Mana Zilnica

Mana Zilnica

27 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Siguranţa izbăvirii personale

„Eu sunt cu tine ca să te scap, – zice Domnul.” Ieremia 1:8

Dumnezeu i-a promis lui Ieremia că El personal îl va scăpa. „îţi voi da ca pradă de război viaţa ta.” Aceasta este tot ceea ce promite Dumnezeu copiilor Lui. Oriunde ne trimite, Dumnezeu ne va păzi viaţa. Averea şi posesiunile noastre sunt neimportante; noi nu trebuie să fim legaţi de ele, altfel vom avea parte de nelinişte, durere şi suferinţă. Aceasta este semnificaţia lăuntrică a siguranţei izbăvirii personale. Predica de pe Munte arată că, atunci când suntem în slujba lui Isus Cristos, n-avem timp să ne ocupăm de noi înşine. De fapt, Isus ne spune: „Să nu vă pese dacă alţii se poartă drept cu voi sau nu”. A căuta dreptatea este un semn că am deviat de la devotamentul faţă de El. Nu căuta niciodată dreptate în lumea aceasta, dar nu înceta niciodată să faci dreptate. Dacă vom căuta dreptatea, vom începe să cârtim şi să ne complăcem în nemulţumirea autocompătimirii – „De ce să fiu tratat aşa?” Dacă suntem devotaţi lui Isus Cristos, n-avem nimic de-a face cu ceea ce ne iese în cale, fie că e vorba de ceva drept sau nedrept. Isus ne spune: „Tu continuă să faci ceea ce ţi-am spus să faci, iar Eu îţi voi păzi viaţa. Dacă încerci să ţi-o păzeşti singur, te depărtezi de izbăvirea Mea.” Chiar şi cei mai devotaţi dintre noi devenim atei în această privinţă; nu-L credem pe Dumnezeu. Noi punem pe tron judecata noastră naturală şi apoi lipim pe ea numele lui Dumnezeu. Ne încredem în înţelepciunea noastră, în loc să ne încredem în Dumnezeu din toată inima.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

Aveţi credinţă în Dumnezeu! Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia:” Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va avea lucrul cerut.”

MARCU 11:22,23


Credinţa nu este o capacitate, o aptitudine omernească, ea esteun dar al Lui Dumnezeu. Ea nu se dobândeşte prin eforturi intelectuale, sau printro educaţie religioasă, ea vine de sus. Ea nu se confecţionează, ci „vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul Lui Hristos.” Domnul Isus a pronunşat cuvintele din textul de azi,când a uscat smochinul, minune al cărei înţeles spiritual şi profetic îşi avea aplicaţia la poporul evereu la care El venise, dar la care nu a găsit rodul dorit, cu toată lucrarea Lui misionară împletită cu tot felul de minuni. El a învăţat pe ai Săi ce înseamnă credinţa în Dumnezeu şi a subliniat efectele Sale extraordinare. Credinţa nu este un element pasiv, ci activ. Ea nu se lasă înăbuşită, paralizată, sau intimidată, ci ea este aceea care înaintează, porunceşte şi se afirmă. Acela care înţelege timpurile pe care le trăim are trebuinţă de această credinţă. Fără ea nu vom putea merge astăzi prea departe, dacă nu este o credinţă fermă, neîndoielnică, credinţa aceea vine de sus. În faţa pericolelor crescânde, a împotrivirii mocnite, dar înfocate ale duhului veacului acestuia, credinţa firească, naturală nu rezistă, ea sucombă. Dar credinţa vie în Dumnezeu lucrează, nu acceptă niciun eşec şi se întăreşte în împrejurările cele mai potrivnice. Când ea este căutată în inima celui credincios, ea este negreşit activă, mai ales în ceasul greutăţilor doborâtoare.Drumul credinţei va întâmpina întotdeauna împotrivire. Biserica primară este un viu exemplu şi o dovadă de puterea unei credinţe active. Întărită prin credinţa sa în Dumnezeu, pătrunsă de Duhul Căpeteniei ei înviate, Biserica a triumfat deasupra obstacolelor care i se puneau în cale. Rezistenţa şi împotrivirea au devenit pentru ea mai degrabă un mijloc de a străluci şi de a se răspândi în tot Orientul apropiat. Fapte 8:14, 11:19-21.Credinţa ei a aruncat cu adevărat „muntele în mare.” Când orice speranţă omenească dispare, să mergem totuşi înainte, în bucuria şi pacea acestei credinţe care vede smochinul uscându-se sub ochii ein şi muntele aruncat în mare!”În faţa unui vrăjmaş mai puternic decât noi şi a unor obstacole de netrecut, Dumnezeu ne înconjoară de imposibilităţi pentru ca să ne facă să înţelegem că El este de partea noastră, din toată inima şi cu toată puterea Sa.”J.N.Darby

În mod obişnuit, „un munte” nu se va arunca în mare la porunca mea. Dar dacă „muntele” stă între mine şi împlinirea voiei Lui Dumnezeu, pot cere:”Mută-te!”     

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Incolo     fraţilor, întăriţi-vă în Domnul
şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu ca să puteţi sta înpotriva uneltirilor diavolului”.

Efes.6:10-11.

Această armură o îmbrăcăm dacă citim cu râvnă cuvântul lui Dumnezeu şi dacă ne bazăm pe el. Există ispite pe care le observăm imediat, dar există ispite care sunt mai greu de observat, şiretlicuri ale satanei. Astfel dar, poate veni Satana şi să spună copiilor lui Dumnezeu că: „Eşti mântuit prin har; dacă pe ici pe colo ai fi mai altfel, atunci ar fi mai bună starea ta”. Si mulţi pornesc pe această cale a autoîndreptăţirii, prin fapte. Aceasta este o formă evlavioasă; sunt atacuri şirete şi mulţi nu le observă; ajung prin aceasta sub lege şi la autoîndreptăţire. In astfel de situaţii, trebuie să ne întoarcem din nou la Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne bazăm pe ceea ce a făcut Isus. Să credem că: „El m-a spălat de păcate şi a luat asupra Lui tot ce ar fi fost o piedică în mântuirea mea. El m-a sfinţit şi m-a îndreptăţit”. Prin aceasta ne dezbrăcăm de anul cel vechi şi-l îmbrăcăm pe cel nou. Cu altă ocazie vine din nou duşmanul şi spune:”Cu tine e bine aşa cum eşti, nu trăiesc mulţi aşa cum trăieşti tu. Tu faci mult bine, ajuţi pe săraci, vizitezi bolnavii, se pocăiesc oameni prin tine. Oare mai poţi să ai tu lipsuri? Aşa de drept cum eşti tu nu este altul”. Si aceasta este o şiretenie a Satanei. In astfel de ocazii trebuie să spui: „Eu sunt drept pentru că Isus a murit şi a înviat pentru mine”. Deci, odată vine şi spune cu şiretenie: „Dacă ai fi trăit mai bine, atunci ai fi fost drept”, iar cu altă ocazie spune: „Tu nu ai fost destul de credincios, de aceea nu există har pentru tine” şi cu aceasta revine din nou asupra faptelor. Astfel se lasă mulţi ispitiţi şi nu observă că Satana este cel care vorbeşte.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

LĂUDAŢI-L, LOCUIŢI ÎNAINTEA LUI

„Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.” Psalmul 140.13

Oh, să fie inima mea curată înaintea lui Dumnezeu, ca să pot totdeauna să binecuvântez sfântul Său Nume. El este atât de bun cu cei buni, încât toată dorinţa mea este să fiu din numărul acestora, pentru ca să mă umplu în fiecare zi de recunoştinţă faţă de El. Se întâmplă uneori ca cei neprihăniţi să se clatine când văd că încercările sunt rezultatul statorniciei lor. Dar cu siguranţă că nu va întârzia ziua când ei se vor bucura că nu s-au lăsat biruiţi de îndemnurile înşelătoare care-i îndemnau s-o ia pe căi strâmbe. În cele din urmă, oamenii statornici vor binecuvânta pe Dumnezeul neprihănit şi adevărat că i-a condus pe cărarea neprihănirii. Doamne, fă-mă să fiu dintre aceştia!

A doua parte a versetului cuprinde făgăduinţa: „Oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta!” Ei vor fi primiţi şi vor fi veşnic acolo, pe când ceilalţi se vor înfăţişa numai pentru a fi osândiţi. Primiţi la curtea Marelui Rege şi rămânând în preajma Lui necurmat, ei vor fi îndreptăţiţii cărora Dumnezeu le va zâmbi şi-i va primi cu plăcere. Doamne, vreau să caut această cinste, această bunăvoinţă preţioasă, şi aceasta va fi pentru mine cerul pe pământ, de care aş putea să mă bucur. Fă-mă Tu să fiu neprihănit în toate lucrurile, pentru ca să pot să rămân astăzi, mâine şi în fiecare zi în prezenţa Ta cerească. Atunci voi putea să dau slavă sfântului Tău Nume, totdeauna şi în veci de veci. Amin!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui DUMNEZEU, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.” Evrei 5.12

Voia lui Dumnezeu este ca cel credincios să crească şi să sporească în avuţiile duhovniceşti. Este o stare normala, la fel cum în viaţa de toate zilele omul trebuie să se dezvolte şi să propăşească. Legea dezvoltării este una din cele mai decisive legi şi stă la temelia oricărei acţiuni dumnezeieşti, atât în creaţie cât şi în domeniul Duhului. Credinciosul trebuie să treacă de la poziţia de prunc în Cristos la poziţia de tânăr şi apoi la poziţia de om matur. Dacă nu se petrece această creştere, înseamnă că există o cauză negativă în viaţa creştinului. Evreii trebuiau să fie aşa de înaintaţi încât să fie în stare să înveţe pe alţii. Dar ei aveau nevoie din nou de învăţăturile începătoare. Ei au devenit „greoi la pricepere” şi aceasta a dăunat creşterii lor.

Nu există o stagnare mai mare ca aceea cauzată de alipirea de vechile tradiţii sau forme religioase care nu au nimic cu credinţa adevărată. Astfel de oameni se înşeală amarnic, deoarece lui Dumnezeu nu-i trebuie robi cu inima împărţită sau creştini numai de duminica. Acolo unde este formalism lipseşte creşterea. De aceea, iubite cititor care doreşti să creşti în credinţă, depărtează-te de formele religioase prin ieşirea din orice tabără religioasă şi ocuparea locului în Adunarea lui Dumnezeu. Ţinem să declarăm că nu ne trece prin minte să mişcăm un deget ca să atingem vreunul din sisteme. Nu cu ele avem noi a face; de ele se va ocupa Domnul. Noi avem a face cu sfinţii din aceste sisteme şi căutăm ca printr-o acţiune spirituală, prin lucrarea cuvintelor Scripturii să-i scoatem din ele şi să-i aducem să-şi ia locul cuvenit în Adunarea lui Dumnezeu.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, atâta activitate, atâtea lucruri, atât de mulţi oameni! Binecuvântează azi cu largheţe a inimii şi frumuseţe a caracterului, pentru slava Ta.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.» Iacov 1,12

Două condiţii sunt menţionate aici pentru a primi cununa vieţii. In primul rând trebuie să rezistăm ispitelor. Urmarea lui Isus în viaţa de credinţă nu aduce după sine eliberarea de ispite. Dimpotrivă! Există atacurile în duh, când trebuie să trecem prin întunericul, prin ceaţa încercărilor şi a ispitelor. Atunci ni se pare că Domnul este departe, dar El este aproape de noi. Exact atunci mâna străpunsă a lui Isus te ţine strâns. Dar există şi atacurile în suflet. Atunci suntem instabili din punct de vedere emoţional şi cădem rapid în depresie. Este însă scris că Isus Cristos trăieşte în inimile noastre «prin credinţă» (Efes. 3,17), nu prin sentimente. Şi nu în cele din urmă există atacurile în trup, când suntem atacaţi de duhurile bolii. Dar Domnul Isus este doctorul cel bun, El-Rafa, Dumnezeul care ne vindecă. Cea de-a doua condiţie pentru a primi cununa vieţii este să Il iubim pe Domnul. Putem să credem în Isus, să vorbim despre El cu convingere, putem să Il urmăm, dar Domnul este interesat în primul rând de dragostea noastră adevărată. Il iubeşti pe Isus? Îţi bate inima mai repede când te gândeşti la El? Cuvântul lui Dumnezeu ne promite: «Domnul îi păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc» (Psalm 145,20).

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

 

Numai să nu vă depărtaţi prea mult. Exod 8:28

Acestea sunt cuvintele viclene ale tiranului Faraon. Dacă sărmanul Israel înrobit trebuia să iasă din Egipt, atunci se târguia cu ei să nu plece măcar prea departe, prea departe de teroarea armelor sale şi de observaţiile spionilor săi. In acelaşi fel, lumea nu iubeşte lipsa de conformitate a nonconformiştilor şi părerile deosebite ale celor care i se împotrivesc. Ne-ar vrea mai blânzi şi mai maleabili în tratarea anumitor chestiuni. Moartea faţă de lume şi îngroparea în Christos sunt experienţe care par ridicole minţilor lumeşti; de aceea, legea care le stabileşte este universal neglijată şi chiar condamnată, înţelepciunea lumească recomandă calea compromisului şi vorbeşte despre „moderaţie”. Conform politicii lumeşti, puritatea este de dorit, dar nu trebuie să fim prea pedanţi; adevărul este, desigur, bun de urmat, dar eroarea nu trebuie atât de sever denunţată. „Da”, spune lumea, „trebuie să fii spiritual prin toate mijloacele, dar nu trebuie să nu mai ieşi în societate, la un bal ocazional, sau la o vizită la teatru de Crăciun. La ce bun să te lipseşti de ceva care este la modă, de un lucru pe care toată lumea îl face?” Mulţi credincioşi iau în considerare acest sfat şiret, spre ruina lor veşnică. Dacă ÎI urmăm pe Domnul pe deplin, trebuie să trecem exact prin deşertul separării şi să părăsim Egiptul dorinţelor lumeşti. Trebuie să părăsim preceptele, plăcerile şi religia lui, şi să mergem în locul în care Domnul îi cheamă pe cei sfinţiţi. Dacă arde tot oraşul, casa noastră nu poate rămâne în picioare. Dacă bântuie molima, nu putem scăpa numai noi. Cu cât suntem mai departe de viperă, cu atât mai bine, şi cu cât ne îndepărtăm de asemănarea cu lumea, cu atât vom fi mai în siguranţă. Să sune trâmbiţa pentru toţi credincioşii: „ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei” (2 Corinteni 6:17).

 

SEARA

Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. 1 Corinteni 7:20

Unii oameni au nebuneasca părere că singurul mod de a trăi pentru Dumnezeu este de a deveni pastori, misionari sau învăţători ai Bibliei. Gândiţi-vă cât de mulţi vor fi lipsiţi de ocazia de a-L lăuda pe Cel Prea Inalt din cauza unei asemenea gândiri! Prea iubitule, nu aceasta este chemarea ta; este ceva foarte serios. Nu este poziţia ta; este harul care ne va face în stare să-L slăvim pe Dumnezeu. Dumnezeu este slăvit şi în căsuţa cizmarului, acolo unde lucrătorul cântă despre dragostea Salvatorului cosând pielea. El este mai slăvit acolo decât în multe biserici în care religia a devenit o îndatorire sărăcăcioasă. Numele lui Isus este slăvit de sărmanul şi neînvăţatul negustor de mărunţişuri care, atunci când trece pe lângă un biet lucrator, ÎI binecuvântează pe Dumnezeu; pastorul înflăcărat care aprinde ţara cu predicile Evangheliei, ca Boanerghes, nu este mai presus de acest negustor. Dumnezeu este slăvit atunci când ÎI slujim conform chemării noastre. Ai grijă, dragă cititorule, să nu uiţi cărarea datoriei părăsindu-ţi ocupaţia, şi să nu-ţi dezonorezi profesia. Gândiţi-vă puţin la voi înşivă, dar nu şi la chemarea voastră. Orice nelegiuit poate fi sfinţit prin Evanghelie şi adus la un sfârşit glorios. Deschide Biblia, şi vei găsi cele mai umile forme de lucrare unite cu cele mai curajoase fapte de credinţă sau cu persoane ale căror vieţi au ilustrat sfinţenia. De aceea, nu fi nemulţumit de chemarea ta. Oricare ar fi poziţia sau lucrarea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu, rămâi în ea, dacă nu eşti sigur că El te cheamă la altceva. Prima ta grijă să fie slăvirea Lui Dumnezeu din toate puterile acolo unde eşti. Umple-ţi sfera de influenţă cu lauda Lui şi, dacă El are nevoie de tine în alt loc, îţi va arăta. In seara aceasta, lasă deoparte orice ambiţie nefericită, şi îmbrăţişează pacea mulţumirii.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Dumnezeul tău te-a făcut puternic. Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău.” Psalmul 68:28

Domnul îmi dă tăria de bază a caracterului care mă înzestrează cu energia necesară şi cu abilitatea de a decide cum să-mi trăiesc viaţa. El mă întăreşte „în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru” (Efeseni 3:16). Şi puterea pe care o dă El e durabilă, căci El este o sursă de putere pe care eu n-o pot epuiza.

„Puterea ta să ţină cât zilele tale” (Deuteronom 33:25) – puterea voinţei mele, a dragostei mele, a discernământului meu, a idealurilor mele şi a realizărilor mele va ţine toată viaţa mea.

„Domnul este tăria mea” (Exod 15:2) ca să merg mai departe. El îmi dă putere să merg pe calea lungă, dreaptă şi netedă, chiar şi când drumul monoton nu are întoarceri sau cotituri care să-ţi ofere surprize plăcute şi când duhul meu este deprimat de teribila corvoadă.

„Domnul este tăria mea” pentru a urca. El este puterea mea ca să urc cărarea dreaptă şi îngustă pe Muntele de Dificultăţi, aşa cum a urcat creştinul din Călătoria Creştinului, şi să nu-mi fie frică.

„Domnul este tăria mea” ca să cobor. Deseori, când părăsesc revigorantele înălţimi, unde vântul şi lumina soarelui m-au înconjurat, şi încep să cobor către valea mai închisă, cu căldură umedă şi sufocantă, inima mea se simte sfârşită. De fapt, recent, am auzit pe cineva spunând, referitor la creşterea propriei fragilităţi fizice: „Cel mai mult mă oboseşte când cobor!”

„Domnul este tăria mea” ca să stau liniştit. Şi ce greu este de împlinit aceasta! De multe ori le spun altora când sunt obligat să stau liniştit: „Dacă aş putea măcar să fac ceva!” Mă simt ca o mamă care stă lângă copilul ei bolnav şi nu are putere să-l vindece. Ce încercare grea! Însă a nu face nimic decât să stai liniştit şi să aştepţi necesită o putere teribilă.

„Domnul este tăria mea!” „Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5). din Acoperit cu argint

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 63.15-19; 64.1-12

    Rămăşiţa credincioasă şi-a amintit de „marile binefaceri” cu care Domnul îşi copleşise odinioară poporul (63.7). După atâtea dovezi de dragoste, ar mai putea El acum să-i abandoneze? Ei apelează la inima acestui Dumnezeu milos, care este Tatăl lor, şi-L roagă: „Priveşte din ceruri…”; şi nu se opresc la atât, ci strigă: „Ah, dacă ai despica cerurile, dacă ai coborî…” (64.1). Strigătul acesta a găsit răspuns: Domnul Hristos a coborât, prima dată pentru mântuirea noastră; şi va mai coborî încă o dată, pentru a-i elibera pe cei ai Săi din încercare şi pentru a-i nimici pe vrăjmaşii lor (Psalmul 18.9; 144.5).

    Versetul 6 compară „toate faptele noastre drepte” cu „o haină mânjită”. Despre păcatele noastre înţelegem uşor că sunt aşa, dar şi faptele noastre drepte? în adevăr, şi ele tot aşa sunt! Tot ce am putut face bun şi drept înainte de convertirea noastră sunt zdrenţe care nu fac altceva decât să scoată în evidenţă mizeria, în loc să o ascundă. Dar Domnul înlocuieşte aceste veşminte murdare cu hainele mântuirii şi cu mantaua dreptăţii (61.10; Zaharia 3.1-5).

    Modelaţi precum lutul pe roata olarului (v. 8), noi nu avem nicio valoare prin ţărâna din care am fost plămădiţi (Psalmul 100.3). Singura care contează este munca Lucrătorului divin care face din noi „vase de onoare…” (2 Timotei 2.21).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 1 Samuel 16:14-23

„zi şi noapte cugetă la Legea Domnului! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă” Psalmul 1:2, 3

RECREEREA BINE DOZATA

Fiecare om are nevoie de recreere. O zicală engleză spune că: „Lucrul mult şi fără joc a făcut din Jack băiat posac”, şi este adevărat. Isus a spus ucenicilor care erau obosiţi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:31). Dumnezeu ne-a făcut astfel că suntem mai sănătoşi si mai productivi atunci când ne bucurăm de un râs şi distracţie binefăcătoare, când ne facem timp să ne refacem fizic, intelectual, psihic, şi spiritual. O inimă veselă este un bun leac atât pentru trup cât şi pentru suflet (Prov. 17:22). Ba mai mult, Domnul ne-a dăruit o varietate de căi acceptabile prin care ne putem reîmprospăta,înviora şi restaura atunci când suntem plictisiţi, epuizaţi şi necăjiţi, În citatul de azi, putem vedea calităţile reînnoitoare ale muzicii în viaţa regelui Saul. Lăsând la o parte îndatoririle şi ascultându-l pe David cântând la harfă, Saul îşi găsea eliberarea din tulburarea stărilor sale psihice. Vânatul, pescuitul şi sporturile au fost activităţi recreative pentru mii de oameni de-a lungul secolelor. O plimbare prin pădure, un drum cu maşina pe la ţară, o masă la iarbă verde cu familia, o plimbare la grădina zoologică, ne pot reîmprospăta atât fizic cât şi psihic. 
Totuşi, forma de recreaţie cea mai bună şi mai importantă este comuniunea cu Dumnezeu. Avem nevoie să-I dăm ocazia să ne lumineze spiritele şi să ne ridice inimile. Trebuie să lăsăm la o parte activităţile zilei şi să citim Cuvântul lui Dumnezeu, să medităm la el şi să ne rugăm. Aceasta este cea mai răsplătită formă de recreere. H.V.L.

Să ne oprim din drumul lung al vieţii
Sub verzi finici ai rugăciunii sfinte-
Să bem din apa izvoarelor cereşti
Primind puteri, să mergem înainte.
– P.L.

Dacă nu ne vom retrage la o parte să ne odihnim, puţin, vom ajunge să stăm la o parte bolnavi (VanceHavner)

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

„În noaptea aceea, somnul împăratului a fugit de la el.” Estera 6.1

De ce na avut împăratul somn tocmai în acea noapte? Cu siguranţă, era mâna lui Dumnezeu Însuşi la lucru! Domnul Dumnezeul evreilor avea de împlinit o lucrare măreaţă în beneficiul poporului Său preaiubit, iar El a făcut ca împăratul să nu poată dormi în acea noapte. Acest lucru scoate la iveală caracterul cărţii Estera.

Dea lungul acestei cărţi inspirate, numele lui Dumnezeu nu este deloc întâlnit, însă lucrarea mâinii Lui este vizibilă peste tot. Cele mai neînsemnate împrejurări manifestă planul Său minunat şi lucrarea Sa perfectă (Isaia 28.29).

Ochiul natural nu poate urmări mişcarea roţilor carului Domnului, însă credinţa nu numai că o poate urmări, dar cunoaşte şi direcţia în care acest car se îndreaptă. Vrăjmaşul complotează, însă Dumnezeu este deasupra lui. Orice mişcare a lui Satan nu este decât o verigă în lanţul uimitor al evenimentelor prin care Dumnezeul lui Israel Îşi împlineşte planul de har cu privire la poporul Său. Aşa au stat mereu lucrurile şi aşa vor sta mereu şi în continuare. Răutatea lui Satan şi mândria omului sunt instrumente în mâna lui Dumnezeu, pentru împlinirea scopurilor Sale pline de har. Domnul este deasupra tuturor lucrurilor. Orice rotiţă, cât de mică, în vasta maşinărie a acestei lumi, este sub controlul Său. Chiar dacă numele Său nu este cunoscut sau recunoscut de către fiii acestui pământ, mâna Sa este văzută şi împlinirea scopului Său este aşteptată de către fiii credinţei.

În acea noapte, singurul lucru care a fost adus înaintea împăratului a fost cartea cronicilor. Ciudat remediu pentru un împărat dedat plăcerilor! Era însă în acea carte o însemnare cu privire la un anumit iudeu, însemnare care trebuia adusă imediat în atenţia împăratului. În cartea Estera vedem, întrun fel remarcabil, providenţa lui Dumnezeu, mândria omului şi puterea credinţei. „Planul Meu va sta în picioare şi voi face toată plăcerea Mea” (Isaia 46.10).

C. H. Mackintosh

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„Căutați în cartea Domnului și citiți!” Isaia 34.16

Ateul și Biblia

William Hone a fost un cunoscut ateu. El profita de orice ocazie în prelegerile sale, pentru a vorbi cu dispreț despre Cuvântul lui Dumnezeu. Într-o zi s-a rătăcit într-un ținut total necunoscut lui, și doar după câteva ore a ajuns într-un mic sat. În fața unei case sărăcăcioase dintre puținele care se aflau acolo, pe treapta casei văzu o fetiță cu o carte în poală. După ce Hone se interesă de ținta călătoriei sale, se uită în carte, ca să vadă ce citea copila. Spre surprinderea lui, era un Noul Testament. Supărat, aruncă la pământ cartea:

– Cum poți să citești o astfel de carte? spuse pe un ton batjocoritor.

Micuța se uită surprinsă la omul distins.

– O, domnule, răspunse ea, nu vorbiți așa despre Cuvântul lui Dumnezeu! Mama este bolnavă în pat, tata nu mai trăiește, și doar din această carte primim mângâiere și putere pentru fiecare zi!

Aceste cuvinte simple au făcut o impresie deosebită asupra ateului. Deveni foarte gânditor. Își spuse: „Acești oameni săraci sunt în necaz, mama este bolnavă, copila este mică. Și totuși găsesc bogății în această carte, promisiuni, pentru care merită să trăiești și care par să dea și adevărată mângâiere în ceasul plecării din această lume”.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

LUCRURI DE CARE Al NEVOIE ÎN PUSTIE (3)

„A făcut să-ți țâșnească apă din stânca cea mai tare” Deuteronom 8:15

Ce alt lucru îți mai trebuie în pustie? Apă! Fără mâncare poți trăi cam patruzeci de zile, dar fără apă vei muri mult mai repede. La fel este și pe tărâmul spiritual; poți trece prin viată ducând lipsă de multe, dar nu vei supraviețui fără Dumnezeu. în pustie, Dumnezeu-a dat poporului o lecție pe care dorea ca ei să și-o amintească după ce vor ajunge în Țara promisă: „Când vei mânca și te vei sătura, când vei zidi și vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulțindu-ți-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ți-se argintul și aurul, și crescându-ți tot ce ai, ia seama să nu ți se umfle inima de mândrie și să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos…din casa robiei; care te-a dus în acea pustie mare și grozavă, unde erau șerpi înfocați și scorpioni, în locuri uscate și fără apă, care a făcut să-ți țâșnească apă din stânca cea mai tare, și care ți-a dat să mănânci în pustie mana aceea necunoscuta de părinții tăi, ca să te smerească și să te încerce, și să-ți facă bine apoi” (v. 12-16). Să remarcăm cuvintele „să-ți meargă bine”. în ciuda situației prin care treci astăzi, Dumnezeu ți-a pregătit mari binecuvântări. însă pentru a le face față cum se cuvine, trebuie să înveți lecția smereniei, să ai o inimă plină de mulțumire și să nu uiți niciodată că numai El este izvorul tuturor lucrurilor bune pe care le vei avea vreodată. Apoi Dumnezeu a adăugat acest P.S.: „Dacă veți uita… veți pieri” (v. 19). lată cu câtă seriozitate dorește El să se asigură că depinzi de El în fiecare zi.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: