Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Iulie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Sentimentul onoarei spirituale

Eu sunt dator şi grecilor, şi barbarilor. Romani 1:14

Pavel era copleşit de sentimentul datoriei sale faţă de Isus Cristos şi a trăit ca să arate aceasta. Cea mai mare inspiraţie din viaţa lui Pavel era faptul că-l vedea pe Isus Cristos drept creditorul lui spirital. Am eu acest sentiment al datoriei faţă de Cristos cu privire la orice suflet nemântuit? Onoarea spirituală a vieţii mele ca sfânt este să-mi îndeplinesc datoria faţă de Cristos cu privire la aceste suflete. Orice părticică din viaţa mea care are valoare se datorează răscumpărării prin Isus Cristos; fac eu ceva care să-I permită Lui să răscumpere prin mine alte vieţi? Pot face aceasta numai în măsura în care Duhul lui Dumnezeu pune in mine acest sentiment al datoriei. Eu nu sunt chemat a fi o persoană superioară celorlalţi oameni, un rob al Domnului Isus. „Nu mai sunteţi ai voştri…” Pavel s-a vândut” lui Isus Cristos. El spune: „Sunt dator fiecărui om de pe faţa pământului, datorită Evangheliei lui Isus; sunt liber doar pentru fi cu totul rob”. Aceasta este caracteristica vieţii atunci când se atinge acest punct al onoarei spirituale. Încetează să te mai rogi pentru tine şi trăieşte pentru alţii ca rob al lui Isus. Aceasta înseamnă să fi în realitate „pâine frântă” şi „vin vărsat”‘.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne conduce totdeauna în carul lui de biruinţă în Hristos.” 2 Corinteni 2:14

Un tânăr s-a dus o dată la un bătrân credincios şi l-a rugat să se roage pentru el, spunându-i: „Mă găsesc mereu într-o stare de nerăbdare. Aţi vrea, vă rog, să vă rugaţi pentru mine ca să fiu mai răbdător ? Bătrânul a fost de acord şi au îngenunchiat împreună, iar omul lui Dumnezeu a început să se roage: „Doamne, trimite-i acestui tânăr necaz de dimineaţă, trimite-i necaz şi după amiază…” Tânărul i-a dat cu cotul şi i-a spus: „Nu, nu necaz, ci răbdare!”. Dar bătrânul i-a spus: „necazul este acela care lucrează răbdare!” Dacă vrei să cunoşti răbdarea, trebuie să ai necaz. Dacă vrei să cunoşti biruinţa, trebuie să ai luptă; este ridicol ca cineva să vorbească de biruinţă fără să fi fost vreodată în luptă. Trebuie să fii pregătit să intri în arenă cu Domnul Isus Hristos însuşi şi El te va învăţa cum să lupţi şi cum să câştigi biruinţa zi după zi, dar te avertizez că va trebui să fii pregătit să plăteşti preţul. Nimeni nu poate să aibă bucuria unei biruinţe fără să plătească un preţ. Exemplul perfect îl avem în Domnul Isus. Numai o persoană răstignită poate avea părtăşie cu un Domn răstignit. Domnul Hristos a câştigat o minunată biruinţă pe drumul Crucii. Deci numai pe drumul Crucii, tu şi eu putem experimenta biruinţa.” Da, acesta este preţul: răstignirea eului, a vieţii proprii, lepădarea de sine şi mersul pe urmele paşilor Domnului Isus, căci numai de la El putem, învăţa totul. Ce răbdare a manifestat El totdeauna când a fost pe pământ în învinuiri, în insulte şi dispreţ, El a păstrat mereu acelaşi calm şi răbdare dumnezeiască şi plină de demnitate. „Când era insultat, nu răspundea cu insulte, când suferea nu ameninţa, ci se încredinţa în mâinile Celui care judecă drept.” – 1 Petru 2:23

Dar chiar şi acum când este în cer şi nu mai este obiectul hărţuielilor oamenilor, El îşi continuă excercitarea răbdării Lui faţă de noi care îl supărăm atât de des. Dragostea nespusă pe care o are pentru noi este sursa îndelungei Lui răbdări faţă de noi. Am învăţat şi noi de la El răbdarea adevărată ?

„Răbdarea cere o totală încredere în Dumnezeu în timp ce îşi face lucrarea ei. Noi trebuie s-o urmăm, nu să mergem înaintea ei. Dacă răbdarea îşi face lucrarea desăvârşită, în sufletele noastre renaşte primăvara.” – J.N.D.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte
copii prea iubiţi.” Efes. 5:1

Dacă întrebăm copiii mici: „Eşti cuminte?” unii răspund: „Da!” Alţii spun: „Câteodată”, pe când alţii evită răspunsul. Dacă am fi întrebaţi noi astăzi,ce am răspunde? După întoarcerea mea la Dumnezeu, a fost un timp în care la întrebarea dacă sunt cuminte, n-aş fi putut răspunde cu da. Totuşi dorinţa mea a fost să-L slujesc pe Dumnezeu cu orice preţ. Care a fost cauza? Mă uitam la mine şi nu la Isus, nu mai contam pe mântuirea deplină în Hristos. Cine poate să spună atunci: „Eu sunt un copil ascultător şi cuminte? „Numai aceia care cred în mântuirea deplină săvârşită de Hristos. Este scris: „Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru fapte bune”. El ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos după buna plăcere a voiei Sale”. Astfel am devenit copii ai lui Dumnezeu, plăcuţi înaintea Lui.

În această credinţă trebuie să stăm neclintiţi, conştienţi de faptul că suntem copiii Lui ascultători. Dacă nu suntem copii ascultători, nu putem să-L urmăm pe Isus, negăm ceea ce a făcut El pentru noi şi nu acceptăm situaţia noastră nouă, posibilă prin jertfa Sa. Dar dacă credem în lucrarea desăvârşită a Lui, atunci suntem în dragostea Sa, iar dragostea Sa este îndelung răbdătoare şi plină de bunătate, nu caută folosul său, nu se gândeşte la rău, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. şi în puterea dragostei Lui putem să umblăm la fel cum a umblat şi Hristos. Astfel putem fi o mireasmă plăcută lui Dumnezeu. Căci, dacă credem cum spune Scriptura, din noi vor ţîşni izvoare de apă vie, vom fi asemenea luminii şi sării umblând în mod vrednic de chemarea noastră ca şi copii ai luminii, aşteptând măreaţa arătare a Mântuitorului nostru Isus Hristos care va veni în curând.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

MÂNGÂIEREA CELUI CE PLÂNGE

Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! Matei 5.4

Pentru a ajunge în Sion, trecem prin valea plângerii. S-ar putea crede că a fi trist şi a fi binecuvântat sunt două lucruri care nu se potrivesc, dar Mântuitorul care este nespus de înţelept, le-a unit în această fericire. Omul să nu despartă ceea ce Dumnezeu a unit. Mâhnire asupra păcatului, asupra păcatului nostru şi asupra păcatului altuia, este pecetea lui Dumnezeu pentru credincioşii Săi. Când Duhul de îndurare s-a revărsat asupra casei lui Dumnezeu, toţi vor fi mâhniţi. După cum apa ne dă binefaceri superioare, tot aşa din această sfântă tristeţe primim cele mai mari binecuvântări. Dar această binecuvântare făgăduită celui care varsă lacrimi nu este făcută pentru zile foarte îndepărtate; nu, Cristos îl numeşte fericit chiar de acum.Duhul Sfânt va mângâia sigur inimile care plâng pentru păcatele lor. Ele vor fi mângâiate prin sângele lui Isus Cristos şi prin puterea curăţitoare a Duhului Sfânt. Credincioşii vor fi mângâiaţi cu privire la păcatul lor care se revarsă în localitatea lor şi-n timpul lor, prin siguranţa că Dumnezeu Se va slăvi, cu toată răzvrătirea oamenilor. Ei vor fi mângâiaţi cu aşteptarea că în curând vor fi pe deplin eliberaţi de păcat şi vor fi răpiţi pentru a fi pentru totdeauna în prezenţa slăvită a Domnului lor.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

DUMNEZEUL oricărui har, care v-a chemat în HRISTOS ISUS la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi Puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi văva face neclintiţi. 1. Pet. 5,10.

Ce făgăduinţă minunată pentru toţi copiii lui Dumnezeu! El este şi astăzi acelaş Credincios şi Neclintit Dumnezeu. El este Izvorul întregului har, iar ţinta drumului nostru este spre Casa Tatălui unde ne aşteaptă Domnul Isus. Această chemare este har dar şi ocrotire din partea Domnului nostru. La începutul epistolei ne aminteşte că mai este puţin timp de suferinţă. Dumnezeul harului ne va desăvârşi, ne va întări, ne va da putere şi ne va fac neclintiţi ca să ajungem la ţintă. Ne încredinţăm Lui prin aceea că ne abatem privirea noastră de la necazurile vieţii privind la El. Adeseori ne ferim de suferinţă, socotind că dacă ne păstrăm vieţile vom servi mai bine cauza răspândirii adevărului lui Dumnezeu. Iată un gând grozav, în dosul căruia se ascunde trădarea Creatorului. Dacă pentru Numele lui Hristos vom rămâne statornici până la sfârşit, atunci chiar dacă ne-ar arde pe toţi, scânteile de la rugurile noastre vor răspândi lumina Evangheliei, departe pe faţa pământului. Putem noi oare să nu mărturisim despre Acela care ne-a mântuit, mai cu seamă aflându-ne în acest neam preacurvar şi păcătos care piere din pricina necunoştinţei de Dumnezeu şi care în orice minut este pândit de păcat? Vom fi mereu încurajaţi dacă fereastra odăii noastre spirituale va fi deschisă spre Ierusalim, dacă ochiul nostru spiritual va privi Ierusalimul cel de sus. Cine este cu Dumnezeu, priveşte senin înainte. Noi suntem călători în căutarea cetăţii viitoare. (Evrei 13.14). Noi nu avem loc în lume. De aceea nu te mira când eşti tratat ca un străin. Priveşte în sus de unde îţi vine izbăvirea. Nu uita că suferinţa ta are margine şi că asupra ta veghează Dumnezeu Atotputernic!

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, vreau să-Ţi mulţumesc pentru groaznicele presimţiri şi năluciri ale minții care plutesc în jur când nu este rezervat suficient timp pentru rugăciune. Doamne, privesc acum la Tine; coboară, o, Doamne iubit, coboară şi dă-mi har să mă bucur în Tine azi.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.» 1 PETRU 2,22-23

Pe crucea de pe Golgota a avut loc cea mai neobişnuită şi inimaginabilă inversare de situaţie, a cărei profunzime nu o putem nici măcar intui. Gândiţi-vă numai la faptul că păcatele tuturor oamenilor din toate timpurile au apăsat asupra Domnului Isus Cristos. Nu a fost ceva teoretic sau simbolic, ci o grozăvie cumplită şi reală: pedeapsa pentru toate păcatele noastre L-a lovit pe Cel care a fost fară păcat. Exact în această nedreptate supremă vedem deosebit de clar dreptatea absolută a lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte. Ce taină minunată! Totodată, în acelaşi context, în acelaşi timp în care privim uimiţi consecinţele binecuvântate pentru viaţa noastră ale jertfei Sale pe cruce suntem îndemnaţi de Duhul Sfânt să urmăm exemplul Mielului. Înţelege, copil al lui Dumnezeu! Când Domnul îţi spune: «vei fi o binecuvântare» (Gen. 12,2), aceasta înseamnă să primeşti puterea înnoitoare a jertfei lui Isus pentru a putea mai apoi depune şi tu mărturie: «ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi, îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi, stăpânind toate lucrurile» (2 Cor. 6,9-10).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc. Levitic 6:13

Lăsaţi rugăciunea personală să ardă necurmat pe altar. Aceasta este însăşi viaţa pietăţii. Sanctuarul şi altarul familial îşi împrumută focul de aici; de aceea, să-l lăsăm să ardă bine. Devoţiunea secretă este însăşi esenţa, evidenţa şi barometru religiei vitale şi experimentale. Ardeţi aici grăsimea jertfelor. Lăsaţi ca timpul rugăciunii voastre personale să fie, dacă este posibil, regulat frecvent şi netulburat. Rugăciunea efectivă ajută mult. Nu ai nimic pentru care să te rogi? Iţi sugerăm biserica, lucrarea, propriul tău suflet, copiii tăi, relaţiile tale, vecinii tăi, ţara ta şi cauza lui Dumnezeu şi a adevărului în (toată lumea. Să ne cercetăm pe noi înşine în această problemă importantă. Ne angajăm cu puţină căldură în devoţiunea personală? Arde focul devoţiunii cu puţină putere în inima ta? Ți se poticnesc roţile carului? Dacă este aşa, să ne alarmăm la aceste semne de decadenţă. Să ne plecăm cu suspine şi să cerem Spiritul harului şi al implorării. Să punem deoparte un timp Special pentru rugăciuni extraordinare. Fiindcă, dacă focul acesta va fi stins sub tăciunii asemănării cu lumea, va slăbi focul altarului familial şi ne va acoperi influenţa în biserică şi lume. Textul se aplică şi la altarul inimii. Acesta este într-adevăr un altar de aur. Dumnezeu vrea să vadă inimile copiilor Săi arzând pentru EL Să-i oferim lui Dumnezeu inimile noastre, strălucind de dragoste, şi să-i căutăm harul, pentru ca focul să nu se stingă niciodată; fiindcă nu poate să ardă dacă nu îl ajută Domnul să ardă. Mulţi duşmani vor încerca să îl înăbuşe, dar dacă mâna nevăzută din spatele zidului toarnă uleiul sfânt peste el, va arde din ce în ce mai tare. Să folosim textele din Scriptură drept Combustibil pentru focul din inimile noastre. Ei sunt cărbuni vii. Să fim atenţi la predici da, mai ales, să petrecem mai mult timp Singuri cu Isus.

Seara

S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena. Marcu 16:9

Probabil că Isus „s-a arătat mai întâi Mariei Magdalena”‘ nu doar din cauza marii ei iubiri şi a căutărilor perseverente, ci şi din cauză că ea era un exemplu special al puterii eliberatoare a lui Isus. Putem învăţa din experienţa Mariei că mărimea păcatelor noastre dinainte de convertire nu trebuie să ne facă să gândim că nu putem primi favoarea specială a unei apropiate părtaşii cu Domnul. Maria părăsise totul pentru a se îngriji de nevoile Mântuitorului. El era prima şi singura ei grijă. Mulţi dintre cei care mergeau alături de -El nu I-au ridicat crucea; ea a făcut-o. Ea şi-a cheltuit toată averea pentru nevoile Lui. Dacă vrem să-L căutăm mai mult pe Christos, trebuie să-I slujim. Cine sunt cei care stau sub steagul iubirii Lui şi beau din cupa părtăşiei? Sunt sigur că sunt cei care dau cel mai mult, slujesc cel mai bine, şi rămân cel mai aproape de inima însângerată a Domnului lor. Dar observaţi cum s-a descoperit Christos acestei îndurerate. A făcut-o printr-un singur cuvânt: „Marie” (loan 20:16). Maria a avut nevoie de un singur cuvânt, rostit de vocea lui Christos, pentru a-l recunoaşte pe dată. Inima ei şi-a rostit credinţa printr-un singur cuvânt, fiindcă era prea plină pentru a spune altceva. Acest singur cuvânt era cel mai potrivit pentru ocazie. El implica supunerea. Ea a spus „Invăţătorule” (vers. 16). Nu există nici o stare a minţii în care această confesiune de supunere să fie prea rece. Nu, atunci când sufletul tău arde de focul ceresc, atunci vei spune „sunt robul Tău… Tu mi-ai desfăcut legăturile” (Psalmi 116:16). Dacă poţi spune „Invăţătorule”, dacă simţi că voia Sa este voia ta, atunci te afli într-un loc sfânt şi fericit. Dacă El nu i-ar fi spus „Marie”, ea nu i-ar fi răspuns „Rabuni” (loan 20:16). Observă, deci, din toate acestea, cum îi onorează Christos pe cei care II onorează, cât de multă dragoste ne poartă Prea iubitul nostru, cum un singur cuvânt al Său ne poate transforma suspinele în bucurie, cum prezenţa Sa aduce soare în inimile noastre.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră. (1 Ioan 5:4)

E uşor să-L iubeşti când cerul e senin,

Când adie vântul verii şi parfumul trandafirilor e aproape;

Nu e nevoie de prea mult efort ca să asculţi de voia Sa nepreţuită

Când ea trece prin văi pardosite cu flori, sau peste

dealuri sărutate de soare.

 

Când cade ploaia, sau ceaţa stă suspendată în aer,

Când drumul este întunecos şi accidentat, şi vântul nu mai e plăcut,

Când zorii trandafirii s-au aşezat în ţara umbrelor cenuşii,

Atunci ne este greu să ne încredem în El, şi suntem mai greoi la ascultare.

 

E uşor să te încrezi în El când au sosit păsările cântătoare,

Şi cântecele lor de laudă răsună în inima şi în casa noastră;

Dar tocmai când ne lipseşte muzica, şi zilele sunt triste şi posomorâte,

Atunci avem nevoie de credinţa care biruie orice îndoială şi teamă.

 

Şi Domnul nostru binecuvântat ne-o va da; El ne va da ce ne lipseşte;

Să cerem crezând cu credinţă – să ne bizuim pe promisiunile Lui;

El va fi pururi Conducătorul nostru, fie calea netedă sau pietroasă,

Şi Se va dovedi suficient pentru nevoile de fiecare zi.

 

A te încrede chiar când ai impresia că ai fost părăsit; a te ruga când ai impresia că cuvintele tale pătrund doar într-un spaţiu vast în care nimeni nu aude şi nici un glas nu răspunde; a crede că dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită şi că El cunoaşte împrejurările în care eşti, chiar când lumea ta pare să scârţâie ca şi cum ar merge pe drumul ei, fără să-i pese de viaţă sau să se mişte vreun pic ca răspuns la cererile tale; a dori doar ceea ce mâna lui Dumnezeu a hotărât pentru tine; a aştepta cu răbdare în timp ce aparent mori de foame, temându-te doar să nu-ţi pierzi credinţa – aceasta „câştigă biruinţa asupra lumii”; aceasta este în adevăr credinţa autentică. George MacDonald

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Matei 8.18-34

    Cărturarului, care se oferise să-L urmeze pe Domnul oriunde va merge, Domnul nu i-a ascuns faptul că drumul Lui este unul al renunţării totale. Până şi păsările cerului, de care Tatăl ceresc Se îngrijeşte (6.26), o duc mai bine aici decât însuşi Creatorul lor. Ce umilinţă! El nu avea pe pământ nici unde să-Şi pună capul; numai pe cruce, după ce Şi-a încheiat lucrarea, a putut să-Şi odihnească – sau să-Şi plece – capul (în greacă, acelaşi verb: Ioan 19.30).    În v. 21, un alt om răspunde la invitaţia Sa printr-o scuză, aparent justificată: nu era îndreptăţit să participe la înmormântarea tatălui său? Totuşi, oricât de urgentă ar putea părea o
datorie, niciun „întâi de toate” nu poate lua locul celor pe care ni le-a poruncit Domnul (6.33). Ceea ce au hotărât apoi Cei doi oameni nu ni se mai spune. Important este să ştim dacă noi am răspuns chemării Domnului Isus.    Scena atât de cunoscută şi de frumoasă a trecerii prin furtună ilustrează călătoria credinciosului pe pământ. El întâmpină multe vijelii, dar Salvatorul lui, care este deopotrivă a Stăpânul stihiilor, este cu el (Psalmul 23.4). El porunceşte vântului şi valurilor, bolilor şi morţii, dar şi puterilor satanice, după cum demonstrează eliberarea celor doi demonizaţi din ținutul Gadarenilor (sau Gherghesenilor, sau Gherasenilor).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Isaia 55:1-5

Şi Duhul si Mireasa zic: „Vino!”… Şi celui ce îi este sete, să vină… Apocalipsa 22:17

INVITAŢIA DESCHISĂ A LUI DUMNEZEU

Dumnezeu îi învită pe toţi oamenii la El, şi dă ajutor special celor împovăraţi de sentimentele că ar fi nepotriviţi, împovăraţi de nelinişte şi de nemulţumire. 
O tânără a scris recent un articol în care spune cum a adus-o Domnul la El. A crescut în Germania Federală, mergea cu regularitate la biserică şi a fost confirmată la 14 ani, dar ştia că trebuie să fie ceva mai mult pentru sufletul ei decât atât. A continuat să-I ceară lui Dumnezeu să i se arate. Şi minunea s-a petrecut, într-o duminică ploioasă din aprilie 1970. Urmărea la televizor o predică de-a lui Billy Graham şi a cerut Domnului Isus să intre în viaţa ei. Şi-a dat seama că a făcut un pas gigantic, dar ştia în acelaşi timp că de-acum va trebui să crească. Timp de 4 ani s-a rugat Domnului s-o călăuzească spre acei care ar putea s-o ajute. Dumnezeu i-a răspuns călăuzindu-i paşii spre o universitate americană unde a găsit o organizaţie creştină a studenţilor. S-a alăturat cercului de studiu biblic şi acum este o urmaşă de neclintit a Domnului Isus. Eşti şi tu, la fel ca tânăra aceasta înainte de salvarea ei, o persoană morală tulburată de sentimentul neîmplinirii? Dumnezeu îţi vorbeşte prin aceste sentimente şi te invită să-L primeşti pe Isus ca Salvatorul tău, chiar azi. Isaia formulează invitaţia aceasta, astfel: „Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată! (Isaia 55:1). Când crezi în Domnul Cristos, vei fi iertat, golul dinăuntrul tău va fi umplut, şi setea sufletului tău va fi astâmpărată. Acceptă invitaţia lui Dumnezeu
 – H.V.L.

Orice suflet din păcat să vină 
La harul şi mila Domnului. 
Isus, sigur, vă va da odihnă 
Încrezându-vă-n cuvântul Lui. – Stockton

De vei continua să respingi pe „vino!” al mântuirii, vei fi nevoit să accepţi pe „pleacă!” al condamnării.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și Duhul Domnului a venit peste el; și el la sfâșiat cum se sfâșie un ied și nu era nimic în mâna lui. Și na spus tatălui său, nici mamei sale ce făcuse … nu lea spus că scosese mierea din trupul mort al leului … Și el ia zis: „Iată, nam explicato nici tatălui meu, nici mamei mele și să țio explic ție?”.  Judecători 14.6,9,16

Judecătorii lui Israel – Samson (3) – A păstra un secret

Când sa coborât din nou la Timna, lui Samson ia ieșit în cale un leu. Samson la sfâșiat cu mâinile goale, iar când sa întors pe același drum, a găsit miere în trupul leului. A luat din această miere, a mâncat și a dat și părinților săi din ea. El a folosit această întâmplare pentru a inventa o ghicitoare pe care a spuso celor treizeci de însoțitori filisteni la ospățul de nuntă, punând un rămășag că nu aveau so rezolve.

Samson nu le spusese părinților săi despre leul ucis, nici de unde avea mierea pe care leo dăduse. Vedem că Scriptura menționează acest lucru. Prin contrast, Domnul Isus a mărturisit: „Eu am vorbit deschis lumii; Eu întotdeauna iam învățat în sinagogă și în templu, unde se adună întotdeauna iudeii, și nam vorbit nimic în ascuns” (Ioan 18.20). O lipsă de deschidere cu privire la viața sa este un pericol pentru creștin. Aceasta izvorăște adesea dintro conștiință rea. Cu toții trebuie să dăm socoteală lui Dumnezeu, însă trebuie să dăm socoteală și unii față de alții. O persoană tânără dă socoteală părinților ei. «Nu e treaba ta!» nu constituie niciodată un răspuns bun al unui creștin, atunci când este întrebat despre ceva din viața lui. Suntem mădulare ale Trupului lui Hristos și, astfel, suntem mădulare unii altora.

Samson a păstrat secrete față de părinții lui, iar apoi și față de soția sa. Acest lucru a avut ca rezultat o sărbătoare de nuntă tristă, o soție în lacrimi și o căsătorie ruptă. Deschiderea este absolut esențială pentru încrederea reciprocă dintre soț și soție care, la rândul ei, constituie o parte vitală a unei căsnicii fericite.

E. P. Vedder, Jr.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer; ci se bătea în piept și zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Luca 18.13

Cu cine ne asemănăm?

Un fariseu și un vameș au mers la templu, ca să se roage. Însă cât de diferite au fost rugăciunile lor! Fariseul nu a cerut nimic, ci mai degrabă s-a lăudat înaintea lui Dumnezeu că el nu era ca ceilalți. Vameșii erau deosebit de disprețuiți de conducătorii evrei religioși, pentru că erau angajați să colecteze taxe de la propriul popor, care se afla sub dominație romană. Fariseul se mândrea cu ceea ce nu făcea, lucru prin care se deosebea de ceilalți; se mândrea și cu ceea ce făcea, și anume că postea de două ori pe săptămână și că dădea zeciuială din tot ce avea. În felul acesta, el de fapt spunea că Dumnezeu îi este dator. Credea oare că Dumnezeu nu poate să vadă prin poleiala subțire de mândrie religioasă deșartă?

Vameșul însă nu-și putea trece nimic în cont înaintea lui Dumnezeu. În mod sigur, el nu încerca să-L facă pe Dumnezeu datornicul său! Mai degrabă a privit simplu la adevărul care este valabil pentru întreaga omenire, realizând faptul că era total îndatorat față de Dumnezeu. Nu a făcut nici cea mai mică referire la meritul vreunei recunoașteri din partea lui Dumnezeu. Din contră! El s-a referit la sine ca fiind păcătos. Și acest om a coborât acasă îndreptățit în fața lui Dumnezeu.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DUCI O LUPTĂ PE PLAN FINANCIAR? (2)

„Toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33)

Dacă te regăsești în această bătălie, roagă-te: „Tată ceresc, în Cuvântul Tău se spune: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. Tu poți să te îngrijești de situația mea financiară; știi ce trebuie făcut. Călăuzește-mi pașii (Proverbe 3:5-6). Ajutămă să nu uit că resursele Tale sunt menite să curgă din locul prisosinței spre locul lipsei (2 Corinteni 8:14). Cred că ai un plan financiar pentru viața mea și când teama de viitor amenință să mă copleșească, voi nădăjdui mereu în Tine și Te voi lăuda tot m ai mult (Psalmul 71:14). Cred că mă însoțești în această criză și eu îmi ațintesc privirile spre Tine, iar Tu, Doarnne, ai promis că-mi vei da pace deplină (Isaia 26:3). Iartă-mi îngrijorarea. Arunc toate îngrijorările mele asupra Ta, acum (1 Petru 5:7). Pentru că nu trebuie să port aceste poveri singur, le pun jos și primesc odihna Ta divină (Matei 11:28).

Tatăl meu, Tu ai promis că te vei îngriji de toate nevoile mele (Filipeni 4:19); că îți face plăcere să-mi oferi binecuvântările și răsplătirile împărăției Tale (Luca 12:32). Doamne Dumnezeule, Tu mi-ai spus să nu mă îngrijorez de nimic, ci să aduc la cunoștința Ta cererile mele cu mulțumire (Filipeni 4:6-7). Știu că te vei îngriji chiar și de ziua de mâine, căci tu ești Dumnezeul care poartă de grijă (Matei 6:34). Tu cunoști lucrurile de care am nevoie și când arh nevoie de ele. Tu ești Dumnezeul care dăruiește nespus mai mult (Efeseni 3:20). îți mulțumesc că mi-ai împlinit deja fiecare nevoie și că mi-ai făcut parte de pace și siguranță. In Numele Domnului Isus. Amin”.

 

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: