Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 61

    Când cel credincios întâmpină răutatea, sub toate formele ei, când este urmărit de oameni şi inima îi este copleşită înăuntrul său, el îşi are adăpostul în Dumnezeu (v. 2,3). Aceasta a fost experienţa lui David atunci când a fost urmărit, pentru început de Saul şi mai târziu de Absalom, şi tot aceeaşi experienţă va fi şi a rămăşiţei care va fugi pentru a scăpa de dominaţia lui Antihrist.

    „Mă vei conduce pe o stâncă prea înaltă pentru mine” (v. 2). Duhul Sfânt conduce credinţa pe înălţimi pe care inteligenţa firească nu le poate atinge şi faţă de care se simte nevrednică. Şi, de pe înălţimea stâncii, cel credincios ÎI proslăveşte pe Dumnezeu pentru tot ceea ce Persoana Sa este pentru el, pentru toate aspectele sub care găseşte la El ajutor şi ocrotire. Astfel, Dumnezeu îi este „un turn tare împotriva vrăjmaşului” (v. 3; comp. cu Proverbe 18.10), un „cort”, ca adăpost de furtună sau de dogoarea soarelui (v. 4) şi un „ascunziş al aripilor (Sale)”, care vorbeşte despre îngrijire şi siguranţă (v. 4).

    Ca şi în Psalmul 56.12, cel credincios îşi aminteşte de jurămintele pe care le-a făcut, de angajamentele pe care şi le-a luat faţă de Dumnezeu (v. 5 şi 8). Pentru noi, creştinii, echivalentul acestor jurăminte este o conştiinţă pătrunsă de sentimentul că Domnul are drepturi asupra noastră, că acum suntem daţi lui Dumnezeu şi deci nu ne mai aparţinem deloc nouă înşine, ci Aceluia care ne-a răscumpărat (2 Corinteni 5.15; citiţi şi Romani 12.1).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, nesocotindu-le greșelile lor și punând în noi cuvântul împăcării.” 2 Corinteni 5.19

Unii afirmă că Domnul Isus, prin moartea Sa, a găsit o cale de a-L îmbuna pe Dumnezeu cu privire la păcătoși, ca astfel Dumnezeu să poată fi plin de har față de ei. Aceasta însă nu este evanghelia adevărată. Adevărata evanghelie începe cu ceea ce este în inima lui Dumnezeu Însuși. El nu a fost niciodată vrăjmașul omului; toată vrăjmășia a fost din partea omului împotriva Sa. Omul a devenit răzvrătit și păcătos, hotărât să-și urmeze propria cale. El nu are nici dorința, nici puterea de a trece peste bariera pe care păcatul a ridicat-o între el și Dumnezeu.

Dumnezeu a inițiat lucrarea minunată de aducere a omului înapoi la Sine. El L-a trimis pe Fiul Său pentru a fi ispășirea pentru păcatele omului. De fapt, așa cum versetul nostru ne spune, „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine”. Hristos era reprezentantul lui Dumnezeu în această lume, însăși reprezentarea inimii lui Dumnezeu, fiindcă El este pe deplin Dumnezeu, binecuvântat în veci. Omul era cel care avea nevoie de împăcare, fiindcă el era vrăjmașul, însă doar Dumnezeu putea face lucrarea necesară pentru aceasta, și a făcut-o în mod perfect, dăruindu-L pe singurul Său Fiu. Ispășirea a fost făcută, iar sfințenia lui Dumnezeu a fost satisfăcută, pentru întreaga lume, căci în inima lui Dumnezeu era gândul de a împăca lumea cu Sine.

Acum oamenii sunt invitați să se împace cu Dumnezeu – să găsească pacea cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos. Acest cuvânt al împăcării a fost încredințat apostolilor și, prin extensie, credincioșilor din ziua de astăzi. Știm că inimile oamenilor sunt vrăjmașe lui Dumnezeu și, pentru chiar acest motiv, suntem chemați să-i invităm pe cei pierduți să se împace cu Dumnezeu, prin a-și pune încrederea în Cel care a fost făcut păcat pentru noi. El îi aduce pe cei păcătoși la Dumnezeu, pentru ca aceștia să fie manifestarea dreptății lui Dumnezeu, în Hristos.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos …
Galateni 6.14

Crucea, punctul central a toate

Nimic nu se aseamănă cu crucea lui Isus Hristos. Crucea pune pe fiecare în fața întrebării: stau de partea lumii care L-a lepădat pe Hristos sau de partea lui Hristos care a fost lepădat de lume? Crucea este dovada dreptății lui Dumnezeu, unde El a trebuit să judece păcatul, și dovada dragostei lui Dumnezeu, unde El vrea să-l ierte pe păcătos. Pentru cei credincioși, ea înseamnă achitarea de judecată și începutul vieții noi, pe care o primești în clipa când accepți mântuirea. Acolo la cruce s-a făcut cel mai mare păcat crucificând pe Hristos, și totuși tocmai acolo s-a ispășit și păcatul: prin moartea Lui. Cu cât ne gândim mai mult la ce s-a întâmplat la cruce, cu atât înțelegem mai mult că acolo este punctul central a toate. Cuvântul de la cruce, Evanghelia, descoperă vina și pierzarea omului și promite în același timp tuturor care cred în lucrarea de răscumpărare făcută de Hristos, mântuirea veșnică. „Propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării.” Astfel de oameni nu contestă moartea lui Isus la Golgota, dar ei îi fură toată valoarea. Pentru ei este cel mult moartea unui martir. Ei nu cred nici în necesitatea lucrării de mântuire făcută de Hristos, nici în efectul ei pentru ispășirea păcatului; ei refuză să-L recunoască pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Dar pentru toți, care primesc în credință cuvântul crucii, ea se arată ca „puterea lui Dumnezeu”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

HARUL

„Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului” (Evrei 4:16)

     Biblia spune: „Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (v. 15-16).

Dr. Tony Evans spune că harul lui Dumnezeu se aseamănă cu o ambulanță care vine să-ți acorde ajutor atunci când ai o urgență medicală. Mai întâi, primești pe loc har pentru cele mai grave simptome. Apoi, ești urcat în ambulanță, care este dotată cu și mai mult har – mai multe facilități medicale pentru tratarea problemei tale. Apoi ambulanța gonește spre spital unde te întâmpină și mai mult har. Și odată ce ești internat, spitalul îți administrează în continuare har, până când nevoia ta a fost împlinită și poți merge iarăși acasă.

După cum spun și cuvintele cântării mult iubite compuse de John Newton: „Prin har ajunge-voi în cer … și voi trăi în veșnicii cu Cel ce har mi-a dat”. Într-o zi, Domnul Isus ne-a auzit strigătul de urgență: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”. El a venit pe pământ, ne-a găsit morți în păcat și s-a aplecat spre noi ca să ne salveze. Iar în calitate de Mare Preot al nostru, El ne-a strămutat din locul în care ne găseam, într-un alt loc, în care se află tot harul de care avem nevoie până ne vom întoarce cu El acasă. Într-o zi, Dumnezeu va sta pe tronul judecății unde nu va mai exista har, dar până în acea zi, El stă așezat pe tronul harului.

Așadar, de fiecare dată când vei păcătui sau te vei clătina, vei putea să te apropii „cu deplină încredere de scaunul harului” și să primești mila lui Dumnezeu și iertarea Sa.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: