Mana Zilnica

Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor.
Psalmul 107.13

Cum am devenit liber

Un deținut a istorisit următoarele: „Zece ani mi-am făcut tot felul de planuri cum aș putea scăpa dintre zidurile acelei închisori. Zece ani am fost plin de răzbunare pe autorități și pe toți oamenii. Zece ani, zi de zi, visam despre o viață în afara zidurilor închisorii. Într-o zi, însă, când am deschis aparatul de radio, am găsit o emisiune creștină. Câteva cuvinte din Biblie mi-au atins inima: «Adevărat, adevărat vă spun, le-a răspuns Isus, că oricine trăiește în păcat este rob al păcatului. Deci dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi». În acel moment mi-am amintit ce mă învățase mama mea. Părea că Dumnezeu îmi spunea: «Tu ești de fapt un întemnițat, dar adevărata ta închisoare nu sunt aceste ziduri, ci sufletul tău este prins în robia păcatului». Am stat și am cugetat în liniște. Apoi am plâns cu amar și L-am rugat pe Dumnezeu să mă elibereze de starea mea rea. Prin Cuvântul Său, Dumnezeu mi-a îndreptat sufletul spre Golgota, acolo unde Fiul Său a rezolvat o dată pentru totdeauna problema iertării păcatelor. Atunci, o pace adâncă a pătruns în sufletul meu. Am devenit un om liber de păcat. Planul de a fugi din închisoare l-am pus deoparte. Ca un eliberat al Domnului, am început să le spun și colegilor mei cum pot să devină și ei liberi”.

ÎNVĂTĂTURA TATĂLUI (1)

coordonatori Bob & Debby Gass

„Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău” (Proverbe 1:8)

În cartea Proverbe, cuvântul fiule este folosit de douăzeci și trei de ori, iar cuvântul tată de nouăsprezece ori. Așadar, cartea este o scrisoare din partea tatălui către fiul său. De asemenea, este o scrisoare de la un tată către alți tați despre cum să fii un tată bun. Ea dă învățătură taților despre cum să-și îndrume copiii, dar și despre cum să trăiască înaintea lor. În mod interesant, scrisoarea conține numeroase avertizări despre relațiile intime greșite și despre necazurile pe care le pot aduce acestea. Cu toții am auzit istoria băiatului de doisprezece ani al cărui tată a spus: „Fiule, nu crezi că e timpul să avem o discuție despre relații intime?” Micuțul a răspuns: „Firește, tată. Ce ai vrea să știi?” Tristul adevăr este că în ziua de astăzi copiii noștri primesc educația sexuală la școală, de la prieteni, de pe Internet și prin experimentare – dar nu de acasă. Solomon scrie: „pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute?” (Proverbe 5:20). Educația sexuală este răspunsul – câtă vreme implică profesorul potrivit, clasa potrivită și lecția potrivită. Profesorul potrivit ești tu, tată; clasa potrivită este familia ta; lecția potrivită este Biblia. Un studiu efectuat pe 10.000 de liceeni a arătat că valorile și supravegherea părintească puternică au cel mai semnificativ efect asupra activității sexuale în rândul adolescenților. Părinții care aveau o relație apropiată cu fiicele lor și care le supravegheau temele și activitățile, au influențat curba probabilității ca ele să rămână însărcinate în afara căsătoriei cu 42 de procente. Așadar, taților (și mamelor), vorbiți! Implicați-vă! Nu permiteți lumii să vă îndrume copiii.

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 12.18

Până aici am văzut ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi; capitolele 1215 ne învaţă ceea ce El aşteaptă acum de la noi. Domnul Şia câştigat toate drepturile asupra vieţilor noastre. SăI prezentăm ceea ce Îi aparţine Lui: trupurile noastre, ca o jertfă vie (spre deosebire de jertfele moarte aduse potrivit cultului iudaic), astfel ca El să poată lucra prin ele. Înainte însă de aI sluji, trebuie ca priceperea noastră reînnoită să discearnă voia Domnului (citiţi Coloseni 1.9,10). Oricare iar fi înfăţişarea, ea este întotdeauna bună şi plăcută şi desăvârşită (întărim aceste cuvinte) pentru singurul motiv că este voia Sa (v. 2; Ioan 4.34). De asemenea este important să ne controlăm gândurile şi să le judecăm, în aşa fel încât ele să rămână gânduri ale umilinţei, nu ale propriei satisfacţii; gânduri sănătoase, nu întinate.

În versetele 68 sunt enumerate câteva daruri ale harului: profeţia, slujirea în adunare, învăţătura, îndemnarea, administrarea, conducerea turmei Toate aceste activităţi vor spune unii nu mă privesc; ele sunt pentru creştini mai în vârstă şi cu experienţă. În tot cazul, ultima din versetul 8 poate fi împlinită de orice credincios, indiferent de vârstă: cine arată îndurare, so facă cu bucurie.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

09 nov. 2017

9 Noiembrie 2017

După cum într-un trup avem multe mădulare, iar mădularele n-au toate aceeași funcție, așa și noi, cei mulți, suntem un singur trup în Hristos, și fiecare, mădulare unii altora.
Romani 12.4,5

Se spune adesea că niciun om nu este o insulă, adică total izolat de ceilalți. Trăim în zile când în lume se pune mare accent pe individualitate, însă, din nefericire, chiar și cei credincioși nu doresc uneori să se sprijine unii pe alții. În versetele de mai sus, Pavel ne reamintește că fiecare creștin are un dar, că darul fiecăruia este distinct și că Dumnezeu ne-a dat aceste daruri pentru ca Trupul să poată crește într-un fel echilibrat. Fiecare mădular trebuie să-și exercite darul prin credință. Poate că noi nu vedem rezultatul lucrării noastre, însă Dumnezeu îl vede și Își dă binecuvântarea.

Dacă stăm deoparte de restul mădularelor, vom suferi nu numai noi, ci și restul Trupului. Dacă un dar este accentuat în dauna altora sau dacă unele daruri sunt neglijate și socotite neimportante, atunci tot Trupul suferă (1 Corinteni 12). Avem nevoie unii de alții, iar darurile spirituale sunt unelte cu care trebuie să zidim, nu jucării cu care să ne jucăm, nici arme cu care să ne luptăm unii împotriva altora. Acest lucru se întâmpla la Corint și se întâmplă adesea și astăzi.

Accentul din versetele de care ne ocupăm este pus pe faptul că mădularele formează un singur Trup în Hristos și astfel sunt unite unele cu altele. Prin urmare, ca mădulare ale aceluiași Trup, împărtășim aceleași bucurii, aceleași privilegii și aceleași responsabilități unii față de alții. Avem nevoie unii de alții și suntem cu toții păzitorii fraților noștri. Să petrecem un timp săptămâna aceasta rugându-ne pentru fiecare credincios din adunarea noastră și să-L întrebăm pe Domnul cum putem fi folosiți pentru întărirea și încurajarea fiecăruia, fiindcă avem nevoie unii de alții!

T P Hadley

Întrebarea necredinței

… Împăratul a luat cuvântul și a zis …: „Daniele, robul Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău … să te scape de lei?”.
Daniel 6.20

Cu toate că împăratul Dariu a văzut în comportarea lui Daniel lucrarea lui Dumnezeu, el era totuși un om al necredinței. A fost plăcut impresionat de înțelepciunea lui Daniel și astfel împăratul a avut de gând să-l pună ca dregător peste toată împărăția. Dar cu privire la Dumnezeu a exprimat cuvinte ale necredinței: a putut Dumnezeul tău să te scape de lei? Însă la capătul opus necredinței se află credința în atotputernicia lui Dumnezeu. Așa s-a întâmplat cu Daniel, cu prietenii săi și cu mulți alții. Și noi putem cunoaște atotputernicia lui Dumnezeu.

Doar o privire în creația minunată a lui Dumnezeu ne poate face să recunoaștem cât de mare este puterea Lui. Comparativ cu puterea creatoare a lui Dumnezeu, națiunile sunt ca o picătură din vadră și ca praful de pe un cântar. Atotputernicul Dumnezeu Se îngrijește de tine și de mine. Nu putem înțelege aceasta, dar să nu ne îndoim niciodată de promisiunile Cuvântului lui Dumnezeu! Cât de departe merge oare încrederea noastră în atotputernicia lui Dumnezeu?

Avem nevoie de Dumnezeu numai atunci când nu mai știm încotro să o apucăm? Fără îndoială, nu există niciun lucru în viața noastră, care să fie prea mare sau prea mic pentru Dumnezeu. El este și astăzi un Dumnezeu al marilor minuni.

coordonatori Bob & Debby Gass

PRINCIPIUL RECIPROCITĂTII

„Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 10:4)

Până la un moment dat Evanghelia a fost predicată exclusiv iudeilor. Toate acestea aveau să se schimbe: „Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Cornelie!” Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat, şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele. Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru” (v. 3-5). Ca urmare a rugăciunilor și a generozității lui Corneliu, el a devenit primul păgân care a auzit Evanghelia și care a fost mântuit. Ce răsplată! Dumnezeu aude cuvintele pe care le spui altora atunci când suferă. El vede dăruirea și jertfa ta atunci când ți le permiți cel mai puțin. Când faci lucrurile acestea, pregătești calea ca Dumnezeu să te ajute. El strânge acolo sus tot ce ai făcut, ca atunci când tu te găsești la vreme de nevoie să ai de unde să primești ajutor. O doamnă se ruga să poată deschide un cabinet de îngrijire pentru animale, dar nu-și putea permite să-și facă reclamă. Așa că s-a dus la adăpostul de animale și s-a oferit voluntar să le perieze pentru ca acestea să aibă șanse mai mari să fie adoptate. În mod interesant, cu cât muncea mai mult voluntar, cu atât mai bine mergea afacerea ei, căci vestea s-a răspândit din gură în gură, până a ajuns să aibă mai mulți clienți decât putea duce. Tu spui: „Asta înseamnă că dacă nu-i ajut pe alții Dumnezeu nu mă va ajuta?” Dar dragostea lui Dumnezeu este necondiționată și când spui nu unei oportunități de a dărui, ratezi oportunitatea de a primi. Principiul reciprocității e simplu: Când ești generos cu alții, Dumnezeu promite că va fi generos cu tine (vezi 2 Corinteni 9:6-8).

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 11:1-15

În ciuda necredinţei sale, Israel nu era lepădat definitiv. Apostolul era el însuşi o mărturie a ceea ce harul putea împlini din nou în favoarea iudeului răzvrătit (v. 1). Deja în vremea sa, Ilie se înşelase când crezuse că tot poporul Îl abandonase pe Iahve. În descurajarea sa, sărmanul Ilie ajunsese până la a face plângeri lui Dumnezeu împotriva lui Israel (v. 2,3). Cât har însă în răspunsul divin (v. 4)! În orice vreme, Domnul Şia păstrat o rămăşiţă credincioasă, care nu sa plecat înaintea idolilor lumii. Facem şi noi parte din ea în timpul de acum (v. 5)?

Versetul 9 ne dă un exemplu de ce pot fi aceşti idoli: plăcerile de la mese pot deveni o cursă pentru cei necredincioşi şi, adaugă Psalmul 69:22, prosperitatea, un laţ.

După numeroase chemări, Israel a fost în final orbit, spre folosul naţiunilor. Dorinţa arzătoare a apostolului însă rămânea aceasta: ca gelozia iudeilor faţă de noii beneficiari ai mântuirii (gelozie de pe urma căreia a suferit chiar el însuşi: Fapte 13:45; 17:5; 22:21-22) să-i provoace să caute harul pe care până atunci l-au dispreţuit (v. 14; cap. 10:19).

Fie ca toţi cei din preajma noastră să ne invidieze văzând binecuvântările noastre creştine!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

08 nov. 2017

8 Noiembrie 2017

Se cere administratorilor ca fiecare să fie găsit credincios.
1 Corinteni 4.2

Fiind slujitor al lui Hristos și administrator al tainelor încredințate lui de către Dumnezeu, Pavel se purta cu credincioșie în lucrarea sa. Pavel se identifică cu Sosten în această lucrare și acesta este motivul pentru care el folosește cuvintele „slujitor” și „administrator” la plural. După ce îi atenționase pe corinteni cu privire la starea lor carnală, Pavel se ocupă acum de tendința lor de a-l judeca pe el, pe însoțitorii lui și lucrarea lui. Totuși, dorința lui Pavel era ca ei să se poarte ca niște ucenici adevărați ai lui Hristos. Dorea ca ei să învețe de la el și de la Apolo, nu să emită judecăți cu privire la ei.

În acest capitol vedem de asemenea cum Pavel trecuse prin multe încercări și necazuri în lucrarea sa pentru corinteni. Ca un părinte, el îi îndeamnă să calce pe urmele lui.

Apoi Pavel face referire la un alt exemplu de credincioșie: Timotei, care slujise împreună cu Pavel, părintele său spiritual. Apostolul era ca un părinte pentru credincioșii din Corint, iar ei aveau încă de învățat multe lecții, pe care Pavel le predă pe rând în această epistolă. Pentru a-i ajuta să învețe și să aplice aceste lecții, Pavel a hotărât să li-l trimită pe Timotei. Credincioșii din Corint erau și ei copii preaiubiți ai lui Pavel, însă apostolul îl numește pe Timotei „copil credincios” al său, lucru care nu putea fi spus despre cei care încă nu doreau să pună învățăturile sale în practică. În Timotei aveau să vadă ce însemna credincioșia într-un fel practic. Mândria, voința proprie și alte trăsături ale cărnii trebuiau judecate, pentru ca trăsăturile lui Hristos – manifestate în Timotei – să se arate în dragoste și în blândețe și printre ei. Facă Domnul ca și noi să fim vase pregătite pentru orice lucrare bună, astfel ca trăsăturile minunate ale Domnului să se manifeste în cuvintele, în faptele și în purtarea noastră!

A E Bouter

Comunicarea cu copiii

Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți.
Efeseni 5.15

Un tată veni de la serviciu și, fără alte cuvinte, începu să citească ziarul. Copilul său, care ar fi dorit să vorbească cu tatăl său, zise:

— Tăticule, când voi crește mare, și eu va trebui să citesc ziarul?

— Când ești adult, simți nevoia să știi tot ce se petrece în lume și să mergi în pas cu lumea.

— Ce înseamnă a merge în pas cu lumea?

— Însemnă a ști să te orientezi după ea. Înțelegi?

— Nu, tăticule.

— Ei bine, atunci nu mai vorbi. Acum lasă-mă să citesc ziarul.

— Învățătorul nostru vorbește mult, tată.

— Da, el are voie, însă copiii trebuie să tacă; ai înțeles?

În viața de familie, comunicarea între părinți și copii este foarte importantă. Fiecare părinte este responsabil față de Dumnezeu cu privire la copiii săi. De aceea Scriptura învață pe fiecare părinte să se comporte cu înțelepciune față de copii și să-și rezerve timp pentru a-i crește în învățătura Domnului.

coordonatori Bob & Debby Gass

PENTRU ANGAJATORI!

„Mâna celor harnici îmbogăţeşte” (Proverbe 10:4)

Nu presupune niciodată că instrucțiunile tale sunt înțelese clar și că vor fi duse la îndeplinire. Biblia spune: „Mâna celor harnici îmbogăţeşte”, iar cuvântul harnic înseamnă să acorzi atenție sporită detaliilor. Când dai cuiva instrucțiuni, verifică pentru a fi sigur că acea persoană a luat aminte. Dacă nu, ar trebui să-ți faci griji. Cei cu puțină carte și cei superficiali au tendința de a se baza pe memoria lor în orice lucru, dar cel mai scurt creion este totuși mai bun decât cea mai bună memorie.

Când cineva crede că ceea ce spui nu e atât de important încât să-și ia notițe, acea persoană îți transmite un semnal. Chiar dacă intențiile sale sunt bune, în graba lui și în încrederea exagerată în sine însuși, instrucțiunile tale pot fi uitate cu ușurință. Cei ce duc lucrurile la capăt pun întotdeauna întrebări suplimentare despre ceea ce au de făcut și despre instrucțiunile primite.

De exemplu, când spui cuiva să dea telefon pentru a rezolva o anumită problemă, acea persoană ar trebui să te întrebe automat:

a) Există un termen limită pentru asta?

b) Când ai nevoie de un raport privind rezultatele acestui telefon?

c) Mai există și alte informații pe care trebuie să le știu?

Dacă aceste întrebări nu sunt puse, probabil acea persoană nu-și prea ia în serios sarcina primită. Când cineva îți spune: „voi încerca s-o fac”, este un semnal de alarmă, pentru că în majoritatea cazurilor n-o va face. Cuvântul „a încerca” dezvăluie deseori o hotărâre pe jumătate. Dă instrucțiuni unei persoane anume – nu la două odată. Consemnează data în care ai dat instrucțiunile și data în care ai nevoie de un raport.

Cu alte cuvinte, dă instrucțiuni numai persoanei calificate să le primească și să le pună în practică. Acest lucru este benefic chiar și în lucrarea de slujire din biserică.

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 10:14-21

Credinţa este din auzire, iar auzirea, prin Cuvântul lui Dumnezeu (v. 17). Este deci absolut necesar ca acest Cuvânt eficace să fie proclamat în toată lumea.

„Ce frumoase sunt picioarele celui care aduce veşti bune”, scria deja profetul (Isaia 52:7). Atunci era vorba de Hristos singur. De atunci încoace este vorba despre „cei care vestesc pacea”, pentru că răscumpăraţii devin, la rândul lor, predicatori. Dacă fiecare dintre ei doreşte să fie un mesager plin de râvnă acolo unde-l trimite Domnul, chemarea evangheliei s-ar întinde până la marginile pământului locuit (v. 18). Versetul 15 ne arată cum trebuie să predice credincioşii: nu numai prin cuvinte, ci şi prin frumuseţea morală a umblării lor, având picioarele încălţate cu „ravna Evangheliei păcii” (Efeseni 6:15).

Trista întrebare, „cine a crezut”? (v. 16; Isaia 53:1), subliniază faptul că multe inimi vor rămâne împietrite.

Aceasta era situaţia lui Israel, în ciuda avertismentelor din tot Vechiul Testament: Moise (v. 19), David (v. 18), Isaia (v. 15,16,20,21), cu alte cuvinte, Legea, Psalmii şi Profeţii. Să luăm însă aminte să nu fie şi neascultare şi împotrivire (v. 21).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

07 nov. 2017

7 Noiembrie 2017

Să ai un model de cuvinte sănătoase.
2 Timotei 1.13

Și cele ce ai auzit de la mine înaintea multor martori încredințează la oameni de încredere, care să fie capabili să-i învețe și pe alții.
2 Timotei 2.2

David a dat lui Solomon, fiul său, modelul …
1 Cronici 28.11

Ce nechibzuință ar fi fost ca Solomon să fi ignorat modelul primit de la tatăl său pentru construirea templului! El ar fi putut spune: «Sunt mult mai înțelept decât tatăl meu, de aceea pot întocmi un model mai bun»; sau, «Acel model era bun pentru generația tatălui meu, dar avem nevoie de ceva nou pentru generația mea». Solomon însă nu a gândit așa, fiindcă David primise acel model prin inspirația divină, iar el și împărații evlavioși care au venit după el au căutat să urmeze rânduiala pe care Dumnezeu o dăduse. Vedem că împăratul nelegiuit Ahaz a încercat să schimbe modelul care fusese primit de la Domnul de către David. De exemplu, Ahaz a înlocuit altarul pentru arderile-de-tot cu un altul. Acest lucru a dus la dezastru, pentru el și pentru poporul său (2 Împărați 16.10-16; 2 Cronici 28.19).

Există aici o lecție pentru noi. Lui Pavel i s-a încredințat modelul pentru Adunare. De exemplu, modelul după care trebuie să funcționeze o adunare locală se găsește în 1 Corinteni. Îndemnul său către Timotei a fost de a păstra aceste instrucțiuni și de a le încredința apoi la oameni de încredere din generația următoare, care, la rândul lor, să le predea următoarei generații.

Existau deja în timpul lui Pavel oameni ca Ahaz, care se întorseseră de la adevăr (2 Timotei 1.15; 2.17,18), așa că nu trebuie să ne surprindă să-i vedem și astăzi. În ce ne privește însă pe noi, care credem în Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ținem cu tărie acest Cuvânt și modelul dat nouă de Dumnezeu, până la venirea Domnului.

K Quartell

Rugăciuni neascultate

De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu …
Romani 8.28

Cineva a spus: „Unul din cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu sunt rugăciunile neascultate”. De câte ori nu ne-am rugat cu insistență pentru un anumit lucru, gândind că viața ne va rămâne goală și fără sens dacă nu-l vom primi? În acele momente când n-am primit ceea ce așteptam cu atâta ardoare, cu siguranță am fost zdrobiți și nefericiți. Mai târziu însă, când ne-am dat seama că Dumnezeu controla și situația aceea, am înțeles că El nu ne-a răspuns la ceea ce ceream, pentru că ne pregătise ceva mai bun. În „toate lucrurile” din versetul de astăzi se cuprind și rugăciunile neascultate.

Avem mai multe exemple în acest sens. Să ne gândim la profetul Ilie! Într-o împrejurare a fost așa de descurajat, încât s-a rugat astfel: „Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinții mei” (1 Împărați 19.4). Această rugăciune nu a fost ascultată. Dumnezeu a trimis un înger la Ilie cu o turtă coaptă și un ulcior cu apă. Cu puterea dată de acea mâncare, profetul a putut merge patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la muntele lui Dumnezeu, Horeb. Acolo, Ilie a primit o misiune nouă. Și cu noi se poate întâmpla ceva asemănător. Probabil, suntem descurajați. Rugăciunea nu ne este ascultată. Dar chiar atunci, Dumnezeu ne poate da o misiune nouă.

coordonatori Bob & Debby Gass

ADEVĂRATA IERTARE

„Nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei” (Daniel 3:27)

Când împăratul Nebucadnețar i-a aruncat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego în cuptorul cu foc, Dumnezeu i-a scos de acolo și „nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.” Noi am întâlnit oameni care au fost în cuptor și încă „miros a fum”. Atitudinea lor spune: „Am trecut printr-o perioadă grea și încă sunt supărat.” Dar tu? Experiențele prin care ai trecut ți-au împietrit sau ți-au înmuiat inima? Când vorbești, ai un aer pozitiv sau negativ? Ești legat cumva de amintirile trecutului? Vorbești de durerea ta cu oricine vrea să asculte? Nu-ți dai seama ce faci – că te legi cu lanțuri de trecutul tău? Când elefanții de la circ sunt mici și nu-și dau seama de forța lor, ei sunt legați cu un lanț de un stâlp, pentru a le limita mobilitatea.

Mai târziu, după ce au crescut și au forță să rupă acel lanț, ei rămân în continuare legați. De ce? Pentru că ei acceptă această limitare ca fiind permanentă! Însă nu lanțul îi ține legați, ci amintirea! Dacă ești legat de amintiri dureroase care-ți produc atacuri de panică, cuvântul pentru tine astăzi este următorul: „Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăpâni în afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine, şi numai Numele Tău îl chemăm. Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt nişte umbre, şi nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, şi le-ai şters pomenirea” (Isaia 26:13-14). Oricare ar fi amintirea care nu-ți dă pace, trebuie să declari eliberarea în Numele lui Isus din strânsoarea ei. Când te încrezi în Cuvântul lui Dumnezeu, activezi puterea Lui de a te face liber.

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 10:1-13

Afecţiunile apostolului pentru poporul său se dezvăluiau prin buna manieră a rugăciunii (v. 1). Şi aceasta este şi datoria noastră pentru apropiaţii noştri care nu sunt întorşi la Dumnezeu. Pavel ştia din proprie experienţă că poţi să fii plin de zel pentru Dumnezeu şi totuşi să urmezi o cale complet greşită. Câte iniţiative, adesea generoase şi sincere, sunt sortite eşecului, pentru că nu sunt potrivit cunoştinţei! Şi aceasta este cu atât mai mult realitatea zadarnicelor eforturi depuse de atâtea persoane pentru a câştiga cerul, deşi nu este nevoie de altceva decât să primeşti Cuvântul care este aproape de tine (v. 8). Ca un om căzut într-o prăpastie care se încăpăţânează să iasă de acolo prin forţe proprii şi nu se încrede în coarda pe care salvatorii i-au aruncat-o la îndemână!

Versetele 9 şi 10 ne aduc aminte că credinţa din inimă şi mărturisirea cu gura sunt de nedespărţit. Astfel, ne putem îndoi de realitatea unei convertiri, dacă cel în cauză nu are curajul s-o declare.

În capitolul 3:22 nu exista deosebire în faţa păcatului: toţi erau vinovaţi. Aici nu este deosebire în ce priveşte mântuirea (v. 12): toţi o pot obţine. Domnul este îndeajuns de bogat pentru a putea satisface nevoile tuturor acelora care-L cheamă.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

06 nov. 2017

6 Noiembrie 2017

După captivitatea babiloniană – Probleme interne

Și a fost un strigăt mare în popor și între soțiile lor împotriva iudeilor … Și m-am mâniat foarte mult când am auzit strigătul lor și cuvintele acestea. Și m-am sfătuit în inima mea și am mustrat pe mai-mari și pe căpetenii și le-am zis: „Voi luați camătă fiecare de la fratele său! … Lucrul pe care-l faceți nu este bun. Nu trebuie să umblați în temere de Dumnezeul nostru, ca să nu fim de batjocură națiunilor, vrăjmașii noștri? … Vă rog, să lăsăm camăta aceasta!”.
Neemia 5.1,6,7,9,10

Capitolele 3 și 4 din Neemia prezintă o imagine frumoasă a poporului lui Dumnezeu, angajat în lucrarea de reconstruire a zidului și veghind în rugăciune, împotriva atacului vrăjmașilor. Satan însă nu sfârșise mijloacele de împotrivire față de lucrarea desfășurată acolo. Se ivește acum o gravă problemă internă, care a tulburat armonia lucrării și a împiedicat înaintarea ei.

Contrar legii lui Dumnezeu (Levitic 25.35-42), nobilii și conducătorii îi împrumutaseră pe cei săraci din popor cu bani pentru a-și procura hrană și pentru a-și plăti taxele, și le luaseră dobândă, forțându-i astfel să-și vândă copiii ca robi. Este ușor de înțeles de ce o astfel de purtare produsese o mare nemulțumire în popor. Neemia, de asemenea, s-a mâniat foarte tare când a auzit despre aceasta. A convocat o mare adunare, unde i-a mustrat cu asprime pe conducătorii care se făcuseră vinovați de un astfel de păcat. Ce mărturie nepotrivită dăduseră ei înaintea vrăjmașilor lor! Neemia, împreună cu alții, făcuseră tot ce putuseră pentru a-i răscumpăra pe israeliții aflați în robie. Această problemă trebuia rezolvată imediat.

Neemia era atent ca, prin purtarea sa personală și în cea oficială, ca guvernator, să dea un bun exemplu celorlalți, arătând ospitalitate și renunțare la drepturile sale, precum și la orice oportunitate de câștig și de îmbogățire.

Nouă, creștinilor, ni se spune în 1 Ioan 3 să ne iubim frații cu fapta și cu adevărul și că trebuie să ne dăm viața pentru ei. În 1 Timotei 5, porunca apostolului este ca bătrânii care păcătuiesc să fie mustrați înaintea tuturor, fără părtinire.

E P Vedder, Jr

Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug.
Ioan 10.10

Pentru mine

Era redus mintal. Nu învățase nici să citească, nici să scrie – cât despre socotit, nici vorbă. Deseori îl găseai în fața casei, unde împreună cu copiii mici făcea neghiobii. El avea grijă de ei, iar micuții erau atașați cu toată inima de el. Într-o zi, micuța fetiță blondă alergă peste drum. Totul se petrecu fulgerător. Frânele scrâșniră, apoi liniște de mormânt, până când țipetele copilului speriat sfâșiară liniștea. Nu i se întâmplase nimic, dar prietenul infirm al copilului era mort. Alergase direct între vehicul și fetiță.

După ani de zile, o tânără stătea cu logodnicul ei la mormântul acelui prieten. „Sunt 20 de ani de atunci”, spuse ea. „El a murit pentru mine – altfel aș fi fost eu înmormântată aici.”

Apoi privi îndelung la marea cruce a cimitirului de sub bătrânul mesteacăn. „Unul a murit pentru noi toți. Încet, încep să înțeleg ce înseamnă: Isus Hristos a murit pentru noi, pentru a ne dărui viața veșnică.”

El a venit pe acest pământ, ca să ducă o viață absolut fără păcat și apoi să moară pentru alții, care din cauza vieții lor păcătoase meritau moartea veșnică. Pe baza jertfei Sale, Dumnezeu poate acum să grațieze și să dăruiască viața veșnică fiecăruia, care își recunoaște sincer păcatele și Îl primește în credință pe Isus Hristos ca Salvator.

UNDE TE TRIMITE DUMNEZEU ASTĂZI?

coordonatori Bob & Debby Gass

„Du-te la Sarepta … şi rămâi acolo.” (1 Împărați 17:9)

Izvorul din care a băut Ilie a secat, iar corbii care i-au adus mâncare în fiecare zi n-au mai venit. Când se întâmplă așa, Dumnezeu încearcă să-ți atragă atenția! El te pregătește să mergi mai departe. Apoi Dumnezeu l-a trimis pe Ilie la o văduvă săracă într-o cetate numită Sarepta, asigurându-l că aceasta îi va da de mâncare. Probabil lucrul acesta nu a fost ușor pentru liderul obișnuit cu mulțimile. Ilie a găsit-o pe văduvă în mijlocul foametei, pregătind o ultimă mâncare pentru ea și fiul ei. Cu toate acestea, el i-a lansat provocarea de a-L asculta pe Dumnezeu, promițându-i: „Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina, până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.” (v. 14).

Ce i-a dat lui Ilie credința de a spune așa ceva?

Dovada credincioșiei lui Dumnezeu din propria lui viață! Poți vorbi despre credință numai când umbli în credință. Când te întovărășești cu oameni evlavioși, credința este contagioasă; credința ta crește. Asta i s-a întâmplat și văduvei. Poate ea și fiul ei nu au mâncat trei feluri de mâncare la o masă, dar Dumnezeu s-a îngrijit ca pe durata foametei să aibă tot ce le-a trebuit.

Așadar, dacă acum nu ai chiar tot ce-ți dorești, ascultă-L pe Dumnezeu în lucrurile pe care ți le-a dat, și încrede-te că atunci când vine vremea potrivită, El te va face să prosperi. Putem observa că atât credința văduvei, cât și a profetului au fost puse la încercare.

Deci fie că ești la început pe drumul credinței, fie că umbli cu Dumnezeu de mai demult, încercările credinței vor veni mereu peste viața ta. Te conduce Dumnezeu astăzi spre propria ta Sareptă? Nu te împotrivi!

„Du-te degrabă”, pentru că binecuvântarea Sa depinde de ascultarea ta.

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 9:19-33

În necredinţa lor înverşunată, oamenii îşi permit săL judece pe Dumnezeu după măsura lor: „În definitiv, pentru că El nu va face decât ceea ce a pretins”, spun unii, „de ce anume ne poate trage El pe noi la răspundere?” (v. 19). „Orice ar face cineva”, adaugă ei, „dacă este predestinat, atunci, mai devreme sau mai târziu, tot va fi mântuit; şi, din contră, dacă nu este ales, toate eforturile lui nu-i vor putea schimba în final soarta”. Şi, din acest raţionament fals, decurg alte întrebări, cum ar fi:

Nu este nedrept că unii au fost aleşi, iar alţii nu?

Dacă a cunoscut mai dinainte soarta celor pierduţi, de ce i-a mai creat?

Cum poate un Dumnezeu bun să consacre propria creatură nenorocirii?

Acest capitol ne învaţă că Dumnezeu n-a pregătit niciun vas spre dezonoare (sau mânie v. 21). Dimpotrivă, El i-a suportat şi încă îi mai suportă cu multă îndelungă-răbdare (v. 22). Păcătoşii însă, ei înşişi sunt cei care se pregătesc neobosit pentru pierzarea veşnică.

Un lucru este cert, le putem răspunde noi tuturor celor care obiectează: Dumnezeu va chemat, pe voi, care aveţi în mâini Cuvântul Său. El a vrut să facă şi din voi un vas al îndurării. Numai refuzul vostru poate împiedica realizarea intenţiei Sale de dragoste (citiţi 1 Timotei 2:4).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

05 nov. 2017

5 Noiembrie 2017

Și ce va rămâne din carnea jertfei să se ardă cu foc a treia zi. Și dacă va mânca cineva din carnea jertfei sale de pace a treia zi, nu va fi primită, nu se va socoti celui care a adus-o: va fi o urâciune; și sufletul care va mânca din ea își va purta nelegiuirea.
Levitic 7.17,18

Nicio jertfă de pace nu putea fi mâncată după mai mult de două zile, deoarece, dacă cel ce adusese jertfa și prietenii săi invitați continuau să mănânce din ea timp de mai multe zile, era ca și când cineva ar fi înjunghiat un animal pentru sine, în loc să-l aducă jertfă Domnului.

Ce imagine minunată a comuniunii ne este prezentată aici! Dumnezeu găsește odihnă în partea oferită Lui; Aaron, care stropise sângele, imagine a Preotului în cer, împreună cu fiii săi, care sunt o imagine a Adunării, își aveau și ei partea lor; cel care adusese jertfa și prietenii săi se hrăneau și ei din aceeași jertfă, iar ce rămânea era ars în foc. Poate fi vreo altă imagine care să arate mai bine ce înseamnă comuniunea acum? Ce apropiere de Tatăl, ce bucurie, ce recunoștință, ce închinare trebuie să fie asociate cu această participare comună la acea Persoană care L-a mulțumit și glorificat pe Dumnezeu într-un mod atât de perfect!

Deși harul divin ne-a chemat, ne-a mântuit și ne-a pus deoparte pentru Dumnezeu prin sângele lui Isus și prin locuirea Duhului Sfânt, totuși Cel la care am fost acum aduși este sfânt. Și El ne spune: „După cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea; pentru că este scris: «Fiți sfinți, pentru că Eu sunt sfânt»” (1 Petru 1.15,16). Astfel, în timp ce ne bucurăm în Hristos Isus, în care suntem deplini în ce privește poziția și apropierea de Dumnezeu, trebuie să fim conștienți de resursele pe care El ni le-a pus la dispoziție, pentru a fi păziți de neglijență cu privire la starea noastră și pentru a aduce, prin Hristos, „jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15).

H H Snell

Tatăl a fost glorificat

Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
Ioan 17.4

Deși era Dumnezeu peste toate, Creatorul atotputernic și Susținătorul întregului univers, Hristos Domnul n-a făcut niciodată vreun pas în lipsa unei porunci divine. Când diavolul L-a ispitit, Domnul a acționat numai în conformitate cu autoritatea Cuvântului divin. El n-a făcut minuni pentru a Se mări pe Sine Însuși, a venit în templul Său doar atunci când a fost trimis de Dumnezeu și a așteptat timpul hotărât de Dumnezeu în care să primească împărățiile acestei lumi. Ascultarea Sa a fost absolută, de la iesle până la cruce. Nimic din ceea ce Îl arăta pe Dumnezeu Tatăl nu a lipsit din mărturia lui Hristos, oricare ar fi fost dificultățile prin care a trecut. Împotrivirea păcătoșilor nu a constituit decât o ocazie pentru arătarea acestei lucrări a Domnului. Aceasta a făcut ca suferința Domnului să fie fără margini.

Cu toate aceste suferințe, Domnul Și-a împlinit misiunea de a manifesta această glorie pe pământ în fața a tot ce se opunea ei. Lucrarea dată de Tatăl a fost sfârșită. Tatăl a fost glorificat pe pământ prin Fiul. Prin lucrarea Sa, Domnul aduce pe mulți oameni la viața veșnică, la slava veșnică. Te numeri și tu, cititorule, printre acești beneficiari ai lucrării Domnului? Dacă încă nu ai primit mântuirea, vino cu grăbire la Mântuitorul și încrede-te în El!

ZECE PORUNCI PENTRU O CĂSNICIE REUSITĂ

coordonatori Bob & Debby Gass

„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea” (Evrei 13:4)

Iată zece porunci pentru a-ți zidi o căsătorie reușită:

1) Dumnezeu a zis: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea” așa că rămâneți fideli unul altuia. Renunțând la ceilalți, pune-ți soția/soțul mai presus decât mama, tatăl, fiul și fiica ta. Soția/soțul tău este partenerul tău de viață.

2) Adu-ți aminte că „voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi” (1 Corinteni 3:16). Nu abuza de sănătatea ta prin îmbuibare și atunci poți spera că te vei bucura de viață alături de cei pe care îi iubești.

3) Nu lăsa cariera sau pasiunile să te înstrăineze de propria ta familie. „Fiii sunt o moştenire de la Domnul, … o răsplată dată de El” (Psalmul 127:3) și darul cel mai prețios pe care li-l poți oferi este timpul tău.

4) Nu uita că sfințenia este o virtute.

5) Împărțiți de bună voie bunurile lumești și nu lăsa ca soțul sau soția ta să ducă lipsă. „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25).

6) Nu uita să spui „te iubesc.” Chiar dacă dragostea este constantă, soția/soțul tău nu se satură niciodată să audă aceste cuvinte.

7) Nu uita că aprobarea soțului/soției tale valorează mai mult decât privirile admirative a sute de străini.

8) Păstrează pacea și armonia în familia ta, căci așa vei avea o bătrânețe plină de bucurii.

9) Iartă neîncetat, căci cine este acela dintre noi care nu are nevoie de iertare? „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32).

10) Onorează-L pe Dumnezeu și atunci când copiii tăi vor crește Îl vor onora și ei pe Dumnezeu dar și pe tine

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 9:1-18

Capitolele 1-8 ne amintesc de istoria fiului risipitor: păcatul său se înmulţise, însă harul se înmulţise şi mai mult. Îmbrăcat cu haina îndreptăţirii, el nu a devenit argat în casa tatălui său, ci de atunci a început să se bucure cu el din plin de relaţia de fiu (Luca 15:11-32).

În capitolele 9-11 va fi vorba de fratele mai mare, altfel spus, de poporul iudeu, de privilegiile lui naturale, precum şi de gelozia lui. Asemeni tatălui din parabolă, apostolul dorea să-l facă pe Israel să înţeleagă ce înseamnă harul suveran; nu este legat de avantaje ereditare. Dintre descendenţii lui Avraam, nu toţi au fost copii ai promisiunii. Esau, de exemplu, acest profan, deşi frate geamăn cu Iacov, n-a putut moşteni binecuvântarea. Şi Dumnezeu a pronunţat cu privire la el acest cuvânt teribil: pe Esau l-am urât (v. 13). Putem noi să punem la îndoială faptul că dragostea Sa n-a epuizat mai întâi toate resursele? Este îndeajuns să ne gândim la lacrimile Domnului Isus pentru Ierusalimul vinovat (Luca 19:41), durere căreia apostolul îi dă un ecou sfâşietor în versetele noastre (v. 2 şi 3). Repetăm: Nimeni nu are mântuirea asigurată prin drepturile din naştere, ci aceasta este numai prin har.

Copii din părinţi creştini, acesta este un avertisment serios pentru voi!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

04 nov. 2017

4 Noiembrie 2017

Dacă țineți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, așa cum Eu am ținut poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui. V-am vorbit acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.
Ioan 15.10,11

Vă scriem aceste lucruri, ca bucuria voastră să fie deplină.
1 Ioan 1.4

Domnul vorbește despre o bucurie deplină, la fel și apostolii. Această bucurie este minunată, fiindcă Domnul o numește ca fiind a Sa – „pentru ca bucuria Mea să fie în voi”. Care a fost bucuria Lui? Răspunsul îl găsim în Scriptură: „Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta, și legea Ta este înăuntrul inimii Mele” (Psalmul 40.8). El S-a bucurat să facă voia Tatălui, iar această bucurie nu a scăzut niciodată, ci a fost întotdeauna deplină.

Cuvântul Său ne este dat ca să avem aceeași bucurie cu a Lui și ca bucuria noastră să fie deplină. Primind Cuvântul Său și acționând conform lui în ascultare față de Tatăl, vom avea o bucurie deplină. Este o mult mai mare bucurie să facem bine cuiva, decât să strângem bunuri pentru noi înșine! Însă a-L onora pe Dumnezeu în viața zilnică, prin ascultarea de Cuvântul Său prețios, oferă o bucurie mai mare decât cea izvorâtă din ajutorul dat semenilor noștri. Aceasta din urmă aduce o bună măsură de bucurie, însă prima aduce o bucurie deplină.

Totuși, a-ți găsi plăcerea în a face voia lui Dumnezeu implică a-ți găsi plăcerea în a fi o binecuvântare pentru alții. Prin urmare, Galateni 6.9,10 ne spune: „Să nu obosim făcând binele … Așadar, când avem ocazia, să facem bine tuturor, dar mai ales celor din casa credinței”. Sunt mulți oameni în nevoie, iar dacă le facem bine datorită credinței în Dumnezeul cel viu, acest lucru ne va aduce o bucurie deplină. Avem o responsabilitate specială cu privire la credincioși. Dacă le facem bine de dragul Domnului, aceasta le va produce lor bucurie, iar nouă, o bucurie deplină.

L M Grant

… să te lupți lupta cea bună și să păstrezi credința și un cuget curat, pe care unii l-au pierdut …
1 Timotei 1.18-19

Un cuget curat

Un călător mergea într-o noapte pe un drum necunoscut, pe o potecă îngustă, prin munți, pe marginea unei prăpastii. Fiindcă ploua, călătorul se grăbea să ajungă acasă cât mai repede. Însă, la o cotitură a drumului, se împiedică de o piatră și era să cadă în prăpastie. Se ridică, mulțumi lui Dumnezeu că i-a scăpat viața și apoi plecă mai departe. Nu făcu decât câțiva pași și simți că ceva îl oprește în loc. Părea că vede cum un alt călător vine și cade peste piatră. Glasul conștiinței îi spunea: „Nepăsarea ta poate pricinui moartea altui om”. Atunci se întoarse și aruncă piatra în prăpastie. În sufletul lui domnea acum o liniște adâncă, liniștea unei conștiințe împăcate că a știut să facă binele și l-a făcut.

Cugetul sau conștiința este capacitatea dăruită din partea lui Dumnezeu omului la căderea sa în păcat, ca să deosebească între bine și rău. De îndată ce omul a păcătuit prin ascultarea de satan, s-a dovedit incapabil de a se opune răului. Pentru ca omul să poată face binele și să fie părtaș la natura divină, trebuie să se nască din nou. Pentru iluminarea cugetului său și pentru călăuzire, îi trebuie Cuvântul lui Dumnezeu, care dă lumina necesară pentru a acționa potrivit cu noua sa natură, totdeauna în concordanță cu gândul lui Dumnezeu.

coordonatori Bob & Debby Gass

NU RĂMÂNE PE LOC!

„Au ieşit … ca să meargă în ţara Canaan. Au venit până la Haran şi s-au aşezat acolo” (Geneza 11:31)

„Alergi spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:14) sau te-ai stabilit într-un loc? Dumnezeu a încheiat un legământ cu Avraam – unul care continuă să influențeze lumea modernă. Un fapt mai puțin cunoscut este că și Terah, tatăl lui Avraam „a ieşit … ca să meargă în ţara Canaan”, țara belșugului, unde Dumnezeu i-a zis după câțiva ani lui Avraam să meargă. Terah însă nu a ajuns niciodată acolo: „Au venit până la Haran şi s-au aşezat acolo”. Fără îndoială, nu putea fi ușor să călătorești sute de kilometri străbătând un ținut pietros, cu turme, cirezi, copii și servitori. Imaginează-ți ce logistică rudimentară exista pe atunci! Nu existau firme care să-ți împacheteze și să-ți transporte lucrurile! În cele din urmă, Terah s-a hotărât că nu poate merge mai departe, așa că s-au stabilit acolo unde li s-a părut confortabil.

Un pastor adaugă: „Mă întreb de câte ori nu facem și noi la fel? Avem un vis măreț de a excela în carieră, ca părinți, în umblarea noastră cu Dumnezeu. Începem, dar dăm de greutăți și împlinirea scopului nostru nu se întâmplă atât de repede precum am sperat. Poate la fel ca tatăl lui Avraam și noi spunem: „Să rămânem aici. Nu e chiar ceea ce ne-am dorit, dar e destul de bine.”

Nu cădea în această capcană. Tu ai fost menit să ai mai mult decât „destul de bine.” Nu te mulțumi cu puțină dragoste, puțină bucurie, puțină pace, puțină mulțumire sau cu puțină fericire. Asumă-ți riscuri, strânge-ți corturile, ia-ți lucrurile și mergi mai departe. Extinde-ți viziunea. Poate ai fost ținut pe loc, dar poți începe din nou.” Așa că, aleargă spre premiul chemării tale cerești.

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 8:31-39

O asemenea prezentare a gândurilor veşnice ale lui Dumnezeu îl lasă pe cel răscumpărat fără cuvinte. Orice întrebare pe care ar fi putut să şi-o pună din nou şi-a găsit deja răspunsul perfect! Dumnezeu este pentru el; ce vrăjmaş s-ar hazarda să-l atingă iarăşi? Dumnezeu îl îndreptăţeşte; cine va îndrăzni de acum să-l acuze? Singurul care putea să-l condamne: Hristos, a devenit marele său Mijlocitor! Şi ce ne-ar putea refuza un Dumnezeu care ne-a făcut în Fiul Său cel mai de preţ dintre toate darurile? El ne va dărui toate împreună cu El (v. 32). Da, inclusiv încercări, dacă trebuie (v. 28).

Ar părea că încercările tind mai degrabă să ne despartă de dragostea Domnului Hristos, producând în noi murmure sau descurajare. Dimpotrivă! toate lucrurile ne ajută să experimentăm această dragoste pe care n-am fi putut-o cunoaşte altfel. Oricare ar fi forma încercării: necaz, strâmtorare, persecuţie, în fiecare dintre ele, harul variat al Domnului găseşte modalităţi speciale pentru a se exprima: sprijin, mângâiere, afecţiune, înţelegere perfectă

La fiecare suferinţă va răspunde o formă personală a dragostei Sale. Iar când se va sfârşi pentru totdeauna cu pământul şi cu necazurile lui, vom rămâne pentru eternitate obiectele dragostei lui Dumnezeu.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

03 nov. 2017

3 Noiembrie 2017

Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Hai să trecem la straja acestor necircumciși; poate că Domnul va lucra pentru noi; pentru că pe Domnul nimic nu-L împiedică să salveze prin mulți sau prin puțini”.
1 Samuel 14.6

Adesea am admirat această faptă îndrăzneață de credință a lui Ionatan. Dacă ea este înțeleasă așa cum trebuie, va fi o sursă de inspirație pentru toți cei care doresc să facă un pas al credinței pentru interesele lui Hristos, împotriva puterii vrăjmașului.

Starea poporului Israel era foarte joasă. Israeliții erau paralizați de frică, iar Saul, împăratul lor, nu avea credință pentru a acționa, el urmând să fie în scurt timp lepădat de Dumnezeu, din cauza neascultării sale. În plus, vrăjmașii îi lăsaseră pe israeliți fără nicio armă. Iată în ce stare cumplită zăcea poporul lui Dumnezeu! Acest lucru ni se poate întâmpla și nouă, atât individual, cât și colectiv. O stare de demoralizare ne poate afecta în așa măsură, încât să devenim total inactivi.

Vedem însă cum credința era la lucru în Ionatan. El este încredințat că Domnul este cu el, că lupta este a Lui și că El poate mântui prin mulți sau prin puțini. Credința manifestă întotdeauna aceste trăsături. Ea va acționa, cu hotărâre și independent de oameni, privind doar la Domnul; credința nu are nevoie de aprobarea oamenilor, ci se bazează deplin pe Dumnezeul cel viu. Ea recunoaște că „puterea este a lui Dumnezeu” (Psalmul 62.11) și că puterea vrăjmașului nu reprezintă nimic în comparație cu cea a lui Dumnezeu. Ea este adesea neconformistă, trecând dincolo de ritualurile și de obișnuințele oamenilor; nu se teme de vrăjmași, dar nici de regulile religiei carnale. Ești tu un Ionatan? Dacă nu, dorești să fii ca el?

B Reynolds

Daniel în groapa cu lei

Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel și să-l arunce în groapa cu lei …
Daniel 6.16

Sfatul celor răi a biruit: Daniel a fost aruncat în groapa cu lei. Groapa a fost acoperită cu o piatră și pecetluită cu sigiliul împărătesc, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. O situație definitivă, fără ieșire, am zice noi. Cine și-ar mai putea imagina măcar o cale de ieșire dintr-o groapă cu lei? Necredința tuturor a spus probabil: Oare va fi în stare Dumnezeu, Stăpânul lui Daniel, să-Și apere și să-Și salveze supusul? Oare merită să rămâi credincios lui Dumnezeu chiar cu prețul vieții? Oare trebuie să mergem cu credința noastră atât de departe, încât nimic să nu ne despartă de legătura noastră cu Dumnezeu? Nici chiar un decret de condamnare la moarte? Această experiență din viața lui Daniel este un simbol, un fel de pregustare a unei experiențe de proporții și mai mari, care va fi partea celor credincioși lui Dumnezeu din vremea sfârșitului.

Împăratul a mai putut spune doar atât: „Dumnezeul tău căruia necurmat Îi slujești să te scape!”. Da, acestui Dumnezeu, care conduce totul în lume cu brațele Sale atotputernice, i s-a încredințat Daniel. Nu doar acum când se afla în pericol, ci cu mult înainte. Aici este o lecție pentru noi toți. Să ne încredințăm lui Dumnezeu viața în momentul când auzim chemarea evangheliei Sale și nu numai când suntem în primejdie!

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU TE PĂZESTE

„Tu mă înconjori pe dinapoi…” (Psalmul 139:5)

Ce încurajare să știi că Dumnezeu este cu tine, iar Biblia spune că El îți păzește chiar și spatele. Un autor scrie: „În călătoria lui Israel prin pustie și spre Țara Promisă, soldații aveau o avangardă și o ariergardă. Avangarda era formată din santinele care mergeau înainte ca să exploreze și să sugereze un plan de înaintare. Ariergarda stătea la urmă pentru a strânge ceea ce a rămas și pentru a se asigura că nu lasă în urmă nimic de valoare. Dumnezeu este ariergarda mea. Continui să merg înainte, la fel ca tine, uneori ducându-mi viața într-un ritm prea alert și fără a duce lucrurile la bun sfârșit. Dar Dumnezeu vine în urma mea și termină ceea ce am făcut eu cu jumătate de măsură. Dacă ar fi să privești în urmă, câte sarcini ai vedea că au rămas neterminate pentru că urgența altor sarcini noi te-a solicitat înainte de a o termina pe prima? Dacă ți-ai dat toate silințele, Dumnezeu va face restul!

Am discutat cu câțiva părinți despre adolescenții lor. Ei mi-au zis: „Dacă aș fi făcut…” și le reamintesc cu blândețe că au făcut tot ce au putut. Acum trebuie să se încreadă în ariergarda lui Dumnezeu care va trece la fapte și care va termina cele începute de ei, va culege lucrurile stricate, le va repara și le va transforma în ceva extraordinar de frumos.” Ți-a dat Dumnezeu ceva de făcut? „Ațintește-ți privirea la ceea ce te așteaptă acum, peste o jumătate de an sau un an.” „Nu te abate nici la dreapta nici la stânga” (Proverbe 4:27).

Aceasta e o provocare mai ales în aceste vremuri în care sunt atâtea lucruri care ne distrag atenția. Nu uita, puterea celui ce te trimite este mai importantă decât puterea celui ce este trimis.

Cuvântul pentru tine astăzi este următorul: Dumnezeu te păzește pe „dinapoi și pe dinainte”!

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 8:22-30

Pe acest pământ, pângărit prin păcat, domnesc nedreptatea, suferinţa şi teama. Omul a supus întreaga creaţie, astăzi inclusiv cosmosul, în serviciul deşertăciunii (v. 20) şi al stricăciunii (v. 21). Suspinele tuturor celor asupriţi se înalţă către Marele Judecător (Plângeri 3:34-36). Noi înşine de asemenea suspinăm în trupul smereniei noastre (Filipeni 3:21). Resimţim oboseala atât din cauza păcatului din jurul nostru, cât şi, în plus, din cauza păcatului pe care trebuie să-l judecăm necontenit în noi înşine (v. 13). Slăbiciunea noastră este mare: nu ştim nici cum să ne rugăm, nici ce să cerem.

Dar Duhul are şi această menire, de a mijloci pentru noi întrun limbaj pe care Dumnezeu îl înţelege (v. 27). Noi nu cunoaştem nicidecum mai bine ce este bun pentru noi. Însă versetul 28 ne spune că tot ceea ce vine a fost pregătit de Dumnezeu şi în final se înscrie în hotărârea Sa, căreia Hristos îi este centrul. Căci, pentru a-I da Fiului Său însoţitori în glorie, Dumnezeu a cunoscut mai dinainte, a predestinat, a chemat, a îndreptăţit şi a glorificat aceste fiinţe, odinioară mizerabile şi pierdute, pe care le acum pregăteşte pentru a răspunde chemării cereşti (v. 29).

Ce minunat lanţ al gândurilor divine, care leagă veşnicia trecută de veşnicia viitoare şi dă sens clipei de faţă!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

02 nov. 2017

2 Noiembrie 2017

Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume.
Galateni 6.14

Crucea este des folosită ca un simbol de către creștini, însă ce loc are crucea Domnului Isus Hristos, prezentată în versetul de mai sus, în inima noastră? Pe măsură ce vedem tot mai puțini credincioși frecventând adunările, ne întrebăm dacă nu cumva creștinii au abandonat semnificația crucii Domnului Isus Hristos. Cât de bine este să privim la cruce și să medităm la semnificația ei adâncă!

Vedem la cruce dragostea lui Dumnezeu pentru frații și pentru surorile noastre. Trebuie să-i privim pe toți cei împreună-credincioși cu noi în această lumină, iar acest lucru ne va schimba total atitudinea față de ei. Vom fi mai răbdători, mai generoși, mai plini de dragoste față de ei, știind că ce este al nostru este și al lor.

La cruce vedem, de asemenea, dragostea lui Dumnezeu pentru cei pierduți. Când îi privim prin prisma crucii, îi vom prețui așa cum Dumnezeu Însuși îi prețuiește și vom dori tot mai mult mântuirea lor.

Dacă ne gândim la cruce atunci când trecem prin încercări, devenim tot mai siguri că Domnul ne iubește, că El a suferit infinit de mult pentru noi și că planul Său pentru noi este perfect. Înțelegem astfel, privind la cruce și la prețul plătit de El, cât de prețioși suntem în ochii Lui. Acest lucru ne va ajuta să nu ne mai comparăm cu alții, ci să înțelegem că suntem scumpi pentru inima lui Dumnezeu.

Privirea la cruce face deci să-i apreciem mai bine pe frații și pe surorile noastre, pe semenii noștri și pe vrăjmașii noștri; de asemenea, această privire va face ca viața noastră să fie trăită tot mai mult pentru gloria lui Dumnezeu.

A Blok

… nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu.
3 Ioan 11

Calc pe urmele tale!

Un avocat obișnuia, în drumul lui spre birou, să intre în bodega de la colțul străzii, ca să bea în fiecare dimineață o țuică. Într-o dimineață de iarnă, cu zăpadă mare, în timp ce trotuarele nu erau curățate, el a luat-o spre bodegă ca de obicei. Deodată a auzit o mișcare în spatele lui și, întorcându-se, a văzut pe băiețelul lui venind după el. „Ce faci?”, îl întrebă tatăl.

„Calc pe urmele tale!”, răspunse băiatul, care într-adevăr se străduia prin zăpada mare să pășească pe urmele tatălui său. Avocatul îl certă pe băiat și-l trimise acasă, dar cuvintele „calc pe urmele tale!” i s-au întipărit în minte. Când ajunse în dreptul bodegii, cuvintele băiatului l-au făcut să nu intre, ci să-și vadă mai departe de drum. Ajuns la birou, luă o carte de legi, dar parcă fiecare pagină avea scris pe ea cuvintele: „Calc pe urmele tale!”. A lăsat cartea și a început să deschidă corespondența. Fiecare scrisoare parcă îi spunea: „Calc pe urmele tale!”. Atunci a lăsat toate deoparte și a început să se gândească la viața lui și a familiei sale. Și-a dat seama că merge pe o cale greșită care duce la dezastru. Răspunderea pentru copilul său îl apăsa mult. Avocatul a întors pagina vieții. A părăsit calea cea rea a necredinței și a început o viață nouă în compania Mântuitorului său. O, de-ar urma toți exemplul bun al acestui avocat!

BIRUINȚA CREDINCIOSULUI

coordonatori Bob & Debby Gass

„Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:23)

Dumnezeu dorește să reușești în viață (vezi Iosua 1:8). El îți va da uneltele, strategiile și relațiile necesare pentru aceasta. David a început ca tânăr păstor, dar Dumnezeu l-a făcut împăratul lui Israel. Biblia spune: „izbutea în tot ce făcea, şi Domnul era cu el” (1 Samuel 18:14). Însă definiția lui Dumnezeu pentru reușită este foarte diferită de definiția pe care o dă lumea.

Fostul senator american Mark Hatfield povestește că a făcut turul Calcuttei împreună cu Maica Tereza. Au vizitat „Casa muribunzilor”, în care erau îngrijiți bolnavii în faze terminale și dispensarul unde sute de săraci stăteau la rând pentru a primi îngrijiri medicale. Văzând-o pe Maica Tereza slujindu-i pe toți acești oameni, hrănindu-i și îngrijindu-i pe cei lăsați de alții să moară, Hartfield a fost copleșit de magnitudinea suferinței cu care ea și cei cu care lucra se confruntau zilnic. „Cum puteți suporta povara fără să fiți zdrobită pe dinăuntru?” a întrebat el. Maica Tereza a răspuns: „Stimate senator, eu nu sunt chemată să fiu un om de succes, eu sunt chemată să fiu un om credincios.”

Unii dintre noi sunt chemați să slujească sub lumina reflectoarelor, în timp ce alții sunt chemați să slujească din umbră. Unii au privilegiul să primească aplauzele și răsplătirile, dar majoritatea dintre noi nu-l au. Trebuie să ne simțim descurajați? Deloc! Cu Dumnezeu, credincioșia este socotită drept reușită. Într-o zi, când vei sta înaintea lui Dumnezeu, vei auzi aceste cuvinte: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 8:12-21

Astfel, noi nu mai datorăm nimic cărnii, acestui creditor lacom şi crud (v. 12). Pentru că am devenit copiii lui Dumnezeu, iar Tatăl nostru nu admite să fim aserviţi! El Însuşi a plătit tot ceea ce noi datoram ca să devenim liberi, nemaidepinzând decât de El. Odinioară, sclavul roman putea fi eliberat şi, în situaţii de excepţie, chiar adoptat de stăpânul său, primind toate drepturile la moştenire. Este o slabă imagine a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru bietele făpturi căzute, întinate şi răzvrătite împotriva Lui! Nu numai că le-a acordat iertare, îndreptăţire şi eliberare completă, ci le-a făcut şi membri ai propriei Sale familii. Şi sunt pecetluiţi cu Duhul Său, prin care copiii lui Dumnezeu cunosc relaţia lor cu Tatăl. Tată (Ava în ebraică) este deseori primul cuvânt pe care-l rosteşte desluşit un copilaş (v. 15-16; 1 Ioan 2:13b).

Pe lângă această certitudine pe care ne-o dă, Duhul ne învaţă să facem să moară adică să nu mai lăsăm să fie împlinite faptele cărnii (v. 13). Şi, lăsându-ne conduşi de El, ne vom face cunoscuţi ca fii ai lui Dumnezeu (v. 14; comp. cu Matei 5:44-45), în aşteptarea clipei când vom fi înfăţişaţi astfel înaintea întregii creaţii (v. 19).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

02 nov. 2017

1 Noiembrie 2017

Og, împăratul Basanului, a ieșit împotriva noastră la luptă, el și tot poporul său, la Edrei.
Deuteronom 3.1

În timp ce Israel se pregătea să intre în țara promisă, Og, împăratul Basanului, i s-a împotrivit. El avea șaizeci de cetăți întărite, cu ziduri înalte, cu porți și încuietori. Og însuși era un uriaș, judecând după dimensiunile patului său. Poporul său stăpânea acel ținut, în pace și în siguranță. Dacă cineva le amenința pacea și teritoriul, erau gata să iasă la luptă. Din această cauză n-au vrut să-i lase pe israeliți să le traverseze țara.

Acest lucru ne amintește că cei care locuiesc pe pământ caută bunurile și lucrurile acestei lumi, pentru a le acumula și păstra pentru ei înșiși, așa cum făcea Og. Ei încearcă să-și întemeieze un loc confortabil, în care să trăiască în pace și în siguranță. Lucrurile acestui pământ sunt piedici serioase pentru progresul nostru spiritual și mulți au fost împiedicați de ele. Dacă înaintăm cu hotărâre pentru a intra în stăpânirea binecuvântărilor noastre din locurile cerești (Efeseni 1.3), lucrurile pământului se vor interpune imediat în calea noastră.

Aceste lucruri pământești sunt necesare pentru umblarea noastră pe acest pământ. Avem nevoie de hrană, de haine, de o locuință; trebuie să muncim pentru a ne întreține. Ele însă devin vrăjmași atunci când ocupă un loc nepotrivit, când suntem preocupați cu ele și când le dorim. Într-un astfel de caz, orice progres este imposibil. Biruința se obține prin renunțarea la orice dorință de a le avea, având încrederea că Tatăl nostru știe de ce avem nevoie (Matei 6.32), și prin administrarea cu credincioșie a acelor lucruri care nu sunt decât pentru puțin timp, preocupându-ne astfel doar cu Hristos. Doar atunci ne vor fi încredințate adevăratele bogății, care sunt ale noastre (Luca 16.10-13).

A Leclerc

Înțelepciunea este un izvor de viață pentru cine o are …
Proverbe 16.22

Afirmaţii

„Cei ce nu cred într-o altă lume sunt morți în această viață.”

J. W. Goethe, poet german

„Eu mă bazez pe ceva sigur. Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și, fiindcă El trăiește, și eu voi trăi.”

Michael Faraday, fizician englez

„Dacă eu cred că există o altă viață, iar la moarte să presupunem că nu există, eu nu am pierdut nimic, în schimb, dacă eu cred că există și la moarte se adeverește că da, există, eu am câștigat totul, iar tu ai pierdut totul.”

Blaise Pascal, scriitor francez

„Minunata organizare și armonie a universului nu poate să fi fost realizată decât conform planului unui Creator atotputernic. Aceasta este și rămâne unica mea convingere.”

Isaac Newton, fizician englez

„Nu este de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită.”

Grigore Moisil, matematician român

„Toți se gândesc să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândește să se schimbe pe sine.”

Lev Tolstoi, scriitor rus

NU TRECE LA FAPTE DACĂ NU AI PACE!

coordonatori Bob & Debby Gass

„Umblarea după lucrurile Duhului este … pace” (Romani 8:6)

Atunci când gândurile tale, faptele tale și planurile tale sunt aprobate de Dumnezeu, El le va confirma, dându-ți o „înștiințare” lăuntrică a acestui fapt (vezi 1 Ioan 2:20). Biblia spune: „Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători” (Coloseni 3:15). Când ești condus de Dumnezeu, vei avea pace chiar și în mijlocul celor mai dificile circumstanțe. Pacea Lui este asemenea unui arbitru de tenis care hotărăște ce este „safe” (în teren) și ce este aut pentru tine. Ai grijă la pacea falsă. Uneori dorința ta de a face anumite lucruri va fi atât de puternică încât va produce o pace care vine din propriul tău entuziasm vizavi de acea idee. Pe măsură ce trece timpul, această pace falsă va dispărea și va ieși la lumină voia lui Dumnezeu care este adevărată. Deci, ai răbdare. Ca regulă, nu trebuie să te grăbești prea tare atunci când iei decizii importante. Biblia spune: „Umblarea după lucrurile Duhului este … pace.” Așadar, nu trece la fapte dacă pacea lăuntrică nu este o contrapondere la ceea ce crezi sau auzi. Nu trebuie să le explici altora de ce nu ai pace; firește, uneori nu știi de ce. Spune: „Simt că nu e înțelept să fac lucrul acesta deocamdată pentru că nu am pace.” Când ai pace, ai putere. Și încă ceva: Atunci când știi că ai auzit clar vocea lui Dumnezeu, fă tot ce-ți stă în putință pentru a-ți păstra pacea și nu te neliniști.