Mana Zilnica

Mana Zilnica

14 Iulie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Suferă persecuţia

Dar Eu vă spun: „Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celalalt” Matei 5:39

Aceste versete arată umilinţa faptului de a fi creştin. Din punct de vedere natural, dacă un om nu răspunde înapoi când este lovit, înseamnă că este un laş; dar, din punct de vedere spiritual, dacă un om nu răspunde loviturilor, aceasta este o manifestare a Fiului lui Dumnezeu în el. Când eşti insultat, nu trebuie doar să nu te superi, ci şi faci din
aceasta o ocazie de a-L arăta pe Fiul lui Dumnezeu in viaţa ta. Nu poţi imita caracterul lui Isus, ori îl ai, ori nu-l ai. Pentru un sfânt, insulta personală devine o ocazie de a arăta blândeţea incredibilă a Domnului Isus.Învăţătura predicii de pe munte nu este „Fă-ţi datoria”, ci: „Fă ceea ce nu este de datoria ta„. Nu este datoria ta să mergi încă o milă sau să întorci celălalt obraz, dar Isus spune că, dacă suntem ucenicii Lui, vom face întotdeauna aceste lucruri. Nu vom spune niciodata: „O, nu se mai poate aşa, am fost atât de desconsiderat şi de greşit înţeles!” De fiecare dată când insist asupra drepturilor mele, Il rănesc pe Fiul lui Dumnezeu; în schimb, pot preveni rănirea lui Isus dacă primesc
eu însumi lovitura. Acesta este înţelesul faptului de a împlini ceea ce „lipseşte suferinţelor lui Cristos”. Ucenicul înţelege că în viaţa lui este în joc onoarea Domnului lui, nu propria lui onoare.

Nu căuta niciodată dreptate la alţii, dar nu înceta niciodată să fii drept tu însuţi. Noi căutăm întotdeauna dreptatea; învăţătura predicii de pe munte este: Nu căuta niciodată dreptatea, dar nu înceta niciodată s-o practici.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Maria, deci, luând un litru cu parfum de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul capului ei.” Ioan 12:3

Maria nu a venit ca să audă o predică, deşi Cel mai mare dintre învăţători era acolo. Scopul ei acum nu era de a sta la picioarele Lui ca să audă cuvântul Lui (Luca 10:39) oricât de binecuvântat şi necesar ar fi el. Ea nu a venit nici să-şi aducă cererile ei pe care El le cunoştea deja. A fost şi lucrul acesta, nu cu mult timp înainte când a căzut la picioarele Lui şi I-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” Nu era deci acum intenţia ei de a-şi vărsa inima înaintea Lui. Ea nu a venit să întâlnească pe sfinţii scumpi care erau acolo, oricât de binecuvântată era această întâlnire care desigur se întâmpla des. Părtăşia cu ei nu era obiectivul ei acum.

Dar ea a venit la cel mai potrivit moment, când lumea îşi exprimase cea mai adâncă ură faţă de El. Da, ea a venit ca să-şi exprime adânca ei iubire care contrasta aşa de mult cu ura lumii şi să verse ce avea mai de preţ peste picioarele Aceluia a cărui dragoste i-a cucerit inima şi i-a absorbit întreaga ei afecţiune. Ea nu s-a gândit la Simon leprosul, a trecut pe lângă ucenici, fratele ei care a fost înviat şi sora ei nu i-au oprit atenţia, ci numai la Domnul Isus se gândea, la El care i-a umplut sufletul; ochii ei erau la El; inima ei bătea, în adevăr, numai pentru El şi în adânca ei admiraţie şi adorare, a vărsat parfumul peste picioarele Lui şi I le-a şters cu părul capului ei. Ce neobişnuită exprimare a unei dragoste şi adorări faţă de Acela care singur este vrednic de toată dragostea şi adorarea noastră. Maria nu se gândea, desigur, la semnificaţia pe care a dat-o Domnul Isus, gestului ei, ea a făcut tot cea putut ca să-I arate cât de mult îl iubea şi cât de multă recunoştiinţă îi purta. Adorarea, cinstea, închinarea şi lauda au fost singurul ei gând şi aceasta în onoarea Aceluia care era totul pentru ea. Desigur, o astfel de închinare a fost cea mai înviorătoare pentru Domnul Isus înainte de suprema jertfă pe care o avea de adus la cruce.

Putem şi trebuie să preţuim strângerea noastră laolaltă, putem şi trebuie să preţuim Cuvântul pe care îl auzim, putem şi trebuie să preţuim legătura noastră frăţească şi prin toate acestea, fară-ndoială să-L cinstim pe Domnul Isus Hristos, dar mai presus de orice, este bine să avem starea de suflet pe care a avut-o Maria faţă de „Domnul ei.” Ea a iubit mult pentru că i s-a iertat mult. Trebuie ca gândurile şi inimile noastre să fie în cer unde este Domnul şi Prietenul nostru.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Căutaţi pe Domnul toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui. Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia. Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului”. Tef. 2:3.

Ne apropiem, sau poate chiar trăim, vremuri în care mânia lui Dumnezeu este vizibilă faţă de naţiuni. O judecată pedepsitoare va urma pe cealaltă şi aceasta a început deja de câţiva ani. Mânia lui Dumnezeu se va revărsa asupra acelora care s-au lepădat de El, va dispreţui pe batjocoritori şi va lovi crunt pe hulitori. Închinătorii la idoli se vor ruşina împreună cu cei care consideră că pot trăi în lume fără Dumnezeu. Li se va întâmpla în mod asemănător locuitorilor Sodomei şi Gomorei. Duşmanilor lui Dumnezeu le va putrezi limba în gură şi ochii în adânciturile lor; limba cu care au hulit pe Dumnezeu şi ochii cu care au căutat să nimicească poporul Său. Dar poporul lui Dumnezeu este îndemnat: „Căutaţi-L pe Domnul, voi necăjiţilor din ţară, cei ce vă ţineţi de dreptatea Sa”. Aceştia sunt aceia care au fost îndreptăţiţi prin sângele Domnului Isus Hristos; ei sunt îndemnaţi să-L caute pe Domnul în orice împrejurare a vieţii lor, căci vor veni vremuri grele şi copiii Lui se vor simţi necăjiţi şi părăsiţi.

De aceea sunt îmbărbătaţi să caute sprijin în Cuvântul lui Dumnezeu şi să se încreadă în El, ştiind că şi în cea mai grea încercare, Dumnezeu le este aproape. Este important ca în asemenea vremuri să nu ne îndoim de bunătatea lui Dumnezeu, ci să suferim împreună cu Hristos, căci astfel avem promisiunea că vom fi împreună cu El şi în slavă. Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Asta înseamnă să ne încredem în Cuvântul Său, pentru ca astfel să fim ocrotiţi în ziua necazului.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

POVERI ARUNCATE ASUPRA LUI

„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.” Psalmul 55.22

Această povara este grea: las-o asupra Celui Atotputernic. Atâta timp cât o porţi tu, ea te striveşte; dar pentru braţul Său, aceasta n-are nici o greutate. Dacă totuşi Dumnezeu te cheamă să o porţi mai departe, El te va sprijini. Ea va fi asupra Lui şi nu asupra ta. Vei fi în aşa fel susţinut sub ea, încât povara va fi o binecuvântare. Cheamă-L pe Domnul în ajutor şi vei sta în picioare sub greutatea care, în ea însăşi, te-ar încovoia.Teama noastră cea mare este ca nu cumva încercarea să ne depărteze de pe cărarea datoriei; dar Domnul nu va îngădui acest lucru. Dacă suntem sinceri înaintea Lui, El nu va îngădui ca întristarea noastră să ne depărteze de la umblarea în neprihănire, în Isus, El ne priveşte ca neprihăniţi şi tot în Isus El ne păzeşte.Şi pentru timpul de acum? Te gândeşti să umbli singur prin încercările de azi? Vrei ca sărmanii tăi umeri să fie zdrobiţi de povara care te apasă? Părăseşte această nebunie. Spune toată durerea ta Domnului şi arunc-o asupra Lui. Nu arunca povara ta ca s-o iei din nou numaidecât; ci arunc-o asupra Domnului şi lasă-i-o Lui o dată pentru totdeauna. Atunci vei merge uşor ca un credincios bucuros, scăpat de acum înainte de grijă şi cântând laude măreţului Purtător de poveri.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Aceasta să vă însufleţească. Filipeni 4,8.

Ce să ne însufleţească? Neiubirea, intriga, răul, sau neiubirea de fraţi? Răul se găseşte foarte repede şi foarte uşor, aşa că nu trebuie căutări îndelungate. În Sfânta Scriptură stă scris: „TOT ce este adevărat, tot ce ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” Este nevoie mai întâi ca noi, personal să ne însuşim aceste calităţi şi să le avem apoi ca ghid pe calea păcii. O, de-am avea ochii lui Barnaba care, atunci când a venit în Antiohia (Fapte 11.23) şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat! Fără îndoială că a văzut la acei tineri credincioşi câte ceva care mai trebuia îndreptat, dar el era un „om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă” şi pentru el era o bucurie să se preocupe de credincioşi. Aceasta este una din tainele păcii. Dacă inima se găseşte plină de Domnul Isus atunci nu mai este loc pentru îngâmfare, înălţare sau duh de judecată, ci la vederea lucrării lui Dumnezeu inima se umple de bucurie. Nimeni nu poate să se simtă bine în faţa lui Dumnezeu câtă vreme inima nu-i va fi zdrobită şi golită de tot ce este în ea. Dumnezeu îşi găseşte plăcerea numai într-o inimă zdrobită şi numai o inimă zdrobită e fericită cu Dumnezeu. Când inima e astfel întărită în cunoaşterea lui Dumnezeu, iubirea pentru fraţi şi pentru Adunarea Domnului va însufleţi pe acel suflet. Trăim într-un veac de rânduieli şi datine. Aerul care înconjoară bisericile oficiale este îmbâcsit de statutele unor religii de tradiţie, care dezbracă sufletul de Hristos şi de mântuirea Lui. Diavolul îi înşală pe creştini că ei măresc pe Hristos prin ţinerea a tot felul de datine şi forme, căci ştie, că în felul acesta, Hristos e dat la o parte cu desăvârşire, în timp ce formele ajung să fie ţinute cu sfinţenie. Iată de ce trebuie să ne însufleţească tot ce este după Sfânta Scriptură şi NUMAI după ea.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, ajută-mă să Te pot vedea pe Tine, simţi pe Tine, crede în Tine şi să fiu pe deplin conştient de prezenţa Ta în modul şi măsura de care Tu vezi că sunt capabil. Ce aştept eu în afară de Tine?

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«S-a smerit şi S-a făcut ascultător pană la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu la înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume.» FILIPENI 2,8-9

In Betleem şi pe Golgota îl vedem pe Domnul Isus dezbrăcat de puterea Sa. Nu a existat nici un pic de strălucire şi măreţie în Copilaşul din iesle. El, la cuvântul Căruia se cutremură universul, El, care este lăudat şi glorificat în eternitate de nenumărate creaturi de lumină, «S-a dezbrăcat pe Sine însuşi» (Filip. 2,7). Ne plecăm genunchii în faţa Lui în praf şi ţărână. Ce mare e Domnul nostru care S-a dezbrăcat de maiestuozitatea Sa cerească! Nu putem decât să îl slăvim din inimă pentru că, aşa, deposedat de laudă şi de glorie îi surprindem adevărata natură, până acum ascunsă. Când Domnul Isus afirmă: «Eu sunt» El ne prezintă trăsăturile care caracterizează inima Sa de Dumnezeu. «A dispreţuit ruşinea» (Evrei 12,2), adică S-a lipsit de glorie. A atârnat plin de sânge pe cruce suferind dureri de nedescris, dar şi expus public – o ruşine teribilă! Priveşte la sacrificiul Său, al Celui crucificat, dumnezeirea care străluceşte ca o lumină de nedescris! El a făcut toate aceste lucruri pentru tine. El S-a coborât de bună voie din slava cerească în durere şi în ruşine pentru ca tu şi eu să avem slava şi viaţa veşnică.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

„Căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări.” Exod 20:25

Altarul lui Dumnezeu trebuia să fie construit din pietre necioplite, astfel încât să nu se vadă nici o urmă de lucrare omenească pe el. Înţelepciunea omenească vrea să rânduiască şi să aranjeze învăţăturile crucii într-un sistem mai artificial şi mai potrivit cu gusturile depravate ale naturii decăzute; totuşi, în loc să îmbunătăţească Evanghelia, înţelepciunea trupească o pângăreşte, până când devine o altă evanghelie, total diferită de adevărul lui Dumnezeu. Toate modificările şi îndreptările la Cuvântul Domnului sunt profanare şi pângărire. Inima mândră a omului este nerăbdătoare să intervină în îndreptăţirea sufletului în faţa lui Dumnezeu; pregătirile pentru Christos sunt gândite, umilinţa şi căinţa devin motiv de încredere, faptele bune sunt strigate în gura mare, priceperea naturală este lăudată, şi se încearcă pe toate căile cioplirea pietrelor de altar. Ar fi bine ca păcătoşii să-şi amintească că, în loc să perfecţioneze lucrarea Mântuitorului, încrederea lor carnală o pângăreşte şi o dezonorează. Numai Domnul trebuie să fie înălţat în lucrarea de ispăşire, şi nici urmă de ciocan sau daltă omenească nu va fi suportată. încercarea de a adăuga ceva la ultimele cuvinte ale lui Isus Christos, sau de a Îmbunătăţi ceea ce Iehova Domnul a făcut desăvârşit, este o blasfemie. Păcătosule tulburat, lasă-ţi jos uneltele. Aruncă-te în genunchi în implorare umilă. Acceptă-L pe Domnul Isus ca altar îl ispăşirii tale, şi odihneşte-te numai în El. Mulţi falşi credincioşi vor fi avertizaţi împotriva doctrinelor în care cred citind textul din dimineaţa aceasta. Există prea multe tendinţe de i aranja şi împăca adevărurile revelaţiei printre creştini; aceasta este o formă de necredinţă şi lipsă de respect. Să ne luptăm împotriva lor şi să primim adevărul aşa cum este, bucurându-ne de doctrinele Cuvântului sunt pietre necioplite, şi că astfel sunt mai potrivite pentru a construi un altar Domnului.

Seara

„Când începea să se lumineze… Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.” Matei 28:1

Să învăţăm de la Maria Magdalena cum să obţinem părtăşia cu Domnul Isus. Observaţi cum L-a căutat. L-a căutat pe Mântuitorul dis de dimineaţă. Dacă nu poţi să-L aştepţi pe Christos şi să fii răbdător în speranţa de a avea părtăşie cu El puţin mai târziu, nu vei avea deloc părtăşie cu El; fiindcă inima care este pregătită pentru părtăşia cu El este o inimă flămândă şi însetată. Ea L-a căutat cu multă îndrăzneală. Celelalte femei au fugit de la mormânt „pentru că erau cuprinse de cutremur şi spaimă” (Marcu 16:8), dar despre Maria se spune că „şedea” (loan 20:11) lângă mormânt. Dacă vrei să-L ai pe Christos cu tine caută-L cu îndrăzneală. Nu lăsa nimic să te reţină. Înfruntă lumea. Rămâi când ceilalţi fug. Şi Maria l-a căutat cu credincioşie pe Isus: ea a stat „afară lângă mormânt” (vers. 11). Unora li se pare greu să stea lângă un Mântuitor viu; ea a stat lângă unul mort. Să-L căutăm pe Christos aşa cum l-a căutat ea, agăţându-ne de ultimul lucru care a avut de a face cu El, rămânând credincioşi chiar şi atunci când toţi ceilalţi II uită. Observaţi că ea L-a căutat pe Christos din toată inima: ea stătea „plângând” (vers. 11). Lacrimile ei L-au mişcat pe Mântuitorul şi L-au făcut să iasă afară şi să i se arate. Dacă doreşti prezenţa lui Isus, plângi pentru ea! Dacă nu poţi fl fericit până nu vine să-ţi spună „eşti prea iubitul Meu”, vei auzi curând vocea Lui. In cele din urmă, ea s-a gândit numai la Mântuitorul. Cum i-a tratat pe îngeri? S-a întors de la ei; ea II căuta numai pe Domnul. Dacă Christos este singura ta iubire, dacă inima ta a izgonit toţi rivalii, nu vei tânji mult timp după prezenţa Lui. Maria Magdalena L-a căutat în felul acesta pe Isus fiindcă „a iubit mult” (Luca 7:47). Să ne ridicăm la aceeaşi intensitate de afecţiune. Dacă inimile noastre, ca şi a Mariei, sunt pline de Christos, atunci dragostea noastră, ca şi a ei, nu va fi mulţumită cu nimic altceva în schimb. O Doamne, descoperă-Te nouă în această seară!

IZVOARE IN DEŞERT

Legaţi cu funii vita pentru jertfă şi aduceţi-o până la coarnele altarului! (Psalmul 118:27)

Te simţi chemat de altarul de jertfă? De ce nu-L rogi pe Dumnezeu să te lege de el, ca să nu fii niciodată tentat să te îndepărtezi de o viaţă de consacrare, de dedicare pentru El? Sunt momente când viaţa este plină de promisiuni şi de lumină, şi noi alegem crucea; însă în alte momente, când cerul este gri, fugim de ea. Deci este un lucru înţelept să fii legat de altar.Drag şi binecuvântat Duh Sfânt, vrei Tu să ne legi de cruce şi să ne umpli cu aşa o dragoste de ea încât să n-o mai abandonăm niciodată? Te rugăm, leagă-ne cu funia stacojie a răscumpărării Tale, cu funia aurie a dragostei Tale şi cu funia argintie a speranţei în a doua venire a lui Hristos. Noi cerem aceasta ca să nu ne depărtăm de crucea de jertfă, sau să dorim să fim altceva decât părtaşi smeriţi cu Domnul nostru la durerea şi suferinţa Lui.”Coarnele altarului” te invită. Vrei să vii? Doreşti să trăieşti în permanenţă o viaţă de predare totală, dăruindu-te deplin Domnului? selectat

Am auzit odată o istorie despre un om care participa la o adunare de trezire la cort şi încerca să se dea pe sine însuşi lui Dumnezeu. În fiecare seară la altar, el se dedica Domnului. Dar când pleca în fiecare seară, diavolul venea la el şi-l convingea că întrucât nu se simţea schimbat, nu era cu adevărat răscumpărat.Tot mereu el era înfrânt de Adversar. În cele din urmă într-o seară a venit la întâlnire cărând după el un topor şi un par mare de lemn. După ce s-a dedicat încă odată, a bătut parul în pământ în locul unde îngenunchease ca să se roage. Pe când părăsea cortul, diavolul a venit la el ca de obicei, încercând să-l facă să creadă că angajamentul lui faţă de Dumnezeu nu era autentic. El s-a întors repede spre par, arătând cu degetul spre el, şi a spus: „Diavole, vezi parul acesta? Acesta este martorul meu că Dumnezeu m-a primit pentru totdeauna”.Imediat diavolul l-a lăsat, şi de atunci n-a mai avut niciodată îndoieli. din Susurul blând

Preaiubitule, dacă eşti tentat să te îndoieşti de finalitatea mântuirii tale, bate un par în pământ şi el să fie martorul tău înaintea lui Dumnezeu, şi chiar înaintea diavolului, că tu ai rezolvat această problemă pentru totdeauna.

Bâjbâi în căutarea unei binecuvântări,

Şi niciodată nu ajungi la ea?

Ascultă un cuvânt de înţelepciune,

    Şi vei reuşi.

Te lupţi pentru mântuire

    Prin rugăciunea ta fierbinte?

Pune capăt luptei, încrede-te doar, şi –

    Vei reuşi.

Pare că întârzie răspunsul

    La rugăciunea ta importantă?

Schimbă ruga în laudă, şi –

    Vei reuşi.

Nu vei cunoaşte niciodată plinătatea Lui

    Până nu vei îndrăzni cu tot curajul

Să te dedici în totul Lui, şi –

    Vei reuşi.

Cântările Duhului

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 8.1-17

    Serviciul dragostei şi cel al dreptăţii Domnului sunt cele care iau acum locul învăţăturilor Sale. Pentru început, suntem martorii a trei vindecări. Leprosul din v. 12 cunoştea puterea lui Isus, dar se îndoia de dragostea Lui: „Dacă vrei, poţi”. Isus voia şi l-a vindecat (Osea 11.3 sf.).    Centurionul din Capernaum s-a apropiat condus nu numai de sentimentul autorităţii atotputerniciei Domnului, ci şi de cel al propriei nevrednicii: „numai rosteşte un cuvânt…” Această credinţă nemaiîntâlnită L-a mirat şi L-a bucurat pe Domnul Isus. El a dat-o drept exemplu celor care-L urmau, dar ea ne umileşte totodată şi pe noi.

    Este nevoie ca învăţătorul să lucreze deopotrivă şi în familiile alor Săi: El o vindecă pe soacra ucenicului Petru.    Isus nu S-a ocupat de bolnavi în felul medicilor care consultă, care pun un diagnostic, prescriu un tratament, îşi încasează onorariul şi pleacă. El nu S-a mulţumit numai să vindece, ci „suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui” (Isaia 53.4), mergând până la sursa lor, care este păcatul. El le-a simţit toate poverile, toate amărăciunile (Ioan 11.35). O asemenea compasiune este mult mai de preţ decât eliberarea propriu-zisă şi aceasta este ceea ce experimentează mulţi credincioşi prin bolile lor.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Filipeni 4:10-23

„căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.” Filipeni 4:11

CUM SĂ FII MULŢUMIT

Sprijinindu-se cu coatele peste gard, un creştin privea într-o zi cum, în casa de alături, se muta un viitor vecin. După ce tot felul de aparate moderne de uz casnic, dispozitive electronice şi mobile tapisate în pluş au fost cărate înăuntru, creştinul nostru l-a strigat peste gard pe cel ce se muta: „Dacă vei observa că-ţi lipseşte ceva, vecine, cheamă-mă şi am să-ţi arăt cum poţi trăi şi fără el”. Creştinul acela şi apostolul Pavel aveau ceva în comun – au învăţat secretul de-a fi mulţumiţi. Dacă o nemulţumire cronică îţi bântuie viaţa, pune-ţi aceste întrebări simple: Este Isus Cristos în centrul căutărilor mele? Atunci când trăim pentru El, posesiunile materiale, deşi bune şi folositoare, vor fi văzute aşa cum sunt – lucruri de valoare temporară care nu pot aduce adevărata fericire. Nu cumva confund nevoile cu dorinţele mele? Biblia ne învaţă că Dumnezeu ne va dărui tot ce avem nevoie – nu tot ce ne dorim (Filipeni 4:19). Aş putea fi fericit şi cu mai puţin? Presiunile economice pot fi ocazii pentru ca unii dintre noi să ne restructurăm vieţile. Practicarea autodisciplinei în cheltuielile noastre ne va permite să dăm mai mult pentru lucrarea Domnului. Putem să ne dezvoltăm un stil de viaţă mai simplu, care se poate dovedi mult mai satisfăcător ca atunci când aveam mult şi ne îngrijoram mult. 

Când Pavel a scris aceste cuvinte din textul de azi, era deposedat de aproape totul – cu excepţia mulţumirii. Din cauza părtăşiei cu Isus, Mântuitorul lui atotsuficient, el a învăţat să fie fericit. Era un creştin mulţumit. Tu eşti? – D.J.D.

Nu râvni la lucrurile lumii –
Sunt numai bucurii deşarte.
Doar Domnu-i secretul mulţumirii
Ce-ţi poartă de grijă în toate.   – D.J.D.

Mulţumirea nu ţi-o găseşti când ai totul, ci când eşti

satisfăcut cu tot ce ai.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Nici să nu murmurați, cum au murmurat unii dintre ei și au pierit prin Nimicitorul.”  1 Corinteni 10.10

Să nu murmurăm, fiindcă acesta este cel mai nelegiuit lucru pe care lam putea face. Nimic nuL dezonorează pe Dumnezeu mai mult și nimic nu produce o mai mare pagubă pentru suflet. Acesta a fost păcatul cel mai mare dintre toate cele comise de Israel în pustie, fiindcă el arăta că ei nuL socoteau pe Dumnezeu vrednic de a te încrede în El. Murmurul lor nu a schimbat îndurarea lui Dumnezeu pentru ei, însă a stârnit mânia Sa dreaptă împotriva lor. „Fiți mulțumiți cu ce aveți.” Împrejurările noastre au în vedere cea mai mare binecuvântare pentru noi, iar Dumnezeu, care face ca toate lucrurile să lucreze împreună pentru binele nostru, știe exact unde și cum trebuie să trăim.

O fetiță se plimba printro grădină și a fost atrasă de o floare foarte frumoasă care creștea acolo. «Ce frumoasă e! Și ce frumos miroase!», a exclamat ea savurândui parfumul. Apoi, privind la solul negru în care floarea creștea, a spus: «Ce rușine! O astfel de floare să fie plantată în gunoi? Nu se poate!». Apoi a tras floarea din rădăcină afară din pământ, rupândo. Grădinarul a văzuto și ia spus: «Miai omorât cea mai frumoasă floare». «Dar am văzut că era plantată în acel pământ negru și murdar», a răspuns fetița plângând. Grădinarul a spus: «Am ales acel loc pentru ea și eu însumi iam pregătit solul, fiindcă știam că doar așa va putea ajunge la perfecțiune».Ați citit despre acele unelte frumoase și folositoare pe care Hiram lea făcut pentru casa lui Dumnezeu din Ierusalim? Citim despre ele în1 Împărați 7.3851, unde se spune că „împăratul lea turnat în câmpia Iordanului, în pământ argilos, între Sucot și Țartan„. Pământul argilos a fost necesar pentru ca templul lui Dumnezeu să fie împodobit cu vase de preț, la fel cum solul negru și murdar era necesar pentru creșterea florii parfumate. Nu este nevoie să explicăm prea mult nici pilda pe care am dato și nici pasajul din 1 Împărați, ci cel mai important este să primim învățătura pe care ele neo oferă.J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Propovăduiește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și nelatimp …” 2 Timotei 4.2

„Ghidul turistic spre cer”

Întemnițatul a privit gânditor de la o foaie la alta a cărții. Degetele lui au tremurat, când a ridicat-o în lumina slabă. „Vei putea citi această cărticică, nu-i așa?”, a întrebat Baedeker. „Da, mulțumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu, această carte o pot citi.” Privindu-l, picături mari, neobișnuite au început să cadă pe mâinile sale încătușate. „Mii de mulțumiri dumneavoastră, domnule, că ați adus unui astfel de ticălos ca mine o astfel de veste!”

„Dacă aș avea mai mult de o viață aici”, a spus cândva dr. Baedeker, „le-aș petrece toate în Siberia și în Asia de Est. Aș duce vestea bună despre planul de mântuire al lui Dumnezeu tuturor acestor mii de nefericiți și lipsiți de speranță, care stau o viață întreagă în întuneric și în umbra morții”.

Scopul cel mai mare al vieții sale a fost să răspândească Biblia, ghidul turistic spre cer, și să vestească mântuirea în Hristos. El a fost atât de inventiv, încât s-a gândit și la analfabeți și le-a dus Biblia fără cuvinte.

Spre ce țintă se îndreaptă viața ta? Ai citit deja ghidul turistic spre cer? A apărut în viața ta acea schimbare decisivă de curs?

„Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DUCI O LUPTĂ PE PLAN FINANCIAR? (1)

„Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele” Matei 6:32

Donna Savage scrie: „în primii ani în care soțul meu lucra ca pastor, ipoteca pe care trebuia s-o plătim se ridica la jumătate din venitul nostru. M-am deprins să înlocuiesc panica cu pacea, rugându-mă:

  1. Pentru claritate. Banii au legătură cu stima noastră de sine. Ei pot declanșa sentimente de rușine, de teamă, de mândrie și de mânie. „Descoperirea cuvintelor Tale dă… pricepere celor fără răutate” (Psalmul 119:130).
  2. Pentru creativitate. Dacă vrei să ai mai mulți bani, trebuie să câștigi mai mult sau să cheltuiești mai puțin. Noi slujim unui Dumnezeu creativ și El „răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate cum să-ți mărești venitul.
  3. Pentru relații. Copiii cunosc jocul de puzzle „conectează punctele” în care trebuie să unești o serie de puncte aleatorii pentru a obține o imagine pe care altfel nu ai avea-o. Totul se reduce la relațiile corecte, iar Dumnezeu poate trimite în viața ta persoanele potrivite care au răspunsuri la problemele tale financiare.
  4. Pentru mulțumire. Așa cum cutremurele dau în vileag defectele de structură ale clădirilor, la fel presiunea financiară dă în vileag slăbiciunea noastră spirituală.

Pavel a spus: „Știu să trăiesc smerit, și știu să trăiesc în belșug” (Filipeni 4:12). Expresia cheie este aceasta: „știu să trăiesc”. Necazul ne face pe toți să ne înscriem în cursa mulțumirii cu lucrurile de bază, dar nu toți primim aceeași temă de casă . Unii dintre noi învață prin necazuri financiare și dovedind credincioșia lui Dumnezeu față de noi”. Savage continuă: „de mai multe ori l-am dat lui Dumnezeu un ultimatum spunându-i: „pot s-o fac”. Dar am sărbătorit dependența de resursele Lui clipă de clipă. Am demonstrat credincioșia lui Dumnezeu în rugăciunile mele, în cămăruța mea, dar ea nu este niciodată îngrădită de soldul contului meu bancar.” Dar a ta?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: