin în totalitate! E o greșeală să lași pe altcineva să ia aceste hotărâri în locul tău. Când faci așa, și altul decide cine ești și ce dorești, renunți la puterea pe care ți-a dat-o Dumnezeu.

Înțelege că:

1) A nu face nimic nu înseamnă că iei o decizie.

2) A te da la o parte și a pretinde că nu vezi situația așa cum este, nu este o decizie.

3) Amânarea faptelor până când se întâmplă ceva, așa încât nu mai ai de ales, nu înseamnă o decizie. E pasivitate, iar la sfârșit nu va duce la nimic bun! Uneori trebuie să accepți circumstanțe care nu se pot schimba, dar întotdeauna poți alege ce vrei să se întâmple. Acest principiu este susținut în mod clar de ceea ce Dumnezeu a zis poporului Său înainte de a intra în Țara Promisă: „Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri?” Așadar, fii decis și eficient!

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 119:161-176

Credinciosul, persecutat fără motiv de cei mari, are frică, însă nu de aceştia, ci de Cuvânt, temându-se ca nu cumva să-i fie neascultător (v. 161). Şi totuşi, Cuvântul este bucuria lui (v. 162). Cuvântul Dumnezeului nostru să fie şi pentru inimile noastre o comoară! Bogăţii inepuizabile sunt ascunse în el, dar le descoperă numai acela care face din acest Cuvânt regula vieţii sale.

Începând prin a primi, vom putea apoi să aducem: versetul 171 ne aminteşte că lauda este rodul unei inimi instruite de rânduielile divine. Bine hrăniţi de acestea, vom şti apoi să-I vorbim Domnului, să-L adorăm cu pricepere, dar şi să vorbim cu putere, în jurul nostru, despre tot ce va face subiectul meditaţiilor noastre (v. 172; comp. cu Efeseni 5:11).

Cele din urmă versete ale psalmului sunt totodată şi cele care-i fac rezumatul, permiţându-ne acum să desprindem gândul său central. Israel va fi adus, prin necaz, la a-şi recunoaşte rătăcirea (v. 176). În întristare, el va fi învăţat să iubească legea Domnului (v. 163, 167, 174), să i se supună (v. 165-167), să urască răul (v. 163) şi, de asemeni, să nu aştepte mântuirea decât de la Dumnezeu (v. 166). Înainte să intervină eliberarea finală (v. 174), în el va fi fost deja produsă restabilirea lăuntrică, fapt ce Îi va permite lui Dumnezeu să acţioneze în favoarea alor Săi şi să-i introducă în binecuvântarea Împărăţiei.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

06 feb. 2018

6 Februarie 2018

Lumea prin înțelepciune nu L-a cunoscut pe Dumnezeu.
1 Corinteni 1.21

Ce a făcut filosofia grecească pentru discipolii ei? I-a făcut închinători ignoranți ai unui „dumnezeu necunoscut” (Fapte 17.23). Acea inscripție de pe altarul lor era o declarație către întreg universul cu privire la ignoranța și la rușinea lor. A fost cumva filosofia mai profitabilă pentru creștinătate, decât pentru Grecia? A oferit ea cunoașterea adevăratului Dumnezeu? Nicidecum! Există milioane de oameni botezați în creștinătate, care nu cunosc despre adevăratul Dumnezeu mai mult decât cunoșteau filosofii întâlniți de Pavel în Atena.

Adevărul este că oricine Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu are viața eternă. Așa declară Domnul nostru Isus Hristos în Ioan 17.3: „Aceasta este viața eternă, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. Iată ceva foarte prețios pentru orice suflet care, prin har, a dobândit această cunoaștere. A-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă să ai viața – viața eternă.

Dar cum Îl pot cunoaște pe Dumnezeu? Unde Îl pot găsi? Pot știința și filosofia să-mi spună? Au putut ele vreodată să spună așa ceva cuiva? Au putut ele să-l călăuzească pe vreun sărman rătăcitor către calea vieții și a păcii? Niciodată! „Lumea prin înțelepciune nu L-a cunoscut pe Dumnezeu.” Școlile contradictorii ale filosofiei antice n-au putut face decât să-l cufunde pe om într-un întuneric adânc și într-o disperare cumplită, iar școlile filosofiei moderne nu sunt cu nimic mai bune. Speculația sterilă este tot ceea ce filosofia omenească, în orice veac, poate oferi celor care caută cu sinceritate adevărul. Cum Îl putem deci cunoaște pe Dumnezeu? Dacă a-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă viața eternă – și Domnul așa a spus – atunci cum Îl putem cunoaște? „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1.18).

C H Mackintosh

Apoi, în pustiu, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-ați făcut până la sosirea voastră în locul acesta.”
Deuteronom 1.31

Cum ducem poverile?

Henry Moorhouse a fost un predicator al Evangheliei în secolul al XIX-lea. El a trecut printr-un timp, în care problemele oamenilor, pe care el dorea să-i ajute, îl apăsau așa de greu, încât el însuși era foarte necăjit.

În acel timp, Moorhouse veni acasă într-una din zile cu un pachețel pentru soția lui. Acasă o salută mai întâi pe fiica lui care era paralizată într-un fotoliu și după aceea dorea să meargă sus la soția lui.

Atunci, Minnie îl opri spunând: „O, tată, aș duce eu pachețelul mamei!”– „Dar, draga mea, cum să poți duce tu, picioarele tale nu te pot duce nici măcar pe tine”, întrebă Moorhouse. Zâmbind, Minnie răspunse: „Dacă tu îmi dai mie pachețelul, îl voi duce – iar tu mă vei duce pe mine.”

Minnie știa: Dacă brațele puternice ale tatălui meu mă duc, atunci greutatea cea mică nu va fi prea grea în brațele mele. Numaidecât, Moorhouse recunoscu paralela pentru situația lui. Aceasta îl învioră foarte mult, ca în lucrul lui obositor pentru Domnul să nu privească așa de mult la greutatea problemelor, ci la Dumnezeu, la brațele Lui puternice și la dragostea Lui neschimbată.

” …El Însuși i-a răscumpărat, în dragostea și îndurarea Lui, și necurmat i-a sprijinit și i-a purtat în zilele din vechime.”

coordonatori Bob & Debby Gass

MÂNIA

„…Nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34)

Astăzi, un alt fragment din Max Lucado: „Totul începe cu o picătură. Cineva îți ocupă locul de parcare, sau îți sare în față pe autostradă, chelnerița se mișcă cu viteza melcului și tu te grăbești, iar pâinea prăjită e arsă… Dacă aduni toate aceste picături, aparent inofensive, de enervare, vei obține o găleată plină de furie. Nu avem încredere în nimeni, ne arătăm colții când cineva se apropie de noi, devenim un „butoi cu pulbere” care, în prezența cantității potrivite de tensiune și de teamă, ar putea exploda.

Nu putem nega existența mâniei. Dar cum o ținem în frâu? Domnul Isus a zis despre cei care L-au trimis la moarte: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34). El i-a văzut pe acești oameni însetați după sânge și moarte nu ca pe niște ucigași, ci ca pe niște victime. El a văzut pe chipurile lor nu ură, ci confuzie. El nu i-a văzut ca pe-o mulțime militantă, ci ca pe niște „oi fără păstor” (Marcu 6:34). Ei nu știau ce fac și nu aveau nici cea mai mică idee. Erau o adunătură furibundă, înnebuniți de ceva ce nu puteau vedea, așa că s-au răzbunat, pe Dumnezeu. Ei nu știau ce fac… și în majoritatea cazurilor nici noi nu știm! Oricât am vrea să negăm acest fapt, noi suntem niște oi fără păstor, născuți în păcat și înspăimântător de aproape de veșnicie.

Suntem incapabili să răspundem la propriile noastre întrebări despre dragoste și suferință, nu putem dezlega secretul îmbătrânirii, nu știm să ne vindecăm propriile noastre trupuri sau să ne înțelegem cu partenerii noștri.

Ceea ce doresc să subliniez este următorul lucru: Mânia necontrolată nu va face lumea mai bună, însă înțelegerea plină de simpatie – da! Când vom începe să acționăm nu de pe poziția mâniei, ci a compasiunii, vom înțelege că luminile s-au stins și că mulți bâjbâie în întuneric. Așa că – fii lumină!”

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 119:137-160

Dreptatea lui Dumnezeu, nota dominantă a versetelor 137-144, nu este nicidecum un subiect de spaimă pentru cel care se teme de Domnul, care umblă în lumina Sa şi care, de asemenea, cunoaşte bunătatea Sa (v. 149, 159). Într-o lume nedreaptă, credinciosul îşi găseşte plăcerea să celebreze această dreptate a lui Dumnezeu care, ca şi bunătatea Sa, rămâne pentru totdeauna (v. 142, 144).

Cuvântul Tău este foarte încercat (v. 140). „Cu cât îl puneţi mai mult la probă”, a spus cineva (precum aurul în cuptor), „cu atât el îşi arată mai mult puritatea”.

Versetul 145 şi cele care urmează exprimă totala dependenţă a celui credincios. Fă-mă să trăiesc, cere el aici în patru rânduri (v. 149, 154, 156, 159; vezi şi v. 25, 40, 88, 107). Dumnezeu este Acela care dă viaţa şi tot El este şi Cel care o păstrează şi o întreţine. Această rugăciune priveşte însă în primul rând sufletul celui răscumpărat. Fă-mă să trăiesc după Cuvântul Tău. Pentru că omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4:4; Deuteronom 8:3).

Să reţinem bine versetul 160: Tot Cuvântul Tău (sau Suma Cuvântului Tău) este adevăr! Biblia nu se constituie ca un ansamblu de adevăruri din care fiecare alege ce îi convine. Ea formează un tot inseparabil pe care îl primim sau îl respingem; este în întregime Adevărul (Ioan 17:17).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

05 feb. 2018

5 Februarie 2018

El a fost asuprit și El a fost chinuit, dar nu Și-a deschis gura. A fost dus ca un miel la înjunghiere și ca o oaie mută înaintea celor care o tund, așa nu Și-a deschis gura.
Isaia 53.7

În speranță, bucurându-vă; în necaz, răbdând.
Romani 12.12

Cât de mare a fost răbdarea Domnului nostru Isus! Priviți cât de răbdător a fost El în ultimele ceasuri ale vieții Sale pe pământ! În acele momente cumplite ar fi putut să cheme douăsprezece legiuni de îngeri, însă, în loc de aceasta, S-a supus cu blândețe.

Gândiți-vă cât de răbdător este El cu Adunarea și cu fiecare dintre cei ai Săi în parte! Cum an după an a suportat nerecunoștința noastră, împietrirea inimii noastre și lipsa noastră de răspuns la Cuvântul Său sfânt! Totuși, brațul Dumnezeului nostru iubitor și răbdător este încă întins (Isaia 5.25; 9.12,17,21; 10.4).

Credincios iubit, treci cumva printr-o încercare amară? Fii răbdător! „Domnul este bun pentru cei care-L așteaptă” (Plângeri 3.25). Ești pe un pat de boală, în dureri care nu contenesc zi și noapte? Fii răbdător! Prin această suferință, Dumnezeu dezvoltă în tine harul care a strălucit atât de minunat în caracterul Domnului nostru. Pentru El, răbdarea a fost o scumpă obișnuință a sufletului Său.

Suferi nedreptate și ești expus acuzațiilor? Fii răbdător! Ferește-te să răspunzi cu mânie și adu-ți aminte cât de amare au fost consecințele pentru Moise, atunci când a vorbit nechibzuit cu buzele lui (Psalmul 106.33)! Gândește-te cum Isus a stat înaintea judecății oamenilor, supus și liniștit, și lasă cauza ta în mâna lui Dumnezeu! Lasă ca răbdarea să devină o stare obișnuită, care să se manifeste mereu în mijlocul micilor încercări și greutăți zilnice! Hotărârea inimii tale să fie cea de a-L aștepta pe Dumnezeu să lucreze, după ce ai aruncat asupra Lui toate poverile tale!

J R MacDuff

„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”
Iacov 5.16

Rugăciune ascultată

Doi credincioși călătoreau printr-o țară păgână, ca să vestească Evanghelia. În drumul lor au dat peste un râu care, din pricina unei ploi mari, ieșise din matcă și nu era posibil să fie trecut nici cu barca, nici prin vad. Ei însă trebuiau să ajungă cât mai curând acolo unde doreau să vestească Evanghelia. Ce să facă? Au început să se roage și, după ce și-au terminat rugăciunea, iată că un copac lung și gros a fost izbit atât de tare de valurile furioase ale apei, încât a început să se clatine și, în cele din urmă,a căzut peste râu și astfel au putut trece pe celălalt mal.

Necredința vede în astfel de împrejurări destinul sau va spune că totul a fost o simplă întâmplare. Dar credința știe că Dumnezeu ascultă rugăciunile și că răspunde la ele potrivit cu voia Sa suverană. Rugăciunea este activitatea primordială în viața creștină; este legătura pe care o stabilim cu Dumnezeu pentru a-i prezenta nevoile noastre și pentru a-i mulțumi când ne răspunde, dar chiar și când nu ne răspunde.

Să ai o audiență la Dumnezeul suveran și totodată plin de dragoste este cel mai înalt privilegiu la care poate aspira un om. Faptul că Dumnezeu nu răspunde imediat cererilor care le facem, nu constituie un răspuns negativ la rugăciunile noastre. Dumnezeu dorește să ne învețe să așteptăm cu credință răspunsul Său, care va veni la timpul potrivit. Lipsa de credință este nerăbdătoare și neliniștită, având tendința de a se ocupa ea de lucrurile care trebuie să stea în mâna lui Dumnezeu.

coordonatori Bob & Debby Gass

AI PROBLEME CU INVIDIA?

„Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10)

Iată ce nota un consilier: „Când ne urcăm pe balansoarul invidiei, ne ducem direct în jos, în timp ce nemulțumirea noastră se ridică mult deasupra noastră. În această competiție dezechilibrată, ne trezim că avem întotdeauna lipsuri. Invidia duce la auto-învinovățire și lipsă de mulțumire. Suntem atât de preocupați de nemulțumirea noastră că e imposibil să ne bucurăm de ceea ce avem și de ceea ce facem. Invidia duce la amărăciune, resentiment și ostilitate. Nu e surprinzător faptul că acest cuvânt vine de la latinescul invidere, care înseamnă a privi cu răutate.

Tu ești o creatură unică, înzestrată cu daruri și capacități unice, cu propriul orar și destin, și nu are rost să te compari cu alții. O privire cinstită și mulțumitoare la calitățile puse în tine de Dumnezeu te va ajuta să devii mulțumit cu ceea ce ai și cu ceea ce ești.” Nu lăsa ca invidia să-ți mai fure vreo fărâmă de fericire. Când invidia te motivează să te compari cu alții, întotdeauna ai de pierdut. Te face să fii cinic. Nimic din ceea ce faci nu este satisfăcător. Invidia te face să fii suspicios față de motivele altora, chiar și atunci când le pasă într-adevăr de tine. Ți se pare greu să accepți că prietenia lor este adevărată, așa că te distanțezi de ei și ajungi să ai foarte puțini prieteni.

Care este răspunsul? Acceptarea și mulțumirea sunt antidotul pentru veninul invidiei. Este vorba de acceptarea faptului că Dumnezeu este în control, și de a învăța să fii mulțumitor pentru „nespusele” binecuvântări care te înconjoară. Nu uita: „Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.”

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 119:113-136

Cuvântul, care este lumină pe cărarea mea, îmi arată, de asemeni, şi cât de gros este întunericul din jurul meu. El mă face să-mi fie groază de răutate şi de ipocrizie. Cu siguranţă, fără această măsură divină aş putea să mă înşel şi astfel să numesc bine ceea ce este rău, iar adevăr ceea ce este minciună. În schimb, Cartea gândurilor lui Dumnezeu mă învaţă să privesc lumea şi tot ce este în ea exact aşa cum o priveşte El Însuşi.

Dă-mi pricepere, repetă cel credincios (v. 34, 125, 144, 169). Priceperea este considerată de obicei ca fiind un dar natural. Această rugăciune însă ne arată că ea poate fi dobândită pentru că numai Cuvântul dă adevărata pricepere (v. 130)! Eu sunt slujitorul Tău, declară psalmistul, hotărât să cunoască voia lui Dumnezeu (v. 125). Şi această voie se exprimă sub diferite forme în Cuvântul Său: lege, porunci, rânduieli, învăţături, mărturii, hotărâri, judecăţi, cuvinte care nu sunt sinonime. Cât despre creştin, Cuvântul nu i se impune sub o formă legală. Ascultarea sa decurge din dragostea pe care o arată nu numai pentru mărturiile minunate ale Domnului (v. 113, 127), ci pentru Însuşi Numele Său (v. 132).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

04 feb. 2018

4 Februarie 2018

Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit și stai departe de mântuirea mea, de cuvintele geamătului meu?
Psalmul 22.1

Când Domnul Isus I-a vorbit lui Dumnezeu, El a folosit de obicei cuvântul „Tată” sau „Tatăl Meu”, care arată intimitatea relației. Uneori acești termeni scot în evidență relația eternă dintre Tatăl și Fiul. Este indicată, de asemenea, dependența Fiului, care Se sprijinea pe Dumnezeu, Tatăl. Când Domnul Isus a spus: „Dumnezeul Meu”, a fost scoasă în evidență relația Lui cu Dumnezeu și felul cum, ca Om, L-a onorat pe Dumnezeu, în timp ce toți oamenii nu făcuseră altceva decât să-L dezonoreze. Acesta este motivul pentru care cerurile s-au deschis deasupra Lui și glasul Tatălui s-a făcut auzit: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 3.17).

Cât de greu trebuie să fi fost pentru Domnul Isus, după trei ani de slujire făcută cu credincioșie perfectă, ca Dumnezeu să-L părăsească în timpul celor trei ceasuri de întuneric de pe cruce! În noaptea precedentă, El Se rugase în grădina Ghetsimani. Omul perfect dependent și ascultător ceruse ca acel pahar să treacă de la El. A doua zi, pe cruce, El a suferit mai întâi din partea oamenilor și a Vrăjmașului. Apoi a venit peste El suferința dinaintea căreia Se dăduse înapoi în Ghetsimani: grozăvia celor trei ceasuri de întuneric, atunci când Sfântul lui Dumnezeu a fost părăsit de către Dumnezeul Său. Acele trei ceasuri au fost cumplite pentru El, însă aceasta era singura cale a lui Dumnezeu de a rezolva problema păcatului. Acolo și atunci a fost făcut El păcat (2 Corinteni 5.21) și a devenit jertfă pentru păcat și Înlocuitor al nostru. Cel Drept a suferit pentru noi, cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu (1 Petru 3.18). Dumnezeu a rezolvat problema rădăcinii răului, a păcatului, judecându-L pe Hristos în locul nostru.

De asemenea, Domnul Isus a mărturisit orice păcat pe care noi l-am comis ca și cum ar fi fost al Lui și a primit pedeapsa pentru el. Faptele, cuvintele și gândurile lui Hristos au fost întotdeauna plăcute lui Dumnezeu, însă El a binevoit să ia locul nostru – Cel care n-a cunoscut păcatul a fost făcut păcat.

A E Bouter

„Şi Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.”
Ioan 1.14

A locuit printre noi

În aceste puține cuvinte ne este descoperit un fapt uluitor. Cel care era atunci când nu exista timp, Cel la ale Cărui cuvinte „să fie” a început pendula vremii să bată, Cel care a pus în mișcare toate forțele naturii șia făcut universul să pulseze de viață, Cel care este El Însuși expresia exactă a gândurilor și a gloriei veșnice a Dumnezeirii, a devenit trup și a locuit printre noi. Aceasta umple cu uimire și cu adorare sufletele celor care L-au primit în viețile lor ca Mântuitor. Domnul Isus nu a venit așa cum ar veni un rege să-și viziteze supușii în colibele lor, spunându-le o vorbă bună și apoi trecând mai departe și dându-i uitării. Domnul Isus a venit aici jos pe pământ și a locuit printre noi. El nu S-a ținut deoparte, ci a luat parte la toate împrejurările omenești, dar fără păcat. El S-a implicat în bucuriile și în durerile oamenilor la fel de natural cum intra în casele lor. S-a apropiat de ei, a devenit cât se poate de accesibil până și celor mai săraci și mai nevrednici dintre ei.

Ce farmec puternic și mereu crescând are pentru noi această veste bună– Evanghelia Cuvântului întrupat! Harul și adevărul erau în Cel care a locuit printre noi. A venit din cele mai înalte înălțimi și S-a coborât până la cele mai mari adâncimi ale nevoii noastre. Pe acest Domn și Mântuitor să dorim să-L cunoaștem și să-L urmăm.

coordonatori Bob & Debby Gass

FII DISPUS SĂ ÎNVEȚI DE LA ALȚII!

„Ferice de omul care găseşte înţelepciunea” (Proverbe 3:13)

Anumiți oameni ne fac să ne simțim inferiori când ne aflăm în compania lor, dar cei cu adevărat înțelepți și maturi nu încearcă niciodată așa ceva. Dacă ai vreo experiență în acest sens, nu o lăsa să te tragă înapoi și să te simți învins. Dacă nu stai lângă un mentor, nu-ți vei putea măsura creșterea și nu-ți vei putea monitoriza dezvoltarea. Oricât de multe știu oamenii despre succes, ei nu au fost cunoscători dintotdeauna, ci și ei au trebuit să învețe și să crească. Așa că nu pretinde că știi ceea ce nu știi. Cel mai bine este să vorbești în mod autentic și sincer, punând întrebări atunci când e cazul. Majoritatea oamenilor de succes se bucură de șansa de a discuta și de a împărtăși ceea ce știu, așa că… profită!

Teama de respingere ne împiedică să avansăm în viață și în relații. Ai fi surprins să știi câți oameni se limitează la socializarea numai cu cei ce sunt ca ei. Ei se simt stânjeniți când sunt înconjurați de persoane care sunt diferite de ei. O parte importantă a dezvoltării tale apare atunci când te hotărăști să treci barierele și să intri în relație cu cei ce sunt mai avansați decât tine într-un anumit fel. Aceste relații îți dau șansa de a crește. Nu e greșit să-ți lipsească cunoștințele; dar e greșit să nu fii dispus să înveți!

Iosua a învățat principiile unui bun lider de la Moise. Rut a învățat să găsească relația potrivită ascultând-o pe Naomi. Fie ca acest verset 13 din Proverbe 3 să devină un principiu călăuzitor pentru viața ta: „Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere.”

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 119:89-112

Oricât de tare să fi fost întemeiat pământul (v. 90), Cuvântul lui Dumnezeu a fost şi mai tare. Ce fericire că, într-o lume în care totul este nesigur, unde „febrila activitate a omului decăzut se etalează în gânduri care vor pieri în totalitate, putem cunoaşte gândurile eterne ale lui Dumnezeu şi ne putem încrede în promisiunile Sale de neclintit!”

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Sale nicidecum nu vor trece (Matei 24:35). De altfel, întreaga creaţia nu are decât un singur scop: toate Îţi sunt slujitori (v. 91). Acesta este şi privilegiul nostru, de a-L sluji pe Domnul, dar să o facem cu înţelepciune şi din toată inima.

Hristos singur a împlinit cu adevărat versetele 97-112. El înţelegea mai mult decât bătrânii, pentru că respecta rânduielile divine, în timp ce bătrânii se limitau numai la a-i învăţa pe alţii (v. 100). Era mai înţelept decât toţi vrăjmaşii care-I întindeau curse (v. 110; Matei 22:15-34).

Cine s-ar aventura să se deplaseze noaptea, fără lampă, pe un teren presărat cu obstacole? În întunericul acestei lumi, printre cursele întinse de cei răi pregătiţi de atac (v. 110, 95), Cuvântul este această lumină absolut necesară pe cărarea noastră (v. 105). Să nu ne temem să facem uz din plin de el, pentru a privi unde ne vom aşeza picioarele!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

03 feb. 2018

3 Februarie 2018

Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Său, întrucât ați slujit și slujiți sfinților.
Evrei 6.10

Deși noi, cei credincioși, nu vom fi niciodată judecați pentru păcatele noastre – fiindcă Isus a fost judecat pentru ele – totuși va trebui să dăm socoteală Domnului pentru toate acțiunile noastre de aici, de pe pământ. Sunt încredințat că, atunci când întreaga noastră viață va fi cercetată înaintea Domnului, vom fi adânc recunoscători pentru aceasta.

Poate vei spune că ești foarte tulburat gândindu-te la acel moment. Răspunsul meu este că, la acel moment, vei fi în glorie și vei fi ca Hristos. Te vei mai teme atunci ca viața să-ți fie trecută în revistă? Nu ne va mai fi imputată vreo vină, fiindcă I-a fost imputată lui Hristos. El a murit pentru păcatele noastre și El este dreptatea noastră și temeiul nostru de a sta în prezența lui Dumnezeu. Totuși va fi un lucru foarte binecuvântat, deși foarte solemn, să privim înapoi și să vedem ceea ce a lucrat harul Lui pentru noi pe acest pământ. La acel moment, când voi sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, Domnul îmi va arăta întreaga mea istorie. Privind înapoi la viața mea, la perioada când am fost neconvertit, văd doar un fluviu întunecat de păcat și de voință proprie. Apoi ajung la punctul în care harul Său a început să lucreze în inima mea și văd o primă scânteie de lumină – prima atingere a Duhului Sfânt. Apoi fluviul harului începe să se lărgească, iar cel întunecat, al voinței proprii și al păcatului, să se micșoreze.

Astfel îmi voi analiza întreaga istorie, văzând falimentele și greșelile mele, dar și răbdarea Domnului și harul Său manifestat față de mine. Voi vedea nebunia mea, dar și ajutorul harului Său, ajungând până la punctul final, când voi spune: Iată-mă aici, împreună cu Hristos în glorie! Ce har minunat: eu în glorie! N-aș dori să ratez scaunul de judecată al lui Hristos pentru nimic în lume!

W T P Wolston

Replica evanghelistului

„Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte…, căci atunci vei izbândi în lucrările tale…”
Iosua 1.8

Cunoscutul predicator Dwight L. Moody predica odată într-o localitate despre valoarea Sfintei Scripturi în viața oamenilor. Deodată a fost întrerupt de glasul puternic al unuia dintre ascultători:

Domnule Moody, nu cred niciun cuvânt din colecția dumneavoastră de povești, care se numește Biblia.

Dragă omule, replică Moody, există un verset în Biblie pe care ești obligat să-l crezi. El sună așa: „Ce seamănă omul, aceea va și secera.” Dacă un om seamănă grâu, nu va culege cartofi. Spre exemplu, un cârciumar seamănă bețivi și va secera bețivi.

Omul se așeză, în timp ce oamenii din sală izbucniră în aplauze. Evanghelistul nu-l cunoscuse pe acel om din mulțime, dar cei prezenți îl știau. Era un cârciumar ateu, și toți copiii lui erau bețivi.

Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia – este sămânța Semănătorului divin, care poate răsări în orice inimă spre mântuirea omului. Este așa de necesar să-l citim de la începutul vieții noastre creștine, să cugetăm la el cu dorința sinceră să acționăm în dependență de Dumnezeu și de puterea Sa! Să cugetăm la cuvintele Cărții lui Dumnezeu și vom primi înțelepciunea dumnezeiască în inimile noastre! Convingerea tuturor creștinilor autentici este că Biblia devine din ce în ce mai frumoasă pe măsură ce este înțeleasă.

coordonatori Bob & Debby Gass

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 119:65-88

Cererea din versetul 17 a fost împlinită. Tu iai făcut bine slujitorului Tău (v. 65) însă într-un fel la care psalmistul nu se aştepta: prin smerire. Este bine pentru mine că am fost smerit, recunoaşte el (v. 71). De ce? Pentru că, mai înainte de a fi umilit, rătăceam (v. 67). Păstorul cel Bun S-a văzut nevoit să recurgă la acest mijloc dureros, pentru a-Şi aduce înapoi pe cale oaia rătăcită. Sufletul însă a făcut totodată o experienţă şi mai importantă: a învăţat să-L cunoască pe Dumnezeu; de acum nu mai are nevoie să înţeleagă, pentru că ştie că dragostea Lui este statornică. Ştiu spune el că din credincioşie m-ai smerit (v. 75).

Pentru nomazii din deşert, confecţionarea unui burduf din piele impune o pregătire meticuloasă. Burduful este expus la fum, pentru ca pielea lui să-şi piardă gustul acru şi mirosul de provenienţă, care ar denatura puritatea apei. Tot aşa este şi cu creştinul (v. 83). Focul încercării trebuie să treacă peste el cu scopul de a-i îndepărta acreala sau rigiditatea naturală şi pentru a-l face bun pentru slujbă. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit; dă-mi pricepere (v. 73). Ce fericită rugăciune a celui răscumpărat! „Da, Doamne, modelează-mi şi duhul, prin mijloacele pe care Tu le-ai ales, şi fă-mă flexibil şi supus voii Tale!”

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

02 feb. 2018

2 Februarie 2018

Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este din Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.
1 Ioan 4.7,8

Ioan a fost unul dintre cei doisprezece ucenici pe care Isus i-a ales să-L urmeze în timpul slujirii Sale publice pe pământ. Prin inspirație divină, Ioan a scris o Evanghelie, trei epistole și cartea Apocalipsa. Cu excepția acesteia din urmă, el nu-și menționează niciodată numele, însă, de cinci ori în Evanghelia sa, el face referire la sine ca fiind „ucenicul pe care îl iubea Isus”. Ioan a stat la sânul Mântuitorului și astfel a fost cu totul calificat să scrie despre subiectul binecuvântat al dragostei.

Deși mărturia creștină își pierduse dragostea dintâi (Apocalipsa 2.4), dragostea lui Hristos pentru cei ai Săi a rămas neschimbată. Ioan a înțeles că dragostea este de la Dumnezeu. Toți cei născuți din Dumnezeu au primit o viață nouă și, prin urmare, o natură nouă, „pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Romani 5.5).

În versetul nostru din 1 Ioan, apostolul se adresează creștinilor numindu-i „preaiubiți”. El scrie întregii familii a lui Dumnezeu, familie care este foarte cuprinzătoare. Ea include o vastă diversitate de naționalități, limbi și culturi, însă este o singură familie. Oricine aparține acestei familii este născut din Dumnezeu și are Duhul Sfânt locuind în el. Faci și tu parte din această familie a lui Dumnezeu?

Există o legătură care îi unește pe toți copiii lui Dumnezeu, care trebuie să fie foarte vizibilă pentru această lume. Cum poate fi ea văzută? Prin a ne iubi unii pe alții! Această iubire nu este una naturală, ci este divină și se ridică deasupra tuturor diferențelor de ordin natural. Dacă spun că Îl iubesc pe Dumnezeu, atunci sunt obligat să-i iubesc pe ceilalți credincioși, fiindcă sunt născuți din Dumnezeu și fiindcă Dumnezeu este dragoste. „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții” (Ioan 13.34).

J Redekop

Pilda celor poftiţi la cină

„La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună…: «Veniți, căci iată că toate sunt gata.»”
Luca 14.17

Cunoscuta parabolă din Evanghelia după Luca 14 arată cât de mare este harul lui Dumnezeu. Harul a fost oferit prima dată poporului Israel, dar acum este vestit tuturor oamenilor de pe pământ. Îndurarea lui Dumnezeu, care a fost vestită de profeți cu mult timp în urmă, a fost arătată prin ISUS HRISTOS. Întreaga omenire este invitată la acest ospăț al bucuriei cerești.

Dar ce au făcut cei invitați? Toți au început să se scuze. Ei nu au spus: „Nu vrem să venim la nuntă”; aceasta ar fi fost dezonorant pentru ei, ci au adus tot felul de motive, ca să nu participe la sărbătoare: „Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți”; „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc; iartă-mă, te rog”; „Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni”…

Invitația la bucuria oferită de harul venit prin Mântuitorul ne este adresată și nouă, cititorilor! Totul este pregătit prin lucrarea Mântuitorului. Totul este oferit în dar. Ce facem cu această invitație cerească? Spunem că suntem prea ocupați? Spunem că suntem prea tineri? Spunem că suntem prea bătrâni? Spunem că nu avem timp?… Vrăjmașul sufletelor noastre, diavolul, vrea să ne ducă în rătăcire, în pierzare. Pentru aceasta folosește tot felul de motive ca și în parabola amintită. Fiindcă nu suntem în necunoștință de planurile vrăjmașului sufletelor noastre, să ne lăsăm atenționați și să răspundem invitației lui Dumnezeu!

coordonatori Bob & Debby Gass

PREGĂTIT PENTRU LUCRARE

„Dumnezeu a ales…” (1 Corinteni 1:27)

Oamenii sunt deseori atrași de noi datorită diferențelor, nu datorită asemănărilor. Așadar, nu-i dezamăgi! Folosește-ți darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu și străduiește-te să fii persoana potrivită ca să le împlinești nevoile. Ucenicii nu s-au amestecat cu lumea, ei au stat deoparte, iar lumea în care au trăit a prins de veste „că fuseseră cu Isus” (Faptele Apostolilor 4:13). Ei au proclamat mesajul Lui, au folosit metodele Lui, au făcut minunile Lui și au fost numiți creștini (Fapte 11:26). Asta pentru că vorbeau și se purtau foarte asemănător cu Hristos. Ce compliment! Ce chemare! Ce provocare! O fetiță i-a spus generalului sirian despre Dumnezeu, și el a fost vindecat de lepră (vezi 2 Împărați 5). Pentru că Iosif a tălmăcit visele lui Faraon când ceilalți nu au putut, el a salvat lumea de la foamete (vezi Geneza 41). Pentru că un băiat i-a oferit Domnului Isus ceea ce avea – cinci pâini și doi pești – foarte mulți oameni înfometați au fost hrăniți în mod miraculos (vezi Marcu 6:34-44). Când vorbim despre angajare, personalitatea este un instrument util în descoperirea persoanei potrivite pentru un anumit post. Însă în Împărăția lui Dumnezeu, lucrurile stau altfel. Când Dumnezeu te cheamă, El te și echipează. Crezi că nu ești pregătit? Cine ți-a spus asta? Nu Dumnezeu! Cuvântul Său spune: „Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:27-29). Așadar, Cuvântul pentru tine astăzi este acesta – ești pregătit pentru lucrare! Gândește-te ce poți face ca oamenii să vadă că umbli cu Isus.

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 119:41-64

Cuvântul lui Dumnezeu reglementează întreaga viaţă a celui credincios. Astfel, Cuvântul îi permite acestuia să răspundă, când este nedreptăţit, nu neapărat prin vorbe, ci prin răbdarea şi prin încrederea pe care le-a învăţat din el (v. 42). Deoarece este Cuvântul adevărului (v. 43), el dă omului lui Dumnezeu siguranţă şi autoritate, când vorbeşte, şi o sfântă libertate în umblare. De ce suntem deseori atât de timizi în mărturia pe care o dăm în jur? Tocmai pentru că ne lipseşte mult din forţa şi din convingerea lăuntrică pe care le transmite Cuvântul adevărului crezut, iubit şi cercetat. Hotărârile Tale mi-au fost cântări (v. 54). Ce Domn avem noi! Despre ce şef de stat, fie el cât de bun, s-ar putea spune că dispoziţiile lui sunt motiv de bucurie pentru cel care trebuie să se supună?

Versetele 57-64 îl dezvăluie pe cel credincios preocupat să-şi conformeze umblarea după voia Domnului: M-am gândit la căile mele (v. 59) spune cel credincios şi după aceea miam întors paşii. De câte ori însă, în mod trist, facem tocmai opusul!

Să reţinem, de asemenea, versetul 63: Sunt tovarăşul tuturor celor care păzesc rânduielile Tale (vezi v. 79 şi v. 115)! Noi pe cine avem în tovărăşia noastră? (Proverbe 13:20).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

02 feb. 2018

1 Februarie 2018

Nimrod – Babel – Ninive

Și Cuș a născut pe Nimrod; el a început să fie puternic pe pământ. El era vânător puternic înaintea Domnului … Și începutul împărăției lui a fost Babel și Erec și Acad și Calne, în țara Șinear. Din țara aceea a ieșit în Asiria și a construit Ninive, și Rehobot-Ir, și Calah, și Resen între Ninive și Calah.
Geneza 10.8-12

Nimrod a fost conducătorul celor împrăștiați de Domnul, când limbile le-au fost încurcate la Babel. „Începutul împărăției lui a fost Babel [confuzie]”, iar Nimrod (rebel) a adăugat curând și alte cetăți la împărăția sa.

Nimrod este numit „vânător puternic înaintea Domnului”, o expresie folosită întotdeauna în sens negativ în Scriptură și care contrastează puternic cu ideea de „păstor”. Domnul Isus Se numește pe Sine „Păstorul cel Bun”, în Ioan 10. Vânătorul ia viața prăzii sale, în timp ce păstorul își protejează turma, hrănind-o, conducând-o și chiar dându-și viața pentru ea.

Nimrod a construit un imperiu de cetăți aici pe pământ, cetăți care arată caracterul său în Cuvântul lui Dumnezeu. Babilonul a devenit cunoscut pentru idolatria sa. Avraam, prin contrast, „aștepta cetatea care are temelii, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11.10). Ninive a ajuns cunoscută pentru cruzimea ei în Vechiul Testament. Binecuvântatul nostru Domn stă într-un contrast complet cu ea; apostolul Pavel face referire în 2 Corinteni 10.1 la „blândețea și bunătatea lui Hristos”.

Împărățiile pământești, de-a lungul veacurilor, au urmat modelul răzvrătirii lui Nimrod împotriva instrucțiunilor lui Dumnezeu, crescând prin forță și prin cucerire. Cetatea pe care noi o așteptăm va coborî curând „din cer, de la Dumnezeu, având gloria lui Dumnezeu” (Apocalipsa 21.10,11).

E P Vedder, Jr

Regele şi prietenul său

„Mai bine o mustrare pe față… Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui, dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase.”
Proverbe 27.5,6

Se spune că în vremuri străvechi un rege a mers la vânătoare cu suita sa. Printre ei se afla și un vechi prieten al regelui. Acesta era un bărbat care vedea tot timpul partea bună a lucrurilor. Sarcina lui era ca să încarce armele. Printr-o nefericită întâmplare, o armă s-a descărcat și i-a retezat regelui o parte din degetul mare de la o mână. Gândind că situația putea fi mult mai rea, prietenul regelui a spus: „Este foarte bine că a fost numai așa!” „Nu, nu este bine deloc”, a spus regele și l-a aruncat în închisoare.

Peste un an de zile, regele era din nou la vânătoare, dar de data aceasta în Africa într-o regiune periculoasă cu canibali. Aceștia l-au prins pe rege și, pe când se pregăteau să-l mănânce pe rege, au observat că îi lipsea o bucată din deget. La canibali exista superstiția să nu mănânce nimic care nu era întreg și astfel l-au eliberat pe rege. Acesta s-a întors acasă și plin de recunoștință l-a eliberat pe vechiul său prieten, spunându-i: „Îmi pare tare rău pentru felul cum te-am tratat.” Ca de obicei, bărbatul răspunse: „Dimpotrivă, este foarte bine!” „Cum poți să spui că este bine după ce ai stat la închisoare?” „Dacă nu eram la închisoare, aș fi fost cu tine în Africa și atunci canibalii aveau ce mânca din mine”, spuse vechiul prieten al regelui.

coordonatori Bob & Debby Gass

TOTUL POATE FI SIMPLIFICAT!

„Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră…” (Matei 6:25)

Scriitorul, filozoful, naturalistul si istoricul american din secoul XIX Henry David Thoreau a spus: „Ne irosim viețile zadarnic în detalii… simplifică, simplifică!” Domnul Isus a spus-o altfel: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră … uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.” (Matei 6:25-26). Charlie Shedd a păstorit o biserică mare cu multe probleme și pretenții. El și soția lui au făcut o listă a simplității pe care au scris: TOTUL POATE FI SIMPLIFICAT! Problema ta poate fi inerția că nu ai făcut destul. Interesul propriu nu simplifică niciodată – el complică lucrurile. Pune voia lui Dumnezeu pe primul plan. Viața ta este în ordine atunci când ai un scop esențial după care să ți-o călăuzești. Renunță la idealurile inutile. Nu te epuiza în alergări lipsite de sens. Te frustrezi atunci când îți dedici viața lucrurilor neimportante. Tu nu poți face totul. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fii șase persoane, El te-ar fi divizat! Lasă-i și pe alții să „construiască lumea”. Trăiește fiecare zi pe rând. Fă-ți planuri și pune-ți speranțe în viitor, dar nu trăi în viitor. „Ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi” (Matei 6:34). Trăiește frumos astăzi, și puterea de mâine va veni. Oriunde ai fi, fii prezent acolo! Nu mai crede că fericirea apare la ora cinci sau la petrecerea din seara aceasta sau când adormi. Trăiește în prezent. Dezvoltă-ți un hobby. O schimbare a activității îți menține prospețimea. Timpul petrecut jucându-te este un timp petrecut cu folos. Nu poți încetini lumea, așa că încetinește-te pe tine însuți. Învață să reduci viteza. Când nu poți schimba ritmul, retrage-te în sanctuarul tău lăuntric și schimbă-te tu însuți. Adoptă tiparul perfect: Hristos, a cărui viață a tăiat istoria exact în două. Urmează-l căci El are o viață plină de putere, și fă din Filipeni 2:5 motoul vieții tale: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus”.