Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Octombrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Apăsarea exterioară

M-am făcut tuturor totul, ca oricum să mântuiesc pe unii dintre ei. 1 Corinteni 9:22

Un lucrător creştin trebuie să înveţe cum să fie un om nobil al lui Dumnezeu în mijlocul unei mulţimi de lucruri lipsite de nobleţe. Nu spune niciodată: „O, dacă aş fi în altă parte!” Toţi oamenii lui Dumnezeu sunt oameni obişnuiţi, care au fost făcuţi extraordinari prin materialul pe care El li l-a dat. Dacă nu avem materialul potrivit în mintea şi în inima noastră, nu-I vom fi folositori lui Dumnezeu. Nu suntem lucrători pentru Dumnezeu pentru că aşa am ales noi. Mulţi oameni aleg deliberat să devină lucrători, dar în ei nu se găseşte nimic din materialul harului atotputernic al lui Dumnezeu, nimic din Cuvântul Său atotputernic. Inima, mintea şi sufletul lui Pavel au fost în întregime umplute cu marele scop al lucrării pe care Isus Cristos a venit s-o facă; el n-a pierdut niciodată din vedere acest lucru unic. Noi trebuie să ne confruntăm cu adevărul esenţial…

Isus Cristos şi pe El răstignit” (1 Corinteni 2:2).

„Eu v-am ales…” (loan 15:16). Fă din aceste cuvinte un motto minunat în crezul tău. Nu tu L-ai ales pe Dumnezeu, ci El te-a ales pe tine. Dumnezeu lucrează îndoind, frângând. modelând, făcând cu noi ceea ce crede de cuviinţă. Nu ştim de ce a ales să lucreze aşa; dar ştim că EI lucrează având un singur scop – ca să poată spune: „Acesta este omul Meu”. Trebuie să stăm la dispoziţia lui Dumnezeu astfel, încât El să poată aşeza şi alţi oameni pe Stâncă, aşa cum ne-a aşezat pe noi.

Nu alege niciodată să devii lucrător, dar, dacă Dumnezeu îţi adresează această chemare, vai de tine dacă te abaţi la dreapta sau la stânga! El va face cu tine ceea ce n-a făcut niciodată înainte de a te fi chemat; va face cu tine ceea ce nu face cu alţi oameni. Lasă-L să te modeleze aşa cum doreşte El.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Domnul păzeşte pe cei fără răutate”. PSALMUL 116:6

lată un text cheie care explică multe din izbăvirile lui Dumnezeu.David, după biruinţele lui s-ar fi putut considera ca un mare conducător, un om care-şi cucerise rangul prin valoarea lui militară şi curajul său. Dar el era mic în ochii lui şi mic înaintea lui Dumnezeu. De la începutul pînă la sfîrşitul vieţii sale, în suferinţă ca şi în slavă, el nu şi-a uitat niciodată originea sa umilă şi slăbiciunile personale; el a ştiut totdeauna că era obiectul unui har suveran şi nemeritat al lui Dumnezeu.

Mai înainte să fi scris Pavel, David a realizat că Dumnezeu a ales lucrurile slabe şi nebune ale lumii ca să facă de ruşine pe cele tari şi, ca şi apostolul, el ştia că atunci cînd era slab şi mic era cu adevărat tare.

În ce constă această slăbiciune? Nu este lipsa de activitate, nici un formalism rece; nu este o greşeală repetată sau ceea ce rezultă din neascultarea de Dumnezeu. Acestea sînt stări ale unui om care nu este după inima lui Dumnezeu. Slăbiciunea la care ne referim este convingerea că totul este un dar al harului lui Dumnezeu. Este adevărata cunoaştere de sine însuşi. În orice om, firea pămîntească este totdeauna în vrăjmăşie cu Dumnezeu; capabilităţile omeneşti, fără puterea şi controlul Duhului Sfînt, sînt chiar piedici pentru lucrarea lui Dumnezeu.

A fi mic, înseamnă a recunoaşte drepturile lui Dumnezeu asupra întregei noastre fiinţe şi vieţi; este asigurarea că pentru tot ce ne cere Dumnezeu, pentru orice datorie, El ne dă puterea şi capacitatea spirituală, într-un cuvînt, la cruce, în Domnul Hristos răstignit, începe această viaţă pe care Dumnezeu o poate folosi cum vrea El. În greutăţi ca şi în binecuvîntările slujirii, acest umblet smerit cu Dumnezeu păzeşte pe de o parte de înfrîngere, iar pe de altă parte, de mîndrie şi de încrederea în sine. Oricare ar fi lucrul, slujba, mărturia şi răspunderea care ne sînt cerute, acolo unde se află acest har al Duhului Sfînt, este bucurie, siguranţă, recunoştinţă şi laudă pentru Dumnezeu, căci „Domnul păzeşte pe cei mici (smeriţi). Dacă ne menţinem în prezenţa lui Dumnezeu sîntem ţinuţi în smerenie. Să nu ne descurajăm cînd Dumnezeu ne dezbracă de noi înşine. Adevărata binecuvîntare pentru noi este de a nu fi noi nimic ci Dumnezeu să fie totul. Acest har de a ne uita pe noi înşine, cînd privim la Domnul Isus şi de a ne smeri cum S-a smerit El însuşi, înseamnă a ne aşeza pe tărîmul pe care cresc toate virtuţile.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc ca să te îmbogăţeşti şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă goliciunea ta”. Apoc. 3:18.

Ieri am văzut cum a trăit îngerul Bisericii din Laodiceea, într-o stare în care se înşela singur. Dar Dumnezeu vrea să-l ajute să iasă din această situaţie şi-l sfătuieşte să cumpere aur care este curăţit prin foc. Cum se poate aşa ceva cumpăra? Aur poate cumpăra în necazuri când se încrede în Dumnezeu şi când nu aşteaptă ajutorul de la oameni şi nici chiar de la el însuşi, ci când face cum este scris la Iacov: Să primiţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite necazuri, pentrucă încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc. Haine albe primim când facem la fel ca şi fiul risipitor care s-a întors acasă ca şi un fiu netrebnic, iar doftorie pentru ochi primim dacă vedem, în ciuda faptului că suntem orbi ceea ce a făcut Dumnezeu. Atunci ni se deschid ochii. Iar acum spune Dumnezeu îngerului Bisericii: „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc, fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te”. Aceasta vrea să spună: „Fii din nou plin de râvnă şi schimbă-ţi gândurile tale! Iată, Eu stau la uşă şi bat, dacă aude cineva glasul Meu şi dechide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine”. Și aceasta ne dă viaţa veşnică. De aceea putem să spunem şi acelora care nu sunt nici reci, nici în clocot, că există har şi pentru ei.

O, Tată drag, cât de bun eşti Tu, cum îţi dai silinţa să ne ajuţi! Aceasta o vedem din această scrisoare. Da, Tu eşti bogat în îndurare, mai ales dacă deschidem Sfânta Scriptură şi o citim. Laudă, slavă şi mulţumire să-Ți fie aduse pentru toate. Amin!

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

MAI ÎNTÂI DUMNEZEU, APOI CELELALTE

 

Căutaţi mai întâi Împărăţia Lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra. Matei 6.33


Cum începe Biblia? „La început Dumnezeu. Aşa să fie şi-n viaţa noastră. Căutaţi din tot sufletul vostru mai întâi şi înainte de toate împărăţia Lui Dumnezeu ca un loc deosebit pentru voi, şi neprihănirea Lui care este caracterul vieţii voastre. Celelalte vi se vor da de Domnul Însuşi, fără ca voi să vă îngrijiţi de ele. Tot ce este de trebuinţă pentru această viaţă şi pentru evlavie, vi se va da pe deasupra.Ce făgăduinţă minunată! Hrana, îmbrăcăminte, locuinţă şi tot ce trebuie, Dumnezeu Se obligă să vă dea, dacă voi îl căutaţi numai pe El. Ocupaţi-vă voi de lucrările Lui Dumnezeu şi El Se va ocupa de nevoile voastre. Când cumpăraţi o marfa de valoare, hârtia de împachetat şi sfoara de legat vă sunt date fără plată, adică pe deasupra. Tot aşa, când urmărim lucrurile din împărăţia Lui Dumnezeu, primim ajutoare pământeşti. Domnul nu îl va lăsa să sufere de foame pe acela care este moştenitor al Său. El nu îl va lăsa gol pe acela al cărui suflet este îmbrăcat în neprihănirea lui Dumnezeu. Să îndepărtăm deci de la noi orice grijă care ne roade şi să nu avem altă grijă decât să-L căutăm pe Domnul. Zgârcenia este sărăcie şi orice îngrijorare este mizerie; încrederea în Dumnezeu este o bogăţie, iar asemănarea noastră cu El este o moştenire cerească. Doamne, eu Te caut pe Tine: Lasă-Te găsit de mine.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El DUMNEZEU, care locuiește în locașul Lui cel sfânt. Ps. 68,5.

Cum ocrotește Dumnezeu văduvele și situația lor arată și scurta istorioară de mai jos:

O văduvă a cumpărat dintr-un orășel apropiat o vacă, plata făcând-o în rate. La ultima rată s-a făcut și o chitanță, dar cu toată grija chitanța s-a pierdut. Vânzătorul, un om rău și lipsit de orice bun simț a cerut banii a doua oară. Ce să facă văduva? Chitanța nu mai putea să o arate spre justificare. Ea promise că va face tot ce-i va sta în putință. Omul a plecat. Văduva a început să se roage și rugăciunea ei a devenit un strigăt. Din cauză că a strigat către Dumnezeu, singurul ei Apărător, El a ajutat-o în necazul ei. într-o zi a venit iarăși vânzătorul, dar nu ca să ceară bani ci să o roage pe văduvă: „Lasă-mă să dorm liniștit, eu nu mai vreau nici un ban de la tine. De la un timp nu mai găsesc nici o liniște în timpul nopții. Lasă-mă în pace.” Văduva a avut prin aceasta răspunsul Domnului în situația ei. Adesea se repetă în Cuvântul lui Dumnezeu că El se îngrijește de văduve și orfani. Ei nu au nici un sprijin omenesc și adesea sunt subjugați și li se ia drepturile cuvenite. Ce mângâiere pentru o văduvă creștină de a ști că Dumnezeul ei lucrează în așa fel că situația ei devine situația Lui. Această lucrare nu vorbește oare inimilor noastre? Dacă Dumnezeu se preocupă de văduve și orfani, atunci și ceilalți credincioși pot să vină cu rugăciuni la El care e milostiv și bogat. O asemenea situație îi este plăcută lui Dumnezeu și de aceea cine vine cu credință va fi răsplătit de El însuși.

 

C. H. Mackintosh spunea: „A face cunoscut vreunui om nevoile noastre, direct sau indirect, înseamnă a ne depărta de viața care umblă prin credință; înseamnă în mod precis a dezonora pe Dumnezeu. Mai mult, este de fapt a-L trăda!”

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, vin la Tine cu un simţământ copleşitor de uscăciune şi lipsă spirituală. însufleţeşte-mă, o, Doamne, pentru Numele Tău! Nu vreau să mă jelesc înaintea Ta, ci vreau să fiu umplut cu Duhul Tău.

 

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!» EVREI 13,8

Acest adevăr enunţat în Sfânta Scriptură are un mesaj cu un impact foarte puternic. Este dovada de netăgăduit a faptului că lsus Hristos, al Cărui sânge a curs pe crucea de pe dealul Golgotei pentru iertarea păcatelor multora, nu Se schimbă niciodată. El este acelaşi ieri, azi şi o veşnicie întreagă, este şi rămâne pe veci biruitor asupra păcatului, asupra morţii şi asupra diavolului. Ezitările şi temerile noastre se nasc din faptul că nu putem stăpâni, nu putem birui puterile întunecate din jurul nostru. Copiii lui Dumnezeu nu au de luptat «împotriva cărnii şi sângelui, dimpotrivă căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti» (Efes. 6,12). Trebuie să fim însă deplin conştienţi că puterea biruitoare a Domnului nostru Isus Hristos este mereu de partea noastră. El este astăzi cum a fost de la începutul vremurilor — mai presus de ori ce duh străin care ne tulbură; El va rămâne aşa pentru veşnicie. Autoritatea Domnului Isus este absolută şi – în afară de Dumnezeu Tatăl — nimeni şi nimic nu se află deasupra Lui. Pentru cel care crede, nu există nici o putere a diavolului care l-ar putea înfrânge şi pe care Isus, prin jertfa Sa răscumpărătoare pe crucea Golgotei, să nu o fi biruit!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineața

Pentru adevărul acesta care rămâne în noi, şi care va fi cu noi în veac. 2 Ioan 2

Odată ce obţine intrarea în inima omului, şi-i supune întreaga persoană, adevărul lui Dumnezeu nu poate fi alungat de nici o putere – omenească sau drăcească. Noi nu îl tratăm ca pe un oaspete, ci ca pe stăpânul casei. Aceasta este nevoia „creştinului; cine nu crede nu este creştin. Cei care simt puterea vitală a Evangheliei şi cunosc tăria Duhului Sfânt, care deschide, aplică şi sigilează Cuvântul Domnului, ar suporta mai degrabă să fie sfâşiaţi în bucăţi, decât să se despartă de Evanghelia mântuirii. Ce mulţime de îndurări se ascund în făgăduinţa că adevărul va fi cu noi pentru totdeauna, sprijinul nostru în viaţă, mângâierea în moarte, cântecul învierii, slava veşniciei. Acesta este privilegiul creştinului; fără el credinţa noastră nu ar valora mare lucru. Noi lepădăm unele adevăruri şi le lăsăm în urmă, fiindcă sunt nedezvoltate ca nişte lecţii pentru copii. Dar nu putem face la fel cu adevărul divin, fiindcă, deşi este dulce ca hrana copiilor, într-un alt sens este tare ca o mâncare pentru adulţi. Adevărul că suntem păcătoşi este dureros pentru că trebuie să ne umilească şi să ne facă mai atenţi. Cel mai binecuvântat adevăr, acela că oricine crede în Domnul Isus este mântuit, rămâne în noi, speranţa şi bucuria noastră. Experienţa, departe de a ne îndepărta de doctrinele harului, ne-a legat mai strâns de ele. Temelia şi motivele pentru a crede sunt acum mai puternice şi mai numeroase ca niciodată. Avem motive să credem că va fi la fel până în clipa în care moartea ne va duce în braţele Mântuitorului. Oriunde poate fi descoperită, această dragoste pentru adevăr ne face să ne exercităm propria dragoste. Un cerc strâmt nu poate cuprinde simpatiile noastre; părtăşia inimilor noastre trebuie să fie la fel de necuprinsă ca alegerea harului. În adevărurile pe care le primim se pot strecura multe erori. Să luptăm împotriva lor, dar să ne iubim fraţii pentru măsura de adevăr pe care o vedem în ei. Mai presus de orice, să iubim şi să răspândim noi înşine adevărul!

Seara

Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice de pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era al lui Boaz care era din familia lui Elimelec. Rut 2:3

„S-a întâmplat”. Situaţia părea la voia întâmplării, dar era rezultatul direct al călăuzirii divine. Rut ieşise în câmp cu binecuvântarea soacrei ei, ca să facă o muncă umilă dar cinstită, sub binecuvântarea Dumnezeului soacrei ei, iar providenţa lui Dumnezeu a condus-o în fiecare pas. Ea nu avea habar că îşi va găsi soţul printre snopi, că el o va face proprietară a tuturor ogoarelor lui, şi că ea, o biată străină, va deveni una din strămoşii marelui Mesia. Dumnezeu este foarte bun cu toţi cei ce se încred în El, şi îi surprinde adesea cu binecuvântări neaşteptate. Noi nu ştim ce ni se va întâmpla mâine, dar ceva ne încurajează: nici un lucru bun nu ne va lipsi (vezi Psalmi 84:11). Norocul este alungat de credinţa creştinilor, fiindcă ei văd mâna lui Dumnezeu în toate. Evenimentele obişnuite de azi sau de mâine pot să aibă consecinţe foarte importante. O Doamne, poartă-te cu slujitorii Tăi aşa cum te-ai purtat cu Rut. Ce binecuvântare ar fi dacă, în timp ce păşim pe ogorul meditaţiei din seara aceasta, s-ar întâmpla să ajungem într-un loc în care viitorul nostru Soţ (vezi Rut 2:20) să ni se descopere! O Duh prea Sfânt, călăuzeşte-ne la El. Mai bine să adunăm spice de pe ogorul Lui decât să treierăm un hambar întreg de la alţii. O, să păşim pe urmele turmei Lui, care ne conduc spre păşunile verzi în care se află el! Lumea aceasta este obositoare atunci când Isus este departe. Ne-am simţi mai bine fără soare şi fără lună decât fără El. Totuşi, cât de frumoase devin toate lucrurile în slava prezenţei Lui! Sufletele noastre cunosc calităţile care locuiesc în Isus, şi nu pot fi mulţumite fără El. Vom aştepta în rugăciune în seara aceasta, până se va întâmpla şă ajungem într-un ogor care îi aparţine lui Isus, şi în care El ni se va arăta.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Până acum n-aţi cerut nimic în Numele meu:cereţi, şi veţi căpăta,pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

(Ioan 16:24)

În timpul războiului civil din America, un om avea un fiu care s-a înrolat în armata Uniunii. Tatăl era bancher, şi cu toate că şi-a dat consimţământul pentru fiul său, parcă i se rupea inima să-l lase să plece.Odată ce fiul său a plecat, a devenit foarte interesat de situaţia soldaţilor, şi ori de câte ori vedea unul în uniformă, îl îndrăgea pe loc, gândindu-se la băiatul lui drag. Deseori, neglijându-şi afacerile, îşi petrecea timpul şi-şi cheltuia banii având grijă de soldaţii care se întorceau acasă invalizi. Prietenii lui s-au rugat de el să nu-şi neglijeze afacerile în felul acesta, petrecând atât de mult timp şi irosind atâta energie cu soldaţii. Aşa că s-a hotărât să renunţe la tot, ascultând de sfatul prietenilor lui. Însă, după ce a luat această decizie, un tânăr soldat de rând într-o uniformă decolorată şi uzată a păşit în bancă. Puteai să-ţi dai seama uşor după rănile de pe faţa şi mâinile lui că fusese într-un spital de campanie al armatei. Sărmanul tânăr se scotocea în buzunar căutând ceva, când l-a văzut bancherul. Înţelegând uşor scopul pentru care intrase acel tânăr în bancă, a spus soldatului: „Dragul meu, nu te pot ajuta astăzi. Sunt extrem de ocupat. Va trebui să mergi la cartierul general al armatei, unde ofiţerii vor avea grijă de tine”.Bietul soldat rănit stătea încă acolo, părând să nu fi înţeles bine ce i s-a spus. El a continuat să se scotocească prin buzunare şi în sfârşit a scos o bucată de hârtie murdară. A întins pagina plină de noroi înaintea bancherului, care a citit următoarele cuvinte scrise cu creionul:

 

Dragă tată,

Acesta este unul din prietenii mei, care a fost rănit în ultima bătălie şi vine la tine direct de la spital. Te rog, primeşte-l ca pe mine însumi.

Charlie

 

Toate hotărârile anterioare ale bancherului de a se ocupa numai de afacerile lui în loc să se ocupe de soldaţi s-au volatilizat repede. L-a luat pe tânăr cu el în magnifica lui casă şi i-a dat camera lui Charlie şi l-a pus la masă. L-a îngrijit până când hrana, odihna şi dragostea i-au redat sănătatea, şi apoi l-a trimis înapoi la locul lui de serviciu ca să-şi rişte din nou viaţa pentru steagul ţării.

Vei vedea acum ce voi face. Exod 6:1

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Ieremia 40.1116; 41.110

Odată cu distrugerea Ierusalimului şi cu capturarea celui din urmă împărat, Nebucadneţar a anihilat orice posibilitate de revoltă în ţara lui Iuda. A lăsat totuşi acolo un număr de locuitori dintre cei mai săraci, pentru a nu rămâne ţara pustie, punândul ca şef peste aceştia pe Ghedalia, un guvernator agreat de toţi. În tot acest timp vedem cum Domnul veghează în har asupra celor cruţaţi de deportare, făcândui să aibă recolte bogate (v. 12; comp. cu Proverbe 30.25).

Regretabil însă, această perioadă favorabilă nu este de durată. Dumnezeu, Cel care cunoaşte inimile, permite accesul altor evenimente tragice, menite să le descopere starea inimii. Sub înfăţişarea împăratului fiilor lui Amon (v. 14), apare pe scenă vechiul vrăjmaş al lui Israel, pe care poate îl credeam zdrobit. El există însă întotdeauna şi nuşi schimbă pornirile rele; dimpotrivă, şi le manifestă ori de câte ori slăbiciunea poporului îi dă ocazia. Este vorba de Satan, marele nostru vrăjmaş, şi acesta este felul său de a acţiona: niciodată nu depune armele, ci întotdeauna caută să profite de tot ceea ce ne slăbeşte rezistenţa: oboseală, comoditate, lipsă de vigilenţă… Cu ajutorul lui Baalis, Ismael, fărăndoială invidios pe Ghedalia pentru autoritatea lui, organizează un complot şi îi ucide mişeleşte pe Ghedalia şi pe evreii aflaţi cu el la Miţpa.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Eclesiastul 3:1-12    

NEGUVERNAT DE TIMP

Toate lucrurile îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Eclesiastul 3:1

Civilizaţia Maya din America Centrală a fost obsedată de timp. Încă de la începutul istoriei lor au început să studieze mişcarea planetelor. Curând au observat o corelaţie între ciclurile planetelor şi anotimpuri, şi au început să facă hărţi stelare. Preoţii interpretau descoperirile lor, şi au elaborat un calendar complicat, care era la fel de exact ca orice calendar care se foloseşte azi. Cu el erau capabili să calculeze date departe în trecut şi în viitor. Vremea pentru semănat, pentru strângerea recoltelor, pentru jertfe, era calculată minuţios şi respectată cu stricteţe.

Şi cultura noastră este dominată de timp. Ceasurile şi calendarele, agendele, ne obligă să mărşăluim în programe. Uneori o asemenea respectare a timpului este bună, ne ajută să-l folosim cu înţelepciune. Apostolul Pavel a spus că noi creştinii trebuie să răscumpărăm vremea (Efeseni 5:16). Pe de altă parte, Iacov ne atenţionează că nu trebuie să ne mândrim cu planurile noastre, din moment ce viata este atât de scurtă şi că Dumnezeu este la cârma ei (Iacov 4:13-17). Programele şi agendele zilnice trebuie să le formulăm având în mintea noastră scopuri biblice şi priorităţile bine clarificate. Şi acestea vor include şi timp de odihnă şi relaxare, pentru a ne bucura de viaţă. Lumea noastră cu vremea ei va trece. Şi atunci multe lucruri cu care am încercat să ne ocupăm zilele nu vor însemna nimic. Când vom sta în faţa lui Dumnezeu, vom putea oare spune că nu timpul a domnit peste noi ci noi am domnit peste el? D.C-E.

 

Munca ţi-ar fi bucurie

Dacă timpu-ai şti să ţi-l supui;

Dar dacă nu-l vei stăpâni,

Vei sluji ca robul lui.     C. Hess

Nu-ţi cheltui timpul pur şi simplu, investeşte-l

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Îmi vei face cunoscută cărarea vieții; fața Ta este belșug de bucurie, la dreapta Ta sunt desfătări pentru totdeauna. Psalmul 16.11

Aceasta este o viață trăită în lumina gloriei către care merge. Orice cărare are un sfârșit destinat. „Cărarea vieții” conduce în prezența Domnului, unde este belșug de bucurie și desfătare pentru totdeauna. Toată împotrivirea pe care Domnul Isus a întâmpinat-o a fost îndurată în lumina gloriei dinaintea Lui. „Care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a răbdat crucea, disprețuind rușinea, și șade la dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12.2). Îndemnul pentru noi este: „Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine, ca să nu obosiți, descurajându-vă în sufletele voastre” (Evrei 12.3).

Adesea noi cedăm în prezența împotrivirii și a insultei. Obosim sub presiunea vreunei încercări îndelungate, din cauza faptului că pierdem din vedere gloria de la sfârșitul drumului. În loc să îndurăm în liniște insultele și rușinea, adesea întoarcem rău pentru rău. Putem încerca să ne justificăm cuvintele rele și acțiunile pripite, însă testul suprem rămâne acesta: ar fi acționat Domnul Isus la fel cum am acționat noi; sau ar fi vorbit El la fel cum am vorbit noi? Să ne aducem aminte că harul prin care Domnul a umblat pe calea vieții este disponibil și pentru noi. Aflat în locul Său în glorie, El încă slujește ca Mare Preot al nostru, pentru a simpatiza cu noi și pentru a ne susține pe măsură ce căutăm să umblăm pe același drum pe care El l-a străbătut înaintea noastră.

Minunat a fost Domnul pe când umbla pe cărarea vieții și trăia în toată frumusețea Lui morală înaintea lui Dumnezeu! Viața Lui a fost una de dependență de mâna Tatălui, de încredere în inima Tatălui și de supunere față de voia Tatălui. Să căutăm și noi să trăim o viață călăuzită de sfatul Lui, care Îl are pe El ca singur Obiect! Aceasta este o viață de bucurie tainică, ce ne va conduce în final în prezența Domnului, unde este belșug de bucurie și unde sunt desfătări pentru totdeauna.

H Smith

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.
Psalmul 119.105

O lumină în întuneric

John Wycliffe a muncit din greu timp de 15 ani, ca să pună Biblia în mâna poporului. Cum termina o porțiune din Biblie, era copiată cu mâna și răspândită în popor. Ca toată Biblia să fie copiată, se muncea zece luni. Așa de mare era interesul față de Biblie în vremea aceea! Dar o astfel de Biblie era foarte costisitoare, iar poporul de rând nu putea s-o aibă. Atunci Wycliffe a angajat o serie de preoți săraci și studenți la teologie, care mergeau prin sate și citeau oamenilor Evanghelia. Dumnezeu a dat posibilitatea, ca fiecare să caute să împărtășească Evanghelia altuia. Oamenii învățau texte întregi pe de rost. A rămas înscris pe paginile istoriei cum o tânără învățată, pe nume Alice Collins, a fost chemată la o întrunire să spună din memorie cele zece porunci și porțiuni din epistolele apostolului Pavel. În vremea aceea era o mare foame după Cuvântul lui Dumnezeu.

Wycliffe și-a isprăvit cu bine lucrarea. Anglia a primit pentru prima dată Biblia în limba poporului și aceasta a fost o mare binecuvântare pentru toată Europa. Vrăjmașul cel vechi – satan – a căutat prin agenții săi să-l aresteze pe Wycliffe. Dar Dumnezeu a vegheat asupra slujitorului Său și l-a chemat în patria cerească pe data de 31 decembrie 1384.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

NU TE TEME, DUMNEZEU ESTE CU TINE!

„Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” (Geneza 15:1)

     Când Dumnezeu aduce o situație nouă în viața ta sau îți cere să faci ceva ce nu ai mai făcut niciodată, vei experimenta incertitudine și teamă, și vei avea o mulțime de întrebări. Dumnezeu știe lucrul acesta; de aceea promisiunea pe care ți-o face este întotdeauna egală cu proiectul pe care ți-l dă. Imaginează-ți că îți vinzi casa și trebuie să-ți împachetezi toate lucrurile, să-ți pui familia în mașină și s-o pornești la drum fără să ai idee încotro te îndrepți. Ți se pare o nebunie?

Asta i-a cerut Dumnezeu lui Avraam să facă. Însă El i-a spus: „Nu te teme. Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” Cuvântul „scut” înseamnă că Dumnezeu te va ocroti, iar cuvântul „răsplată” înseamnă că El Se va îngriji de tot ce ai nevoie.

Oare asta înseamnă și că nu vei experimenta teamă? Nu, ci că trebuie să te încrezi în El în ciuda temerilor tale! Dr. Bernard Vittone spunea: „Pe măsură ce îmbătrânim, ne pierdem capacitatea de a face deosebirea între teama negativă (asociată cu munca, stresul și tensiunea) și teama pozitivă, care este ceva natural și care reprezintă o componentă interesantă a lucrurilor noi pe care le încercăm.” Drept urmare, devenim și mai fricoși și evităm situațiile care ne creează teamă. Când se întâmplă lucrul acesta, dorința de a ne simți în siguranță ne face să ne blocăm într-o stare de neutralitate.

Încercarea de a evita riscul este precum încercarea de a evita să trăiești fără a depune niciun efort în acest sens. Dacă Avraam ar fi refuzat să-L asculte pe Dumnezeu din cauza fricii de necunoscut, ar fi pierdut „răsplata cea foarte mare”. Așadar, alungă-ți teama și cere binecuvântarea pe care ți-a promis-o Dumnezeu când vei ajunge de partea cealaltă. Nu te teme, Dumnezeu este cu tine!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: