Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 Iulie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Dumnezeu este suveran

„Cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer?” Matei 7:11

Isus fixează reguli de conduită pentru cei care au Duhul Lui. Prin argumentul simplu al acestor versete, El ne îndeamnă să ne umplem mintea cu gândul că Dumnezeu deţine controlul asupra tuturor lucrurilor, ceea ce înseamnă că ucenicul trebuie să aibă permanent o atitudine de încredere desăvârşită şi dorinţa de a cere şi de a căuta.

Fixează-ţi în minte ideea că Dumnezeu este prezent. Dacă acest lucru este fixat în mintea ta, atunci, când vei trece prin greutăţi, îţi va fi la fel de uşor ca şi respiraţia să-ţi aminteşti: „Tatăl meu ştie toate acestea!” Nu este nici un efort, acest gând vine în mod natural atunci când ne presează problemele. Înainte obişnuiai să ceri ajutor de la o persoană sau alta, dar acum noţiunea controlului divin devine aşa de puternică în tine, încât întotdeauna mergi la Dumnezeu. Isus fixează regulile de comportare pentru cei care au Duhul Lui şi aceste reguli funcţionează pe baza următorului principiu: Dumnezeu este Tatăl meu. El mă iubeşte. El nu va uita niciodată nimic, aşa că de ce să mă îngrijorez?

Sunt situaţii, spune Isus, când Dumnezeu nu poate îndepărta întunericul de la tine. dar şi atunci trebuie să te încrezi în El. Uneori Dumnezeu îţi poate părea a fi un prieten lipsit de bunătate, dar nu este aşa; Îţi va părea a fi un tată denaturat, dar nu e aşa; Îţi va părea a fi un judecător nedrept, dar nu este aşa. Păstrează tot mai puternic în mintea ta ideea că în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu. Nimic nu se întâmplă în viaţă fără ca voia lui Dumnezeu să fie în spatele acelui lucru, de aceea, te poţi odihni cu încredere deplină în El. Rugăciunea nu este doar o cerere, ci o atitudine a minţii ce produce atmosfera în care a cere este ceva perfect natural. „Cereţi şi vi se va da.”

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători.” Iacov 1:22

Iată un îndemn solemn pe care l-am citit de nenumărate ori, dar pe care l-am nesocotit poate tot de atâtea ori. Ne place să auzim şi să citim cuvântul lui Dumnezeu, dar îl socotim noi ca pe autoritatea supremă pentru vieţile noastre ? Îl lăsăm noi să pătrundă în adâncul fiinţei noastre încât: „să despartă sufleul şi duhul, încheieturile şi măduva ?”, adică să controleze fiinţa noastră până în cele mai mici amănunte judecând şi gândurile şi simţirile noastre ? Dacă nu am pornit pe drumul acesta îngust, dar care duce la viaţă, având drept autoritate şi călăuză, acest Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu, dacă îl nesocotim, permiţându-ne adeseori să trecem peste ce este scris, nesocotim de-a dreptul pe Dumnezeu care ni L-a dat. Textul de astăzi ne atrage atenţia asupra gravei situaţii de a nu pune în practică ce citim sau auzim din Cuvântul lui Dumnezeu. Ne lăsăm uşor emoţionaţi de Cuvântul pe care-l auzim sau citim, dar fără ca viaţa noastră să fie adusă în mod practic sub controlul şi autoritatea Lui. Acumulăm multe cunoştinţe sfânte şi bune, fără însă ca inima şi cugetul nostru să fie trezite şi puse în alertă, cercetându-ne în lumina acestor cunoştinţe şi ascultând imediat de ce ne spune Dumnezeu.Să-l luăm şi în privinţa aceasta ca pildă pe Domnul Isus care a ascultat şi a pus în practică Cuvântul lui Dumnezeu. „Este scris…” a fost pentru El mijlocul de a lupta şi a combate pe Cel Rău cu insinuările şi minciunile lui.Ce aşteptăm atunci ? Cultul de duminica viitoare când noi nu am trăit ce am auzit, citit şi învăţat din Sfânta Scriptură ?Ce aşteptăm atunci ? O trezire generală când noi personal nu ne supunem cerinţelor unei astfel de treziri ? Ea trebuie să înceapă cu trezirea personală a noastră.Ce aşteptăm apoi ? Împăcarea copiilor lui Dumnezeu, când noi nu am pus în ordine cu fratele nostru ceea ce numai noi putem aranja între noi ?Ce aşteptăm deci ? Binecuvântarea asupra vieţii noastre sau a familiei noastre când, prin neascultarea de Cuvânt noi n-am trăit cu recunoştiinţă pentru binecuvânţăriile primite ?

Ce aşteptăm în sfârşit ? Întoarcerea Domnului Isus ca să vină să ne ia cu El şi să ne pună în posesia slavei şi fericirilor din cer când noi am nesocotit de atâtea ori Cuvântul Lui ? Ne putem noi aştepta la cuvintele „Bine rob bun şi credincios, intră în bucuria Stăpânului tău.”? Să ne mărturisim deschis înaintea lui Dumnezeu neascultarea, nerespectarea, nesocotirea autorităţii Cuvântului Lui şi să-L rugăm să ne izbăvească de această atitudine gravă. „Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului, se pierde” – Proverbe 13:13

„Marele mijloc de a profita de Cuvânt este de a veghea mult asupra sufletelor voastre înaintea lui Dumnezeu.” – J.N.D.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Agar, roaba Saraei de unde vii şi unde te duci?”
Gen.16:8.

Ingerul Domnului pune această întrebare Agarei,slujitoarea lui Avraam,când aceasta a fugit de stăpâna ei pentru a nu fi smerită. A ajuns la o fântână pustie pe drumul care duce la Sur şi Agar ar fi avut parte de zile amare dacă n-ar fi ascultat de cuvântul îngerului trimes de Domnul. Dar ea a ascultat şi s-a întors smerindu-se sub mâna stăpânei ei şi în acest fel a obţinut o promisiune în legătură cu sămânţa ei. Sunt oameni cărora nu le place dacă sunt întrebaţi: „De unde vii şi unde mergi?” Mulţi evită răspunsul sau mint, deoarece sunt lucruri ruşinoase în viaţa lor sau au o conştiinţă încărcată şi doresc să ascundă aceasta continuînd să trăiască în păcat. Înaintea lui Dumnezeu însă nu se poate ascunde nimic. Alţii trăiesc o viaţă cu care nici părinţii şi nici Dumnezeu nu pot să cadă de acord; dacă sunt întrebaţi cu ce scop fac aceasta, ori evită răspunsul, ori mint. Şi aceştia au promisiuni,dar nu asemănătoare cu cea a Agarei care n-a căutat să ascundă nimic. Promisiunea adresată acestora este: „Toţi mincinoşii, egoiştii şi închinătorii la idoli nu vor intra în împărăţia cerurilor”. Dacă sunt întrebat de unde vin şi încotro merg,răspund cu bucurie: „Vin din cetatea pierzării şi acum mă duc călăuzit de harul lui Dumnezeu în Sion pentru a vedea slava lui Dumnezeu care poate fi şi a mea prin jertfa Domnului Isus”. Ce poţi răspunde tu, cititorule drag? Ai întors spatele lumii acesteia? Aştepţi Mirele? Ai ulei în candelă? Ai siguranţa mântuirii şi a faptului că eşti copil al lui Dumnezeu? Eşti moştenitor al lui Dumnezeu şi împreună moştenitor cu Hristos? Dacă da, atunci strigă: „Aleluia!”

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

CUVÂNT CELUI CE ŞCHIOPĂTEAZĂ

… voi izbăvi pe cei şchiopi…Ţefania 3.19

Sunt mulţi şchiopi de ambele sexe. Puteţi să-l întâlniţi „pe cel ce şchiopătează” de douăzeci de ori într-o oră. Îi vedem pe străzile principale, căutând să meargă cu cea mai mare siguranţă posibilă; dar ei sunt infirmi şi suferă în mersul lor. Pe drumul ceresc se află mulţi neputincioşi de aceştia. Poate că mulţi spun în ei înşişi: „Ce se va întâmpla cu noi? Păcatul ne va birui şi Satan ne va dărâma. Cum noi suntem gata să cădem, Domnul nu va putea niciodată să facă din noi buni ostaşi, nici buni vestitori.” Ei bine, „Eu îi voi izbăvi pe cei şchiopi”, zice Domnul, şi făcând aceasta, El însuşi Se va slăvi. Oricine va întreba: Cum poate o femeie care şchiopătează, să alerge şi să câştige premiul? Da, pentru ca toată lauda să fie dată harului atotputernic.

Doamne, când mă poticnesc în credinţă, în rugăciune, în a Te lăuda, în slujire, în milă, salvează-mă, Te rog stăruitor. Numai Tu poţi să întăreşti pe infirmi ca mine. Doamne, nu mă lăsa să pier pentru că sunt printre cei mai din urmă, ci ridică prin harul Tău pe cel mai greoi călător – chiar pe mine. Iată, El a spus că aşa va fi şi de aceea, ca Iacov biruind în rugăciune, eu merg înainte, deşi şchiopătând.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Şi noi poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci, şi vom vesti din neam în neam laudele Tale.

Ps. 79,13.

Pentru, noi cei credincioşi, nu există decât un SINGUR Păstor. Ferice de toţi aceia care sunt în turma Lui şi care călătoresc în viaţa aceasta sub îndrumarea toiagului Său. Dragostea acestui Păstor pentru oile Sale s-a arătat prin aceea că El şi-a dat viaţa pentru ele. El, Fiul lui Dumnezeu Prea Iubit şi-a dat viaţa de bună voie pentru noi. Acum, ca cel înviat şi înălţat la dreapta lui Dumnezeu, El ne paşte din cer şi ne conduce prin Duhul Său cel Sfânt. Acest Domn ne roagă în Cuvântul Său să ne amintim mereu, mereu de dragostea Lui. El s-a coborât în valurile reci ale morţii ca să ne scape din pierzare. Cunoştinţa că: „El m-a iubit şi S-a dat pentru mine” face pe fiecare răscumpărat ca să aducă suprema şi deplin îndreptăţită laudă. Avem un loc preţios la Masa Domnului unde ne amintim de jertfa Lui. El vrea să nu uităm niciodată să-i aducem adorarea pe care numai El singur o merită. Aducerea laudelor şi a adorării trebuie să fie pentru noi o necesitate vitală. Planul satanei ca şi pornirea inimilor noastre este să nu ajungem cu niciun chip la ţinta pe care ne-a pus-o Dumnezeu în faţă, mai ales în ce priveşte Persoana în jurul căreia ne strângem şi căreia trebuie să-i aducem adorare în duh şi adevăr. Sunt mulţi care cred că adevăraţii credincioşi se unesc în jurul sângelui Domnului Isus. Sângele nespus de scump al lui Hristos ne dă dreptul, fiecăruia în parte, să aducem adorare Domnului. Dar când ne adunăm ca Adunare a lui Dumnezeu nu trebuie să pierdem din vedere faptul că Sfântul Duh ne adună în jurul Persoanei lui Hristos cel răstignit şi înălţat în slavă. Dacă ne adunăm după o datină sau după o formă oarecare, oricât de importantă ar fi, înseamnă că ne strângem în jurul a altceva decât numai în jurul lui Hristos. Este foarte însemnat să cumpănim urmările practice, care izvorăsc din acest adevăr.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, atinge cu putere energizantă şi cu dulce bunătate şi frumuseţe toate vieţile noastre azi; fă din această zi un timp al descoperirii Feţei şi puterii Tale.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.» ZAHARIA 1,3

Există din păcate în viaţa copiilor lui Dumnezeu o renunţare tragică şi de neînţeles la tot ce e bun şi venit de la El. Împăratul Solomon a părăsit calea ascultării de Domnul, iar Dumnezeu i-a luat regatul. Imeneu şi Alexandru au părăsit de asemenea calea credinţei şi au fost daţi pe mâna lui Satan. În aceste vremuri din urmă şi Biserica lui Isus este în pericolul de a devia calea Mielului, deoarece părăseşte tot mai mult dragostea dintâi. Dacă nu se va pocăi, i se va lua lumina.

Domnul îşi cheamă copiii credincioşi să se reîntoarcă pe calea cea bună. El o face cu blândeţe: «întoarceţi-vă la Acela de la care v-aţi abătut mult, copii ai lui Israel» (Isaia 31,6). O face consecvent, plin de dragoste: «poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine şi dacă sunt chemaţi înapoi la Cel Preaînalt, nici unul din ei nu caută să se ridice» (Osea 11,7). Strigă iertător: «Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor şi păcatele ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat» (Isaia 44,22). Domnul ne cheamă pe toţi: «întoarceţi-vă la Mine … şi Mă voi întoarce şi Eu la voi» (Zah. 1,3). Rugăciunea ta: «Întoarce-te, Doamne!» (Psalm 90,13) are sens, are rost doar dacă eşti dispus să te întorci şi tu.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

În toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia.Exod 16:21

Munceşte ca să-ţi menţii sensul deplinei dependenţe de voia Domnului şi plăcerea pentru permanenţa celor mai bogate desfătări. Nu încerca niciodată să te hrăneşti cu mana veche sau să cauţi ajutor în Egipt. Toate trebuie să vină de la Isus, sau eşti ruinat pentru totdeauna. Vechile ungeri nu vor ajunge până la sufletul tău; capul tău trebuie să fie uns cu ulei proaspăt picurat din cornul aurit al sanctuarului, sau slava va conteni. Astăzi s-ar putea să fii pe vârful muntelui lui Dumnezeu, dar Cel care te-a pus acolo trebuie să te ţină acolo; altfel, te vei cufunda mult mai repede decât ai visat. Muntele tău stă neclintit doar atunci când este aşezat de El; dacă el îşi ascunde faţa, te vei tulbura curând. Dacă Mântuitorul vrea, nu există nici o fereastră spre cer pe care să nu ţi-o poată întuneca într-o clipă. El poate tulbura bucuria din inima ta, lumina din ochii tăi, şi puterea vieţii tale. In mâna Sa se află liniştea ta şi, dacă este voia Lui, te poate părăsi. Domnul nostru este hotărât să ne facă să ne simţim şi să ne recunoaştem dependenţa, fiindcă EL ne permite să ne rugăm doar pentru „pâinea noastră cea de toate zilele” (Matei 6:11), şi ne promite doar că „puterea ta să ţină cât zilele tale” (Deuteronom 33:25). Nu este cel mai bine pentru noi să fie totul aşa, ca să ne prezentăm adesea în faţa tronului Său, şi să ne amintim constant de iubirea Lui? O, cât de bogat este harul care ne hrăneşte în mod continuu şi nu se opreşte din cauza nerecunoştinţei noastre! Ploaia de aur nu încetează niciodată; norii de binecuvântare întârzie mult deasupra caselor noastre. O Doamne Isuse, ne plecăm la picioarele Tale, conştienţi de neputinţa noastră de a face ceva fără Tine, şi în fiecare favoare pe care o vom primi, Iţi vom lăuda Numele binecuvântat şi vom recunoaşte iubirea Ta nesfârşită.

Seara

Tu te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el. Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărâna lui.Ps.102:13-14

Un om egoist aflat în necaz este foarte greu de mângâiat, fiindcă izvoarele mângâierii se află cu totul în interiorul lui; când este trist, toate izvoarele seacă. Dar un creştin plin de dragoste şi generozitate are alte izvoare care să-l binecuvânteze cu mângâiere, în afară de cele din interiorul lui. Mai întâi, el poate să meargă la Dumnezeu şi să găsească ajutor abundent acolo; poate descoperi motive de mângâiere în lucrurile legate de lume în general, de ţară şi, mai ales, de biserică. David era extraordinar de îndurerat în momentul în care a scris psalmul din care a fost luat textul nostru. El scrie „semăn cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvaie din dărâmături, nu mai pot dormi, şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş” (Psalmi 102:6-7). Singura lui mângâiere era gândul că Dumnezeu se va „scula, şi va avea milă de Sion”. Chiar dacă David era trist, Sionul va prospera. Nu conta cât de jalnică era condiţia lui, Sionul se va ridica. Creştine, învaţă să te mângâi cu lucrarea lui Dumnezeu pentru biserică. Nu ar trebui să iubeşti şi tu ceea ce iubeşte atât de mult Domnul tău? Chiar dacă drumul tău este întunecat, nu poţi să te încurajezi cu triumfurile crucii şi înaintarea adevărului? Necazurile noastre personale vor fi uitate atunci când vom vedea nu numai ce a făcut şi ce face Dumnezeu pentru Sion, dar şi lucrurile glorioase pe care le va face pentru biserică. Credinciosule, încearcă această reţetă oricând te cuprinde tristeţea şi durerea: uită de tine şi grijile tale mărunte, şi caută binele şi prosperitatea Sionului. Când îţi pleci genunchiul în rugăciune în faţa Domnului, nu-ți limita cererile la cercul îngust al vieţii tale, oricât de încercat ai fi. înalţă rugăciuni pentru prosperitatea bisericii. „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului” (Psalmi 122:6), şi sufletul tău va fi împrospătat.

IZVOARE IN DEŞERT

Pentru că ai făcut lucrul acesta, şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului … pentru că ai ascultat de porunca Mea!
(Geneza 22:16-18)

Din vremea lui Avraam, oamenii au învăţat că atunci când ascultă de glasul lui Dumnezeu şi Îi dau Lui tot ce au mai scump, El le înmulţeşte de mii de ori. Avraam a renunţat la singurul şi unicul său fiu la porunca Domnului, şi făcând aceasta, toate dorinţele şi visurile lui cu privire la viaţa lui Isaac, precum şi speranţa lui cu privire la o moştenire importantă, au dispărut. Dar Dumnezeu l-a înapoiat pe Isaac tatălui său, şi familia lui Avraam s-a înmulţit foarte mult, „ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării” (v.17). Şi prin descendenţii lui, „când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său” (Gal. 4:4).Exact aşa Se ocupă Dumnezeu de fiecare copil al Său când noi ne sacrificăm cu adevărat. Dăm tot ce avem şi acceptăm sărăcia – şi apoi El trimite bogăţie. Părăsim o zonă înfloritoare a lucrării la porunca Lui – şi apoi El ne dă una mai bună decât am visat vreodată. Dăm toate speranţele noastre scumpe şi murim faţă de noi înşine – şi apoi El ne trimite bucurie debordantă şi viaţa Lui, ca s-o avem din belşug (vezi Ioan 10:10).Cel mai minunat dar dintre toate este Însuşi Domnul Isus Hristos, şi noi nu vom înţelege niciodată pe deplin enormitatea sacrificiului Său. Avraam, ca tată pământesc al familiei lui Hristos, trebuia să înceapă cu predarea lui însuşi şi a singurului său fiu, aşa cum Tatăl nostru ceresc L-a sacrificat pe singurul Său Fiu, Isus. N-am fi putut niciodată să ajungem să ne bucurăm de privilegiile şi de bucuriile membrilor familiei lui Dumnezeu pe o altă cale.


Charles Gallaudet Trumbull

Noi uneori părem să uităm că ceea ce ia Dumnezeu de la noi, ia cu foc, şi că singurul drum care duce la o viaţă de înviere şi de ascensiune puternică ne conduce mai întâi la Ghetsimani, la cruce şi la mormânt.

Suflet drag, crezi că experienţa lui Avraam a fost unică şi izolată? Este doar un exemplu şi un model al felului în care Dumnezeu Se ocupă de cei ce sunt pregătiţi să asculte de El cu orice preţ. „Fiindcă a aşteptat cu răbdare, [Avraam] a dobândit făgăduinţa” (Evrei 6:15), şi la fel şi tu. Momentul celui mai mare sacrificiu al tău va fi totodată momentul precis al celei mai mari şi mai miraculoase binecuvântări. Râul lui Dumnezeu, care nu seacă niciodată, se va revărsa peste malurile lui, aducându-ţi un belşug de bogăţie şi har.Într-adevăr, nu există nimic ce Dumnezeu nu va face pentru cei care vor îndrăzni să păşească prin credinţă pe ceea ce pare a fi doar o ceaţă. Când ei fac primul lor pas, găsesc sub picioarele lor o stâncă.

F. B. Meyer

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Matei 9.1-17

    Bolile pe care Domnul le-a întâlnit, sub diferitele lor forme, şi pe care le-a vindecat, sunt tot atâtea aspecte ale stării triste în care a găsit făptura creată de El. Lepra pune accentul pe întinarea prin păcat; frigurile simbolizează agitaţia necontenită care-i stăpâneşte pe oamenii acestei lumi; demonizatul este direct stăpânit de Satan, în timp ce surdul, orbul şi mutul (v. 27,32; cap. 11.5) au simţurile incapabile să perceapă chemarea Domnului şi nu ştiu să se roage. Paraliticul care a fost adus la Domnul Isus demonstrează totala incapacitate a omului de a face cea mai mică mişcare spre Dumnezeu (comp. cu Ioan 5.7); el nu spune nimic: doar aşteaptă şi… speră. Dar Doctorul divin (v. 12) ştie că o boală şi mai gravă măcina sufletul acestui paralitic şi începe prin a-1 elibera întâi de aceasta: „Iertate sunt păcatele tale” (v. 2). Ce ar trebui să ne neliniştească mai mult, atât la noi, cât şi la alţii: boala, sau păcatul?

Să urmărim acum chemarea lui Matei, aşa cum o relatează chiar el: Matei nu ezită să mărturisească faptul că făcea parte dintre păcătoşii pentru care venise Domnul Hristos.Întrebarea din v. 14, pusă de ucenicii lui Ioan, dă prilejul unei noi învăţături: Pentru a putea cuprinde vinul cel nou al Evangheliei, burdufurile cele vechi ale religiei iudaice nu-şi mai au rostul.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Iosua 7:10-26

…şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.  Numeri 32:23

BOMBE CU EFECT ÎNTÂRZIAT

Intr-una din cărţile lor despre afacerea Watergate, intitulată: „Ultimele zile”, Robert Woodward şi Carl Bernstein, au inclus un paragraf care pentru mine ilustrează un adevăr al versetului de azi. Ei au scris: „Pentru a se apăra, preşedintele a plantat bombe cu efect întârziat… Nixon a tăinuit, a dat răspunsuri echivoce, a minţit. Unele din bombe au explodat deja, iar la altele se mai aude tic-tacul dispozitivului de amorsare”. După cum ştim acum, bombele au explodat având ca rezultat demisia preşedintelui.

Atunci când păcatele nu sunt mărturisite ci ascunse, ele sunt la fel ca bombele cu efect întârziat. Nu pot sta ascunse pentru totdeauna. Să ne gândim numai la păcatul lui Acan, a cărei povestire am citit-o azi. Neascultând porunca Domnului de-a distruge totul din Ierihon, el a păstrat o manta, o placă de aur şi ceva argint. Când a îngropat aceste comori în cortul lui, nu s-a gândit, totuşi, că era ca plantarea unei bombe cu efect întârziat. Tic-tacul ceasului focosului obiectelor îngropate a funcţionat până când Israel a fost învins atât de ruşinos la Ai. Atunci a fost descoperit păcatul lui Acan, iar el a fost cumplit pedepsit pentru el. Cu aproximativ un an în urmă, am văzut acest principiu ilustrat atât de bine în America, atât pe tărâm politic cât şi religios, atunci când scandalurile au ieşit la lumină. Dar înainte de-a ne grăbi să arătăm cu degetul acuzaţiei spre alţii, să privim în propriile noastre vieţi. Poate şi noi avem păcate ascunse şi nemărturisite. Dacă este aşa, a sosit vremea să ne pocăim, mărturisindu-le şi să-I cerem lui Dumnezeu să ne ierte. Este singura cale de-a dezamorsa aceste „bombe cu efect întârziat”. D.C.E.

Ajută-mi, Doamne, să nu-mi ascund păcatul!
Greşelile-mi secrete ce stau la pândă,
Ţi le voi spune Ţie şi nu la altul.
Să fiu mereu curat, Tu îmi dă izbândă! –D.J.D.

Unul din motivele pentru care astăzi trebuie să facem ce este bine, este ziua de mâine.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și David a dorit și a zis: „O, de miar da cineva de băut apă din fântâna care este la poarta din Betleem!”.  2 Samuel 23.15

Aceasta a fost dorința inimii lui David, o dorință care a găsit răspunsul grabnic din partea a trei bărbați dintre vitejii devotați care se aflau în jurul lui în peștera Adulam. Nu fusese dată nicio poruncă. Nimeni nu fusese desemnat să facă aceasta. Na fost decât o simplă exprimare a unei dorințe, iar ea a constituit prilejul manifestării unei afecțiuni veritabile și a unui devotament adevărat. Dacă ar fi fost dată o poruncă expresă cuiva, ea nar fi fost decât o ocazie pentru arătarea ascultării grabnice, însă rostirea unei dorințe a scos la iveală acel atașament fierbinte față de persoana lui David, atașament despre care citim cu atâta plăcere.

Fapta celor trei viteji reprezenta un sacrificiu mult prea scump pentru oricare altul afară de Domnul. Prin urmare, David na permis ca mireasma plăcută a acestei jertfe să fie oprită din drumul ei către tronul lui Dumnezeu.

Cât de puțin șiau imaginat acești trei viteji că fapta lor de dragoste și de devotament va fi înregistrată pe paginile veșnice inspirate, unde avea să fie citită de milioane de oameni! Nu sau gândit niciodată la așa ceva. Inimile lor aparțineau în întregime lui David și viața nu li sa părut prea scumpă pentru ai face pe plac și pentru ai înviora duhul. Dacă ar fi făcut acest gest cu scopul de ași câștiga un nume pentru ei înșiși, fapta lor ar fi fost lipsită de tot farmecul ei. Dar nu, ci ei au făcuto din dragoste pentru David! Acesta a fost izvorul acțiunii lor. Ei au dovedit că David le era mai scump decât însăși viața. Au uitat de toate, fiind preocupați săl slujească pe David, iar mirosul plăcut al jertfei lor sa ridicat către tronul lui Dumnezeu, în timp ce consemnarea faptei lor strălucește pe paginile inspirate divin și va continua să strălucească atâta vreme cât vor exista aceste pagini.

O, cât de mult tânjim și noi după așa ceva în ceL privește pe adevăratul David în aceste zile ale lepădării Lui! Dorim cu însuflețire un devotament mai intens și o măsură mai mare de jertfire de sine ca roade ale dragostei lui Hristos care ne constrânge.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință. Efeseni 6.2

Ce semeni, culegi!

Un tânăr, care s-a hotărât să se căsătorească, i-a promis viitoarei sale soții – la dorința ei – să alunge din casă pe bătrânul său tată. Într-o zi l-a condus deci pe bătrân afară din sat, spunându-i să se ducă unde va vrea, la el nu mai are ce căuta. Atunci ochii bătrânului s-au umplut de lacrimi și i-a spus fiului: „Vezi acolo sus, pe deal, piatra aceea mare? Până acolo l-am condus și eu pe tatăl meu lăsându-l în voia sorții. Condu-mă deci și tu până acolo!”. – „Doamne!”, a strigat fiul, „ce am de gând să fac? Tu, tată, ai făcut părinților tăi aceeași nedreptate, pe care voiam să ți-o fac și eu acum? Oare și copiii mei vor face la fel cu mine? Vino înapoi și de acum înainte cea mai bună cameră din toată casa va fi a ta și te voi îngriji cu dragoste până la moarte”.

Există un principiu dumnezeiesc, care mai curând sau mai târziu se aplică în viața fiecărui om: „Ce seamănă omul, aceea va și secera” (Galateni 6.7). Mulți oameni săvârșesc răul gândind că nu-i vede nimeni, dar dreptatea lui Dumnezeu se arată: „Iată că cel rău pregătește răul, zămislește fărădelegea și naște înșelăciunea: face o groapă, o sapă, și tot el cade în groapa pe care a făcut-o” (Psalmul 7.14,15). Să luăm seama!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

TRECI PESTE!

„Cine acopere o greșeală, caută dragostea, dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni” (Proverbe 17:9)

Nenumărate relații de prietenie se distrug pentru că o persoană s-a simțit ofensată de ceva ce a spus sau a făcut cealaltă persoană. Un semn al creșterii spirituale este rapiditatea cu care treci peste jigniri și insulte; cu cât ești mai matur, cu atât îți ia mai puțin timp să „acoperi o greșeală” și să mergi mai departe. Un scriitor creștin a spus: „Prietena ta se descotorosește de tine și îți rănește sentimentele sau e prea ocupată să-ți dea telefon și să-ți răspundă la e-mailuri. Poate ați ieșit la cină cu un alt cuplu și celălalt bărbat îți insultă soțul în încercarea de a fi amuzant. Ofensele dor. Domnul Isus a spus că va fi așa (loan 1:33).

Oamenii sunt oameni. Dacă ai fost ofensat de un prieten sau te-ai simțit jignit, treci peste asta! Apasă pe butonul „Anulare”. Nu lăsa ca amărăciunea să aibă măcar răgazul de a prinde rădăcini. „Dragostea nu pizmuiește; …nu se gândește la rău,…sufere totul” (1 Corinteni 13:4-7). Pare imposibil și, fără dragostea lui Dumnezeu așa și este. Așadar, cedează în fața dragostei Divine, treci cu vederea ofensele și umblă în dragoste, fiindcă s-ar putea ca săptămâna viitoare să fii tu cel care are nevoie de dragoste necondiționată. Când vine vorba despre desăvârșire, cu toții am dat greș. Dacă dorești ca prietenii tăi să-ți treacă cu vederea ofensele, grăbește-te să le treci și tu cu vederea pe ale lor”.

Fă din rugăciunea aceasta și rugăciunea ta: „Tată, îți mulțumesc pentru relațiile cu care m-ai binecuvântat. Astăzi iau hotărârea să eliberez pe oricine mi-a greșit vreodată în cel mai neînsemnat fel, să trec cu vederea, să uit și să merg mai departe. Nu-mi voi mai aduce aminte de greșelile lor. Voi da dovadă de milă și de dragoste necondiționată. în Numele Domnului Isus. Amin.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: