Mana Zilnica

Mana Zilnica

8 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Ce urmează?

„..Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.” loan 13:17

Hotărăşte-te să cunoşti mai mult decât ceilalţi. Dacă nu-ţi tai ancorele tu însuţi, Dumnezeu va trebui să ţi le rupă printr-o furtună pentru a te trimite în larg. Aruncă totul în seama lui Dumnezeu, lasă-te dus în larg de mareea puternică a planului Său şi ţi se vor deschide ochii. Dacă, crezi în Isus,nu trebuie să-ţi petreci tot timpul doar în „apele liniştite ale portului”, plăcute, dar întotdeauna pline de „aluviunile” care se adună lângă ţărm. Trebuie să ieşi din rada portului îndreptându-te spre marile adâncimi ale Lui Dumnezeu şi să începi tu însuţi să cunoşti lucrurile, să începi să ai discernământ spiritual. Când ştii că ar trebui să faci un lucru şi îl faci, imediat vei şti mai mult. Vezi unde te-ai „împotmolit” din punct de vedere spiritual şi vei descoperi că starea aceasta vine de la un moment din trecut când a existat un lucru pe care ştiai că trebuie să-l faci, dar nu l-ai făcut, întrucât nu părea a fi o chemare urgentă; acum nu mai ai discernământ, nu mai înţelegi; în momentul de criză intri în panică, în loc să fii stăpân pe tine. Este un lucru periculos să refuzi să cunoşti mai mult. Falsa ascultare este o stare a minţii prin care tu îţi creezi ocazii de a te sacrifica; ardoarea este greşit considerată discernământ. Este mai uşor să te sacrifici decât să-ţi împlineşti destinul spiritual enunţat în Romani 12:1-2. Este cu mult mai bine să împlineşti scopul lui Dumnezeu în viaţa ta cunoscând voia Lui, decât să faci acte măreţe de sacrificiu personal. „Ascultarea este mai bună decât jertfele” (1 Samuel 15:22). Fereşte-te să te întorci înapoi acolo unde erai pe vremuri, atunci când Dumnezeu vrea să fii ceva ce nu ai mai fost niciodată. „Dacă vrea cineva să facă…. va ajunge să cunoască…” (loan 7:17).

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte” EVREI 12:1

Printre chemările Cuvîntului lui Dumnezeu, care pentru vremea de acum se simt cu o insistenţă deosebită, este una care răsună în inima credincioşilor ca un sunet de trîmbiţă. „Stăruiţi!” O mie să cadă alături de voi şi zece mii la dreapta voastră, nu cedaţi, rămîneţi fermi! Dacă dragostea multora se răceşte, noi,trebuie să suferim crucea şi să dispreţuim ruşinea. Dacă alţii abandonează lupta din dragoste pentru lumea de acum, noi trebuie să ne continuam alergarea!

Cei care stăruiesc primesc sarcina, oricît de umilă şi de neplăcută ar fi; căci nu ce izbeşte ochii contează, ci ceea ce este plăcut Domnului. Astfel de credincioşi perseverenţi, nu găsesc că este un lucru ciudat de a fi în cuptor. Ei se bucură că au parte de suferinţele lui Hristos, ştiind că atunci cînd va apărea în slava Sa, ei vor avea bucuria de a o împărtăşi (1 Petru 4:12,13). Puterea Domnului Hristos locuieşte în ei şi încercarea lor este transformată în binecuvîntare pentru alţii.

Care este deci secretul stăruinţei? Moise 1-a cunoscut: „El a rămas neclintit ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut” (Ev. 11:27). Pavel i-a cunoscut şi a putut să spună: „Dar mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă pînă în ziua aceasta” (Fapte 26:22). Să ne aţintim privirile la Căpetenia noastră divină şi vom putea astfel să fim perseverenţi.

Dar secretul stăruinţei nu vine numai de la Cel ce este neschimbător ci şi de la lucrarea Lui de la cruce; ea este suficientă şi eficace pentru totdeauna. Dacă sîntem răstigniţi cu Hristos, vom simţi efectele puterii iadului, dar ele nu ne vor vătăma niciodată. Realizînd poziţia noastră în El, vom primi harul stăruinţei oricît de greu ar fi drumul şi oricît de dificile ar fi împrejurările prin care trecem. „Dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”.

Secretul stăruinţei este, în al treilea rînd, o viaţă predată lui Dumnezeu şi dăruită altora. Este un dar de la El care nu ne-a fost încredinţat pentru noi înşine, ci pentru alţii. Dar să ne amintim că virtutea aceasta a perseverenţei pe care Domnul însuşi a avut-o pe pămînt, izvora din părtăşia Sa neumbrită cu Tatăl ceresc şi din iubirea neîntreruptă pe care a avut-o pentru ai Săi. „şi fiindcă iubea pe ai Săi……i-a iubit pînă la capăt”.(Ioan 13:1).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine: „Numai în Domnul”, Mi se va zice, locuieşte dreptatea şi puterea”. Isaia 45:23-24.

Am ţinut odată, într-un sat, o evanghelizare şi am fost găzduit la primar. Era un om evlavios. La început au venit mama, fiul şi fiica la Adunare, dar tatăl nu, deoarece nu simţea nevoie. Într-o seară, după ce a sosit fiica acasă, a spus tatălui său: „Tată, a fuma este păcat”. El a răspuns: „Aşa, deci tu ai ascultat pentru mine?” Fata a început să plângă şi a zis: „Eu am ascultat şi pentru mine”. Tatăl nu a considerat ca fiind păcat fumatul. Eu i-am spus: „Dacă eşti născut din nou nu te vei mai certa pe tema păcatului”. El a declarat:”La Adunare nu mă duc”. Joi însă, a venit totuşi. Eu vorbeam din Cuvânt unde scrie: „Orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine: „Numai în Domnul”, Mi se va zice, locuieşte dreptatea şi puterea, la El vor veni şi vor fi ruşinaţi toţi cei care erau mâniaţi împotriva Lui”. Eu am accentuat că, înaintea lui Dumnezeu trebuie să se plece orice genunchi şi orice limbă, trebuie să jure. Deci, să ,ne plecăm sub Cuvântul lui Dumnezeu şi să nu-i opunem niciodată rezistenţă. Apoi să spunem cu limba: „Numai în Domnul locuieşte dreptatea şi puterea. „Primarul a întrebat-o pe soţie: „Ce a spus el tot mereu, seara aceasta? Ce să spunem cu limba noastră?” -„Numai în Domnul locuieşte dreptatea şi puterea;” şi m-a întrebat şi pe mine. Înainte de culcare a mers în grajd şi a scris aceste cuvinte cu creta pe un stîlp. Sîmbătă dimineaţa a spus: „Acum este scris şi în inima mea, nu numai pe stîlp”. Dumnezeu i s-a descoperit şi a primit pacea cu Dumnezeu.

Vrei şi tu să faci la fel?

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ÎNŢELEPCIUNE CELOR CE O CER

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” Iacov 1.5

„Dacă vreunuia îi lipseşte înţelepciunea!” De fapt, pentru mine nici nu mai este „dacă”, sunt sigur că îmi lipseşte. Ce ştiu eu? Cum pot eu să-mi călăuzesc paşii? Cum aş putea eu să-i călăuzesc şi pe alţii? Doamne, eu sunt numai nebunie şi n-am nici o înţelepciune.

Dar Tu zici: „S-o ceară de la Dumnezeu” şi iată că eu o
cer. Aici, la picioarele Tale, Te rog să mă urmăreşti cu dumnezeiasca Ta înţelepciune în vâltoarea grijilor zilnice şi mai ales a zilei de azi. Căci mărturisesc că, dacă Tu nu m-ai păzi de rătăcire, eu aş lucra ca un nebun, chiar în lucrurile cele mai uşoare. Tu îmi făgăduieşti aici o învăţătură luminoasă şi n-am nevoie nici de învăţător, nici de meditator ca să mi-o însuşesc. O dai cu mână largă, fară plată, chiar unui nebun lipsit de înţelepciune, îţi mulţumesc pentru această făgăduinţă adevărată: „şi ea îi va fi dată”. Iată că eu o primesc. Nici un înţelept ai acestei lumi nu va putea pricepe înţelepciunea ascunsă pe care Tu o dai copilului Tău.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” Matei 11.30

Aceasta nu se putea spune cu privire la legea pe care Dumnezeu a dat-o poporului Israel pe muntele Sinai. Când unii bărbaţi evrei au încercat să introducă legea în creştinism, adică să îi oblige pe credincioşii dintre Neamuri să ţină legea în ceea ce priveşte tăierea împrejur, şi cerinţele legi, Petru a spus: „Acum dar de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta.” JUGUL LEGII NU PUTEA DUCE PE NIMENI LA ODIHNĂ. Conţinutul legii era tocmai cerinţele concrete ale lui Dumnezeu, dar omul era fără putere ca să le împlinească. De aceea a trebuit să vină Domnul Isus în chip de om. El a satisfăcut pe Dumnezeu pe deplin prin ascultarea Sa în tot ceea ce priveşte legea. „Căci Cristos este SFÂRŞITUL legii, pentru ca ORICINE crede în El să poată căpăta neprihănirea” (vezi Rom. 10.4). Această neprihănire vrea să ţi-o dăruiască şi ţie. Domnul ţi se adresează ţie când te cheamă: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă (Matei 11.28). Nu te teme, căci Domnul care din dragoste a murit pentru păcătoşi, va duce la îndeplinire toate prorociile Cuvântului Său şi te va ajuta şi pe tine să mergi pe calea aleasă cu El. El nu este un „om aspru” cum îl denumeşte robul cel viclean şi leneş (Mat. 25.24). El este un Domn bun care te îndeamnă să iei jugul şi sarcina Lui care este uşoară. A purta jugul Lui înseamnă a avea aceleaşi ţeluri şi gânduri ca şi El. Este în folosul nostru să-L cunoaştem pe acest Domn, să fim legaţi de El şi să parcurgem cu El calea care se va termina în slava veşnică. Pentru aceasta trebuie mai întâi să-i aduci toate păcatele tale într-o pocăinţă sinceră şi adevărată. Dacă vei face acest lucru vei fi liber de orice păcat care până acum te mustra. Vino chiar acum la acest Izvor de pace care este Domnul Isus Cristos. El este gata să te primească. Nu amâna până mâine căci s-ar putea să fie prea târziu.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, împrăştie în dimineaţa asta orice ceaţă şi străluceşte cu claritate şi putere şi înviorare.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

„… ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Cristos.” Efeseni 1,12

Dacă vorbim despre faptul că ar trebui să fim o laudă a dumnezeirii Sale, atunci vorbim despre un domeniu în care Biserica lui Isus ar trebui să fie tot timpul biruitoare — şi anume cel al unităţii. Când mă exprim aşa mă gândesc la cuvântul pe care L-a spus Domnul Isus aproape de sfârşitul vieţii Sale: «Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una”» (Ioan 17,22). Domnul Dumnezeu ne-a rânduit prin Isus Cristos să fim o laudă a dumnezeirii Sale. Prorocul Isaia ne-o spune direct şi personal: «Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului» (Isaia 62,3). Dacă am murit într-adevăr cu Cristos, atunci putem pătrunde adâncimea de neînchipuit a caracterului divin, desăvârşit al Dumnezeului veşnic. în această poziţie suntem transportaţi în prezenţa lui Dumnezeu şi, prin laudă şi mulţumire la adresa Lui, depresia şi proasta dispoziţie dispar, genunchii slabi ne sunt întăriţi, iar Domnul ne aşază picioarele pe o Stâncă ce nu se clatină. Astfel suntem o laudă a dumnezeirii Sale; lauda şi mulţumirea sunt cea mai înaltă expresie a credinţei!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„Căci au fost mulţi morţi, pentru că lupta venea de la Dumnezeu.” 1 Cronici 5:22

Luptător sub steagul Domnului Isus, citeşte versetul acesta cu bucurie sfântă. Dacă lupta venea de la Dumnezeu, victoria era sigură. Fiii lui Ruben, Gadiţii, şi jumătate din tribul lui Manase, număra de abia patruzeci şi cinci de mii de oameni buni de luptă, totuşi, în războiul cu hagareniţii, au ucis o sută de mii de oameni „căci, în timpul luptei, strigaseră către Dumnezeu, care i-a ascultat, pentru că se încredinţaseră în El” (1 Cronici 5:20). Domnul nu ne salvează printr-un număr mai mare sau mai mic; noi trebuie să mergem înainte în numele lui Iehova, chiar dacă suntem doar o mână de oameni, fiindcă Domnul Oştirilor este Căpetenia noastră. Ei nu şi-au neglijat armamentul, dar nici nu şi-au pus increderea în ei. Noi trebuie să folosim toate mijloacele care ne stau la îndemână, dar încrederea noastră trebuie să se sprijine numai pe Dumnezeu. El este sabia şi scutul poporului Său. Marele motiv al extraordinarului lor succes a fost „lupta venea de la Dumnezeu”. Luptând cu Păcatul dinafară şi dinăuntru, cu erorile doctrinale sau practice, cu slăbiciunile spirituale din locurile de sus sau de jos, cu diavolul şi aliaţii lui, porţi luptele lui Iehova. Dacă El nu vrea să fie învins, nu trebuie să te temi de învingere. Nu te teme de numărul duşmanilor, nu tremura în faţa dificultăţilor sau imposibilităţilor, nu plânge din cauza rănilor sau a morţii. Luptă cu sabia Duhului, sabia cu două tăişuri, şi vei învinge duşmanul. „Biruinţa este a Domnului” (1 Samuel 17:47), şi El va da duşmanii în mâinile noastre. Cu picioare repezi, mână tare, inimă neînfricată şi zel arzător, aleargă spre câmpul de bătălie, şi oştile iadului vor fugi ca paiele în faţa vântului

Ridică-te! Ridică-te pentru Isus!
Căci bătălia nu va ţine-n veşnicii;
Azi se aude scrâşnetul de săbii
Iar mâine totul va fi plin de bucurii:
Biruitorul va primi cununa slavei
Care-l aşteaptă de la început
Şi va domni cu Regele măririi
In veac de veac, uitând ce l-a durut

SEARA

„Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întâmpla sau nu.” Numeri 11:23

Dumnezeu i-a promis lui Moise că va hrăni toată mulţimea din deşert cu carne timp de o lună întreagă. Moise, cuprins dintr-o dată de necredinţă, privea mijloacele inexistente, şi nu vedea cum putea fi îndeplinită făgăduinţa. El se uita la creatură, nu la Creator. Oare Creatorul se aşteaptă ca creatura să îndeplinească vreo promisiune pentru El? Nu. Cel care face promisiunea o împlineşte întotdeauna prin atotputernicia Sa. Dacă El vorbeşte, se face — se face prin El însuşi. împlinirea făgăduinţelor Lui nu depinde de cooperarea sau de puterea omului. Putem vedea pe loc greşeala lui Moise. Totuşi, cât de des facem şi noi acelaşi lucru! Dumnezeu ne promite să ne împlinească nevoile, şi noi aşteptăm de la cele create să împlinească promisiunea; apoi, fiindcă vedem că cele create sunt slabe şi incapabile, ne cufundăm în necredinţă. De ce privim în direcţia aceea? Vrem să mergem la Polul Nord ca să culegem fructe coapte? Într-adevăr, nu ar fi o nebunie mai mare decât să cauţi putere la cel slab, sau să aştepţi creatura să facă munca Creatorului. Să punem, deci, problema aşa cum se cuvine. Mijloacele vizibile pentru împlinirea promisiunii nu sunt o temelie suficientă pentru credinţă; atotputernicia Dumnezeului nevăzut este singura temelie solidă. El va face cu siguranţă tot ce a promis. După ce vom vedea clar că sarcina este a Domnului şi nu a creaturii, vom îndrăzni să ne cufundăm în neîncredere? Întrebarea Lui Dumnezeu ne readuce pe drumul cel bun: „Este mâna Domnului prea scurtă?” (Numeri 11:23). Fie ca, în îndurarea Lui, întrebarea aceasta să fie însoţită de binecuvântata declaraţie: „vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se întâmplă sau nu”.

IZVOARE IN DEŞERT

„Oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.” 1 Ioan 5:4

Dacă un om îngăduie, poate găsi ceva la fiecare cotitură a drumului care să-l jefuiască de biruinţa lui şi de pacea minţii lui. Satan este departe de a se retrage din munca lui de a încerca să-i înşele şi să-i distrugă pe copiii lui Dumnezeu. La fiecare bornă kilometrică din viaţa ta, este înţelept să verifici temperatura experienţei tale ca să-ţi dai pe deplin seama de condiţiile din jur.

Dacă vei face aceasta şi-ţi vei manifesta cu fermitate credinţa la momentul potrivit, vei putea uneori să smulgi efectiv biruinţa din gura înfrângerii.

Credinţa poate schimba orice situaţie, oricât ar fi de neagră sau de dificilă. Dacă-ţi înalţi inima spre Dumnezeu într-un moment de credinţă autentică în El, poţi schimba repede împrejurările în care te afli.

Dumnezeu este încă pe tronul Său, şi El poate schimba înfrângerea în biruinţă într-o fracţiune de secundă, dacă ne încredem în El.

Dumnezeu este puternic! El poate elibera;

Credinţa poate fi biruitoare în orice încercare;

Frica şi îngrijorarea şi păcatul şi necazul pot fi înfrânte

Prin credinţa noastră în puterea colosală, victorioasă a lui Dumnezeu.

Aveţi credinţă în Dumnezeu, soarele va străluci,

    Chiar dacă astăzi sunt nori negri;

Inima Lui a plănuit calea ta şi a mea,

    Aveţi credinţă în Dumnezeu, aveţi credinţă întotdeauna.

Când ai credinţă, nu trebuie să te retragi niciodată. Poţi să-l opreşti pe Vrăjmaş ori de câte ori îl întâlneşti. Marshal Ferdinand Foch

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 47.1-15

    Acum ne stă în atenţie Babilonul şi observăm că înainte chiar ca acesta să-şi fi făcut intrarea pe scena istoriei, căderea îi fusese deja anunţată. Folosit de Domnul pentru a-l disciplina pe poporul Său, Babilonul nu a arătat niciun pic de milă faţă de el, nu şi-a „pus la inimă (aceste lucruri)” şi nici nu şi-a „amintit de sfârşitul lor” (v. 7; Deuteronom 32.29). Prin gura lui Daniel, Dumnezeu îi făcuse deja cunoscut Babilonului acest sfârşit (vezi Daniel 2.45). Cu toate acestea, cetatea îngâmfată a proclamat: „Voi fi stăpână pentru totdeauna” (v. 7). Şi cunoaştem sfârşitul ei solemn şi subit, în noaptea tragică a ospăţului lui Beltşaţar… (Daniel 5.30).

    În Noul Testament, Babilonul este o imagine a creştinătăţii ca Biserică responsabilă: ea a încetat să mai fie aici, jos, o străină şi mai sufere; a preferat un tron în locul crucii; a uitat mila, dominând sufletele, nesocotind drepturile Domnului, pierzând din vedere întoarcerea Lui şi deprinzându-se cu o mulţime de idolatrii şi superstiţii (v. 12,13). Dar ceasul ruinei ei se apropie (Apocalipsa 18). Momentul când Hristos o va prezenta cerului şi pământului pe adevărata Lui Mireasă, Biserica, alcătuită din toţi răscumpăraţii Săi iubiţi, înălţaţi împreună cu El, va avea loc înainte de dezlănţuirea evenimentelor din Apocalipsa 18. Faceţi şi voi parte din Biserica celor răscumpăraţi?

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Efeseni 1:1-13

… sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. 1 loan 1:7

NECURAT! NECURAT!

V-aţi gândit vreodată ce viaţă tristă şi mizerabilă trebuie să fi fost viaţa unui lepros? în Israelul Vechiului Testament, o persoană care suferea de această boală mortală era considerat un proscris – orice legături cu comunitatea sa, erau rupte. In Leviticul 13 există o listă cu cerinţele impuse pentru separarea leprosului. Era izolat într-o tabără afară din localitate. Leprosul trebuia să poarte „semnul distinctiv” al groaznicei sale boli, şi aceasta însemna să-şi rupă hainele, să-şi radă capul şi să se acopere cu o pânză albă. Din dosul acestei măşti se auzea un strigăt îndurerat: „Necurat! Necuraţi”
Ce imagine vie a efectelor groaznice ale păcatului! Din pricina comportării noastre păcătoase, suntem necuraţi – nepotriviţi pentru părtăşia cu Dumnezeu. Suntem nişte proscrişi – fără permisiunea de a intra în prezenta Sa. Boala păcatului ne afectează pe toţi. Fiecare persoană de pe pământ are o mare nevoie de-a fi curăţită de păcat. Dacă acest lucru nu se petrece, atunci păcătosul rămâne alienat – condamnat la suferinţe eterne într-un loc care-l va separa veşnic de Dumnezeu. Compozitorul Robert Lowry a pus întrebarea pe care fiecare ar trebui să ne-o punem: „Cum aş putea să-mi spăl păcatul?” Răspunsul se găseşte în 1 loan 1:7, şi acesta este: „sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat”. Da, curăţirea este posibilă pentru păcătosul care se va încrede în jertfa lui Isus şi în glorioasa Sa înviere din morţi. Slavă lui Dumnezeu! Prin sângele lui Isus putem fi curăţiţi! – P.R.V.

Să te curăţească de orice păcat,
Să te salveze, te-aşteaptă Isus.
Prin credinţă, pe vecie iertat,
Vei fi o fiinţă creată de sus.   – H.G.B.

Contaminarea păcatului o poate curaţi doar SalvatoruL

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Nu te lăuda cu ziua de mâine, pentru că nu ştii ce va aduce o zi.” Proverbe 27.1

Amânarea înseamnă obiceiul de a lăsa pe mâine ceea ce trebuie făcut astăzi. Am citit odată câteva versuri, care descriu intenţiile bune ale celui care amână:

Ştiu că amânarea e păcatul meu, ea numi aduce niciun bine;

Voi renunţa la ea, dar nu acum, ci poate … mâine.

Însă, când este vorba de mântuire, Biblia ne avertizează clar că „mâine” nu este niciodată o opţiune. Mântuirea este prezentată ca fiind disponibilă „acum” şi „astăzi”, căci Scriptura spune: „Iată, acum este timpul potrivit; iată,acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2). Amânarea este o armă des folosită de Satan pentru ai lipsi pe oameni de mântuire.

Când a vizitat Atena, Pavel a predicat evanghelia. La sfârşitul mesajului său, unii şiau bătut joc, iar alţii au crezut; au fost însă unii care au spus: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată„. Întro altă împrejurare, un guvernator pe nume Felix, om crud şi nedrept, a fost pus în faţa realităţii cu privire la „dreptate, înfrânare şi judecata viitoare”. Sub cercetarea Duhului Sfânt, el sa cutremurat, însă, pentru a salva aparenţele înaintea Drusilei (femeie pe care o sedusese şi pe care o despărţise de soţul ei), ia răspuns lui Pavel: „Acum mergi şi, când voi avea o ocazie, te voi chema” (Fapte 17.32; 24.25).

Să nu te laşi influenţat de nimeni pentru a amâna chestiunea mântuirii tale, căci este cu mult mai bine ca sufletul tău să fie mântuit, decât să salvezi aparenţele! În niciunul dintre cele două cazuri prezentate nu avem vreo indicaţie că a mai existat după aceea vreun prilej pentru cei în cauză de a asculta altă dată evanghelia şi de a se pocăi.

Iadul va fi plin de oameni cu intenţii bune, care au amânat chestiunea mântuirii şi care au ratat astfel şansa de a fi mântuiţi. Te îndemn să faci din chestiunea mântuirii tale cea mai urgentă nevoie! Pocăieştete de păcatele tale şi crede în Isus Hristos! Fă acest lucru acumastăzi!

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți … sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele”. Luca 18.11,12

Atenționare

În aceste versete, Mântuitorul arată cât de mult se împotrivesc orgoliul și încrederea de sine a omului față de harul care constituie marele subiect al învățăturilor Sale. În această pildă, vedem doi oameni care se rugau în templu, dar în chip foarte diferit. Orgoliosul fariseu Îi prezenta lui Dumnezeu propria sa dreptate.

Lăudându-se cu ceea ce el era, cu ceea ce făcea, mulțumea că nu se asemăna cu ceilalți oameni, nici cu vameșul. Niciodată, o rază de lumină divină nu luminase cugetul lui. Toată rugăciunea sa era o urâciune înaintea lui Dumnezeu care cunoaște inima omului și care urăște atât de mult orgoliul, prin care creatura căzută vrea să se ridice la înălțimea care nu i se cuvine. Duhul lui Dumnezeu nu osândește niciun păcat în termeni mai categorici ca pe acesta. Biblia îl menționează aproape întotdeauna în primul rând printre păcatele amenințate cu judecată: „Trufia merge înaintea căderii” (Proverbe 16.18); „Domnul surpă casa celor mândri” (Proverbe 15.25). Să ne lăsăm atenționați de Scriptură cu privire la acest păcat – mândria – cu urmări așa de grave!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PUTEREA VIZIUNII (3)

„Eu …te voi învăța, și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi” Psalmul 32:8

Maica Tereza nu a pornit la drum în căutarea faimei; faima a găsit-o pe ea. Ea nu a făcut decât să meargă în India, a văzut o nevoie pe care nimeni altcineva nu o împlinea, a auzit chemarea lui Dumnezeu, și-a lăsat inima să ardă și a slujit mulțimi de oameni ce trăiau în mahalalele cele mai neglijate și mai uitate de lume din Calcutta. Unul dintre cele mai celebre mottouri ale sale a fost: „Viața care nu e trăită pentru alții nu e deloc viață”. S-o recunoaștem; mare parte din lucrurile pe care le facem în fiecare zi nu par să conteze până nu sunt evaluate ca parte integrantă a unui tablou mai mare. Când iei detaliile unei zile obișnuite și le pui în „cazanul” viziunii venite de la Dumnezeu și amesteci, dintr-o dată iese la lumină scopul, valoarea, adrenalina și bucuria pe care le simți atunci când știi că îți împlinești menirea. E ca și diferența dintre umplerea sacilor cu pământ și construirea unui dig pentru a salva un oraș. Nu e nimic nemaipomenit să umpli saci cu pământ, dar e cu totul altceva să salvezi un oraș de ia ravagiile unei inundații. Construirea unui dig conferă semnificație muncii neplăcute de a lua cu lopata pământ și de a-l pune în saci. La fel este și cu viziunea, de multe ori, rutina zilnică a vieții seamănă cu munca de a lua pământ cu lopata. Dar să luăm aceeași rutină si să o privim prin lentilele unui scop dat de Dumnezeu si deodată, totul pare foarte diferit.

Viziunea face ca lumea ta să fie în centrul atenției. Ea face ca din haos să răsară ordine și scop. Ea te ajută să vezi totul într-o lumină nouă. Vestea cea bună este că Dumnezeu e Dătătorul viziunilor – așa că, cere-l să-ți dăruiască o viziune care să-L onoreze pe EI!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: