Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iunie 26, 2016”

27 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Siguranţa izbăvirii personale

„Eu sunt cu tine ca să te scap, – zice Domnul.” Ieremia 1:8

Dumnezeu i-a promis lui Ieremia că El personal îl va scăpa. „îţi voi da ca pradă de război viaţa ta.” Aceasta este tot ceea ce promite Dumnezeu copiilor Lui. Oriunde ne trimite, Dumnezeu ne va păzi viaţa. Averea şi posesiunile noastre sunt neimportante; noi nu trebuie să fim legaţi de ele, altfel vom avea parte de nelinişte, durere şi suferinţă. Aceasta este semnificaţia lăuntrică a siguranţei izbăvirii personale. Predica de pe Munte arată că, atunci când suntem în slujba lui Isus Cristos, n-avem timp să ne ocupăm de noi înşine. De fapt, Isus ne spune: „Să nu vă pese dacă alţii se poartă drept cu voi sau nu”. A căuta dreptatea este un semn că am deviat de la devotamentul faţă de El. Nu căuta niciodată dreptate în lumea aceasta, dar nu înceta niciodată să faci dreptate. Dacă vom căuta dreptatea, vom începe să cârtim şi să ne complăcem în nemulţumirea autocompătimirii – „De ce să fiu tratat aşa?” Dacă suntem devotaţi lui Isus Cristos, n-avem nimic de-a face cu ceea ce ne iese în cale, fie că e vorba de ceva drept sau nedrept. Isus ne spune: „Tu continuă să faci ceea ce ţi-am spus să faci, iar Eu îţi voi păzi viaţa. Dacă încerci să ţi-o păzeşti singur, te depărtezi de izbăvirea Mea.” Chiar şi cei mai devotaţi dintre noi devenim atei în această privinţă; nu-L credem pe Dumnezeu. Noi punem pe tron judecata noastră naturală şi apoi lipim pe ea numele lui Dumnezeu. Ne încredem în înţelepciunea noastră, în loc să ne încredem în Dumnezeu din toată inima.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

Aveţi credinţă în Dumnezeu! Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia:” Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va avea lucrul cerut.”

MARCU 11:22,23


Credinţa nu este o capacitate, o aptitudine omernească, ea esteun dar al Lui Dumnezeu. Ea nu se dobândeşte prin eforturi intelectuale, sau printro educaţie religioasă, ea vine de sus. Ea nu se confecţionează, ci „vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul Lui Hristos.” Domnul Isus a pronunşat cuvintele din textul de azi,când a uscat smochinul, minune al cărei înţeles spiritual şi profetic îşi avea aplicaţia la poporul evereu la care El venise, dar la care nu a găsit rodul dorit, cu toată lucrarea Lui misionară împletită cu tot felul de minuni. El a învăţat pe ai Săi ce înseamnă credinţa în Dumnezeu şi a subliniat efectele Sale extraordinare. Credinţa nu este un element pasiv, ci activ. Ea nu se lasă înăbuşită, paralizată, sau intimidată, ci ea este aceea care înaintează, porunceşte şi se afirmă. Acela care înţelege timpurile pe care le trăim are trebuinţă de această credinţă. Fără ea nu vom putea merge astăzi prea departe, dacă nu este o credinţă fermă, neîndoielnică, credinţa aceea vine de sus. În faţa pericolelor crescânde, a împotrivirii mocnite, dar înfocate ale duhului veacului acestuia, credinţa firească, naturală nu rezistă, ea sucombă. Dar credinţa vie în Dumnezeu lucrează, nu acceptă niciun eşec şi se întăreşte în împrejurările cele mai potrivnice. Când ea este căutată în inima celui credincios, ea este negreşit activă, mai ales în ceasul greutăţilor doborâtoare.Drumul credinţei va întâmpina întotdeauna împotrivire. Biserica primară este un viu exemplu şi o dovadă de puterea unei credinţe active. Întărită prin credinţa sa în Dumnezeu, pătrunsă de Duhul Căpeteniei ei înviate, Biserica a triumfat deasupra obstacolelor care i se puneau în cale. Rezistenţa şi împotrivirea au devenit pentru ea mai degrabă un mijloc de a străluci şi de a se răspândi în tot Orientul apropiat. Fapte 8:14, 11:19-21.Credinţa ei a aruncat cu adevărat „muntele în mare.” Când orice speranţă omenească dispare, să mergem totuşi înainte, în bucuria şi pacea acestei credinţe care vede smochinul uscându-se sub ochii ein şi muntele aruncat în mare!”În faţa unui vrăjmaş mai puternic decât noi şi a unor obstacole de netrecut, Dumnezeu ne înconjoară de imposibilităţi pentru ca să ne facă să înţelegem că El este de partea noastră, din toată inima şi cu toată puterea Sa.”J.N.Darby

În mod obişnuit, „un munte” nu se va arunca în mare la porunca mea. Dar dacă „muntele” stă între mine şi împlinirea voiei Lui Dumnezeu, pot cere:”Mută-te!”     

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Incolo     fraţilor, întăriţi-vă în Domnul
şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu ca să puteţi sta înpotriva uneltirilor diavolului”.

Efes.6:10-11.

Această armură o îmbrăcăm dacă citim cu râvnă cuvântul lui Dumnezeu şi dacă ne bazăm pe el. Există ispite pe care le observăm imediat, dar există ispite care sunt mai greu de observat, şiretlicuri ale satanei. Astfel dar, poate veni Satana şi să spună copiilor lui Dumnezeu că: „Eşti mântuit prin har; dacă pe ici pe colo ai fi mai altfel, atunci ar fi mai bună starea ta”. Si mulţi pornesc pe această cale a autoîndreptăţirii, prin fapte. Aceasta este o formă evlavioasă; sunt atacuri şirete şi mulţi nu le observă; ajung prin aceasta sub lege şi la autoîndreptăţire. In astfel de situaţii, trebuie să ne întoarcem din nou la Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne bazăm pe ceea ce a făcut Isus. Să credem că: „El m-a spălat de păcate şi a luat asupra Lui tot ce ar fi fost o piedică în mântuirea mea. El m-a sfinţit şi m-a îndreptăţit”. Prin aceasta ne dezbrăcăm de anul cel vechi şi-l îmbrăcăm pe cel nou. Cu altă ocazie vine din nou duşmanul şi spune:”Cu tine e bine aşa cum eşti, nu trăiesc mulţi aşa cum trăieşti tu. Tu faci mult bine, ajuţi pe săraci, vizitezi bolnavii, se pocăiesc oameni prin tine. Oare mai poţi să ai tu lipsuri? Aşa de drept cum eşti tu nu este altul”. Si aceasta este o şiretenie a Satanei. In astfel de ocazii trebuie să spui: „Eu sunt drept pentru că Isus a murit şi a înviat pentru mine”. Deci, odată vine şi spune cu şiretenie: „Dacă ai fi trăit mai bine, atunci ai fi fost drept”, iar cu altă ocazie spune: „Tu nu ai fost destul de credincios, de aceea nu există har pentru tine” şi cu aceasta revine din nou asupra faptelor. Astfel se lasă mulţi ispitiţi şi nu observă că Satana este cel care vorbeşte.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

LĂUDAŢI-L, LOCUIŢI ÎNAINTEA LUI

„Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.” Psalmul 140.13

Oh, să fie inima mea curată înaintea lui Dumnezeu, ca să pot totdeauna să binecuvântez sfântul Său Nume. El este atât de bun cu cei buni, încât toată dorinţa mea este să fiu din numărul acestora, pentru ca să mă umplu în fiecare zi de recunoştinţă faţă de El. Se întâmplă uneori ca cei neprihăniţi să se clatine când văd că încercările sunt rezultatul statorniciei lor. Dar cu siguranţă că nu va întârzia ziua când ei se vor bucura că nu s-au lăsat biruiţi de îndemnurile înşelătoare care-i îndemnau s-o ia pe căi strâmbe. În cele din urmă, oamenii statornici vor binecuvânta pe Dumnezeul neprihănit şi adevărat că i-a condus pe cărarea neprihănirii. Doamne, fă-mă să fiu dintre aceştia!

A doua parte a versetului cuprinde făgăduinţa: „Oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta!” Ei vor fi primiţi şi vor fi veşnic acolo, pe când ceilalţi se vor înfăţişa numai pentru a fi osândiţi. Primiţi la curtea Marelui Rege şi rămânând în preajma Lui necurmat, ei vor fi îndreptăţiţii cărora Dumnezeu le va zâmbi şi-i va primi cu plăcere. Doamne, vreau să caut această cinste, această bunăvoinţă preţioasă, şi aceasta va fi pentru mine cerul pe pământ, de care aş putea să mă bucur. Fă-mă Tu să fiu neprihănit în toate lucrurile, pentru ca să pot să rămân astăzi, mâine şi în fiecare zi în prezenţa Ta cerească. Atunci voi putea să dau slavă sfântului Tău Nume, totdeauna şi în veci de veci. Amin!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui DUMNEZEU, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.” Evrei 5.12

Voia lui Dumnezeu este ca cel credincios să crească şi să sporească în avuţiile duhovniceşti. Este o stare normala, la fel cum în viaţa de toate zilele omul trebuie să se dezvolte şi să propăşească. Legea dezvoltării este una din cele mai decisive legi şi stă la temelia oricărei acţiuni dumnezeieşti, atât în creaţie cât şi în domeniul Duhului. Credinciosul trebuie să treacă de la poziţia de prunc în Cristos la poziţia de tânăr şi apoi la poziţia de om matur. Dacă nu se petrece această creştere, înseamnă că există o cauză negativă în viaţa creştinului. Evreii trebuiau să fie aşa de înaintaţi încât să fie în stare să înveţe pe alţii. Dar ei aveau nevoie din nou de învăţăturile începătoare. Ei au devenit „greoi la pricepere” şi aceasta a dăunat creşterii lor.

Nu există o stagnare mai mare ca aceea cauzată de alipirea de vechile tradiţii sau forme religioase care nu au nimic cu credinţa adevărată. Astfel de oameni se înşeală amarnic, deoarece lui Dumnezeu nu-i trebuie robi cu inima împărţită sau creştini numai de duminica. Acolo unde este formalism lipseşte creşterea. De aceea, iubite cititor care doreşti să creşti în credinţă, depărtează-te de formele religioase prin ieşirea din orice tabără religioasă şi ocuparea locului în Adunarea lui Dumnezeu. Ţinem să declarăm că nu ne trece prin minte să mişcăm un deget ca să atingem vreunul din sisteme. Nu cu ele avem noi a face; de ele se va ocupa Domnul. Noi avem a face cu sfinţii din aceste sisteme şi căutăm ca printr-o acţiune spirituală, prin lucrarea cuvintelor Scripturii să-i scoatem din ele şi să-i aducem să-şi ia locul cuvenit în Adunarea lui Dumnezeu.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, atâta activitate, atâtea lucruri, atât de mulţi oameni! Binecuvântează azi cu largheţe a inimii şi frumuseţe a caracterului, pentru slava Ta.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.» Iacov 1,12

Două condiţii sunt menţionate aici pentru a primi cununa vieţii. In primul rând trebuie să rezistăm ispitelor. Urmarea lui Isus în viaţa de credinţă nu aduce după sine eliberarea de ispite. Dimpotrivă! Există atacurile în duh, când trebuie să trecem prin întunericul, prin ceaţa încercărilor şi a ispitelor. Atunci ni se pare că Domnul este departe, dar El este aproape de noi. Exact atunci mâna străpunsă a lui Isus te ţine strâns. Dar există şi atacurile în suflet. Atunci suntem instabili din punct de vedere emoţional şi cădem rapid în depresie. Este însă scris că Isus Cristos trăieşte în inimile noastre «prin credinţă» (Efes. 3,17), nu prin sentimente. Şi nu în cele din urmă există atacurile în trup, când suntem atacaţi de duhurile bolii. Dar Domnul Isus este doctorul cel bun, El-Rafa, Dumnezeul care ne vindecă. Cea de-a doua condiţie pentru a primi cununa vieţii este să Il iubim pe Domnul. Putem să credem în Isus, să vorbim despre El cu convingere, putem să Il urmăm, dar Domnul este interesat în primul rând de dragostea noastră adevărată. Il iubeşti pe Isus? Îţi bate inima mai repede când te gândeşti la El? Cuvântul lui Dumnezeu ne promite: «Domnul îi păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc» (Psalm 145,20).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

 

Numai să nu vă depărtaţi prea mult. Exod 8:28

Acestea sunt cuvintele viclene ale tiranului Faraon. Dacă sărmanul Israel înrobit trebuia să iasă din Egipt, atunci se târguia cu ei să nu plece măcar prea departe, prea departe de teroarea armelor sale şi de observaţiile spionilor săi. In acelaşi fel, lumea nu iubeşte lipsa de conformitate a nonconformiştilor şi părerile deosebite ale celor care i se împotrivesc. Ne-ar vrea mai blânzi şi mai maleabili în tratarea anumitor chestiuni. Moartea faţă de lume şi îngroparea în Christos sunt experienţe care par ridicole minţilor lumeşti; de aceea, legea care le stabileşte este universal neglijată şi chiar condamnată, înţelepciunea lumească recomandă calea compromisului şi vorbeşte despre „moderaţie”. Conform politicii lumeşti, puritatea este de dorit, dar nu trebuie să fim prea pedanţi; adevărul este, desigur, bun de urmat, dar eroarea nu trebuie atât de sever denunţată. „Da”, spune lumea, „trebuie să fii spiritual prin toate mijloacele, dar nu trebuie să nu mai ieşi în societate, la un bal ocazional, sau la o vizită la teatru de Crăciun. La ce bun să te lipseşti de ceva care este la modă, de un lucru pe care toată lumea îl face?” Mulţi credincioşi iau în considerare acest sfat şiret, spre ruina lor veşnică. Dacă ÎI urmăm pe Domnul pe deplin, trebuie să trecem exact prin deşertul separării şi să părăsim Egiptul dorinţelor lumeşti. Trebuie să părăsim preceptele, plăcerile şi religia lui, şi să mergem în locul în care Domnul îi cheamă pe cei sfinţiţi. Dacă arde tot oraşul, casa noastră nu poate rămâne în picioare. Dacă bântuie molima, nu putem scăpa numai noi. Cu cât suntem mai departe de viperă, cu atât mai bine, şi cu cât ne îndepărtăm de asemănarea cu lumea, cu atât vom fi mai în siguranţă. Să sune trâmbiţa pentru toţi credincioşii: „ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei” (2 Corinteni 6:17).

 

SEARA

Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. 1 Corinteni 7:20

Unii oameni au nebuneasca părere că singurul mod de a trăi pentru Dumnezeu este de a deveni pastori, misionari sau învăţători ai Bibliei. Gândiţi-vă cât de mulţi vor fi lipsiţi de ocazia de a-L lăuda pe Cel Prea Inalt din cauza unei asemenea gândiri! Prea iubitule, nu aceasta este chemarea ta; este ceva foarte serios. Nu este poziţia ta; este harul care ne va face în stare să-L slăvim pe Dumnezeu. Dumnezeu este slăvit şi în căsuţa cizmarului, acolo unde lucrătorul cântă despre dragostea Salvatorului cosând pielea. El este mai slăvit acolo decât în multe biserici în care religia a devenit o îndatorire sărăcăcioasă. Numele lui Isus este slăvit de sărmanul şi neînvăţatul negustor de mărunţişuri care, atunci când trece pe lângă un biet lucrator, ÎI binecuvântează pe Dumnezeu; pastorul înflăcărat care aprinde ţara cu predicile Evangheliei, ca Boanerghes, nu este mai presus de acest negustor. Dumnezeu este slăvit atunci când ÎI slujim conform chemării noastre. Ai grijă, dragă cititorule, să nu uiţi cărarea datoriei părăsindu-ţi ocupaţia, şi să nu-ţi dezonorezi profesia. Gândiţi-vă puţin la voi înşivă, dar nu şi la chemarea voastră. Orice nelegiuit poate fi sfinţit prin Evanghelie şi adus la un sfârşit glorios. Deschide Biblia, şi vei găsi cele mai umile forme de lucrare unite cu cele mai curajoase fapte de credinţă sau cu persoane ale căror vieţi au ilustrat sfinţenia. De aceea, nu fi nemulţumit de chemarea ta. Oricare ar fi poziţia sau lucrarea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, rămâi în ea, dacă nu eşti sigur că El te cheamă la altceva. Prima ta grijă să fie slăvirea Lui Dumnezeu din toate puterile acolo unde eşti. Umple-ţi sfera de influenţă cu lauda Lui şi, dacă El are nevoie de tine în alt loc, îţi va arăta. In seara aceasta, lasă deoparte orice ambiţie nefericită, şi îmbrăţişează pacea mulţumirii.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Dumnezeul tău te-a făcut puternic. Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău.” Psalmul 68:28

Domnul îmi dă tăria de bază a caracterului care mă înzestrează cu energia necesară şi cu abilitatea de a decide cum să-mi trăiesc viaţa. El mă întăreşte „în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru” (Efeseni 3:16). Şi puterea pe care o dă El e durabilă, căci El este o sursă de putere pe care eu n-o pot epuiza.

„Puterea ta să ţină cât zilele tale” (Deuteronom 33:25) – puterea voinţei mele, a dragostei mele, a discernământului meu, a idealurilor mele şi a realizărilor mele va ţine toată viaţa mea.

„Domnul este tăria mea” (Exod 15:2) ca să merg mai departe. El îmi dă putere să merg pe calea lungă, dreaptă şi netedă, chiar şi când drumul monoton nu are întoarceri sau cotituri care să-ţi ofere surprize plăcute şi când duhul meu este deprimat de teribila corvoadă.

„Domnul este tăria mea” pentru a urca. El este puterea mea ca să urc cărarea dreaptă şi îngustă pe Muntele de Dificultăţi, aşa cum a urcat creştinul din Călătoria Creştinului, şi să nu-mi fie frică.

„Domnul este tăria mea” ca să cobor. Deseori, când părăsesc revigorantele înălţimi, unde vântul şi lumina soarelui m-au înconjurat, şi încep să cobor către valea mai închisă, cu căldură umedă şi sufocantă, inima mea se simte sfârşită. De fapt, recent, am auzit pe cineva spunând, referitor la creşterea propriei fragilităţi fizice: „Cel mai mult mă oboseşte când cobor!”

„Domnul este tăria mea” ca să stau liniştit. Şi ce greu este de împlinit aceasta! De multe ori le spun altora când sunt obligat să stau liniştit: „Dacă aş putea măcar să fac ceva!” Mă simt ca o mamă care stă lângă copilul ei bolnav şi nu are putere să-l vindece. Ce încercare grea! Însă a nu face nimic decât să stai liniştit şi să aştepţi necesită o putere teribilă.

„Domnul este tăria mea!” „Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5). din Acoperit cu argint

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 63.15-19; 64.1-12

    Rămăşiţa credincioasă şi-a amintit de „marile binefaceri” cu care Domnul îşi copleşise odinioară poporul (63.7). După atâtea dovezi de dragoste, ar mai putea El acum să-i abandoneze? Ei apelează la inima acestui Dumnezeu milos, care este Tatăl lor, şi-L roagă: „Priveşte din ceruri…”; şi nu se opresc la atât, ci strigă: „Ah, dacă ai despica cerurile, dacă ai coborî…” (64.1). Strigătul acesta a găsit răspuns: Domnul Hristos a coborât, prima dată pentru mântuirea noastră; şi va mai coborî încă o dată, pentru a-i elibera pe cei ai Săi din încercare şi pentru a-i nimici pe vrăjmaşii lor (Psalmul 18.9; 144.5).

    Versetul 6 compară „toate faptele noastre drepte” cu „o haină mânjită”. Despre păcatele noastre înţelegem uşor că sunt aşa, dar şi faptele noastre drepte? în adevăr, şi ele tot aşa sunt! Tot ce am putut face bun şi drept înainte de convertirea noastră sunt zdrenţe care nu fac altceva decât să scoată în evidenţă mizeria, în loc să o ascundă. Dar Domnul înlocuieşte aceste veşminte murdare cu hainele mântuirii şi cu mantaua dreptăţii (61.10; Zaharia 3.1-5).

    Modelaţi precum lutul pe roata olarului (v. 8), noi nu avem nicio valoare prin ţărâna din care am fost plămădiţi (Psalmul 100.3). Singura care contează este munca Lucrătorului divin care face din noi „vase de onoare…” (2 Timotei 2.21).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 1 Samuel 16:14-23

„zi şi noapte cugetă la Legea Domnului! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă” Psalmul 1:2, 3

RECREEREA BINE DOZATA

Fiecare om are nevoie de recreere. O zicală engleză spune că: „Lucrul mult şi fără joc a făcut din Jack băiat posac”, şi este adevărat. Isus a spus ucenicilor care erau obosiţi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:31). Dumnezeu ne-a făcut astfel că suntem mai sănătoşi si mai productivi atunci când ne bucurăm de un râs şi distracţie binefăcătoare, când ne facem timp să ne refacem fizic, intelectual, psihic, şi spiritual. O inimă veselă este un bun leac atât pentru trup cât şi pentru suflet (Prov. 17:22). Ba mai mult, Domnul ne-a dăruit o varietate de căi acceptabile prin care ne putem reîmprospăta,înviora şi restaura atunci când suntem plictisiţi, epuizaţi şi necăjiţi, În citatul de azi, putem vedea calităţile reînnoitoare ale muzicii în viaţa regelui Saul. Lăsând la o parte îndatoririle şi ascultându-l pe David cântând la harfă, Saul îşi găsea eliberarea din tulburarea stărilor sale psihice. Vânatul, pescuitul şi sporturile au fost activităţi recreative pentru mii de oameni de-a lungul secolelor. O plimbare prin pădure, un drum cu maşina pe la ţară, o masă la iarbă verde cu familia, o plimbare la grădina zoologică, ne pot reîmprospăta atât fizic cât şi psihic. 
Totuşi, forma de recreaţie cea mai bună şi mai importantă este comuniunea cu Dumnezeu. Avem nevoie să-I dăm ocazia să ne lumineze spiritele şi să ne ridice inimile. Trebuie să lăsăm la o parte activităţile zilei şi să citim Cuvântul lui Dumnezeu, să medităm la el şi să ne rugăm. Aceasta este cea mai răsplătită formă de recreere. H.V.L.

Să ne oprim din drumul lung al vieţii
Sub verzi finici ai rugăciunii sfinte-
Să bem din apa izvoarelor cereşti
Primind puteri, să mergem înainte.
– P.L.

Dacă nu ne vom retrage la o parte să ne odihnim, puţin, vom ajunge să stăm la o parte bolnavi (VanceHavner)

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

„În noaptea aceea, somnul împăratului a fugit de la el.” Estera 6.1

De ce na avut împăratul somn tocmai în acea noapte? Cu siguranţă, era mâna lui Dumnezeu Însuşi la lucru! Domnul Dumnezeul evreilor avea de împlinit o lucrare măreaţă în beneficiul poporului Său preaiubit, iar El a făcut ca împăratul să nu poată dormi în acea noapte. Acest lucru scoate la iveală caracterul cărţii Estera.

Dea lungul acestei cărţi inspirate, numele lui Dumnezeu nu este deloc întâlnit, însă lucrarea mâinii Lui este vizibilă peste tot. Cele mai neînsemnate împrejurări manifestă planul Său minunat şi lucrarea Sa perfectă (Isaia 28.29).

Ochiul natural nu poate urmări mişcarea roţilor carului Domnului, însă credinţa nu numai că o poate urmări, dar cunoaşte şi direcţia în care acest car se îndreaptă. Vrăjmaşul complotează, însă Dumnezeu este deasupra lui. Orice mişcare a lui Satan nu este decât o verigă în lanţul uimitor al evenimentelor prin care Dumnezeul lui Israel Îşi împlineşte planul de har cu privire la poporul Său. Aşa au stat mereu lucrurile şi aşa vor sta mereu şi în continuare. Răutatea lui Satan şi mândria omului sunt instrumente în mâna lui Dumnezeu, pentru împlinirea scopurilor Sale pline de har. Domnul este deasupra tuturor lucrurilor. Orice rotiţă, cât de mică, în vasta maşinărie a acestei lumi, este sub controlul Său. Chiar dacă numele Său nu este cunoscut sau recunoscut de către fiii acestui pământ, mâna Sa este văzută şi împlinirea scopului Său este aşteptată de către fiii credinţei.

În acea noapte, singurul lucru care a fost adus înaintea împăratului a fost cartea cronicilor. Ciudat remediu pentru un împărat dedat plăcerilor! Era însă în acea carte o însemnare cu privire la un anumit iudeu, însemnare care trebuia adusă imediat în atenţia împăratului. În cartea Estera vedem, întrun fel remarcabil, providenţa lui Dumnezeu, mândria omului şi puterea credinţei. „Planul Meu va sta în picioare şi voi face toată plăcerea Mea” (Isaia 46.10).

C. H. Mackintosh

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„Căutați în cartea Domnului și citiți!” Isaia 34.16

Ateul și Biblia

William Hone a fost un cunoscut ateu. El profita de orice ocazie în prelegerile sale, pentru a vorbi cu dispreț despre Cuvântul lui Dumnezeu. Într-o zi s-a rătăcit într-un ținut total necunoscut lui, și doar după câteva ore a ajuns într-un mic sat. În fața unei case sărăcăcioase dintre puținele care se aflau acolo, pe treapta casei văzu o fetiță cu o carte în poală. După ce Hone se interesă de ținta călătoriei sale, se uită în carte, ca să vadă ce citea copila. Spre surprinderea lui, era un Noul Testament. Supărat, aruncă la pământ cartea:

– Cum poți să citești o astfel de carte? spuse pe un ton batjocoritor.

Micuța se uită surprinsă la omul distins.

– O, domnule, răspunse ea, nu vorbiți așa despre Cuvântul lui Dumnezeu! Mama este bolnavă în pat, tata nu mai trăiește, și doar din această carte primim mângâiere și putere pentru fiecare zi!

Aceste cuvinte simple au făcut o impresie deosebită asupra ateului. Deveni foarte gânditor. Își spuse: „Acești oameni săraci sunt în necaz, mama este bolnavă, copila este mică. Și totuși găsesc bogății în această carte, promisiuni, pentru care merită să trăiești și care par să dea și adevărată mângâiere în ceasul plecării din această lume”.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

LUCRURI DE CARE Al NEVOIE ÎN PUSTIE (3)

„A făcut să-ți țâșnească apă din stânca cea mai tare” Deuteronom 8:15

Ce alt lucru îți mai trebuie în pustie? Apă! Fără mâncare poți trăi cam patruzeci de zile, dar fără apă vei muri mult mai repede. La fel este și pe tărâmul spiritual; poți trece prin viată ducând lipsă de multe, dar nu vei supraviețui fără Dumnezeu. în pustie, Dumnezeu-a dat poporului o lecție pe care dorea ca ei să și-o amintească după ce vor ajunge în Țara promisă: „Când vei mânca și te vei sătura, când vei zidi și vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulțindu-ți-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ți-se argintul și aurul, și crescându-ți tot ce ai, ia seama să nu ți se umfle inima de mândrie și să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos…din casa robiei; care te-a dus în acea pustie mare și grozavă, unde erau șerpi înfocați și scorpioni, în locuri uscate și fără apă, care a făcut să-ți țâșnească apă din stânca cea mai tare, și care ți-a dat să mănânci în pustie mana aceea necunoscuta de părinții tăi, ca să te smerească și să te încerce, și să-ți facă bine apoi” (v. 12-16). Să remarcăm cuvintele „să-ți meargă bine”. în ciuda situației prin care treci astăzi, Dumnezeu ți-a pregătit mari binecuvântări. însă pentru a le face față cum se cuvine, trebuie să înveți lecția smereniei, să ai o inimă plină de mulțumire și să nu uiți niciodată că numai El este izvorul tuturor lucrurilor bune pe care le vei avea vreodată. Apoi Dumnezeu a adăugat acest P.S.: „Dacă veți uita… veți pieri” (v. 19). lată cu câtă seriozitate dorește El să se asigură că depinzi de El în fiecare zi.

 

 

 


 

26 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Întotdeauna acum

„Vă implorăm să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar” 2 Corinteni 6:1.

Harul de care ai avut parte ieri n-ajunge şi pentru astăzi. Harul este bunăvoinţa îmbelşugată a lui Dumnezeu; poţi oricând conta pe prezenţa lui, ca să beneficiezi de el. „Prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări”- aici vine examenul răbdării. Nu reuşeşti să te bazezi pe harul lui Dumnezeu în aceste situaţii? Spui tu: „O, de data asta nu contez pe harul Lui!”? Nu e vorba să te rogi şi să-I ceri lui Dumnezeu să te ajute, ci să îţi însuşeşti acum harul lui Dumnezeu. Noi facem din rugăciune o pregătire pentru lucrare, dar în Biblie nu găsim nicăieri aşa ceva. Rugăciunea este exerciţiul de apelare la harul lui Dumnezeu. Nu spune: „Voi răbda aceasta până când voi putea merge să mă rog”. Roagă-te acum; apelează la harul lui Dumnezeu în momentul în care eşti în nevoie. Rugăciunea este cel mai practic lucru; ea nu este actul reflex de devoţiune. Rugăciunea este ultimul lucru în care învăţăm să apelăm la harul lui Dumnezeu. „In bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli” – în toate aceste arată că apelezi la harul lui Dumnezeu, har care te va face o pricină de uimire, pentru tine şi pentru alţii. Apelează acum, nu după aceea. Cuvântul cel mai important din vocabularul spiritual este acum. Indiferent unde te vor duce împrejurările, continuă să apelezi la harul lui Dumnezeu în orice situaţie ai fi. Una dintre cele mai mari dovezi că apelezi la harul lui Dumnezeu este aceea că poţi fi umilit fără să manifeşti altceva decât harul Lui. „Neavând nimic…” Nu-ţi păstra niciodată nimic. Revarsă tot ce ai mai bun din tine; fi întotdeauna sărac. Nu fi niciodată diplomat şi grijuliu cu bogăţiile pe care ţi le dă Dumnezeu. Aceasta înseamnă sărăcie triumfătoare.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„…Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.”. „Deci, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El.” 2 CORINTENI 5:7, COLOSENI 2:61

Întreaga noastră viaţă de creştini trebuie să fie caracterizată deplin prin practicarea credinţei, adică, încrederea şi depinderea de Domnul Isus. Aşa după cum am primit pe Domnul Hristos în viaţa noastră, prin credinţă, şi avem astfel o încredere fericită că sîntem mîntuiţi şi sîntem legaţi de cer, cu aceeaşi încredere trebuie să ne bazăm pe El în orice problemă şi grijă a vieţuirii noastre de fiecare zi. Să contăm pe călăuzirea Lui şi pe procurarea a tot ce avem nevoie, fie din punct de vedere material şi cu atît mai mult, spiritual.Multe lucruri în viaţa aceasta naturală tind să ne îngrijoreze şi să ne indispună – inflaţia care ne mănîncă toate economiile, nelegiuirea tot mai agresivă care ne face să ne fie tot mai frică să ieşim din casă, şi apoi fiecare avem probeme personale, probleme de familie; tinerii au grija de a găsi soţia sau soţul ideal, grija de a scăpa de datorii, lupta pentru existenţă şi cîte alte griji care n-au alt rezultat decît să ne abată privirea credinţei de la Domnul nostru care a spus: „Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră…”.

În toate aceste situaţii, noi putem, ori să ne purtăm ca şi cînd am depinde de noi înşine, şi astfel să continuăm să trăim o viaţă plină de tensiune, de teamă şi de griji, sau să trăim prin credinţă, încrezîndu-ne în Domnul Isus care Şi-a asumat răspunderea de a îngriji de toate problemele noastre, numai noi să căutăm neprihănirea Lui. „Căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Ne putem încrede în El ca să ne dea ce ştie El că este cel mai bun lucru pentru noi, şi ce avem trebuinţă, chiar dacă n-ar fi ce am vrea sau am gîndi noi că ne trebuie. El ne va face să cunoaştem pe deplin voia Lui în orice hotărîre ne-ar sta înainte, dacă ne lăsăm călăuziţi şi dacă sîntem gata să renunţăm la voia noastră. Să ne încredem deci în Domnul în fiecare moment. A trăi o viaţă de biruinţă înseamnă a trăi într-o continuă încredere şi atîrnare de El. „Noi trebuie să contăm totdeauna că Dumnezeu este cu noi. A depinde în orice moment de El, şi numai de El, aceasta este slava credinţei. Dumnezeu are grijă de ziua de mîine. Partea noastră este de a face voia Lui cînd ne este arătată. El răspunde de rest. Nici o împrejurare nu depăşeşte credincioşia lui Dumnezeu. Credinţa nu face ca împrejurările să fie mai puţin dificile, dar ea are pe Dumnezeu în împrejurări.” J.N.D.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti
şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre cele cereşti?” Ioan 3:12.

Dumnezeu nu ne poate da nimic dacă nu primim cu bucurie, „Celui ce-ţi cere dă-i şi nu întoarce spatele celui ce doreşte să se împrumute de la tine”. (Mat. 5:42). Si dacă îţi ia cineva ce îţi aparţine, nu pretinde înapoi. Eu ştiu cât de mult m-am ruşinat prin cuvântul din Evrei 1:34: „Aţi primit cu bucurie,răpirea averilor voastre”. M-a durut atunci când cineva mi-a luat ceva. Cele scrise în Romani 7 erau valabile pentru mine. Am văzut apoi, că trebuie să mă bucur chiar dacă mi se ia ce este al meu şi să suport cu bucurie această stare. Eu am suportat-o, dar nu cu bucurie şi n-am fost liniştit. Dar acum ştiu că pot să suport aşa ceva cu bucurie.
Domnul Isus vorbeşte în pilde despre tainele împărăţiei cerurilor. Doar ucenicilor le spune că: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor”. Aici am putut să observ ceea ce până atunci n-am observat.

Ce lucrare mare este când Dumnezeul cel bun deschide ochii cuiva!
Pildele luminează lucrurile din toate părţile. Ele cuprind bogăţii deosebite. Cel care nu este credincios în cele pământeşti, aceluia nu-i poate încredinţa Dumnezeu cele adevărate. Omul care se predă lui Dumnezeu, primeşte Duhul Sfânt şi are mare plăcere în Cuvântul lui Dumnezeu.
Să facem cum scrie în Cuvânt: „Cel care vrea să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa”. (Mat. 5:40). Dacă lăsăm ceva pentru Isus, El ne dă însutit înapoi şi pe lângă aceasta, ne dă şi viaţa veşnică, precum a promis-o în Cuvântul Său.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

EL VINE CURÂND

„Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.” Iacov 5.8

Ultimul cuvânt din Cântarea Cântărilor este: „Vino repede, iubitule”, şi printre ultimele cuvinte ale Apocalipsei citim: „Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino!” La acest cuvânt Mirele dumnezeiesc răspunde: „Iată, Eu vin curând”. Dragostea noastră suspină după arătarea slăvită a Domnului şi se bucură de această dulce făgăduinţă: „Venirea Domnului este aproape”. Ea îndreaptă duhul nostru spre această întâmplare slăvită, care este ca o fereastră prin care aruncăm o privire plină de nădejde. Prin această „fereastră cerească” pătrunde acum peste noi un val de lumină, care ne uşurează lucrul şi suferinţa. În timpul zilelor de încercare, gândul că se apropie această zi de bucurie, ne şopteşte: „răbdare”. Dacă suntem întristaţi că nu vedem rezultatul ostenelii noastre, această slăvită înştiinţare iarăşi ne strigă: „fii răbdător”. Când suntem frământaţi de multele noastre ispite, atunci siguranţa că în curând Domnul Se va întoarce, ne sprijineşte prin acest verset: „întăriţi-vă inimile”. Să fim deci liniştiţi şi „sa rămânem hotărâţi şi neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului”. În curând vom auzi trâmbiţa de argint anunţându-ne întoarcerea Regelui nostru slăvit. Să nu ne înspăimântăm, ci să stăm neclintiţi, căci iată-L pe norii cerului! Chiar astăzi poate să Se arate.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul.” Ioan 15.1

Domnul Isus este adevărata viţă, Tatăl este vierul şi ucenicii sunt mlădiţele. Dacă Domnul Isus nu dă sevă fructului, acesta nu este veritabil. Rămânerea în Domnul Isus se realizează prin dependenţă deplină faţă de El. Pe această cale, Domnul Isus vrea ca ucenicii Săi să fie un izvor continuu de putere şi de roade. El însuşi vrea să fie ÎN ei. În afară de El nu putem efectua nimic. Dacă noi posedăm puterea prin rămânerea în El, vom aduce multe şi bogate roade. Dacă rămâne în noi Cuvântul Său va da naştere prin rugăciune la o forţă nouă care nu poate fi învinsă. Atunci putem cere în Numele Său ceea ce vrem şi se va îndeplini. Există în acest capitol trei îndemnuri foarte preţioase:

– „rămâneţi în Mine…”

– „rămâneţi în dragostea Mea …”

– „dacă… rămân în voi cuvintele Mele.”

ASCULTAREA şi DEPENDENŢA sunt cele două temelii de bază ale vieţii practice aici pe pământ. Aici nu este vorba despre mântuirea unui păcătos ci despre calea unui ucenic al lui Cristos care vrea să savureze deplin dragostea Lui. Într-o astfel de inimă plăcerile acestei lumi nu au nici un loc. Bucuria în Domnul ne îmbărbătează să slujim unul altuia şi să ne întărim pe calea ascultării şi a credinţei noastre sfinte. Să umblăm cu demnitate pe calea noastră, ca în felul acesta să arătăm lumii o viaţă de belşug duhovnicesc. Să nu uităm că Domnul Isus atât de mult ne-a iubit încât şi-a dat viaţa pentru noi. Dacă mustrat pentru păcat, privesc la crucea Domnului Isus în jertfa Lui văd nu numai că „păcatele mele” au fost iertate, dar văd, că şi „păcatul meu” adică firea mea cea pământească – rădăcina tuturor păcatelor mele – a fost nimicită şi lucrul acesta ne dă o pace adâncă. La cruce Îl văd pe Dumnezeu ca prieten al păcătosului, dând la o parte păcatul.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, să Te slăvesc aşa cum se cuvine este o mare dorinţă a mea, creată şi întreţinută de harul şi Duhul Tău.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă.» 1 Corinteni 15,51-52

De ce vorbeşte Biblia atât de puţin despre răpire? Pentru că – aşa cum spune apostolul Pavel aici – răpirea este o taină. In ce constă acest secret al răpirii pentru noi, care suntem copiii lui Dumnezeu? Domnul Isus însuşi ne descoperă acest lucru când vorbeşte de ziua în care îl vom întâlni pe norii cerului: «acum sunteţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura si nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. In ziua aceea nu Mă veţi mai întreba de nimic» (Ioan 16,22-23). Domnul ne spune că în momentul în care îl vom vedea toate incertitudinile vor fi rezolvate şi toate întrebările noastre vor primi răspuns. Observăm noi oare dorul Domnului Isus de a ne revedea? Cum adică să-L revedem la răpire? L-am mai văzut vreodată? Da, căci Il vedem şi Il cunoaştem din Cuvântul lui Dumnezeu, din Sfânta Scriptură. Atunci când Domnul Isus Cristos va reveni pe norii cerului, Il vom vedea aşa cum este. Aceasta este marea taină!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„Şi tu ai ajuns ca noi.” Isaia 14:10

Cât de mare va fi prăbuşirea celui apostat când îşi va prezenta sufletul în faţa Lui Dumnezeu! Cum va putea îndura vocea care îi va spune: „depărtează-te de mine, blestematule; M-ai respins, şi acum te resping şi eu. Te-ai purtat ca o femeie desfrânată, şi te-ai îndepărtat de Mine. Aşa că te izgonesc şi Eu pe veci din prezenţa Mea, şi nu voi avea milă de tine”! Cât de mare va fi ruşinea acestui blestemat în Ziua Judecăţii când, în faţa unei mari mulţimi, îşi va vedea apostazia demascată? Ateii, şi păcătoşii care nu au profesat niciodată religia, se vor ridica de pe paturile lor de foc ca să se uite la el. „Ia te uită la el”, va spune unul. „Va predica Evanghelia în iad?” „Iată-l”, va spune altul. „Îmi spunea că sunt un nelegiuit şi, când colo, el însuşi era un ipocrit!” „Aha!” va spune altul. „Vine un credincios care cântă psalmii — unul care a fost prezent întotdeauna la adunare; unul care se lăuda că are viaţa veşnică, şi uite-l unde a ajuns!” Nu va fi în oastea satanică o altă zi de bucurie mai mare ca aceea în care demonii vor târî la pierzare sufletul ipocritului. Bunyan a pictat această scenă cu grandoare şi teribilă poezie, zugrăvind drumul înapoi spre iad. Şapte demoni legau nenorocitul cu nouă funii şi îl târau de pe drumul spre cer, pe care mergea înainte, înapoi pe drumul spre iad. Gândiţi-vă la drumul care duce înapoi spre iad, ipocriţilor care mărturisiţi o credinţă falsă! „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă” (2 Corinteni 13:5). Priviţi-vă bine starea; vedeţi dacă sunteţi în Christos sau nu. Este foarte uşor să dai un verdict îngăduitor când este vorba de a te judeca pe tine însuţi; dar, o, fii drept şi caută adevărul. Fii drept cu toţi, dar riguros cu tine însuţi. Aminteşte-ţi, dacă nu eşti pe stâncă, când îţi va cădea casa, „prăbuşirea” îi va fi „mare” (Matei 7:27). Fie ca Domnul să-ţi dea sinceritate, perseverenţă şi tărie, şi să nu fii întors niciodată din drumul spre Cer.

SEARA

„După ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” 2 Petru 1:4

Izgoniţi pentru totdeauna gândurile cărnii, dacă vreţi să trăiţi prin puterea Domnului înviat. Nu este moral ca un om care trăieşte prin Christos să se complacă în stricăciunea păcatului. „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?” (Luca 24:5), le-a întrebat îngerul pe femeile care veniseră la mormântul lui Isus. Poate să trăiască cel viu într-un mormânt? Poate să fie îngropată viaţa divină într-un mausoleu de pofte lumeşti? Cum putem să ne împărtăşim din paharul Domnului şi apoi să bem din cupa Satanei? Desigur, credinciosule, tu ai scăpat de poftele şi păcatele vizibile. Ai scăpat însă şi de înşelăciunile cele mai ascunse şi subtile ale Satanei? Ai scăpat de pofta mândriei? Ai scăpat de lenevie? Te-ai eliberat de poftele trupeşti? Cauţi în fiecare zi să trăieşti deasupra lăcomiei, mândriei şi caracterului lumesc? Aminteşte-ti, pentru aceasta ai fost îmbogăţit cu comorile Lui Dumnezeu. Dacă eşti într-adevăr ales de Dumnezeu şi iubit de El, nu îngădui ca tezaurul harului să fie risipit cu tine. Urmăreşte sfinţenia; ea este coroana şi gloria creştinului. O biserică nesfinţită este nefolositoare lumii şi nu are nici un preţ înaintea oamenilor. Este o ruşine; este râsul iadului şi dezgustul cerului. Cele mai îngrozitoare rele au venit în lume prin bisericile nesfinţite. O, creştine, făgăduinţele Lui Dumnezeu sunt asupra ta. Tu eşti preotul Lui Dumnezeu; poartă-te ca atare. Tu eşti regele Lui Dumnezeu; stăpâneşte-ţi poftele. Tu eşti alesul Lui Dumnezeu; nu te asocia cu diavolul. Cerul este moştenirea ta: trăieşte cu un spirit ceresc, şi dovedeşte că ai adevărata credinţă în Isus. Nu există credinţă în inimă dacă nu există sfinţenie în viaţă.

Doamne, doresc să trăiesc de acum înainte
Ca un sclav cumpărat cu preţ de sânge
Ca un supus ascultător, departe de aducerile aminte
Departe de durere şi de chipul Tău ce plânge.

IZVOARE IN DEŞERT

„Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu” Romani 3:3

Bănuiesc că sursa fiecărui pic de necaz din viaţa mea poate fi urmarea simplei necredinţe. Dacă am credinţă cu adevărat, trecutul este iertat în totalitate, prezentul este umplut cu putere şi viitorul este strălucit şi plin de speranţă, cum aş putea fi altfel decât complet fericit?

Da, viitorul este strălucit datorită credincioşiei lui Dumnezeu. Adevărul Său statornic nu se schimbă după starea mea sufletească, şi El nu şovăie niciodată când mă împiedic şi cad peste o promisiune de-a Lui prin necredinţa mea. Credincioşia Lui rămâne neclintită şi proeminentă ca piscurile de mărgăritar ale munţilor care despică norii eternităţii. Şi poalele munţilor Lui sunt înrădăcinate la o adâncime fără fund pe stânca lui Dumnezeu.

Mont Blanc nu dispare, devenind o imagine trecătoare sau o pâclă ciudată, numai pentru că un căţărător ameţeşte când urcă pe versanţii lui. James Smetham

Este de mirare că noi nu primim binecuvântarea lui Dumnezeu după ce ne-am poticnit de promisiunea Lui prin necredinţă? Eu nu spun că credinţa merită un răspuns sau că putem lucra pentru a o câştiga. Dar Însuşi Dumnezeu a făcut din credinţă o condiţie a primirii, şi Dătătorul are dreptul suveran de a alege propriile condiţii pentru darurile Sale. Samuel Hart

Necredinţa întreabă în continuu: „Cum este posibil aceasta?” E întotdeauna plină de „cum-uri”, însă credinţa are nevoie doar de un singur mare răspuns chiar şi pentru zece mii de „cum-uri”. Acel răspuns este – DUMNEZEU! C. H. M.

Nimeni nu poate împlini atât de mult într-un timp atât de scurt ca atunci când se roagă. Şi următorul gând cu siguranţă se potriveşte foarte bine cu tot ce ne-a învăţat Domnul Isus Hristos despre rugăciune. Dacă un singur credincios cu credinţă deplină se ridică, istoria lumii va fi schimbată.

Vrei să fii TU acel unul singur care să se ridice, supunându-te suveranităţii şi călăuzirii lui Dumnezeu Tatăl nostru? A. E. McAdam

Rugăciunea fără credinţă degenerează repede într-o rutină fără rost sau într-o ipocrizie fără inimă. Însă rugăciunea făcută cu credinţă aduce omnipotenţa lui Dumnezeu ca suport al cererilor noastre. Este mai bine să nu ne rugăm până când întreaga noastră fiinţă nu participă la aceasta şi nu înţelege puterea rugăciunii. Când o rugăciune veritabilă este chiar şoptită, pământul şi cerul, trecutul şi viitorul, spun: „Amin!”

Acesta este modelul de rugăciune folosit de Hristos. P. C. M.

Nimic nu rămâne în afara razei de acţiune a rugăciunii decât lucrurile care sunt în afara voii lui Dumnezeu.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 63.1-14

    Cine este şi de unde vine Acesta care soseşte aici glorios şi impunând teamă? De ce are veşmintele însângerate? O, El este executorul cumplitei „zile
de răzbunare” (Luca 21.22), pe care-L vedem întorcându-Se după ce îşi va fi îndeplinit lucrarea! (v. 4; 61.2). În revolta finală, popoarele se vor strânge pe teritoriul Edomului pentru un ultim atac împotriva lui Dumnezeu şi a celor care-I aparţin (vezi şi 34.6), însă aceasta se va întâmpla tocmai pentru ca ele să fie zdrobite acolo, potrivit imaginii culegătorilor de vie care-şi călcau cândva strugurii în teascuri.

    Ne este oare greu să-L recunoaştem în acest Răzbunător pe Mântuitorul nostru cel plin de îndurare? Slujba Lui pentru gloria lui Dumnezeu îmbină aceste două trăsături: El, Cel care a fost singur pe cruce, este deopotrivă singurul care judecă (v. 3). „Măreţ în puterea Sa” (v. 1), El lucrează cu „braţ măreţ” (v. 12), îşi face „un Nume măreţ” (v. 14) şi locuieşte în măreţie (frumuseţe, glorie) (v. 15). „Victorios în măreţia Ta, înaintează pentru adevăr…!” (Psalmul 45.4), sunt cuvinte care I se adresează Lui chiar cu privire la această judecată.

    Odată cu v. 7 se deschide un nou episod al cărţii, cel din urmă, prin rememorarea îndurărilor şi a laudelor Domnului. Aceasta este şi datoria noastră, iar împlinirea ei nu trebuie să lipsească de la niciunul dintre noi!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Timotei 4

„… fii o pildă pentru credincioşi: in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinţă, in curăţie.” 1 Timotei 4:12

CUVINTE CU GREUTATE

Două povestiri de pe prima pagină a ziarului Grand Rapids Press, care nu aveau nimic în comun una cu alta, subliniau o ironie neobişnuită. Una, spunea despre un om care fusese împuşcat şi ucis în timp ce se năpustea cu un cuţit spre un poliţist. Istoria sa lungă de abuzuri de droguri şi alcool, îl dusese la acest tragic incident. Cealaltă povestire descria un bal inaugural în cinstea guvernatorului statului Michigan. Se specificau băuturile alcoolice care s-au servit la această ocazie de gală. Referindu-se la aceste incidente, un reporter scria: „Mă gândeam că liderii noştri se abţin de la servirea băuturilor alcoolice pentru a fi modele bune de urmat pentru noi ceilalţi, din moment ce aceiaşi lideri fac atâta caz de consumul de droguri… Poate dacă liderii noştri, de-a lungul anilor, ar fi făcut puţin mai mult efort de a fi exemple bune, omul cu cuţitul ar fi putut trăi azi”. În 1 Timotei 4, Pavel îl sfătuieşte pe Timotei să „pună în mintea fraţilor” (v. 6), „să înveţe” (v. 11), „să ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătură” (v. 13). Cuvintele acestea i-au conturat şi definit lucrarea, cuvintele care îi vor salva pe ascultătorii lor (v. 16). Dar chiar în centrul acestor versete apare porunca de-a fi un bun exemplu (v. 12). Pavel nu a spus că un exemplu bun vorbeşte mai tare decât cuvintele sale, dar un exemplu bun face ca toate cuvintele spuse să devină demne de crezut. Părinţii, dascălii, lucrătorii între tineri, şi toţi cei ce sunt în funcţii de conducere au o influenţă specială asupra altora. Dacă urmărim sfinţenia, caracterul nostru va dobândi integritate. Şi aceasta va da greutate cuvintelor noastre.                       D.J.D.

Voi, purtători ai steagurilor sfinte
Spre-acel măreţ şi veşnic viitor,
Voi, făclieri de slove şi cuvinte,
Fiţi voi întâi la înălţimea lor!  Traian Dorz

Poate că oamenii se vor îndoi de ceea ce spui, dar vor crede ceea ce faci.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Şi Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor.” Fapte 6.8

„Dar ei au strigat cu glas tare şi şiau astupat urechile şi sau năpustit întrun gând asupra lui; şi, scoţândul afară din cetate, îl loveau cu pietre.” Fapte 7.57,58

De ce Ştefan, care putea face minuni şi semne mari pentru ai elibera pe alţii, na putut folosi aceste lucruri pentru a scăpa de moarte? De ce na făcut ca Ilie, care a chemat foc din cer asupra vrăjmaşilor săi? De ce a îngăduit Dumnezeu ca Ştefan să fie omorât, chiar atunci când acesta Îi era atât de credincios? De ce na luat Dumnezeu acasă pe un creştin plin de el însuşi, mai degrabă decât pe unul plin de Duhul Sfânt?

Răspunsul la aceste întrebări se găseşte în planul lui Dumnezeu. Cu siguranţă că Dumnezeu are putere săi elibereze pe ai Săi, oricând socoteşte El potrivit. Martori cu privire la acest lucru sunt Şadrac, Meşac şi AbedNego, în cuptorul de foc; Daniel, în groapa cu lei; şi Petru, în temniţa lui Irod.

Na fost vreo problemă nici în privinţa credinţei şi a devotamentului lui Ştefan. El este descris ca fiind „plin de credinţă şi de Duh Sfânt”, la prima sa menţionare în Scriptură, în Fapte 6.5. Apoi, la moartea sa, se spune că era plin de Duhul Sfânt şi că se ruga pentru cei care îi luau viaţa (Fapte 7.55,60).

Realitatea este că Dumnezeu nu are nevoie nici de aprobarea, nici de înţelegerea noastră, pentru a lucra ceea ce a plănuit în privinţa vieţilor noastre. Scopul Său nu este în primul rând de a ne fi nouă bine pe acest pământ, ci manifestarea gloriei Sale. De aceea Pavel a putut vindeca mulţimi de oameni în călătoriile sale misionare, însă nu a putut face nimic în ce priveşte ţepuşul său în carne. Pe măsură ce vom înţelege acest lucru, vom putea spune şi noi cuvintele din 2 Samuel 22.31: „Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită … El este un scut pentru toţi cei care se încred în El”.

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El” Isaia 53.5

Calea Domnului

Calea Domnului și Mântuitorului nostru pe acest pământ a fost o cale de suferință. Calvarul Său a început de la ieslea Betleemului și a continuat până la Golgota, unde a fost răstignit, între cer și pământ, pe o cruce. În trecerea Sa pe pământ, Domnul a simțit durerea umană, El, care a fost fără păcat, a trebuit să sufere din partea creației Sale. Lucrarea lui Hristos era necesară nu pentru a întoarce inima lui Dumnezeu spre păcătos, ci pentru a întoarce inima păcătosului spre Dumnezeu. Dar încă de la început, de când Domnul a venit în lume, lumea nu L-a cunoscut, deși El Însuși era Creatorul tuturor lucrurilor. Toate lucrările Sale dădeau mărturie despre atotputernicia Sa, dar oamenii au trecut mai departe cu nepăsare. „Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.” Dacă aceasta este starea cititorului, dorim să-i spunem că astăzi este ziua mântuirii. Să nu uităm că Mântuitorul a venit pe pământ să facă voia lui Dumnezeu, să îndepărteze păcatul jertfindu-Se pe Sine. Mântuitorul a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre pe cruce. Suferințele Sale, jertfa Sa au rezolvat odată pentru totdeauna problema apropierii omului de Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LUCRURI DE CARE Al NEVOIE ÎN PUSTIE (2)

„l-a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică” (Psalmul 78:53)

Te poți găsi în pustie și să fii acolo din voia lui Dumnezeu?

Da! „A pornit pe poporul Său ca pe niște oi, și i-a povățuit ca pe o turmă în pustie… i-a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică” (v. 52-53). în pustie ajungi să-L cunoști pe Dumnezeu așa cum nu l-ai cunoscut niciodată până atunci.

Așadar, care a fost un alt lucru de care a avut nevoie Israelul pentru a supraviețui în pustie? De hrana! Cineva a calculat că ar fi fost necesare aproximativ douăzeci și șase de vagoane de alimente, zilnic, pentru a hrăni atât de mulți iudei. Problema e că pe atunci nu existau trenuri și nici căi ferate! însă ei au avut ceva mult mai bun – pe Dumnezeu! Timp de patruzeci de ani El le-a trimis mană, „hrana perfectă”, la ușa corturilor lor. Cantitatea era în funcție de nevoia fiecărei familii în parte – și Dumnezeu și-a arătat credincioșia față de ei în fiecare zi.

Așadar, dacă economia te face să simți teamă și să te întrebi dacă Dumnezeu poate să-ți poarte de grijă – iată cuvântul pentru tine astăzi! Poate Dumnezeu nu-ți dă tot ceea ce-ți dorești dar îți dă tot ceea ce e necesar. Dumnezeul căruia li slujim nu este în recesiune! Psalmistul a spus: „Am fost tânăr, și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea” (Psalmul 37:25). Un misionar a spus-o altfel: „Unde mă trimite acolo mă duc; ce-mi dă să mănânc, aceea înghit”. Gândește-te: timp de patruzeci de ani Israelul nu a dus niciodată lipsă de vreo masă și nu a rămas fără hrană. Dumnezeul lor este și Dumnezeul tău, așa că, astăzi pune-ți încrederea îh El și nu te mai îngrijora!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: