Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Următorul lucru de făcut

„Pentru că oricine cere primeşte.” Luca 11:10

Cere, dacă nu ai primit. Nu este nimic mai dificil decât să ceri. Dorim, tânjim după anumite lucruri şi suferim că nu le avem, dar nu cerem până când nu ajungem la limita disperării. Ai cerut vreodată când erai la limita sărăciei morale şi a profunzimilor totalei tale insuficienţe? „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu…”, dar mai întâi să fii sigur că-ţi lipseşte înţelepciunea. Nu poţi ajunge la realitatea spirituală oricând doreşti. Cel mai bun lucru de făcut, atunci când îţi dai seama că nu trăieşti în realitatea spirituală, este să-I ceri lui Dumnezeu să-ţi dea Duhul Sfânt pe baza cuvintelor lui lsus Cristos (vezi Luca 11:13). Duhul Sfânt este Cel care face real în tine tot ceea ce a făcut lsus pentru tine. „Fiindcă oricine cere capătă.” Aceasta nu înseamnă că, dacă nu ceri, nu vei avea (conform textului din Matei 5:45).

Dar, până nu ajungi în punctul de a cere, nu primeşti de la Dumnezeu. A primi înseamnă că ai ajuns în relaţia de copil al Lui Dumnezeu şi acum înţelegi şi poţi să apreciezi mintal, moral şi spiritual că aceste lucruri vin de la Dumnezeu. „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea…” Dacă descoperi că-ţi lipseşte înţelepciunea, atunci ai venit în contact cu realitalea spirituală; nu-ţi pune din nou „ochelarii de cal” ai raţiunii. Unii spun: „Predică-ne Evanghelia simplă, nu ne spune că trebuie să fim sfinţi, deoarece aceasta ne
provoacă un sentiment de sărăcie cumplită, şi nu este plăcut să te simţi cumplit de sărac”. A cere înseamnă acerşi”. Unii oameni sunt suficient de săraci pentru a nu rămâne indiferenţi la sărăcia lor, şi unii dintre noi suntem la fel din punct de vedere spiritual. Nu vom primi niciodată dacă cerem având un scop în minte, dacă cerem nu din sărăcie, ci din poftă. Un sărac nu cere din alte motive decât datorită condiţiilor jalnice, mizerabile şi cu totul lipsite de speranţă ale sărăciei. Lui nu-i este ruşine să ceară. Ferice de cei săraci în duh (vezi Matei 5:3).

MANA DE DIMINEAŢĂ

„…întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” EFESENI 6:10

Epistola către Efeseni descoperă poziţia slăvită a copilului lui Dumnezeu în Hristos, Mîntuitorul şi Biruitorul tuturor lucrărilor vrăjmaşului, în El, cel credincios este binecuvîntat cu toate binecuvîntările duhovniceşti în locurile cereşti.În toate epistolele sale, Pavel insistă asupra trebuinţei de a fi „în Hristos”; pentru credincios, este taina unei vieţi roditoare. În afară de El, încurcătură, ruşine; căci atunci sîntem în noi înşine, jucăriile sentimentelor, uşurătăţii şi a sensibilităţii noastre. în felul acesta, noi facem jocul vrăjmaşului şi sîntem o pricină de tulburare în jurul nostru. Înainte de a vorbi de adevărata natură a vieţii şi slujirii credincioşilor, care implică o luptă; înainte de a pune înaintea credinciosului toată armătura lui Dumnezeu fără de care nu poate nici să creadă, nici să biruiască, apostolul sună alarma. El ne cheamă la realitate, ne face cunoscut dreptul nostru de întîi născuţi şi ne spune care este poziţia şi posesiunea noastră: „întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui,” sau după o altă versiune: „Inimile să vă fie întărite în Domnul şi în tăria biruitoare a puterii Sale”.

Cunoştinţele intelectuale nu sînt de ajuns: inima şi duhul nostru trebuie să fie în Domnul Hristos, angajate cu adevărat în lupta duhovnicească. Independenţi de El, sîntem lăsaţi propriilor noastre puteri care foarte curînd se dovedesc falimentare; de aceea inimile noastre trebuie să fie întărite în Domnul, Biruitorul deplin al întregii puteri a vrăjmaşului. Să ne trăim chemarea aşa cum am primit-o, dînd preţ poziţiei noastre în Hristos şi prin credinţă să ne întărim în tăria biruitoare a puterii Sale. Această putere este activă şi niciodată pasivă si vrea să facă din noi luptători destoinici pentru cauza Domnului Hristos. îndoielile noastre, înfringerile şi descurajările noastre trebuie să fie înghiţite de această putere biruitoare.

Poate va zice cineva: „Da, frumoase şi încurajatoare sînt toate ideile acestea, dar realitatea?… Realitatea? Nu trebuie s-o privim în viaţa noastră. Aceasta ne-ar descuraja. Realitatea este Domnul Hristos! Trebuie s-o privim în lumina Domnului Hristos. S-o trăim prin El. El este Dumnezeu adevărat şi viaţa veşnică. El ne-a spus: „în lume veţi avea necazuri (lupte); dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”, „şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele pînă la sfîrşitul veacului”. Ne mai trebuie altceva?

Drumul cel mai greu în lupta cea mai înfocată, este drumul biruinţei şi al odihnei. în lupta noastră avem nevoie de mult har, dar în biruinţa pe care am cîştigat-o avem nevoie de o îndoită măsură de har, ca să nu ne mîndrim.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

Spuneţi celor slabi de inimă: Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată, Dumnezeul vostru;răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu. El însuşi va veni şi vă va mântui”. Isaia 35:4.

Nu este scris deci: „Puneţi-le păcatele în faţa ochilor lor”, „Spuneţi-le” nu vă temeţi”. Mulţi sunt dezamăgiţi pentru că păcatele din trecut îi urmează şi nu le da pace? Alţii sunt dezamăgiţi pentru că sunt în ispite, s-au obosit şi numai pun la socoteală puterea lui Dumnezeu, iar alţii se uită la greutăţile care le stau în faţă, cum făcea poporul lui Israel când erau dezamăgiţi văzînd zidurile Ierihonului. Când suntem
dezamăgiţi înseamnă că nu-L mai avem înaintea ochilor
noştri pe Dumnezeu şi Cuvântul Lui; vedem doar împrejurarea şi pe noi înşine. Dar trebuie să ştim că:

„Fără credinţă e cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu”. Ochii orbilor să fie deschişi şi urechile surzilor să audă; de aceea să rugăm pe Domnul să ne deschidă ochii şi să ne arate puterea Lui. Nu trebuie să ne gândim că avem nevoie de simţuri bune ca să putem crede.” Şi credinţa este siguranţă cu privire la cele nădăjduite, convingere cu privire la lucrurile care nu se văd”. Când observăm că-L necinstim pe Dumnezeu şi-L întristăm prin necredinţa noastră, atunci trebuie să
venim înaintea Lui, să-I mărturisim păcatul şi să ascultăm de Cuvântul Lui, ca să-I mărim Numele. De aceea spune Cuvântul: „Întăriţi-vă deci mâinile obosite şi genunchii slăbiţi, croiţi cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru că cel care şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă, să fie vindecat”. (Evrei 12:12-13). Aceasta o facem crezînd Cuvântul Lui: „Nu te teme, Eu sunt cu tine, nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău, Eu te întăresc şi tot Eu îţi vin în ajutor, Eu te sprijinesc cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele”. (Isaia 41:10). De aceea nu te teme, crede numai!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

UN NUME VREDNIC DE TOATĂ ÎNCREDEREA

„Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului.” Ţefania 3.12

Când credinţa dispare din mijlocul acelora care trăiesc în belşug, ea îşi găseşte adăpost printre săracii lumii acesteia, bogaţi în credinţă. În ei Domnul găseşte o rămăşiţă credincioasă. Fac şi eu parte din această rămăşiţă?

Ei se încred în Domnul pentru că sunt lipsiţi şi smeriţi. Cine n-are nici un ban, încearcă să se împrumute dacă cineva îl ia pe garanţie. Omul care-şi dă seama că numele său nu prezintă destulă garanţie, caută sprijin la alt nume. Ori cel mai bun nume este al lui Dumnezeu. El va avea întotdeauna un popor care-şi va pune încrederea în El, pentru că este mic şi smerit. Existenţa lui în sânul unei naţiuni este pentru această naţiune un
izvor de binecuvântări necunoscute. Este sarea care păstrează şi împiedică stricăciunea provocată de pofta lumii acesteia.

Această întrebare mi se pune din nou: Fac şi eu parte din acest popor? Sunt mâhnit de păcatul care este în mine şi în jurul meu? Sunt sărac cu duhul, mă văd eu însumi sărac duhovniceşte? Mă încred eu în Domnul? Aceasta este întrebarea cea mare. Domnul Isus descoperă numele, caracterul, persoana lui Dumnezeu; mă încred eu în El? Dacă da, am părăsit orice plan care face parte din această lume. Doamne, ajută-mă să fiu aşa.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte.” Evrei 1.3

Aceasta este poziţia Domnului Isus în prezent. Aici în cap. 1 din Evrei vedem maiestatea Fiului lui Dumnezeu. „A şezut la dreapta măririi” ne arată imensitatea slavei personale a Domnului Cristos. El este într-adevăr Creatorul, El este oglinda şi întipărirea slavei lui Dumnezeu şi El ţine şi păstrează toate lucrurile prin Cuvântul Său. El este jertfa de ispăşire a păcatelor. Noi putem înţelege că această prezentare a slavei lui Cristos, fie că este vorba de slava Sa personală fie că este vorba de poziţia Sa, leagă deja de acum inimile tuturor credincioşilor cu cerul, acolo unde este El. El este Dumnezeu. El a coborât din cer şi S-a înălţat după lucrarea înfăptuită pe deplin. Prin aceasta şi în locurile cereşti a moştenit un Nume care este mai minunat decât al îngerilor.

Ce Domn minunat avem noi în El, care ocupă locul cel mai înalt şi mai însemnat, locul de cinste care este numai al Lui. De aceea să-I mulţumim tot timpul căci El este Salvatorul nostru. A Lui să fie lauda, mărirea şi adorarea! De aceea în toată adunarea să nu se audă altceva decât o îmbărbătare continuă în această direcţie. Dar şi ca persoane individuale să-i aducem laudă pentru dragostea Sa. În Ps. 22.25 scrie: „în adunarea cea mare Tu vei fi pricina laudelor mele şi-mi voi îndeplini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.”

Duhul Sfânt nu împinge niciodată pe un suflet să privească la el însuşi sau la lucrarea lui, ci ÎNTOTDEAUNA îndreaptă orice privire numai la CRISTOS. A-L cunoaşte pe Cristos este viaţa veşnică, şi descoperirea Fiului de către Tatăl prin Duhul Sfânt alcătuieşte temelia Adunării. Învăţătura cea mai duhovnicească va fi totdeauna aceea, care înfăţişează neîncetat şi pe deplin pe CRISTOS. Duhul nu se poate opri decât la Isus. Aşadar, dacă cineva slujeşte prin puterea Duhului lui Dumnezeu, va vorbi totdeauna mai mult despre CRISTOS decât despre alte lucruri.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

„Tu m-ai scos la loc larg când eram în strâmtoare” (Psalmul 4:1); o, de-ar fi gândurile inimii mele mai mult şi mai mult un izvor neîncetat de comori pline de har!

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

„Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” Psalm 139,14

Noi suntem lucrarea lui Dumnezeu. El a creat lucruri originale, unice. Nu există doi oameni identici pe pământ. El te-a făcut şi pe tine aşa cum eşti, într-un mod minunat, cu calităţile, talentele, dar si cu limitele tale. I-ai mulţumit? Nu eşti un «accident», dimpotrivă, este scris «Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele» (Efes. 2,10). Este minunat şi un motiv special de laudă şi de mulţumire înaintea Domnului că nu suntem un «accident» sau că nu depindem de «soartă». Mai mult decât atât, Dumnezeu ne-a planificat viaţa până la ultima suflare. Nu vrei să-I mulţumeşti că te-a făcut aşa cum eşti şi să-L lauzi pentru planul pe care-l are cu viaţa ta? Întreaga ta cale a fost deja stabilită de Dumnezeu, de aceea nu compara drumul tău cu un altul. Pentru că Domnul creează doar lucruri originale, El nu Se repetă niciodată în creaţie. Inchinându-te cu mulţumire şi laudă, tu îi dai ocazia să te transforme prin Cuvântul şi prin Duhul Său.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Da, Domnul a făcut lucruri mari pentru noi, şi de aceea suntem plini de bucurie. Psalmi 126:3

Unii creştini sunt tentaţi să vadă doar partea întunecată a lucrurilor şi să se gândească mai degrabă la primejdiile prin care au trecut, decât la minunile pe care le-a făcut Dumnezeu pentru ei. Intreabă-i care este impresia lor despre viaţa de creştin, şi îţi vor descrie veşnicele lor conflicte, adânca lor mâhnire, încercările grele şi păcătoşenia din inimile lor, fără cea mai mică aluzie la îndurarea şi ajutorul Lui Dumnezeu. Dar un creştin al cărui suflet este sănătos va spune plin de bucurie: „voi vorbi, dar nu despre mine, ci în onoarea Dumnezeului meu. „M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru” (Psalmi 40:2-3). Domnul a făcut lucruri mari pentru [mine], de aceea [sunt plin] de bucurie. O asemenea experienţă pură este cea mai bună declaraţie pe care o poate face un copil al Lui Dumnezeu. Este adevărat că suferim încercări, dar este la fel de adevărat că suntem izbăviţi din ele. Este adevărat că luptăm cu viciile, şi suntem pe deplin conştienţi de acest lucru, dar este la fel de adevărat că avem un Mântuitor puternic, care a învins aceste vicii şi ne poate scăpa de stăpânirea lor. Privind în urmă, ar fi greşit să nu recunoaştem că am fost în Mlaştina Disperării şi am trecut prin Valea Umilinţei, dar ar fi la fel de rău să uităm că am trecut prin ele în mod sigur şi profitabil; nu am rămas blocaţi, mulţumită atotputernicului nostru Ajutor şi Conducător, care ne-a scos şi ne-a „dat belşug” (Psalmi 66:12). Cu cât mai mari sunt necazurile noastre, cu atât mai puternice trebuie să fie mulţumirile către Dumnezeu, care ne-a condus în siguranţă şi ne-a păstrat până acum. Durerea noastră nu poate să acopere melodia laudei; amărăciunile sunt parte din cântecul vieţii noastre: „Domnul a făcut lucruri mari pentru noi, şi de aceea suntem plini de bucurie”.

 

SEARA

Cercetaţi Scripturile. loan 5:39

Cuvântul grecesc „cercetat” semnifică o căutare strictă, apropiată, harnică şi curioasă, aşa cum fac oamenii când caută aur, sau vânătorii adevăraţi când urmăresc prada. Nu trebuie să ne mulţumim cu citirea superficială a unui capitol ci, la lumina Duhului, să căutăm cu înflăcărare înţelesurile adânci ale Cuvântului. Sfânta Scriptură trebuie cercetată — multe din învăţăturile ei pot fi aflate numai prin studiu atent. In ea există lapte pentru copilaşi, dar şi hrană tare pentru oamenii puternici, învăţaţii au spus că în fiecare cuvânt se ascunde un munte de semnificaţii, în fiecare verset din Scriptură. Tertulian exclama: „iubesc plinătatea Scripturii!” Nici un om care zgârie Cartea Lui Dumnezeu la suprafaţă nu are câştig; trebuie să sapi şi să scormoneşti până ajungi la comoara ascunsă. Uşa Cuvântului se deschide numai cu cheia hărniciei. Scripturile cer cercetare. Sunt scrierile Lui Dumnezeu, purtând timbrul şi pecetea divină. Cine îndrăzneşte să le trateze cu uşurinţă? Cel care le dispreţuieşte Il dispreţuieşte pe Dumnezeu, care le-a scris. Dumnezeu nu vrea ca Bibliile noastre să devină martori împotriva noastră în ziua judecăţii. Cuvântul Lui Dumnezeu va răsplăti cercetătorul. Dumnezeu nu ne cere să mutăm un munte de piatră ca să găsim un bob de grâu, fiindcă Biblia este un lan bogat. Nu trebuie decât să deschidem uşa hambarului, şi vom avea parte de belşug. Scriptura pune stăpânire pe cercetător. Ea este plină de surprize. Sub călăuzirea Duhului Sfânt, ea străluceşte cu toată splendoarea descoperirii în faţa ochilor care o caută, ca un templu uriaş pavat cu aur şi îmbrăcat în rubine, smaralde şi pietre scumpe. Nimic nu se compară cu adevărul Scripturii. În cele din urmă, Scriptura Il descoperă pe Isus: „ele mărturisesc despre Mine” (loan 5:39). Nici un motiv nu poate fi mai puternic decât acesta: cel care îl găseşte pe Isus găseşte viaţa, cerul şi toate lucrurile. Fericit este cel care, cercetând Scriptura, Il descoperă pe Mântuitorul.


 

IZVOARE IN DEŞERT

„Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie.” (Psalmul 37:3)

Am întâlnit odată o femeie săracă ce-şi câştiga existenţa muncind din greu ca menajeră, dar era o creştină veselă şi biruitoare. O altă creştină, o doamnă, care era foarte ursuză, i-a spus într-o zi: „Nancy, înţeleg că eşti fericită astăzi, dar cred că perspectivele tale de viitor te vor domoli. Să presupunem, de exemplu, că te îmbolnăveşti şi nu mai poţi munci. Sau să presupunem că actualii tăi patroni se mută de aici, şi nu găseşti de lucru în altă parte. Sau să presupunem …”

„Încetează!” strigă Nancy. „Eu nu «presupun» niciodată nimic. «Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic» (Ps. 23:1). Şi apropo”, a adăugat ea către prietena ei posomorâtă, „toate aceste «presupuneri» te fac să te simţi atât de mizerabil. Mai bine renunţă la ele şi pur şi simplu încrede-te în Domnul”.

Următorul text biblic este cel care va înlătura orice «presupunere» din viaţa unui credincios dacă este primit şi împlinit practic printr-o credinţă de copil: „Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi». Aşa că putem zice plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?»” (Evrei 13:5-6).

Hannah Whitall Smith

Un şuvoi de necazuri mi-a tăiat calea;

    E întunecat şi adânc şi lat.

Amară oră are viitorul

    Când traversez apele lui umflate.

Dar eu zâmbesc şi cânt şi spun:

    „Voi nădăjdui şi mă voi încrede întotdeauna;

Voi îndura necazul care va veni mâine,

    Dar nu voi împrumuta nici unul astăzi”.

Podul de mâine este foarte periculos;

    Nu îndrăznesc să-l trec acum.

Pot să-i văd bârnele mişcându-se încoace şi încolo,

    Şi arcurile lui clătinându-se şi îndoindu-se.

O, inimă, trebuie să nădăjduieşti întotdeauna;

    Trebuie să cânţi şi să te încrezi şi să spui:

„Voi îndura necazul care va veni mâine,

    Dar nu voi împrumuta nici unul astăzi”.

Vulturul care se înalţă la mari înălţimi nu-şi face griji cum o să treacă un râu.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 48.1-8

    Cititorii în stele, „cei care împart cerurile” (47.13) şi alţi astrologi s-au dezvoltat în toate timpurile pe seama credulităţii poporului. în ciuda pretenţiilor acestora, nimeni nu are puterea să prezică viitorul. Numai Dumnezeu îl cunoaşte şi ne descoperă prin Cuvântul Său ceea ce avem nevoie să ştim (46.10; Fapte 1.7). Împlinirea în trecut a evenimentelor care fuseseră vestite mai înainte prin profeţi este încă o dovadă a existenţei şi atotputerniciei lui Dumnezeu (v. 5; vezi şi loan 13.19). Lucrurile dintâi, vestite cu mult înainte, s-au împlinit (v. 3). Aceasta dovedeşte că şi lucrurile cele noi sunt şi vor fi tot lucrarea lui Dumnezeu (v. 6; Matei 13.52). Astăzi este la îndemâna oricui, şi mai ales a evreilor, să cerceteze Scripturile, pentru a se convinge de aceste lucruri. Cu multe secole înainte, respingerea lui Mesia a fost anunţată limpede, printr-unul dintre cei mai mari profeţi, exact în capitolele de care ne ocupăm noi acum. Cu ce durere trebuie să spunem că nu numai Israel, ci omul în general este foarte „îndărătnic”; grumazul său este un tendon de fier, fruntea îi este de aramă (v. 4), urechea îi este închisă (v. 8) şi, ca şi cum ar fi puţin acestea, inima sa este tare (46.12).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Samuel 20:1-3, 24-33

„… nu este decit un pas intre mine şi moarte.” 1 Samuel 20:3

UN SFERT DE MILIMETRU DE CAUCIUC

Vieţile noastre sunt daruri fragile de la Dumnezeu. Unui tânăr care tocmai se supusese unui control medical general, i s-a spus de către doctor că este complet sănătos. In timp ce ieşea din cabinetul doctorului, trecând prin sala de aşteptare, a căzut deodată cu mâinile încleştate pe piept suferind un atac de inimă fatal.

Moartea era mult mai aproape decât a crezut el. în timp ce vizita expoziţia spaţială de la Institutul Smithsonian din Washington, prinţesei Anne i-a fost prezentat astronautul Neil Armstrong. Pe parcursul vizitei, prinţesa a văzut expuse costumele astronautilor. întorcându-se spre Armstrong, ea a întrebat: „Este vreun pericol să se rupă?” Cel care îsi asumase marele risc de-a fi primul om care a păşit pe suprafaţa lunii a răspuns: „Da, diferenţa dintre viaţă şi moarte acolo sus este numai de aproximativ un sfert de milimetru de cauciuc!” In textul de azi, David a dat glas unei astfel de constatări a pericolului iminent care îl pândea în orice moment. Regele Saul, în mânia invidiei sale, căuta să-i ia viaţa rivalului său pe care îl unsese Samuel ca moştenitor de drept al tronului lui Israel. Dându-şi seama de scurtimea vieţii, David a scris mai târziu aceste rânduri de disperare pe care le găsim în textul de azi: „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu ce trecător sunt” (Psalmul 39:4). Fiind conştienţi de acest fapt, vom fi motivaţi să trăim fiecare zi pentru Domnul. Aceasta ne va da puterea să facem pasul final fără teamă.  – H.G.B.

Nimeni dintre noi nu ştie
Când va bate-al morţii negru ceas.
Să trăim în ziua-ceasta
Ca în ultima ce ne-a rămas.– D.J.D.

Nu eşti gata să trăieşti, până nu eşti gata să mort.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Pentru că noi toţi trebuie să fim arătaţi înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău.” 2 Corinteni 5.10

Toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, însă este scaunul de judecată al Celui care ma iubit şi care Sa dat pe Sine Însuşi pentru mine, care ma mântuit şi în care am fost acceptat. El niciodată na tratat cu asprime pe un suflet care a venit la El recunoscânduşi adevărata stare; unora ca aceştia lea vorbit cu tot harul Său de nepreţuit.

Toţi vom fi deci arătaţi înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, înaintea Persoanei Aceluia care, prin moartea Sa, nea îndepărtat toate păcatele. Ce binecuvântare va fi săL vedem şezând pe acel scaun! Nu există nimic în acest gând care să tulbure pacea pe care El a făcuto prin sângele crucii Sale; şi această pace trebuie so avem, pentru a ne bucura de comuniunea cu Dumnezeu. Apoi să ne gândim cum vom ajunge acolo. Hristos va veni şi ne va lua la Sine, fiindcă ne iubeşte şi doreşte să fim acolo unde El Însuşi este. Şi în ce stare vom ajunge acolo? Glorificaţi, având un trup ca al Lui. Judecătorul este Cel care a fost făcut pentru noi dreptate de către Dumnezeu (1 Corinteni 1.30).

A crede în Numele Lui şi totuşi a ne îndoi că avem pace înseamnă a pune la îndoială valoarea lucrării Lui. Cel care a suferit odinioară şi care acum este glorificat nu va contrazice rezultatul lucrării Sale atunci când va fi Judecător. Atunci însă nu va mai exista nimic ascuns – totul va veni la lumină. Şi care este efectul acestui lucru pentru noi? Privim la viaţa noastră trecută şi ce vedem? Privim la perioada de când am devenit creştini şi cât de multă slăbiciune şi faliment vedem! Trebuie însă acest lucru să ne înspăimânte? Nu, căci privim de asemenea la Dumnezeu şi spunem: Cu ce Dumnezeu minunat am avut dea face în tot acest timp! Fiecare pas a fost o manifestare a dragostei Tatălui nostru, care nea condus pe cale. În glorie vom vedea clar toată nebunia noastră, dar o vom vedea fiind întrun trup înviat şi schimbat. Vom distinge dragostea lui Hristos în fiecare mic detaliu al vieţii noastre duse aici pe pământ, de la început şi până la sfârşit.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrâni. Și toți, în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie”

1Petru 5.5

Moartea unui arbitru

Vestea morții unui arbitru a șocat în aceeași măsură iubitorii de fotbal, mass-media și oficialitățile. Cinci fotbaliști tineri între 15 și 16 ani l-au bătut pe arbitru așa de brutal, încât acesta a murit în spital din cauza loviturilor. A fost doar agresivitate oarbă? Sau s-a îndreptat mânia poate împotriva autorității arbitrului, care trebuia să poarte de grijă de respectarea regulilor de joc?

Adesea sunt bătuți polițiști, sunt atacați oameni de ordine, poate chiar judecători sunt îndepărtați din cale. A ridica mâna împotriva celui care te avertizează este un mare semn de slăbiciune interioară!

Autoritățile, care pun anumite granițe într-o comunitate, se lovesc de împotrivire. Este poate și la noi creștinii așa? Cum ne comportăm cu oamenii care ne avertizează de căi greșite, voite, care vorbesc cuvinte clare, ne sfătuiesc și chiar ne îndrumă? Ne supărăm pe ei?

Biblia ne îndeamnă să recunoaștem autoritățile. Ea vorbește și despre faptul că tinerii trebuie să se supună celor mai în vârstă. Desigur, cei mai în vârstă nu mai au nimic de spus în unele domenii. Nu pot ține pasul cu dezvoltarea tehnică razantă și poate nici măcar nu știu ce este un iPhone. Dar ei au o mulțime de experiență de viață! Și cine prețuiește acest lucru și permite să i se spună ceva, este înțelept.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SPUNE-I DOMNULL

„Ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” loan 9:3

Când Domnul Isus s-a întâlnit cu un orb, ucenicii Lui au început numaidecât să discute despre motivul pentru care omul se afla în acea stare. Ei l-au întrebat pe Domnul Isus: „cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții Iui; ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”.

Să remarcăm împreună patru lucruri:

1) Ucenicii erau nerăbdători să pună problema omului pe seama păcatului său. Diavolul va încerca să te convingă de faptul că nu te califici pentru harul lui Dumnezeu, din cauza păcatului tău, dar nu e așa! Dumnezeu nu-ți analizează trecutul pentru a-ti determina viitorul.

2) Când Domnul Isus l-a vindecat, vecinii săi au fost mai interesați de dezbatere decât de sărbătorire – și nu s-au schimbat prea multe de atunci! Ei au început să întrebe: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?” Unii ziceau: „EI este.” Alții ziceau: „Nu” (v. 8-9).

3) Vindecarea lui a picat „examenul religiozității”, întrucât fariseii au spus: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ține Sabatul” (v 16). 4) Nici măcar părinții bărbatului nu au fost liberi să-L laude pe Dumnezeu, pentru că se spunea: „dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă” (v. 22). Pentru vecini, el a fost un neajutorat, pentru liderii bisericii a fost subiectul unei polemici, pentru părinții săi a fost un stigmat social, așa că „l-au dat afară” (v. 34). Aici s-a încheiat povestirea? Slava lui Dumnezeu – nu! „Isus…când l-a găsit, i-a zis: Eu am venit…ca cei ce nu văd, să vadă” (v. 35, 39). Așa că, în loc să-ți împărtășești problema ta oamenilor și să asculți părerile lor, te sfătuiesc să o spui Domnului în rugăciune. Când o împărtășești cu ceilalți, cel mai bun lucru pe care îl poți obține este simpatia, dar când o spui lui Isus, vei găsi soluția.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: