Mana Zilnica

Mana Zilnica

6 Noiembrie 2017

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și a fost un strigăt mare în popor și între soțiile lor împotriva iudeilor … Și m-am mâniat foarte mult când am auzit strigătul lor și cuvintele acestea. Și m-am sfătuit în inima mea și am mustrat pe mai-mari și pe căpetenii și le-am zis: “Voi luați camătă fiecare de la fratele său! … Lucrul pe care-l faceți nu este bun. Nu trebuie să umblați în temere de Dumnezeul nostru, ca să nu fim de batjocură națiunilor, vrăjmașii noștri? … Vă rog, să lăsăm camăta aceasta!”.
Neemia 5.1,6,7,9,10

După captivitatea babiloniană – Probleme interne

Capitolele 3 și 4 din Neemia prezintă o imagine frumoasă a poporului lui Dumnezeu, angajat în lucrarea de reconstruire a zidului și veghind în rugăciune, împotriva atacului vrăjmașilor. Satan însă nu sfârșise mijloacele de împotrivire față de lucrarea desfășurată acolo. Se ivește acum o gravă problemă internă, care a tulburat armonia lucrării și a împiedicat înaintarea ei.

Contrar legii lui Dumnezeu (Levitic 25.35-42), nobilii și conducătorii îi împrumutaseră pe cei săraci din popor cu bani pentru a-și procura hrană și pentru a-și plăti taxele, și le luaseră dobândă, forțându-i astfel să-și vândă copiii ca robi. Este ușor de înțeles de ce o astfel de purtare produsese o mare nemulțumire în popor. Neemia, de asemenea, s-a mâniat foarte tare când a auzit despre aceasta. A convocat o mare adunare, unde i-a mustrat cu asprime pe conducătorii care se făcuseră vinovați de un astfel de păcat. Ce mărturie nepotrivită dăduseră ei înaintea vrăjmașilor lor! Neemia, împreună cu alții, făcuseră tot ce putuseră pentru a-i răscumpăra pe israeliții aflați în robie. Această problemă trebuia rezolvată imediat.

Neemia era atent ca, prin purtarea sa personală și în cea oficială, ca guvernator, să dea un bun exemplu celorlalți, arătând ospitalitate și renunțare la drepturile sale, precum și la orice oportunitate de câștig și de îmbogățire.

Nouă, creștinilor, ni se spune în 1 Ioan 3 să ne iubim frații cu fapta și cu adevărul și că trebuie să ne dăm viața pentru ei. În 1 Timotei 5, porunca apostolului este ca bătrânii care păcătuiesc să fie mustrați înaintea tuturor, fără părtinire.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug.
Ioan 10.10

Pentru mine

Era redus mintal. Nu învățase nici să citească, nici să scrie – cât despre socotit, nici vorbă. Deseori îl găseai în fața casei, unde împreună cu copiii mici făcea neghiobii. El avea grijă de ei, iar micuții erau atașați cu toată inima de el. Într-o zi, micuța fetiță blondă alergă peste drum. Totul se petrecu fulgerător. Frânele scrâșniră, apoi liniște de mormânt, până când țipetele copilului speriat sfâșiară liniștea. Nu i se întâmplase nimic, dar prietenul infirm al copilului era mort. Alergase direct între vehicul și fetiță.

După ani de zile, o tânără stătea cu logodnicul ei la mormântul acelui prieten. “Sunt 20 de ani de atunci”, spuse ea. “El a murit pentru mine – altfel aș fi fost eu înmormântată aici.”

Apoi privi îndelung la marea cruce a cimitirului de sub bătrânul mesteacăn. “Unul a murit pentru noi toți. Încet, încep să înțeleg ce înseamnă: Isus Hristos a murit pentru noi, pentru a ne dărui viața veșnică.”

El a venit pe acest pământ, ca să ducă o viață absolut fără păcat și apoi să moară pentru alții, care din cauza vieții lor păcătoase meritau moartea veșnică. Pe baza jertfei Sale, Dumnezeu poate acum să grațieze și să dăruiască viața veșnică fiecăruia, care își recunoaște sincer păcatele și Îl primește în credință pe Isus Hristos ca Salvator.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UNDETETRIMITE DUMNEZEU ASTĂZI?

“Du-te la Sarepta … şi rămâi acolo.” (1 Împărați 17:9)

     Izvorul din care a băut Ilie a secat, iar corbii care i-au adus mâncare în fiecare zi n-au mai venit. Când se întâmplă așa, Dumnezeu încearcă să-ți atragă atenția! El te pregătește să mergi mai departe. Apoi Dumnezeu l-a trimis pe Ilie la o văduvă săracă într-o cetate numită Sarepta, asigurându-l că aceasta îi va da de mâncare. Probabil lucrul acesta nu a fost ușor pentru liderul obișnuit cu mulțimile. Ilie a găsit-o pe văduvă în mijlocul foametei, pregătind o ultimă mâncare pentru ea și fiul ei. Cu toate acestea, el i-a lansat provocarea de a-L asculta pe Dumnezeu, promițându-i: “Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina, până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.” (v. 14).

Ce i-a dat lui Ilie credința de a spune așa ceva?

Dovada credincioșiei lui Dumnezeu din propria lui viață! Poți vorbi despre credință numai când umbli în credință. Când te întovărășești cu oameni evlavioși, credința este contagioasă; credința ta crește. Asta i s-a întâmplat și văduvei. Poate ea și fiul ei nu au mâncat trei feluri de mâncare la o masă, dar Dumnezeu s-a îngrijit ca pe durata foametei să aibă tot ce le-a trebuit.

Așadar, dacă acum nu ai chiar tot ce-ți dorești, ascultă-L pe Dumnezeu în lucrurile pe care ți le-a dat, și încrede-te că atunci când vine vremea potrivită, El te va face să prosperi. Putem observa că atât credința văduvei, cât și a profetului au fost puse la încercare.

Deci fie că ești la început pe drumul credinței, fie că umbli cu Dumnezeu de mai demult, încercările credinței vor veni mereu peste viața ta. Te conduce Dumnezeu astăzi spre propria ta Sareptă? Nu te împotrivi!

“Du-te degrabă”, pentru că binecuvântarea Sa depinde de ascultarea ta.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

Romani 9:19-33

În necredinţa lor înverşunată, oamenii îşi permit săL judece pe Dumnezeu după măsura lor: “În definitiv, pentru că El nu va face decât ceea ce a pretins”, spun unii, “de ce anume ne poate trage El pe noi la răspundere?” (v. 19). “Orice ar face cineva”, adaugă ei, “dacă este predestinat, atunci, mai devreme sau mai târziu, tot va fi mântuit; şi, din contră, dacă nu este ales, toate eforturile lui nu-i vor putea schimba în final soarta”. Şi, din acest raţionament fals, decurg alte întrebări, cum ar fi:

Nu este nedrept că unii au fost aleşi, iar alţii nu?

Dacă a cunoscut mai dinainte soarta celor pierduţi, de ce i-a mai creat?

Cum poate un Dumnezeu bun să consacre propria creatură nenorocirii?

Acest capitol ne învaţă că Dumnezeu n-a pregătit niciun vas spre dezonoare (sau mânie v. 21). Dimpotrivă, El i-a suportat şi încă îi mai suportă cu multă îndelungă-răbdare (v. 22). Păcătoşii însă, ei înşişi sunt cei care se pregătesc neobosit pentru pierzarea veşnică.

Un lucru este cert, le putem răspunde noi tuturor celor care obiectează: Dumnezeu va chemat, pe voi, care aveţi în mâini Cuvântul Său. El a vrut să facă şi din voi un vas al îndurării. Numai refuzul vostru poate împiedica realizarea intenţiei Sale de dragoste (citiţi 1 Timotei 2:4).

Single Post Navigation

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: