Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Noiembrie 2017

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

După cum într-un trup avem multe mădulare, iar mădularele n-au toate aceeași funcție, așa și noi, cei mulți, suntem un singur trup în Hristos, și fiecare, mădulare unii altora.
Romani 12.4,5

Se spune adesea că niciun om nu este o insulă, adică total izolat de ceilalți. Trăim în zile când în lume se pune mare accent pe individualitate, însă, din nefericire, chiar și cei credincioși nu doresc uneori să se sprijine unii pe alții. În versetele de mai sus, Pavel ne reamintește că fiecare creștin are un dar, că darul fiecăruia este distinct și că Dumnezeu ne-a dat aceste daruri pentru ca Trupul să poată crește într-un fel echilibrat. Fiecare mădular trebuie să-și exercite darul prin credință. Poate că noi nu vedem rezultatul lucrării noastre, însă Dumnezeu îl vede și Își dă binecuvântarea.

Dacă stăm deoparte de restul mădularelor, vom suferi nu numai noi, ci și restul Trupului. Dacă un dar este accentuat în dauna altora sau dacă unele daruri sunt neglijate și socotite neimportante, atunci tot Trupul suferă (1 Corinteni 12). Avem nevoie unii de alții, iar darurile spirituale sunt unelte cu care trebuie să zidim, nu jucării cu care să ne jucăm, nici arme cu care să ne luptăm unii împotriva altora. Acest lucru se întâmpla la Corint și se întâmplă adesea și astăzi.

Accentul din versetele de care ne ocupăm este pus pe faptul că mădularele formează un singur Trup în Hristos și astfel sunt unite unele cu altele. Prin urmare, ca mădulare ale aceluiași Trup, împărtășim aceleași bucurii, aceleași privilegii și aceleași responsabilități unii față de alții. Avem nevoie unii de alții și suntem cu toții păzitorii fraților noștri. Să petrecem un timp săptămâna aceasta rugându-ne pentru fiecare credincios din adunarea noastră și să-L întrebăm pe Domnul cum putem fi folosiți pentru întărirea și încurajarea fiecăruia, fiindcă avem nevoie unii de alții!

T P Hadley

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

… Împăratul a luat cuvântul și a zis …: “Daniele, robul Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău … să te scape de lei?”.
Daniel 6.20

Întrebarea necredinței

Cu toate că împăratul Dariu a văzut în comportarea lui Daniel lucrarea lui Dumnezeu, el era totuși un om al necredinței. A fost plăcut impresionat de înțelepciunea lui Daniel și astfel împăratul a avut de gând să-l pună ca dregător peste toată împărăția. Dar cu privire la Dumnezeu a exprimat cuvinte ale necredinței: a putut Dumnezeul tău să te scape de lei? Însă la capătul opus necredinței se află credința în atotputernicia lui Dumnezeu. Așa s-a întâmplat cu Daniel, cu prietenii săi și cu mulți alții. Și noi putem cunoaște atotputernicia lui Dumnezeu.

Doar o privire în creația minunată a lui Dumnezeu ne poate face să recunoaștem cât de mare este puterea Lui. Comparativ cu puterea creatoare a lui Dumnezeu, națiunile sunt ca o picătură din vadră și ca praful de pe un cântar. Atotputernicul Dumnezeu Se îngrijește de tine și de mine. Nu putem înțelege aceasta, dar să nu ne îndoim niciodată de promisiunile Cuvântului lui Dumnezeu! Cât de departe merge oare încrederea noastră în atotputernicia lui Dumnezeu?

Avem nevoie de Dumnezeu numai atunci când nu mai știm încotro să o apucăm? Fără îndoială, nu există niciun lucru în viața noastră, care să fie prea mare sau prea mic pentru Dumnezeu. El este și astăzi un Dumnezeu al marilor minuni.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

PRINCIPIUL RECIPROCITĂTII

“Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 10:4)

     Până la un moment dat Evanghelia a fost predicată exclusiv iudeilor. Toate acestea aveau să se schimbe: “Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: “Cornelie!” Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat, şi a răspuns: “Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: “Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele. Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru” (v. 3-5). Ca urmare a rugăciunilor și a generozității lui Corneliu, el a devenit primul păgân care a auzit Evanghelia și care a fost mântuit. Ce răsplată! Dumnezeu aude cuvintele pe care le spui altora atunci când suferă. El vede dăruirea și jertfa ta atunci când ți le permiți cel mai puțin. Când faci lucrurile acestea, pregătești calea ca Dumnezeu să te ajute. El strânge acolo sus tot ce ai făcut, ca atunci când tu te găsești la vreme de nevoie să ai de unde să primești ajutor. O doamnă se ruga să poată deschide un cabinet de îngrijire pentru animale, dar nu-și putea permite să-și facă reclamă. Așa că s-a dus la adăpostul de animale și s-a oferit voluntar să le perieze pentru ca acestea să aibă șanse mai mari să fie adoptate. În mod interesant, cu cât muncea mai mult voluntar, cu atât mai bine mergea afacerea ei, căci vestea s-a răspândit din gură în gură, până a ajuns să aibă mai mulți clienți decât putea duce. Tu spui: “Asta înseamnă că dacă nu-i ajut pe alții Dumnezeu nu mă va ajuta?” Dar dragostea lui Dumnezeu este necondiționată și când spui nu unei oportunități de a dărui, ratezi oportunitatea de a primi. Principiul reciprocității e simplu: Când ești generos cu alții, Dumnezeu promite că va fi generos cu tine (vezi 2 Corinteni 9:6-8).

    

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

Romani 11:1-15

În ciuda necredinţei sale, Israel nu era lepădat definitiv. Apostolul era el însuşi o mărturie a ceea ce harul putea împlini din nou în favoarea iudeului răzvrătit (v. 1). Deja în vremea sa, Ilie se înşelase când crezuse că tot poporul Îl abandonase pe Iahve. În descurajarea sa, sărmanul Ilie ajunsese până la a face plângeri lui Dumnezeu împotriva lui Israel (v. 2,3). Cât har însă în răspunsul divin (v. 4)! În orice vreme, Domnul Şia păstrat o rămăşiţă credincioasă, care nu sa plecat înaintea idolilor lumii. Facem şi noi parte din ea în timpul de acum (v. 5)?

Versetul 9 ne dă un exemplu de ce pot fi aceşti idoli: plăcerile de la mese pot deveni o cursă pentru cei necredincioşi şi, adaugă Psalmul 69:22, prosperitatea, un laţ.

După numeroase chemări, Israel a fost în final orbit, spre folosul naţiunilor. Dorinţa arzătoare a apostolului însă rămânea aceasta: ca gelozia iudeilor faţă de noii beneficiari ai mântuirii (gelozie de pe urma căreia a suferit chiar el însuşi: Fapte 13:45; 17:5; 22:21-22) să-i provoace să caute harul pe care până atunci l-au dispreţuit (v. 14; cap. 10:19).

Fie ca toţi cei din preajma noastră să ne invidieze văzând binecuvântările noastre creştine!

Single Post Navigation

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: