Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iunie 8, 2016”

9 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Următorul lucru de făcut

„Pentru că oricine cere primeşte.” Luca 11:10

Cere, dacă nu ai primit. Nu este nimic mai dificil decât să ceri. Dorim, tânjim după anumite lucruri şi suferim că nu le avem, dar nu cerem până când nu ajungem la limita disperării. Ai cerut vreodată când erai la limita sărăciei morale şi a profunzimilor totalei tale insuficienţe? „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu…”, dar mai întâi să fii sigur că-ţi lipseşte înţelepciunea. Nu poţi ajunge la realitatea spirituală oricând doreşti. Cel mai bun lucru de făcut, atunci când îţi dai seama că nu trăieşti în realitatea spirituală, este să-I ceri lui Dumnezeu să-ţi dea Duhul Sfânt pe baza cuvintelor lui lsus Cristos (vezi Luca 11:13). Duhul Sfânt este Cel care face real în tine tot ceea ce a făcut lsus pentru tine. „Fiindcă oricine cere capătă.” Aceasta nu înseamnă că, dacă nu ceri, nu vei avea (conform textului din Matei 5:45).

Dar, până nu ajungi în punctul de a cere, nu primeşti de la Dumnezeu. A primi înseamnă că ai ajuns în relaţia de copil al Lui Dumnezeu şi acum înţelegi şi poţi să apreciezi mintal, moral şi spiritual că aceste lucruri vin de la Dumnezeu. „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea…” Dacă descoperi că-ţi lipseşte înţelepciunea, atunci ai venit în contact cu realitalea spirituală; nu-ţi pune din nou „ochelarii de cal” ai raţiunii. Unii spun: „Predică-ne Evanghelia simplă, nu ne spune că trebuie să fim sfinţi, deoarece aceasta ne
provoacă un sentiment de sărăcie cumplită, şi nu este plăcut să te simţi cumplit de sărac”. A cere înseamnă acerşi”. Unii oameni sunt suficient de săraci pentru a nu rămâne indiferenţi la sărăcia lor, şi unii dintre noi suntem la fel din punct de vedere spiritual. Nu vom primi niciodată dacă cerem având un scop în minte, dacă cerem nu din sărăcie, ci din poftă. Un sărac nu cere din alte motive decât datorită condiţiilor jalnice, mizerabile şi cu totul lipsite de speranţă ale sărăciei. Lui nu-i este ruşine să ceară. Ferice de cei săraci în duh (vezi Matei 5:3).

MANA DE DIMINEAŢĂ

„…întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” EFESENI 6:10

Epistola către Efeseni descoperă poziţia slăvită a copilului lui Dumnezeu în Hristos, Mîntuitorul şi Biruitorul tuturor lucrărilor vrăjmaşului, în El, cel credincios este binecuvîntat cu toate binecuvîntările duhovniceşti în locurile cereşti.În toate epistolele sale, Pavel insistă asupra trebuinţei de a fi „în Hristos”; pentru credincios, este taina unei vieţi roditoare. În afară de El, încurcătură, ruşine; căci atunci sîntem în noi înşine, jucăriile sentimentelor, uşurătăţii şi a sensibilităţii noastre. în felul acesta, noi facem jocul vrăjmaşului şi sîntem o pricină de tulburare în jurul nostru. Înainte de a vorbi de adevărata natură a vieţii şi slujirii credincioşilor, care implică o luptă; înainte de a pune înaintea credinciosului toată armătura lui Dumnezeu fără de care nu poate nici să creadă, nici să biruiască, apostolul sună alarma. El ne cheamă la realitate, ne face cunoscut dreptul nostru de întîi născuţi şi ne spune care este poziţia şi posesiunea noastră: „întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui,” sau după o altă versiune: „Inimile să vă fie întărite în Domnul şi în tăria biruitoare a puterii Sale”.

Cunoştinţele intelectuale nu sînt de ajuns: inima şi duhul nostru trebuie să fie în Domnul Hristos, angajate cu adevărat în lupta duhovnicească. Independenţi de El, sîntem lăsaţi propriilor noastre puteri care foarte curînd se dovedesc falimentare; de aceea inimile noastre trebuie să fie întărite în Domnul, Biruitorul deplin al întregii puteri a vrăjmaşului. Să ne trăim chemarea aşa cum am primit-o, dînd preţ poziţiei noastre în Hristos şi prin credinţă să ne întărim în tăria biruitoare a puterii Sale. Această putere este activă şi niciodată pasivă si vrea să facă din noi luptători destoinici pentru cauza Domnului Hristos. îndoielile noastre, înfringerile şi descurajările noastre trebuie să fie înghiţite de această putere biruitoare.

Poate va zice cineva: „Da, frumoase şi încurajatoare sînt toate ideile acestea, dar realitatea?… Realitatea? Nu trebuie s-o privim în viaţa noastră. Aceasta ne-ar descuraja. Realitatea este Domnul Hristos! Trebuie s-o privim în lumina Domnului Hristos. S-o trăim prin El. El este Dumnezeu adevărat şi viaţa veşnică. El ne-a spus: „în lume veţi avea necazuri (lupte); dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”, „şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele pînă la sfîrşitul veacului”. Ne mai trebuie altceva?

Drumul cel mai greu în lupta cea mai înfocată, este drumul biruinţei şi al odihnei. în lupta noastră avem nevoie de mult har, dar în biruinţa pe care am cîştigat-o avem nevoie de o îndoită măsură de har, ca să nu ne mîndrim.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

Spuneţi celor slabi de inimă: Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată, Dumnezeul vostru;răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu. El însuşi va veni şi vă va mântui”. Isaia 35:4.

Nu este scris deci: „Puneţi-le păcatele în faţa ochilor lor”, „Spuneţi-le” nu vă temeţi”. Mulţi sunt dezamăgiţi pentru că păcatele din trecut îi urmează şi nu le da pace? Alţii sunt dezamăgiţi pentru că sunt în ispite, s-au obosit şi numai pun la socoteală puterea lui Dumnezeu, iar alţii se uită la greutăţile care le stau în faţă, cum făcea poporul lui Israel când erau dezamăgiţi văzînd zidurile Ierihonului. Când suntem
dezamăgiţi înseamnă că nu-L mai avem înaintea ochilor
noştri pe Dumnezeu şi Cuvântul Lui; vedem doar împrejurarea şi pe noi înşine. Dar trebuie să ştim că:

„Fără credinţă e cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu”. Ochii orbilor să fie deschişi şi urechile surzilor să audă; de aceea să rugăm pe Domnul să ne deschidă ochii şi să ne arate puterea Lui. Nu trebuie să ne gândim că avem nevoie de simţuri bune ca să putem crede.” Şi credinţa este siguranţă cu privire la cele nădăjduite, convingere cu privire la lucrurile care nu se văd”. Când observăm că-L necinstim pe Dumnezeu şi-L întristăm prin necredinţa noastră, atunci trebuie să
venim înaintea Lui, să-I mărturisim păcatul şi să ascultăm de Cuvântul Lui, ca să-I mărim Numele. De aceea spune Cuvântul: „Întăriţi-vă deci mâinile obosite şi genunchii slăbiţi, croiţi cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru că cel care şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă, să fie vindecat”. (Evrei 12:12-13). Aceasta o facem crezînd Cuvântul Lui: „Nu te teme, Eu sunt cu tine, nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău, Eu te întăresc şi tot Eu îţi vin în ajutor, Eu te sprijinesc cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele”. (Isaia 41:10). De aceea nu te teme, crede numai!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

UN NUME VREDNIC DE TOATĂ ÎNCREDEREA

„Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului.” Ţefania 3.12

Când credinţa dispare din mijlocul acelora care trăiesc în belşug, ea îşi găseşte adăpost printre săracii lumii acesteia, bogaţi în credinţă. În ei Domnul găseşte o rămăşiţă credincioasă. Fac şi eu parte din această rămăşiţă?

Ei se încred în Domnul pentru că sunt lipsiţi şi smeriţi. Cine n-are nici un ban, încearcă să se împrumute dacă cineva îl ia pe garanţie. Omul care-şi dă seama că numele său nu prezintă destulă garanţie, caută sprijin la alt nume. Ori cel mai bun nume este al lui Dumnezeu. El va avea întotdeauna un popor care-şi va pune încrederea în El, pentru că este mic şi smerit. Existenţa lui în sânul unei naţiuni este pentru această naţiune un
izvor de binecuvântări necunoscute. Este sarea care păstrează şi împiedică stricăciunea provocată de pofta lumii acesteia.

Această întrebare mi se pune din nou: Fac şi eu parte din acest popor? Sunt mâhnit de păcatul care este în mine şi în jurul meu? Sunt sărac cu duhul, mă văd eu însumi sărac duhovniceşte? Mă încred eu în Domnul? Aceasta este întrebarea cea mare. Domnul Isus descoperă numele, caracterul, persoana lui Dumnezeu; mă încred eu în El? Dacă da, am părăsit orice plan care face parte din această lume. Doamne, ajută-mă să fiu aşa.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte.” Evrei 1.3

Aceasta este poziţia Domnului Isus în prezent. Aici în cap. 1 din Evrei vedem maiestatea Fiului lui Dumnezeu. „A şezut la dreapta măririi” ne arată imensitatea slavei personale a Domnului Cristos. El este într-adevăr Creatorul, El este oglinda şi întipărirea slavei lui Dumnezeu şi El ţine şi păstrează toate lucrurile prin Cuvântul Său. El este jertfa de ispăşire a păcatelor. Noi putem înţelege că această prezentare a slavei lui Cristos, fie că este vorba de slava Sa personală fie că este vorba de poziţia Sa, leagă deja de acum inimile tuturor credincioşilor cu cerul, acolo unde este El. El este Dumnezeu. El a coborât din cer şi S-a înălţat după lucrarea înfăptuită pe deplin. Prin aceasta şi în locurile cereşti a moştenit un Nume care este mai minunat decât al îngerilor.

Ce Domn minunat avem noi în El, care ocupă locul cel mai înalt şi mai însemnat, locul de cinste care este numai al Lui. De aceea să-I mulţumim tot timpul căci El este Salvatorul nostru. A Lui să fie lauda, mărirea şi adorarea! De aceea în toată adunarea să nu se audă altceva decât o îmbărbătare continuă în această direcţie. Dar şi ca persoane individuale să-i aducem laudă pentru dragostea Sa. În Ps. 22.25 scrie: „în adunarea cea mare Tu vei fi pricina laudelor mele şi-mi voi îndeplini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.”

Duhul Sfânt nu împinge niciodată pe un suflet să privească la el însuşi sau la lucrarea lui, ci ÎNTOTDEAUNA îndreaptă orice privire numai la CRISTOS. A-L cunoaşte pe Cristos este viaţa veşnică, şi descoperirea Fiului de către Tatăl prin Duhul Sfânt alcătuieşte temelia Adunării. Învăţătura cea mai duhovnicească va fi totdeauna aceea, care înfăţişează neîncetat şi pe deplin pe CRISTOS. Duhul nu se poate opri decât la Isus. Aşadar, dacă cineva slujeşte prin puterea Duhului lui Dumnezeu, va vorbi totdeauna mai mult despre CRISTOS decât despre alte lucruri.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

„Tu m-ai scos la loc larg când eram în strâmtoare” (Psalmul 4:1); o, de-ar fi gândurile inimii mele mai mult şi mai mult un izvor neîncetat de comori pline de har!

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

„Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Psalm 139,14

Noi suntem lucrarea lui Dumnezeu. El a creat lucruri originale, unice. Nu există doi oameni identici pe pământ. El te-a făcut şi pe tine aşa cum eşti, într-un mod minunat, cu calităţile, talentele, dar si cu limitele tale. I-ai mulţumit? Nu eşti un «accident», dimpotrivă, este scris «Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele» (Efes. 2,10). Este minunat şi un motiv special de laudă şi de mulţumire înaintea Domnului că nu suntem un «accident» sau că nu depindem de «soartă». Mai mult decât atât, Dumnezeu ne-a planificat viaţa până la ultima suflare. Nu vrei să-I mulţumeşti că te-a făcut aşa cum eşti şi să-L lauzi pentru planul pe care-l are cu viaţa ta? Întreaga ta cale a fost deja stabilită de Dumnezeu, de aceea nu compara drumul tău cu un altul. Pentru că Domnul creează doar lucruri originale, El nu Se repetă niciodată în creaţie. Inchinându-te cu mulţumire şi laudă, tu îi dai ocazia să te transforme prin Cuvântul şi prin Duhul Său.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Da, Domnul a făcut lucruri mari pentru noi, şi de aceea suntem plini de bucurie. Psalmi 126:3

Unii creştini sunt tentaţi să vadă doar partea întunecată a lucrurilor şi să se gândească mai degrabă la primejdiile prin care au trecut, decât la minunile pe care le-a făcut Dumnezeu pentru ei. Intreabă-i care este impresia lor despre viaţa de creştin, şi îţi vor descrie veşnicele lor conflicte, adânca lor mâhnire, încercările grele şi păcătoşenia din inimile lor, fără cea mai mică aluzie la îndurarea şi ajutorul Lui Dumnezeu. Dar un creştin al cărui suflet este sănătos va spune plin de bucurie: „voi vorbi, dar nu despre mine, ci în onoarea Dumnezeului meu. „M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru” (Psalmi 40:2-3). Domnul a făcut lucruri mari pentru [mine], de aceea [sunt plin] de bucurie. O asemenea experienţă pură este cea mai bună declaraţie pe care o poate face un copil al Lui Dumnezeu. Este adevărat că suferim încercări, dar este la fel de adevărat că suntem izbăviţi din ele. Este adevărat că luptăm cu viciile, şi suntem pe deplin conştienţi de acest lucru, dar este la fel de adevărat că avem un Mântuitor puternic, care a învins aceste vicii şi ne poate scăpa de stăpânirea lor. Privind în urmă, ar fi greşit să nu recunoaştem că am fost în Mlaştina Disperării şi am trecut prin Valea Umilinţei, dar ar fi la fel de rău să uităm că am trecut prin ele în mod sigur şi profitabil; nu am rămas blocaţi, mulţumită atotputernicului nostru Ajutor şi Conducător, care ne-a scos şi ne-a „dat belşug” (Psalmi 66:12). Cu cât mai mari sunt necazurile noastre, cu atât mai puternice trebuie să fie mulţumirile către Dumnezeu, care ne-a condus în siguranţă şi ne-a păstrat până acum. Durerea noastră nu poate să acopere melodia laudei; amărăciunile sunt parte din cântecul vieţii noastre: „Domnul a făcut lucruri mari pentru noi, şi de aceea suntem plini de bucurie”.

 

SEARA

Cercetaţi Scripturile. loan 5:39

Cuvântul grecesc „cercetat” semnifică o căutare strictă, apropiată, harnică şi curioasă, aşa cum fac oamenii când caută aur, sau vânătorii adevăraţi când urmăresc prada. Nu trebuie să ne mulţumim cu citirea superficială a unui capitol ci, la lumina Duhului, să căutăm cu înflăcărare înţelesurile adânci ale Cuvântului. Sfânta Scriptură trebuie cercetată — multe din învăţăturile ei pot fi aflate numai prin studiu atent. In ea există lapte pentru copilaşi, dar şi hrană tare pentru oamenii puternici, învăţaţii au spus că în fiecare cuvânt se ascunde un munte de semnificaţii, în fiecare verset din Scriptură. Tertulian exclama: „iubesc plinătatea Scripturii!” Nici un om care zgârie Cartea Lui Dumnezeu la suprafaţă nu are câştig; trebuie să sapi şi să scormoneşti până ajungi la comoara ascunsă. Uşa Cuvântului se deschide numai cu cheia hărniciei. Scripturile cer cercetare. Sunt scrierile Lui Dumnezeu, purtând timbrul şi pecetea divină. Cine îndrăzneşte să le trateze cu uşurinţă? Cel care le dispreţuieşte Il dispreţuieşte pe Dumnezeu, care le-a scris. Dumnezeu nu vrea ca Bibliile noastre să devină martori împotriva noastră în ziua judecăţii. Cuvântul Lui Dumnezeu va răsplăti cercetătorul. Dumnezeu nu ne cere să mutăm un munte de piatră ca să găsim un bob de grâu, fiindcă Biblia este un lan bogat. Nu trebuie decât să deschidem uşa hambarului, şi vom avea parte de belşug. Scriptura pune stăpânire pe cercetător. Ea este plină de surprize. Sub călăuzirea Duhului Sfânt, ea străluceşte cu toată splendoarea descoperirii în faţa ochilor care o caută, ca un templu uriaş pavat cu aur şi îmbrăcat în rubine, smaralde şi pietre scumpe. Nimic nu se compară cu adevărul Scripturii. În cele din urmă, Scriptura Il descoperă pe Isus: „ele mărturisesc despre Mine” (loan 5:39). Nici un motiv nu poate fi mai puternic decât acesta: cel care îl găseşte pe Isus găseşte viaţa, cerul şi toate lucrurile. Fericit este cel care, cercetând Scriptura, Il descoperă pe Mântuitorul.


 

IZVOARE IN DEŞERT

„Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie.” (Psalmul 37:3)

Am întâlnit odată o femeie săracă ce-şi câştiga existenţa muncind din greu ca menajeră, dar era o creştină veselă şi biruitoare. O altă creştină, o doamnă, care era foarte ursuză, i-a spus într-o zi: „Nancy, înţeleg că eşti fericită astăzi, dar cred că perspectivele tale de viitor te vor domoli. Să presupunem, de exemplu, că te îmbolnăveşti şi nu mai poţi munci. Sau să presupunem că actualii tăi patroni se mută de aici, şi nu găseşti de lucru în altă parte. Sau să presupunem …”

„Încetează!” strigă Nancy. „Eu nu «presupun» niciodată nimic. «Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic» (Ps. 23:1). Şi apropo”, a adăugat ea către prietena ei posomorâtă, „toate aceste «presupuneri» te fac să te simţi atât de mizerabil. Mai bine renunţă la ele şi pur şi simplu încrede-te în Domnul”.

Următorul text biblic este cel care va înlătura orice «presupunere» din viaţa unui credincios dacă este primit şi împlinit practic printr-o credinţă de copil: „Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi». Aşa că putem zice plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?»” (Evrei 13:5-6).

Hannah Whitall Smith

Un şuvoi de necazuri mi-a tăiat calea;

    E întunecat şi adânc şi lat.

Amară oră are viitorul

    Când traversez apele lui umflate.

Dar eu zâmbesc şi cânt şi spun:

    „Voi nădăjdui şi mă voi încrede întotdeauna;

Voi îndura necazul care va veni mâine,

    Dar nu voi împrumuta nici unul astăzi”.

Podul de mâine este foarte periculos;

    Nu îndrăznesc să-l trec acum.

Pot să-i văd bârnele mişcându-se încoace şi încolo,

    Şi arcurile lui clătinându-se şi îndoindu-se.

O, inimă, trebuie să nădăjduieşti întotdeauna;

    Trebuie să cânţi şi să te încrezi şi să spui:

„Voi îndura necazul care va veni mâine,

    Dar nu voi împrumuta nici unul astăzi”.

Vulturul care se înalţă la mari înălţimi nu-şi face griji cum o să treacă un râu.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 48.1-8

    Cititorii în stele, „cei care împart cerurile” (47.13) şi alţi astrologi s-au dezvoltat în toate timpurile pe seama credulităţii poporului. în ciuda pretenţiilor acestora, nimeni nu are puterea să prezică viitorul. Numai Dumnezeu îl cunoaşte şi ne descoperă prin Cuvântul Său ceea ce avem nevoie să ştim (46.10; Fapte 1.7). Împlinirea în trecut a evenimentelor care fuseseră vestite mai înainte prin profeţi este încă o dovadă a existenţei şi atotputerniciei lui Dumnezeu (v. 5; vezi şi loan 13.19). Lucrurile dintâi, vestite cu mult înainte, s-au împlinit (v. 3). Aceasta dovedeşte că şi lucrurile cele noi sunt şi vor fi tot lucrarea lui Dumnezeu (v. 6; Matei 13.52). Astăzi este la îndemâna oricui, şi mai ales a evreilor, să cerceteze Scripturile, pentru a se convinge de aceste lucruri. Cu multe secole înainte, respingerea lui Mesia a fost anunţată limpede, printr-unul dintre cei mai mari profeţi, exact în capitolele de care ne ocupăm noi acum. Cu ce durere trebuie să spunem că nu numai Israel, ci omul în general este foarte „îndărătnic”; grumazul său este un tendon de fier, fruntea îi este de aramă (v. 4), urechea îi este închisă (v. 8) şi, ca şi cum ar fi puţin acestea, inima sa este tare (46.12).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Samuel 20:1-3, 24-33

„… nu este decit un pas intre mine şi moarte.” 1 Samuel 20:3

UN SFERT DE MILIMETRU DE CAUCIUC

Vieţile noastre sunt daruri fragile de la Dumnezeu. Unui tânăr care tocmai se supusese unui control medical general, i s-a spus de către doctor că este complet sănătos. In timp ce ieşea din cabinetul doctorului, trecând prin sala de aşteptare, a căzut deodată cu mâinile încleştate pe piept suferind un atac de inimă fatal.

Moartea era mult mai aproape decât a crezut el. în timp ce vizita expoziţia spaţială de la Institutul Smithsonian din Washington, prinţesei Anne i-a fost prezentat astronautul Neil Armstrong. Pe parcursul vizitei, prinţesa a văzut expuse costumele astronautilor. întorcându-se spre Armstrong, ea a întrebat: „Este vreun pericol să se rupă?” Cel care îsi asumase marele risc de-a fi primul om care a păşit pe suprafaţa lunii a răspuns: „Da, diferenţa dintre viaţă şi moarte acolo sus este numai de aproximativ un sfert de milimetru de cauciuc!” In textul de azi, David a dat glas unei astfel de constatări a pericolului iminent care îl pândea în orice moment. Regele Saul, în mânia invidiei sale, căuta să-i ia viaţa rivalului său pe care îl unsese Samuel ca moştenitor de drept al tronului lui Israel. Dându-şi seama de scurtimea vieţii, David a scris mai târziu aceste rânduri de disperare pe care le găsim în textul de azi: „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu ce trecător sunt” (Psalmul 39:4). Fiind conştienţi de acest fapt, vom fi motivaţi să trăim fiecare zi pentru Domnul. Aceasta ne va da puterea să facem pasul final fără teamă.  – H.G.B.

Nimeni dintre noi nu ştie
Când va bate-al morţii negru ceas.
Să trăim în ziua-ceasta
Ca în ultima ce ne-a rămas.– D.J.D.

Nu eşti gata să trăieşti, până nu eşti gata să mort.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Pentru că noi toţi trebuie să fim arătaţi înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău.” 2 Corinteni 5.10

Toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, însă este scaunul de judecată al Celui care ma iubit şi care Sa dat pe Sine Însuşi pentru mine, care ma mântuit şi în care am fost acceptat. El niciodată na tratat cu asprime pe un suflet care a venit la El recunoscânduşi adevărata stare; unora ca aceştia lea vorbit cu tot harul Său de nepreţuit.

Toţi vom fi deci arătaţi înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, înaintea Persoanei Aceluia care, prin moartea Sa, nea îndepărtat toate păcatele. Ce binecuvântare va fi săL vedem şezând pe acel scaun! Nu există nimic în acest gând care să tulbure pacea pe care El a făcuto prin sângele crucii Sale; şi această pace trebuie so avem, pentru a ne bucura de comuniunea cu Dumnezeu. Apoi să ne gândim cum vom ajunge acolo. Hristos va veni şi ne va lua la Sine, fiindcă ne iubeşte şi doreşte să fim acolo unde El Însuşi este. Şi în ce stare vom ajunge acolo? Glorificaţi, având un trup ca al Lui. Judecătorul este Cel care a fost făcut pentru noi dreptate de către Dumnezeu (1 Corinteni 1.30).

A crede în Numele Lui şi totuşi a ne îndoi că avem pace înseamnă a pune la îndoială valoarea lucrării Lui. Cel care a suferit odinioară şi care acum este glorificat nu va contrazice rezultatul lucrării Sale atunci când va fi Judecător. Atunci însă nu va mai exista nimic ascuns – totul va veni la lumină. Şi care este efectul acestui lucru pentru noi? Privim la viaţa noastră trecută şi ce vedem? Privim la perioada de când am devenit creştini şi cât de multă slăbiciune şi faliment vedem! Trebuie însă acest lucru să ne înspăimânte? Nu, căci privim de asemenea la Dumnezeu şi spunem: Cu ce Dumnezeu minunat am avut dea face în tot acest timp! Fiecare pas a fost o manifestare a dragostei Tatălui nostru, care nea condus pe cale. În glorie vom vedea clar toată nebunia noastră, dar o vom vedea fiind întrun trup înviat şi schimbat. Vom distinge dragostea lui Hristos în fiecare mic detaliu al vieţii noastre duse aici pe pământ, de la început şi până la sfârşit.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrâni. Și toți, în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie”

1Petru 5.5

Moartea unui arbitru

Vestea morții unui arbitru a șocat în aceeași măsură iubitorii de fotbal, mass-media și oficialitățile. Cinci fotbaliști tineri între 15 și 16 ani l-au bătut pe arbitru așa de brutal, încât acesta a murit în spital din cauza loviturilor. A fost doar agresivitate oarbă? Sau s-a îndreptat mânia poate împotriva autorității arbitrului, care trebuia să poarte de grijă de respectarea regulilor de joc?

Adesea sunt bătuți polițiști, sunt atacați oameni de ordine, poate chiar judecători sunt îndepărtați din cale. A ridica mâna împotriva celui care te avertizează este un mare semn de slăbiciune interioară!

Autoritățile, care pun anumite granițe într-o comunitate, se lovesc de împotrivire. Este poate și la noi creștinii așa? Cum ne comportăm cu oamenii care ne avertizează de căi greșite, voite, care vorbesc cuvinte clare, ne sfătuiesc și chiar ne îndrumă? Ne supărăm pe ei?

Biblia ne îndeamnă să recunoaștem autoritățile. Ea vorbește și despre faptul că tinerii trebuie să se supună celor mai în vârstă. Desigur, cei mai în vârstă nu mai au nimic de spus în unele domenii. Nu pot ține pasul cu dezvoltarea tehnică razantă și poate nici măcar nu știu ce este un iPhone. Dar ei au o mulțime de experiență de viață! Și cine prețuiește acest lucru și permite să i se spună ceva, este înțelept.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SPUNE-I DOMNULL

„Ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” loan 9:3

Când Domnul Isus s-a întâlnit cu un orb, ucenicii Lui au început numaidecât să discute despre motivul pentru care omul se afla în acea stare. Ei l-au întrebat pe Domnul Isus: „cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții Iui; ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”.

Să remarcăm împreună patru lucruri:

1) Ucenicii erau nerăbdători să pună problema omului pe seama păcatului său. Diavolul va încerca să te convingă de faptul că nu te califici pentru harul lui Dumnezeu, din cauza păcatului tău, dar nu e așa! Dumnezeu nu-ți analizează trecutul pentru a-ti determina viitorul.

2) Când Domnul Isus l-a vindecat, vecinii săi au fost mai interesați de dezbatere decât de sărbătorire – și nu s-au schimbat prea multe de atunci! Ei au început să întrebe: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?” Unii ziceau: „EI este.” Alții ziceau: „Nu” (v. 8-9).

3) Vindecarea lui a picat „examenul religiozității”, întrucât fariseii au spus: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ține Sabatul” (v 16). 4) Nici măcar părinții bărbatului nu au fost liberi să-L laude pe Dumnezeu, pentru că se spunea: „dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă” (v. 22). Pentru vecini, el a fost un neajutorat, pentru liderii bisericii a fost subiectul unei polemici, pentru părinții săi a fost un stigmat social, așa că „l-au dat afară” (v. 34). Aici s-a încheiat povestirea? Slava lui Dumnezeu – nu! „Isus…când l-a găsit, i-a zis: Eu am venit…ca cei ce nu văd, să vadă” (v. 35, 39). Așa că, în loc să-ți împărtășești problema ta oamenilor și să asculți părerile lor, te sfătuiesc să o spui Domnului în rugăciune. Când o împărtășești cu ceilalți, cel mai bun lucru pe care îl poți obține este simpatia, dar când o spui lui Isus, vei găsi soluția.

8 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Ce urmează?

„..Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.” loan 13:17

Hotărăşte-te să cunoşti mai mult decât ceilalţi. Dacă nu-ţi tai ancorele tu însuţi, Dumnezeu va trebui să ţi le rupă printr-o furtună pentru a te trimite în larg. Aruncă totul în seama lui Dumnezeu, lasă-te dus în larg de mareea puternică a planului Său şi ţi se vor deschide ochii. Dacă, crezi în Isus,nu trebuie să-ţi petreci tot timpul doar în „apele liniştite ale portului”, plăcute, dar întotdeauna pline de „aluviunile” care se adună lângă ţărm. Trebuie să ieşi din rada portului îndreptându-te spre marile adâncimi ale Lui Dumnezeu şi să începi tu însuţi să cunoşti lucrurile, să începi să ai discernământ spiritual. Când ştii că ar trebui să faci un lucru şi îl faci, imediat vei şti mai mult. Vezi unde te-ai „împotmolit” din punct de vedere spiritual şi vei descoperi că starea aceasta vine de la un moment din trecut când a existat un lucru pe care ştiai că trebuie să-l faci, dar nu l-ai făcut, întrucât nu părea a fi o chemare urgentă; acum nu mai ai discernământ, nu mai înţelegi; în momentul de criză intri în panică, în loc să fii stăpân pe tine. Este un lucru periculos să refuzi să cunoşti mai mult. Falsa ascultare este o stare a minţii prin care tu îţi creezi ocazii de a te sacrifica; ardoarea este greşit considerată discernământ. Este mai uşor să te sacrifici decât să-ţi împlineşti destinul spiritual enunţat în Romani 12:1-2. Este cu mult mai bine să împlineşti scopul lui Dumnezeu în viaţa ta cunoscând voia Lui, decât să faci acte măreţe de sacrificiu personal. „Ascultarea este mai bună decât jertfele” (1 Samuel 15:22). Fereşte-te să te întorci înapoi acolo unde erai pe vremuri, atunci când Dumnezeu vrea să fii ceva ce nu ai mai fost niciodată. „Dacă vrea cineva să facă…. va ajunge să cunoască…” (loan 7:17).

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte” EVREI 12:1

Printre chemările Cuvîntului lui Dumnezeu, care pentru vremea de acum se simt cu o insistenţă deosebită, este una care răsună în inima credincioşilor ca un sunet de trîmbiţă. „Stăruiţi!” O mie să cadă alături de voi şi zece mii la dreapta voastră, nu cedaţi, rămîneţi fermi! Dacă dragostea multora se răceşte, noi,trebuie să suferim crucea şi să dispreţuim ruşinea. Dacă alţii abandonează lupta din dragoste pentru lumea de acum, noi trebuie să ne continuam alergarea!

Cei care stăruiesc primesc sarcina, oricît de umilă şi de neplăcută ar fi; căci nu ce izbeşte ochii contează, ci ceea ce este plăcut Domnului. Astfel de credincioşi perseverenţi, nu găsesc că este un lucru ciudat de a fi în cuptor. Ei se bucură că au parte de suferinţele lui Hristos, ştiind că atunci cînd va apărea în slava Sa, ei vor avea bucuria de a o împărtăşi (1 Petru 4:12,13). Puterea Domnului Hristos locuieşte în ei şi încercarea lor este transformată în binecuvîntare pentru alţii.

Care este deci secretul stăruinţei? Moise 1-a cunoscut: „El a rămas neclintit ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut” (Ev. 11:27). Pavel i-a cunoscut şi a putut să spună: „Dar mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă pînă în ziua aceasta” (Fapte 26:22). Să ne aţintim privirile la Căpetenia noastră divină şi vom putea astfel să fim perseverenţi.

Dar secretul stăruinţei nu vine numai de la Cel ce este neschimbător ci şi de la lucrarea Lui de la cruce; ea este suficientă şi eficace pentru totdeauna. Dacă sîntem răstigniţi cu Hristos, vom simţi efectele puterii iadului, dar ele nu ne vor vătăma niciodată. Realizînd poziţia noastră în El, vom primi harul stăruinţei oricît de greu ar fi drumul şi oricît de dificile ar fi împrejurările prin care trecem. „Dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”.

Secretul stăruinţei este, în al treilea rînd, o viaţă predată lui Dumnezeu şi dăruită altora. Este un dar de la El care nu ne-a fost încredinţat pentru noi înşine, ci pentru alţii. Dar să ne amintim că virtutea aceasta a perseverenţei pe care Domnul însuşi a avut-o pe pămînt, izvora din părtăşia Sa neumbrită cu Tatăl ceresc şi din iubirea neîntreruptă pe care a avut-o pentru ai Săi. „şi fiindcă iubea pe ai Săi……i-a iubit pînă la capăt”.(Ioan 13:1).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine: „Numai în Domnul”, Mi se va zice, locuieşte dreptatea şi puterea”. Isaia 45:23-24.

Am ţinut odată, într-un sat, o evanghelizare şi am fost găzduit la primar. Era un om evlavios. La început au venit mama, fiul şi fiica la Adunare, dar tatăl nu, deoarece nu simţea nevoie. Într-o seară, după ce a sosit fiica acasă, a spus tatălui său: „Tată, a fuma este păcat”. El a răspuns: „Aşa, deci tu ai ascultat pentru mine?” Fata a început să plângă şi a zis: „Eu am ascultat şi pentru mine”. Tatăl nu a considerat ca fiind păcat fumatul. Eu i-am spus: „Dacă eşti născut din nou nu te vei mai certa pe tema păcatului”. El a declarat:”La Adunare nu mă duc”. Joi însă, a venit totuşi. Eu vorbeam din Cuvânt unde scrie: „Orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine: „Numai în Domnul”, Mi se va zice, locuieşte dreptatea şi puterea, la El vor veni şi vor fi ruşinaţi toţi cei care erau mâniaţi împotriva Lui”. Eu am accentuat că, înaintea lui Dumnezeu trebuie să se plece orice genunchi şi orice limbă, trebuie să jure. Deci, să ,ne plecăm sub Cuvântul lui Dumnezeu şi să nu-i opunem niciodată rezistenţă. Apoi să spunem cu limba: „Numai în Domnul locuieşte dreptatea şi puterea. „Primarul a întrebat-o pe soţie: „Ce a spus el tot mereu, seara aceasta? Ce să spunem cu limba noastră?” -„Numai în Domnul locuieşte dreptatea şi puterea;” şi m-a întrebat şi pe mine. Înainte de culcare a mers în grajd şi a scris aceste cuvinte cu creta pe un stîlp. Sîmbătă dimineaţa a spus: „Acum este scris şi în inima mea, nu numai pe stîlp”. Dumnezeu i s-a descoperit şi a primit pacea cu Dumnezeu.

Vrei şi tu să faci la fel?

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ÎNŢELEPCIUNE CELOR CE O CER

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” Iacov 1.5

„Dacă vreunuia îi lipseşte înţelepciunea!” De fapt, pentru mine nici nu mai este „dacă”, sunt sigur că îmi lipseşte. Ce ştiu eu? Cum pot eu să-mi călăuzesc paşii? Cum aş putea eu să-i călăuzesc şi pe alţii? Doamne, eu sunt numai nebunie şi n-am nici o înţelepciune.

Dar Tu zici: „S-o ceară de la Dumnezeu” şi iată că eu o
cer. Aici, la picioarele Tale, Te rog să mă urmăreşti cu dumnezeiasca Ta înţelepciune în vâltoarea grijilor zilnice şi mai ales a zilei de azi. Căci mărturisesc că, dacă Tu nu m-ai păzi de rătăcire, eu aş lucra ca un nebun, chiar în lucrurile cele mai uşoare. Tu îmi făgăduieşti aici o învăţătură luminoasă şi n-am nevoie nici de învăţător, nici de meditator ca să mi-o însuşesc. O dai cu mână largă, fară plată, chiar unui nebun lipsit de înţelepciune, îţi mulţumesc pentru această făgăduinţă adevărată: „şi ea îi va fi dată”. Iată că eu o primesc. Nici un înţelept ai acestei lumi nu va putea pricepe înţelepciunea ascunsă pe care Tu o dai copilului Tău.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” Matei 11.30

Aceasta nu se putea spune cu privire la legea pe care Dumnezeu a dat-o poporului Israel pe muntele Sinai. Când unii bărbaţi evrei au încercat să introducă legea în creştinism, adică să îi oblige pe credincioşii dintre Neamuri să ţină legea în ceea ce priveşte tăierea împrejur, şi cerinţele legi, Petru a spus: „Acum dar de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta.” JUGUL LEGII NU PUTEA DUCE PE NIMENI LA ODIHNĂ. Conţinutul legii era tocmai cerinţele concrete ale lui Dumnezeu, dar omul era fără putere ca să le împlinească. De aceea a trebuit să vină Domnul Isus în chip de om. El a satisfăcut pe Dumnezeu pe deplin prin ascultarea Sa în tot ceea ce priveşte legea. „Căci Cristos este SFÂRŞITUL legii, pentru ca ORICINE crede în El să poată căpăta neprihănirea” (vezi Rom. 10.4). Această neprihănire vrea să ţi-o dăruiască şi ţie. Domnul ţi se adresează ţie când te cheamă: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă (Matei 11.28). Nu te teme, căci Domnul care din dragoste a murit pentru păcătoşi, va duce la îndeplinire toate prorociile Cuvântului Său şi te va ajuta şi pe tine să mergi pe calea aleasă cu El. El nu este un „om aspru” cum îl denumeşte robul cel viclean şi leneş (Mat. 25.24). El este un Domn bun care te îndeamnă să iei jugul şi sarcina Lui care este uşoară. A purta jugul Lui înseamnă a avea aceleaşi ţeluri şi gânduri ca şi El. Este în folosul nostru să-L cunoaştem pe acest Domn, să fim legaţi de El şi să parcurgem cu El calea care se va termina în slava veşnică. Pentru aceasta trebuie mai întâi să-i aduci toate păcatele tale într-o pocăinţă sinceră şi adevărată. Dacă vei face acest lucru vei fi liber de orice păcat care până acum te mustra. Vino chiar acum la acest Izvor de pace care este Domnul Isus Cristos. El este gata să te primească. Nu amâna până mâine căci s-ar putea să fie prea târziu.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, împrăştie în dimineaţa asta orice ceaţă şi străluceşte cu claritate şi putere şi înviorare.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

„… ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Cristos.” Efeseni 1,12

Dacă vorbim despre faptul că ar trebui să fim o laudă a dumnezeirii Sale, atunci vorbim despre un domeniu în care Biserica lui Isus ar trebui să fie tot timpul biruitoare — şi anume cel al unităţii. Când mă exprim aşa mă gândesc la cuvântul pe care L-a spus Domnul Isus aproape de sfârşitul vieţii Sale: «Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una”» (Ioan 17,22). Domnul Dumnezeu ne-a rânduit prin Isus Cristos să fim o laudă a dumnezeirii Sale. Prorocul Isaia ne-o spune direct şi personal: «Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului» (Isaia 62,3). Dacă am murit într-adevăr cu Cristos, atunci putem pătrunde adâncimea de neînchipuit a caracterului divin, desăvârşit al Dumnezeului veşnic. în această poziţie suntem transportaţi în prezenţa lui Dumnezeu şi, prin laudă şi mulţumire la adresa Lui, depresia şi proasta dispoziţie dispar, genunchii slabi ne sunt întăriţi, iar Domnul ne aşază picioarele pe o Stâncă ce nu se clatină. Astfel suntem o laudă a dumnezeirii Sale; lauda şi mulţumirea sunt cea mai înaltă expresie a credinţei!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„Căci au fost mulţi morţi, pentru că lupta venea de la Dumnezeu.” 1 Cronici 5:22

Luptător sub steagul Domnului Isus, citeşte versetul acesta cu bucurie sfântă. Dacă lupta venea de la Dumnezeu, victoria era sigură. Fiii lui Ruben, Gadiţii, şi jumătate din tribul lui Manase, număra de abia patruzeci şi cinci de mii de oameni buni de luptă, totuşi, în războiul cu hagareniţii, au ucis o sută de mii de oameni „căci, în timpul luptei, strigaseră către Dumnezeu, care i-a ascultat, pentru că se încredinţaseră în El” (1 Cronici 5:20). Domnul nu ne salvează printr-un număr mai mare sau mai mic; noi trebuie să mergem înainte în numele lui Iehova, chiar dacă suntem doar o mână de oameni, fiindcă Domnul Oştirilor este Căpetenia noastră. Ei nu şi-au neglijat armamentul, dar nici nu şi-au pus increderea în ei. Noi trebuie să folosim toate mijloacele care ne stau la îndemână, dar încrederea noastră trebuie să se sprijine numai pe Dumnezeu. El este sabia şi scutul poporului Său. Marele motiv al extraordinarului lor succes a fost „lupta venea de la Dumnezeu”. Luptând cu Păcatul dinafară şi dinăuntru, cu erorile doctrinale sau practice, cu slăbiciunile spirituale din locurile de sus sau de jos, cu diavolul şi aliaţii lui, porţi luptele lui Iehova. Dacă El nu vrea să fie învins, nu trebuie să te temi de învingere. Nu te teme de numărul duşmanilor, nu tremura în faţa dificultăţilor sau imposibilităţilor, nu plânge din cauza rănilor sau a morţii. Luptă cu sabia Duhului, sabia cu două tăişuri, şi vei învinge duşmanul. „Biruinţa este a Domnului” (1 Samuel 17:47), şi El va da duşmanii în mâinile noastre. Cu picioare repezi, mână tare, inimă neînfricată şi zel arzător, aleargă spre câmpul de bătălie, şi oştile iadului vor fugi ca paiele în faţa vântului

Ridică-te! Ridică-te pentru Isus!
Căci bătălia nu va ţine-n veşnicii;
Azi se aude scrâşnetul de săbii
Iar mâine totul va fi plin de bucurii:
Biruitorul va primi cununa slavei
Care-l aşteaptă de la început
Şi va domni cu Regele măririi
In veac de veac, uitând ce l-a durut

SEARA

„Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întâmpla sau nu.” Numeri 11:23

Dumnezeu i-a promis lui Moise că va hrăni toată mulţimea din deşert cu carne timp de o lună întreagă. Moise, cuprins dintr-o dată de necredinţă, privea mijloacele inexistente, şi nu vedea cum putea fi îndeplinită făgăduinţa. El se uita la creatură, nu la Creator. Oare Creatorul se aşteaptă ca creatura să îndeplinească vreo promisiune pentru El? Nu. Cel care face promisiunea o împlineşte întotdeauna prin atotputernicia Sa. Dacă El vorbeşte, se face — se face prin El însuşi. împlinirea făgăduinţelor Lui nu depinde de cooperarea sau de puterea omului. Putem vedea pe loc greşeala lui Moise. Totuşi, cât de des facem şi noi acelaşi lucru! Dumnezeu ne promite să ne împlinească nevoile, şi noi aşteptăm de la cele create să împlinească promisiunea; apoi, fiindcă vedem că cele create sunt slabe şi incapabile, ne cufundăm în necredinţă. De ce privim în direcţia aceea? Vrem să mergem la Polul Nord ca să culegem fructe coapte? Într-adevăr, nu ar fi o nebunie mai mare decât să cauţi putere la cel slab, sau să aştepţi creatura să facă munca Creatorului. Să punem, deci, problema aşa cum se cuvine. Mijloacele vizibile pentru împlinirea promisiunii nu sunt o temelie suficientă pentru credinţă; atotputernicia Dumnezeului nevăzut este singura temelie solidă. El va face cu siguranţă tot ce a promis. După ce vom vedea clar că sarcina este a Domnului şi nu a creaturii, vom îndrăzni să ne cufundăm în neîncredere? Întrebarea Lui Dumnezeu ne readuce pe drumul cel bun: „Este mâna Domnului prea scurtă?” (Numeri 11:23). Fie ca, în îndurarea Lui, întrebarea aceasta să fie însoţită de binecuvântata declaraţie: „vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se întâmplă sau nu”.

IZVOARE IN DEŞERT

„Oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.” 1 Ioan 5:4

Dacă un om îngăduie, poate găsi ceva la fiecare cotitură a drumului care să-l jefuiască de biruinţa lui şi de pacea minţii lui. Satan este departe de a se retrage din munca lui de a încerca să-i înşele şi să-i distrugă pe copiii lui Dumnezeu. La fiecare bornă kilometrică din viaţa ta, este înţelept să verifici temperatura experienţei tale ca să-ţi dai pe deplin seama de condiţiile din jur.

Dacă vei face aceasta şi-ţi vei manifesta cu fermitate credinţa la momentul potrivit, vei putea uneori să smulgi efectiv biruinţa din gura înfrângerii.

Credinţa poate schimba orice situaţie, oricât ar fi de neagră sau de dificilă. Dacă-ţi înalţi inima spre Dumnezeu într-un moment de credinţă autentică în El, poţi schimba repede împrejurările în care te afli.

Dumnezeu este încă pe tronul Său, şi El poate schimba înfrângerea în biruinţă într-o fracţiune de secundă, dacă ne încredem în El.

Dumnezeu este puternic! El poate elibera;

Credinţa poate fi biruitoare în orice încercare;

Frica şi îngrijorarea şi păcatul şi necazul pot fi înfrânte

Prin credinţa noastră în puterea colosală, victorioasă a lui Dumnezeu.

Aveţi credinţă în Dumnezeu, soarele va străluci,

    Chiar dacă astăzi sunt nori negri;

Inima Lui a plănuit calea ta şi a mea,

    Aveţi credinţă în Dumnezeu, aveţi credinţă întotdeauna.

Când ai credinţă, nu trebuie să te retragi niciodată. Poţi să-l opreşti pe Vrăjmaş ori de câte ori îl întâlneşti. Marshal Ferdinand Foch

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 47.1-15

    Acum ne stă în atenţie Babilonul şi observăm că înainte chiar ca acesta să-şi fi făcut intrarea pe scena istoriei, căderea îi fusese deja anunţată. Folosit de Domnul pentru a-l disciplina pe poporul Său, Babilonul nu a arătat niciun pic de milă faţă de el, nu şi-a „pus la inimă (aceste lucruri)” şi nici nu şi-a „amintit de sfârşitul lor” (v. 7; Deuteronom 32.29). Prin gura lui Daniel, Dumnezeu îi făcuse deja cunoscut Babilonului acest sfârşit (vezi Daniel 2.45). Cu toate acestea, cetatea îngâmfată a proclamat: „Voi fi stăpână pentru totdeauna” (v. 7). Şi cunoaştem sfârşitul ei solemn şi subit, în noaptea tragică a ospăţului lui Beltşaţar… (Daniel 5.30).

    În Noul Testament, Babilonul este o imagine a creştinătăţii ca Biserică responsabilă: ea a încetat să mai fie aici, jos, o străină şi mai sufere; a preferat un tron în locul crucii; a uitat mila, dominând sufletele, nesocotind drepturile Domnului, pierzând din vedere întoarcerea Lui şi deprinzându-se cu o mulţime de idolatrii şi superstiţii (v. 12,13). Dar ceasul ruinei ei se apropie (Apocalipsa 18). Momentul când Hristos o va prezenta cerului şi pământului pe adevărata Lui Mireasă, Biserica, alcătuită din toţi răscumpăraţii Săi iubiţi, înălţaţi împreună cu El, va avea loc înainte de dezlănţuirea evenimentelor din Apocalipsa 18. Faceţi şi voi parte din Biserica celor răscumpăraţi?

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Efeseni 1:1-13

… sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. 1 loan 1:7

NECURAT! NECURAT!

V-aţi gândit vreodată ce viaţă tristă şi mizerabilă trebuie să fi fost viaţa unui lepros? în Israelul Vechiului Testament, o persoană care suferea de această boală mortală era considerat un proscris – orice legături cu comunitatea sa, erau rupte. In Leviticul 13 există o listă cu cerinţele impuse pentru separarea leprosului. Era izolat într-o tabără afară din localitate. Leprosul trebuia să poarte „semnul distinctiv” al groaznicei sale boli, şi aceasta însemna să-şi rupă hainele, să-şi radă capul şi să se acopere cu o pânză albă. Din dosul acestei măşti se auzea un strigăt îndurerat: „Necurat! Necuraţi”
Ce imagine vie a efectelor groaznice ale păcatului! Din pricina comportării noastre păcătoase, suntem necuraţi – nepotriviţi pentru părtăşia cu Dumnezeu. Suntem nişte proscrişi – fără permisiunea de a intra în prezenta Sa. Boala păcatului ne afectează pe toţi. Fiecare persoană de pe pământ are o mare nevoie de-a fi curăţită de păcat. Dacă acest lucru nu se petrece, atunci păcătosul rămâne alienat – condamnat la suferinţe eterne într-un loc care-l va separa veşnic de Dumnezeu. Compozitorul Robert Lowry a pus întrebarea pe care fiecare ar trebui să ne-o punem: „Cum aş putea să-mi spăl păcatul?” Răspunsul se găseşte în 1 loan 1:7, şi acesta este: „sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat”. Da, curăţirea este posibilă pentru păcătosul care se va încrede în jertfa lui Isus şi în glorioasa Sa înviere din morţi. Slavă lui Dumnezeu! Prin sângele lui Isus putem fi curăţiţi! – P.R.V.

Să te curăţească de orice păcat,
Să te salveze, te-aşteaptă Isus.
Prin credinţă, pe vecie iertat,
Vei fi o fiinţă creată de sus.   – H.G.B.

Contaminarea păcatului o poate curaţi doar SalvatoruL

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Nu te lăuda cu ziua de mâine, pentru că nu ştii ce va aduce o zi.” Proverbe 27.1

Amânarea înseamnă obiceiul de a lăsa pe mâine ceea ce trebuie făcut astăzi. Am citit odată câteva versuri, care descriu intenţiile bune ale celui care amână:

Ştiu că amânarea e păcatul meu, ea numi aduce niciun bine;

Voi renunţa la ea, dar nu acum, ci poate … mâine.

Însă, când este vorba de mântuire, Biblia ne avertizează clar că „mâine” nu este niciodată o opţiune. Mântuirea este prezentată ca fiind disponibilă „acum” şi „astăzi”, căci Scriptura spune: „Iată, acum este timpul potrivit; iată,acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2). Amânarea este o armă des folosită de Satan pentru ai lipsi pe oameni de mântuire.

Când a vizitat Atena, Pavel a predicat evanghelia. La sfârşitul mesajului său, unii şiau bătut joc, iar alţii au crezut; au fost însă unii care au spus: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată„. Întro altă împrejurare, un guvernator pe nume Felix, om crud şi nedrept, a fost pus în faţa realităţii cu privire la „dreptate, înfrânare şi judecata viitoare”. Sub cercetarea Duhului Sfânt, el sa cutremurat, însă, pentru a salva aparenţele înaintea Drusilei (femeie pe care o sedusese şi pe care o despărţise de soţul ei), ia răspuns lui Pavel: „Acum mergi şi, când voi avea o ocazie, te voi chema” (Fapte 17.32; 24.25).

Să nu te laşi influenţat de nimeni pentru a amâna chestiunea mântuirii tale, căci este cu mult mai bine ca sufletul tău să fie mântuit, decât să salvezi aparenţele! În niciunul dintre cele două cazuri prezentate nu avem vreo indicaţie că a mai existat după aceea vreun prilej pentru cei în cauză de a asculta altă dată evanghelia şi de a se pocăi.

Iadul va fi plin de oameni cu intenţii bune, care au amânat chestiunea mântuirii şi care au ratat astfel şansa de a fi mântuiţi. Te îndemn să faci din chestiunea mântuirii tale cea mai urgentă nevoie! Pocăieştete de păcatele tale şi crede în Isus Hristos! Fă acest lucru acumastăzi!

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți … sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele”. Luca 18.11,12

Atenționare

În aceste versete, Mântuitorul arată cât de mult se împotrivesc orgoliul și încrederea de sine a omului față de harul care constituie marele subiect al învățăturilor Sale. În această pildă, vedem doi oameni care se rugau în templu, dar în chip foarte diferit. Orgoliosul fariseu Îi prezenta lui Dumnezeu propria sa dreptate.

Lăudându-se cu ceea ce el era, cu ceea ce făcea, mulțumea că nu se asemăna cu ceilalți oameni, nici cu vameșul. Niciodată, o rază de lumină divină nu luminase cugetul lui. Toată rugăciunea sa era o urâciune înaintea lui Dumnezeu care cunoaște inima omului și care urăște atât de mult orgoliul, prin care creatura căzută vrea să se ridice la înălțimea care nu i se cuvine. Duhul lui Dumnezeu nu osândește niciun păcat în termeni mai categorici ca pe acesta. Biblia îl menționează aproape întotdeauna în primul rând printre păcatele amenințate cu judecată: „Trufia merge înaintea căderii” (Proverbe 16.18); „Domnul surpă casa celor mândri” (Proverbe 15.25). Să ne lăsăm atenționați de Scriptură cu privire la acest păcat – mândria – cu urmări așa de grave!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PUTEREA VIZIUNII (3)

„Eu …te voi învăța, și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi” Psalmul 32:8

Maica Tereza nu a pornit la drum în căutarea faimei; faima a găsit-o pe ea. Ea nu a făcut decât să meargă în India, a văzut o nevoie pe care nimeni altcineva nu o împlinea, a auzit chemarea lui Dumnezeu, și-a lăsat inima să ardă și a slujit mulțimi de oameni ce trăiau în mahalalele cele mai neglijate și mai uitate de lume din Calcutta. Unul dintre cele mai celebre mottouri ale sale a fost: „Viața care nu e trăită pentru alții nu e deloc viață”. S-o recunoaștem; mare parte din lucrurile pe care le facem în fiecare zi nu par să conteze până nu sunt evaluate ca parte integrantă a unui tablou mai mare. Când iei detaliile unei zile obișnuite și le pui în „cazanul” viziunii venite de la Dumnezeu și amesteci, dintr-o dată iese la lumină scopul, valoarea, adrenalina și bucuria pe care le simți atunci când știi că îți împlinești menirea. E ca și diferența dintre umplerea sacilor cu pământ și construirea unui dig pentru a salva un oraș. Nu e nimic nemaipomenit să umpli saci cu pământ, dar e cu totul altceva să salvezi un oraș de ia ravagiile unei inundații. Construirea unui dig conferă semnificație muncii neplăcute de a lua cu lopata pământ și de a-l pune în saci. La fel este și cu viziunea, de multe ori, rutina zilnică a vieții seamănă cu munca de a lua pământ cu lopata. Dar să luăm aceeași rutină si să o privim prin lentilele unui scop dat de Dumnezeu si deodată, totul pare foarte diferit.

Viziunea face ca lumea ta să fie în centrul atenției. Ea face ca din haos să răsară ordine și scop. Ea te ajută să vezi totul într-o lumină nouă. Vestea cea bună este că Dumnezeu e Dătătorul viziunilor – așa că, cere-l să-ți dăruiască o viziune care să-L onoreze pe EI!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: