Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Testul simplu

„Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; Şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” Matei 7:2

Această afirmaţie nu este o presupunere întâmplătoare, ci o lege eternă a lui Dumnezeu. Indiferent ce judecată emiţi, cu aceea vei fi judecat. Există o diferenţă între răzbunare şi răsplată. Isus spune că baza vieţii este răsplata – „cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura”. Dacă ai fost aspru în găsirea defectelor altora, aminteşte-ţi că aceasta va fi exact măsura cu care vei fi judecat. Viaţa te plăteşte cu aceeaşi monedă. Această lege funcţionează de la tronul lui Dumnezeu până jos la noi (Psalmul 18:25-26).Romani 2 o aplică într-un mod şi mai clar spunând că cel care îi critică pe alţii este vinovat de acelaşi lucru. Dumnezeu nu priveşte numai la faptele în sine; El se uită la posibilitatea de a le face. Mai întâi, noi nu credem ceea ce spune Biblia. De exemplu, credem oare aceste cuvinte, şi anume că noi înşine suntem vinovaţi de lucrurile pe care le criticăm în alţii? Motivul pentru care vedem ipocrizie, înşelăciune şi lipsă de sinceritate în alţii este deoarece toate acestea există în propriile noastre inimi. Cea mai mare caracteristică a unui sfânt este umilinţa – „Da, toate acele lucruri şi alte rele s-ar fi manifestat în mine dacă n-ar fi fost harul lui Dumnezeu; de aceea, nu am nici un drept să judec”.Isus a spus: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”; dacă judeci, vei fi măsurat exact după felul cum ai judecat. Care dintre noi ar îndrăzni să stea înaintea lui Dumnezeu şi să spună: „Dumnezeul meu, judecă-mă aşa cum i-am judecat eu pe semenii mei?” Noi i-am judecat pe semenii noştri ca păcătoşi; dacă Dumnezeu ne-ar judeca în felul acesta, am fi în iad. Dumnezeu ne judecă pe baza minunatei Ispăşiri făcute de Isus Cristos.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Pe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus Însuşi S-a apropiat şi mergea împreună cu ei.” LUCA 24:15

Despre ce vorbim noi? Despre lucruri de folos, sau mai degrabă ne pierdem şi timpul nostru şi al altora? O, dacă am şti să răscumpărăm timpul care îi aparţine lui Dumnezeu, în loc să-1 irosim în discuţii sterile! Are vreun profit cel ce ascultă conversaţiile noastre sau pot fi pentru el o pricină de poticnire, mai ales dacă ştie că sîntem credincioşi? Apostolul Pavel îi spune lui Timotei: „Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti, căci cei care le ţin vor înainta tot mai mult în nelegiuire (faţă de Dumnezeu). (2 Tim. 2:16) Domnul Isus Se poate apropia de noi şi să meargă împreună cu noi dacă vorbim între noi despre lucruri folositoare şi care zidesc. Cînd este El în mijlocul nostru, chiar dacă subiectul conversaţiei noastre este material şi practic, dar corect şi nelumesc, este binecuvîntat prin prezenţa Lui. „Ei se întrebau” între ei. Cuvîntul acesta are în greceşte înţelesul de a discuta dar şi de a disputa, a avansa opinii; iată într-adevăr un pericol pentru un credincios, tînăr sau mai în vîrstă. Pentru ucenicii din Emaus, noi ştim că, subiectul discuţiei lor era Domnul însuşi, evenimentele recente şi acelea care erau în curs de desfăşurare. Dar noi… ce uşor trecem de la meditaţia asupra Cuvîntului Său şi de la o zidire adevărată, la raţionări, la expunerea punctelor noastre de vedere şi a doctrinelor personale, chiar cînd este vorba de Domnul.

Se vorbeşte, de pildă, mult despre venirea Domnului Hristos, dar adesea în mod intelectual, scolastic; se aud expuneri interesante dar fără viaţă şi fără putere; lipseşte căldura necesară, focul acela care să aprindă în cei ce ascultă, o tot mai vie dorinţă după venirea Domnului nostru iubit. Şi atunci, ar trebui ca El să Se apropie şi să meargă cu noi pe drum. Numai El ne izbăveşte de tendinţa de a discuta teoretic şi ne poate aprinde inimile, cum le-a aprins celor doi ucenici pe drumul Emausului. Cînd El va fi centrul vieţii noastre, inima noastră va arde înăuntrul nostru. De atunci înainte, Domnul Isus nu va mai lipsi din convorbirile dintre noi şi vorbăriile goale şi lipsite de un cuvînt sfînt şi sobru vor înceta, făcînd loc unei permanente întreţineri despre Obiectul adorării noastre. Nimic nu poate să desfăteze şi să înalţe inimile noastre ca întreţinerea lor cu Persoana adorabilului nostru

Mîntuitor.

„Este de o mare importanţă de a fi ocupaţi cu Hristos în mod real. Aceasta închide uşa lui Satan; altfel, el intră şi întinează tot.” J.N.D

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Şi ştiţi că El s-a arătat ca să ia păcatele şi în El nu este păcat”. 1 Ioan 3:5.

Dacă Cuvântul spune: „El s-a arătat ca să ia păcatele noastre”, atunci eu cred acest lucru. Eu cred că păcatele mele sunt luate şi că eu sunt izbăvit: „Astfel dar, odată ce aţi fost eliberaţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică”. (Rom.6:22). Isus ne-a spălat de păcate. Cum poţi să fii eliberat dacă crezi că mai eşti în păcat şi trebuie să rămâi în el? Eu cred aşa cum scrie în Cuvânt. Despre Isus este scris: „El a fost ispitit asemenea nouă, dar fără păcat”. El a fost ispitit şi totuşi n-a fost găsit păcat în El. Mai scrie că: „Prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor care sunt ispitiţi”. (Evr. 2:18). Să avem grijă ce vorbim, ca prin cuvintele noastre să nu întristăm pe Duhul Sfânt, de aceea să ne ţinem de Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne lăsăm conduşi de Duhul Sfânt pentru ca El să-l folosească atunci când e nevoie.”Căci Cuvântul crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi care suntem mântuiţi, este puterea lui Dumnezeu”. (1 Cor.1:18) Unii doresc să umble cu şiretlicuri. Păzeşte-ne, Doamne, de făţărniciei Solomon spune la Ecleziastul 7:29 : „Dumnezeu i-a făcut drepţi pe oameni, dar ei umblă cu multe şiretenii”.Să dăm crezare Cuvântului aşa cum este scris!Ceea ce spune Dumnezeu, e adevărat. Ce Dumnezeu minunat avem! Dacă am dori să arătăm tot ce avem în Tatăl, atunci n-am putea ajunge la capăt, pentru că binecuvântările Lui sunt nenumărate. Nu ai avea şi tu multe de spus?

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

EL CU NOI, NOI CU EL

„Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi.” Proverbe 10.27

Fără îndoială; frica de Domnul dă obiceiuri sfinte care împiedică risipirea vieţii în păcat şi vicii. Pacea sfântă care vine din credinţa în Domnul Isus este un mare ajutor şi cel mai bun leac pentru cel bolnav. Doctorul se bucură totdeauna când găseşte un suflet liniştit printre pacienţii săi. Neliniştea omoară, dar încrederea în Dumnezeu este un leac care vindecă.

Noi avem în acest verset sfaturile care privesc o viaţă lungă şi, dacă le urmăm pentru binele nostru, vom vedea o bătrâneţe fericită şi nu vom ajunge la mormânt decât ca snopul strâns la vremea lui. Să nu fim deci frământaţi de teama unui sfârşit subit, îndată ce simţim cel mai mic rău la un deget, dar să avem această încredere că Dumnezeu vrea să ne dea viaţă lungă pentru lucrul Său.

Dacă totuşi planul Său ar fi să ne cheme mai devreme în locurile de sus, tot ar fi cazul să ne bucurăm de această izbăvire. Fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Dacă trăim, Domnul Isus va fi cu noi; dacă murim, noi vom fi cu El.

Cel mai sigur mijloc de a ne prelungi viaţa, este ca să trăim fără să lenevim, să nu pierdem nicidecum timpul, ci să folosim fiecare oră urmărind scopul cel mai înalt. Aşa să fie ziua de azi.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Căci armele cu cari ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite… Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, cari se ridică împotriva cunoştinţei lui DUMNEZEU; şi orice gând îl facem rob ascultării de CRISTOS.” 2 Corinteni 10.4-5

Apostolul Pavel putea să scrie tesalonicenilor că ei au primit Cuvântul lui Dumnezeu „în adevăr” (1 Tes. 2.13). Chiar de pe atunci erau oameni care vorbeau lucruri stricate şi dădeau învăţături false (Fapte 20.30; 2 Cor. 2.17). Cum întâmpina apostolul astfel de elemente? Cu armătura dumnezeiască! Dacă este vorba de libertatea în Cristos, atunci nu-i slăbea şi nu le dădea nici o clipă de răgaz pentru adevărul Evangheliei (Gal. 2.5). În zilele noastre se învaţă multe lucruri de-a-ndoaselea şi în afară de aceste învăţături false ai căror purtători nu trebuie nici să-i primim în casele noastre, nici să-i salutăm. Sunt concepţii omeneşti care spun că Dumnezeu este iubire şi El nu-i va lăsa pe oameni în pierzare veşnică. Cei ce spun asta uită în mod voit că Dumnezeu este sfânt şi drept aşa cum ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenilor care vorbesc în felul acesta le lipseşte SUPUNEREA faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă privim la faptul că unii fraţi şi surori ţin la moda timpului şi nu la decenţa unei ţinute demne, acestea nu sunt decât arătarea faptului că acei credincioşi nu umblă în supunere faţă de Marele Mântuitor care i-a răscumpărat din acest veac rău. Dacă cineva caută scuze prin răstălmăcirea Cuvântului lui Dumnezeu să fie sigur că Satana a câştigat teren în acea inimă. Să dăm ascultarea noastră deplină Cuvântului sfânt care rămâne acelaşi azi ca şi ieri, să nu ne luăm după obiceiurile lumii, şi în felul acesta să putem proslăvi pe acest pământ pe Domnul Cristos.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, ce nevoie intensă de Tine simt în dimineaţa asta; împlineşte această nevoie după bogăţiile Tale în Cristos Isus, până când voi fi pe deplin transformat prin mijloacele Tale.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

„Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare şi se usucă, apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc şi ard.” Ioan 15,6

Când ne întrebăm dacă va mai îngădui Domnul o nouă trezire spirituală azi, atunci cu siguranţă ştim ce avem de făcut şi ştim că timpul a sosit. Opusul trezirii este toropeala inimii, împietrirea duhovnicească şi în cele din urmă moartea spirituală. Credincioşii devin viţe neroditoare care sunt bune doar pentru a fi aruncate în foc. Chintesenţa cuvintelor lui Isus Cristos este mai mult decât clară: ori Ii suntem martori vii, ori suntem împotriva Lui. Nu uitaţi, mlădiţa din viţa de vie este menită să aducă roade. Dacă ascult îndemnurile Sfintei Scripturi aud prin Duhul lui Dumnezeu chemarea la trezire adresată copiilor Săi care nu mai veghează, au adormit şi sunt fară putere şi rod spiritual. De ce credeţi că este atât de răspândită învăţătura satanică? Pentru că adevăraţii credincioşi nu i se mai împotrivesc demult. Dar Duhul Sfânt te scutură astăzi să te trezeşti şi îţi spune: «... Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să-L căutaţi pe Domnul» (Osea 10,12).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„El va zidi templul Domnului, va purta podoabă împărătească.” Zaharia 6:13

Christos însuşi este ziditorul templului Său spiritual, şi El l-a clădit pe stânca iubirii Sale neschimbătoare, a harului Său atotputernic, a adevărului Său infailibil. Dar aşa cum a fost cu templul lui Solomon, la fel se întâmplă şi cu acesta; materialele au nevoie să fie pregătite. Sunt destui cedri în liban, dar nu sunt pregătiţi pentru zidire. Nu sunt tăiaţi, făţuiţi şi transformaţi în scândurile a căror mireasmă va „înveseli” (Psalmi 46:4) curţile casei Domnului în paradis. Sunt destule pietre colţuroase în carieră; ele trebuie luate de acolo şi cioplite. Aceasta este munca lui Christos. Fiecare credincios trebuie pregătit, finisat şi făcut gata să-şi ocupe locul în templu; numai mâna lui Christos poate îndeplini munca de pregătire. Nenorocirile nu ne pot sfinţi, cu excepţia celor care sunt destinate acestui scop. Rugăciunile şi eforturile noastre nu ne pot face gata pentru cer, dar mâna lui Isus ne finisează inimile. Ca şi la clădirea templului lui Solomon „nici ciocan, nici secure, nici unealtă de fier nu s-au auzit în casă în timpul clădirii” (1 Regi 6:7), fiindcă totul se potrivea exact în locul pe care trebuia să-l ocupe. La fel se întâmplă şi cu templul pe care îl construieşte Isus; pregătirea se face pe pământ. Când ajungem în ceruri, nu vom mai avea nevoie de sfinţire, nici de cioplire prin încercări, nici de netezire prin suferinţă. Nu, trebuie să fim pregătiţi aici. Christos va face totul dinainte. Şi după ce va termina, vom fi trecuţi de mâna iubirii peste cascada morţii şi aduşi în Ierusalimul ceresc, ca să rămânem veşnic stâlpi în templul Domnului nostru. Sub ochiul Lui şi paza Sa, clădirea se va înălţa măreaţă, neclintită şi slăvită cu toată strălucirea cerului împodobită.

SEARA

„Ca să rămână lucrurile care nu se clatină.” Evrei 12:27

Multe lucruri care se află în stăpânirea noastră în prezent pot fi clătinate, şi vai de creştinul care îşi pune nădejdea în ele, fiindcă nu există nimic statornic sub cerurile acestea schimbătoare; schimbarea este scrisă pe toate lucrurile. Totuşi avem anumite „lucruri care nu se clatină” şi vă invit să vă gândiţi la ele în seara aceasta. Dacă toate lucrurile care pot fi clătinate ne-ar fi luate, ne-am putea găsi mângâierea în lucrurile care nu pot fi clătinate, şi care rămân, oricât de mari ar fi pierderile tale, poţi să te bucuri de mântuirea prezentă. Stai la piciorul crucii lui Christos, încrezându-te doar în sângele Său preţios. Nici o cădere sau ridicare a pieţii nu poate influenţa mântuirea ta prin EL. Nici falimentul băncilor, nici eşecurile, nici ruina nu pot atinge asta. Eşti un copil al Lui Dumnezeu în seara aceasta. Dumnezeu este Tatăl tău. Nici o schimbare a împrejurărilor nu îţi poate lua asta. Deşi, prin pierderi, eşti adus la sărăcie şi deposedare, poţi pune „El este încă Tatăl meu. In casa Tatălui meu sunt multe locaşuri; de aceea, nu mă voi tulbura”. Mai ai o alta binecuvântare, iubirea lui Isus Christos. Cel care este Dumnezeu şi Om te iubeşte cu toată puterea naturii Sale afective — nimic nu poate schimba acest lucru. Smochinul poate să nu înflorească, şi oile pot „pieri din staule” (Habacuc 3:17). Aceste lucruri nu o îngrijorează pe cea care poate cânta „prea iubitul meu este al meu, şi eu sunt al lui” (Cânt. 2:16). Nu ne putem pierde partea cea bună şi moştenirea bogată. Oricâte necazuri ar veni, să ne purtăm ca nişte adulţi. Să demonstrăm că nu suntem nişte copilaşi, tulburaţi de relele acestei lumi care se clatină. Patria noastră este ţara lui Emanuel, şi speranţa noastră vine din cer; de aceea, liniştiţi ca oceanul în timpul verii, vom privi căderea tuturor lucrurilor pământeşti, şi ne vom bucura în Dumnezeul mântuirii noastre.

IZVOARE IN DEŞERT

Dragostea acoperă toate greşelile. (Proverbe 10:12)

Urmăriţi dragostea. (1 Corinteni 14:1 [vezi şi 1 Corinteni 13:7-13])

Când eşti frământat, împărtăşeşte-ţi problemele doar cu Dumnezeu. Am citit de curând despre o experienţă personală a unui scump copil al lui Dumnezeu. M-a impresionat atât de mult că aş vrea să v-o relatez şi vouă aici.

„La miezul nopţii nu puteam să dorm deloc”, scria ea. „Valuri de crudă nedreptate treceau peste mine, şi acoperământul dragostei părea că a fost înlăturat din inima mea fără să-mi dau seama. În mare agonie am strigat către Dumnezeu să-mi dea putere să mă supun îndemnului Său: «Dragostea acoperă toate greşelile».

Imediat Duhul Său a început să lucreze în mine puterea care în cele din urmă a adus uitarea. Mintal, am săpat un mormânt, aruncând în mod deliberat pământul afară până când s-a făcut o groapă foarte adâncă. Cu durere, am coborât greşeala care mă rănise în mormânt şi-am aruncat repede pământul peste ea. Apoi am acoperit cu grijă groapa cu gazon, am plantat pe el trandafiri albi frumoşi şi flori de nu-mă-uita, după care mi-am văzut repede de drum.

Dintr-odată un somn liniştit a venit peste mine. Şi rana care părea mortală a fost vindecată fără să lase vreo cicatrice. Dragostea lui Dumnezeu a acoperit atât de bine totul că astăzi nici nu-mi mai amintesc ce mi-a cauzat suferinţa”.

A fost o cicatrice pe acel povârniş de munte,

Tăiată acolo unde odată furtuna crudă a călcat;

O stearpă şi pustie prăpastie, care se întindea larg

Peste gazonul moale şi verde.

Dar anii au trecut mai departe pe sub pinii purpurii,

Şi au acoperit din nou cicatricea cu iarbă şi muşchi,

Şi au lăsat-o acum cu flori şi viţă, mai frumoasă

Decât fusese înainte.

A fost odată o rană într-o inimă bună,

Din care dulceaţa vieţii părea că se scurge şi moare;

Şi încrederea dragostei s-a schimbat în durere amară,

În timp ce anii trişti treceau încet.

Dar pe când treceau, nevăzut un înger s-a furişat

Şi a lăsat un balsam vindecător pe rană,

Până când dragostea a crescut mai pură în inima vindecată,

Şi pacea s-a întors din nou.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 59.1-21

    Fărădelegile poporului au ridicat un zid de netrecut între el şi Domnul, iar cât timp acest zid rămâne, este împiedicat atât Dumnezeu să primească vreun serviciu religios din partea omului, cât şi poporul Său, să primească intervenţia Domnului pentru el. Acesta poate fi şi motivul pentru care rugăciunile noastre rămân uneori fără răspuns (Proverbe 15.8,29).    Lista copleşitoare a tuturor păcatelor acumulate de popor este derulată în faţa lui în v. 3-8, cu scopul de a le trezi conştiinţa. Romani 3.10-18 aminteşte unele dintre aceste păcate, pentru a stabili, fără drept de apel (într-un mod incontestabil), răutatea întregii rase umane.    In v. 9 iau cuvântul credincioşii rămăşiţei. Ei recunosc cu smerenie acurateţea tabloului tocmai zugrăvit. „Ne cunoaştem nelegiuirile”, declară ei, adăugând încă o listă de fărădelegi la cea alcătuită de profet (v. 12-15). Pe scurt, această rămăşiţă arată cât este de „zdrobită” şi cât de mâhnit (sau „smerit”) îi este sufletul (57.15), iar aceasta Ii dă Domnului posibilitatea să arate că, potrivit promisiunii Sale, poate s-o mângâie, s-o învioreze prin Duhul Său şi s-o îndreptăţească prin intermediul lui Mesia, Răscumpărătorul şi Eliberatorul ei şi care va fi, de asemenea, şi al naţiunilor (v. 20; Romani 11.26).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Corinteni 20:5-13

„îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” 1 Ioan 5:14

MAI MULT DECÂT O DORINŢĂ

In Rangoon, Burma, există o pagodă cu cupolă aurită de peste 100 de metri înălţime numită Shwedagon. Peste 5000 de diamante împodobesc acoperişul acestui centru de închinăciuni. În loc să fie un refugiu liniştit pentru contemplare şi rugăciune, el seamănă mai mult cu un circ şi un parc de distracţii. În apropierea pagodei sunt temple mai mici pictate în turcoaz, roz ţipător, verde strident şi portocaliu. In interiorul templului se găsesc comercianţi care vând imagini ale lui Buda, frunze de aur, flori şi tămâie. Clopotele sună neîncetat şi fumul de tămâie saturează aerul. Închinătorii cântă, se roagă, şi oferă darurile lor. Unii se opresc în „colţurile dorinţelor”, unde îşi pot spune dorinţele zeilor. Mulţi vin zi de zi, la aceste locuri ale dorinţelor, în speranţa că visele lor vor deveni în final realităţi. Cât de diferită este apropierea noastră de Dumnezeul Bibliei! Rugăciunea lui losafat din citatul de azi, de exemplu, nu a fost numai o dorinţă. A fost auzită şi ascultată de Dumnezeu (2 Cronici 20:14-30). În calitate de creştini, avem deplină încredere că şi astăzi urechea Lui este aplecată spre fiecare cerere de-a noastră. Ştim că atunci când ne formulăm dorinţele şi nevoile în rugăciune, le adresăm unui Dumnezeu viu care ne aude şi ne răspunde. Ne rugăm cu încredere deoarece bunătatea lui Dumnezeu nu are sfârşit şi întotdeauna va face ceea ce este cel mai bine pentru noi. Da, pentru creştini, rugăciunile sunt mult mai mult decât dorinţe.  D.C.E.

Dumnezeu ţi-a dat promisiunea Sa
Că-ţi răspunde şi ascultă rugăciunea.
Orice suferinţă curând va înceta
Dac-arunci asupra Lui îngrijorarea. – Anonim

Dumnezeu nu numai că ne îndeamnă să cerem – El ne dă si răspunsul.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Şi pe maimarele paharnicilor la aşezat din nou în slujba lui de paharnic; şi el dădea paharul în mâna lui faraon. Iar pe maimarele brutarilor la spânzurat, după cum le interpretase Iosif.” Geneza 40.21,22

Lecţii din viaţa lui Iosif (5) – La un loc cu răufăcătorii

Iosif, deşi era nevinovat, a trebuit să stea câţiva ani lungi în închisoare. Acolo însă el a fost sârguincios, iar căpetenia închisorii ia dat pe mâna lui pe toţi cei care erau închişi acolo. Dumnezeu la făcut să prospere în tot ceea ce făcea. Lecţia pe care trebuie să o învăţăm de aici este că, atunci când lui Hristos Îi este dat locul dintâi, binecuvântarea va urma cu siguranţă.

Probabil că maimarele paharnicilor şi maimarele brutarilor, spre deosebire de Iosif, se făcuseră vinovaţi de vreo greşeală împotriva lui faraon. Ni se spune apoi că fiecare dintre ei avusese un vis şi că lau istorisit lui Iosif. Cât de încurajatoare sunt cuvintele lui Iosif: „Nu sunt ale lui Dumnezeu interpretările?” (versetul 8). Aceste cuvinte arată că nădejdea şi visele lui erau încă vii în inima sa, altfel nar fi avut nicio încredere să interpreteze visele celor doi. El credea încă în ceea ce Dumnezeu îi descoperise, în ciuda împrejurărilor sale.

Interpretările lui Iosif au fost exacte, iar lucrurile sau întâmplat după cum a prezis. Maimarele paharnicilor a fost restabilit în poziţia sa, iar maimarele brutarilor a fost spânzurat de faraon. Dacă privim la Domnul în lumina acestor lucruri, ne minunăm de perfecţiunea Cuvântului lui Dumnezeu. Hristos, care fusese declarat nevinovat de către Pilat, a fost pus în numărul celor fără de lege, fiind răstignit între doi tâlhari (Isaia 53.12; Luca 23.32). La fel ca cei doi oameni din temniţa Egiptului, un tâlhar avea să meargă în paradis în chiar acea zi, iar celălalt, în osânda veşnică. Atât Iosif, cât şi tâlharul au spus: „Aduţi aminte de mine” (Geneza 40.14; Luca 23.42); maimarele paharnicilor la uitat pe Iosif, însă tâlharul a fost mântuit de Hristos.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Ce voiți să vă fac? Ce vrei să-ți fac?” Marcu 10.36,51

Care este răspunsul nostru?

Domnul nostru întreabă, El este Cel care pune întrebările; să-i dăm un răspuns bun!

La ce ne gândim citind aceste întrebări? Poate la unul dintre următoarele răspunsuri: Un rezultat bun la școală ar fi important; și apoi un loc de calificare bun sau un loc de studiu asigurat; la final un loc de muncă interesant cu colegi amabili și un șef competent. – O soție simpatică, drăguță (respectiv soț). Mai departe: copii sănătoși; o locuință frumoasă sau o căsuță drăguță; sănătate, câțiva prieteni buni, concedii frumoase, timp pentru diverse activități și… și… și… Lista poate să o continue fiecare cu propriile sale dorințe.

Ce voiți să vă fac? – Iacov și Ioan au răspuns la această întrebare a Domnului: „Dă-ne să ședem unul la dreapta Ta, și altul la stânga Ta, când vei fi îmbrăcat în slava Ta”. – Și când Bartimeu, orbul, este întrebat: „Ce vrei să-ți fac?”, el a răspuns: „Rabuni, să capăt vederea”.

Dacă Domnul nostru ne-ar pune nouă, ție și mie, această întrebare, care ar fi răspunsul tău și al meu, foarte concret și sincer? Am răspunde ca Iacov și Ioan cu „Dă-ne” și ne-am gândi la planurile și dorințele noastre? Sau ar sta în fața noastră ca la Bartimeu deficiențele noastre, neajutorarea noastră, necazul nostru, și i le-am spune Lui?

„Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu” (Isaia 66.2).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DRAGOSTEA ESTE MAI PRESUS DE ORICE

„Bărbaților, iubiți-vă nevestele” (Efeseni 5:2S)

După mulți ani de căsnicie, John s-a hotărât să divorțeze de soția sa. Motivele pe care i le-a dat consilierului sau au fost acestea: „Nu este atrăgătoare, nu este interesanta, este supraponderală, nu știe să gătească și să întrețină casa”. Atunci consilierul i-a dat următoarea sugestie: „De azi înainte, vreau să mergi acasă și să-ți tratezi soția ca pe o regină. Începe că faci tot ce-ți stă în putință ca să-i fii pe plac. Ascult-o cu interes când îți vorbește despre problemele ei. Ajut-o la treburile gospodărești și invit-o la restaurant în week-end. Vreau să crezi și să faci totul ca si cum ar fi o regină. Apoi, după două luni în care te-ai purtat minunat, fă-ți bagajele și pleacă. Asta ar trebui să-i atragă atenția”. John a fost de acord cu această idee nemaipomenita și s-a hotărât să facă tot posibilul pentru a o pune în practică. A petrecut cu soția, momente romantice, i-a citit poezii în fiecare seară, a făcut curat și i-a gătit. După două luni, consilierul I-a sunat și l-a întrebat: „John, mai vrei să divorțezi? Ești nerăbdător să fii iarăși burlac?” John i-a răspuns: „Glumești? Sunt căsătorit cu o regină. Nu am fost niciodată mai fericit. Nu-mi voi părăsi soția nici într-un milion de ani. De fapt, nu este zi să nu descopăr despre ea lucruri noi și extraordinare. Să divorțez? Nici prin gând nu-mi trece!” Biblia spune: „Ce seamănă omul, aceea va și secera” (Galateni 6:7). Când John și-a schimbat strategia și a început să semene sămânța dragostei, a cules o căsnicie cum nici nu visa că e posibil Crezi că aceeași strategie ar putea funcționa și pentru tine? Ce ai de pierdut? Fă o încercare și vezi ce se întâmplă. Cred că fiecare cuplu are nevoie de dragoste.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: