Mana Zilnica

Mana Zilnica

7 iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Nu da înapoi

„Orice veţi cere în Numele Meu, voi face.” loan 14:13

Împlinesc eu această lucrare lăuntrică? In rugăciunea de mijlocire nu există nici o capcană şi nici un pericolul amăgirii sau al mândriei; este o lucrare făcută în taină şi aduce roade prin care Tatăl este slăvit. Las eu ca viaţa mea spirituală să se irosească, sau o aduc în întregime spre un singur punct central, ispăşirea făcută de Domnul meu? Domină Isus Cristos din ce în ce mai mult fiecare preocupare din viaţa mea? Dacă punctul central sau marea influenţă din viaţa mea este ispăşirea Domnului, atunci fiecare clipă din viaţa mea va aduce roade pentru El.

Trebuie să-mi rezerv timp pentru a-mi da seama care este punctul central al puterii. Petrec măcar un minut dintr-o oră pentru a mă concentra asupra Lui? „Dacă rămâneţi în Mine” – adică dacă eu continui să acţionez, să gândesc şi să lucrez din acest punct central –”cereţi orice veţi vrea şi vi se va da” (loan 15:7). Rămân eu în El? Îmi fac timp ca să rămân? Care este cel mai mare factor de putere în viaţa mea? Este lucrarea, slujirea, sacrificiul pentru alţii sau încercarea de a lucra pentru Dumnezeu? Ceea ce trebuie să exercite cea mai mare putere în viaţa mea este Ispăşirea Domnului. Nu lucrul cu care petrecem cea mai mare parte a timpului ne modelează cel mai mult, ci Cel care exercită cea mai mare putere asupra noastră. Trebuie să hotărâm să ne limităm şi să ne concentrăm atracţiile. „Orice veţi cere în Numele Meu, voi face.” Ucenicul care rămâne în Isus este voia Lui Dumnezeu şi alegerile lui aparent libere sunt hotărârile rânduite mai dinainte de Dumnezeu. Este misterios? Este contradictoriu si absurd din punct de vedere logic? Da, dar este un adevăr glorios pentru un sfânt.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Cît este ziuă, trebuie să fac lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, cînd nimeni nu mai poate să lucreze” IOAN 9:4

Cînd Domnul Se slujeşte de o imagine, să ne gîndim la însemnătatea ei. Noaptea este perioada de timp cînd soarele dispare din orizontul nostru; cum vine ea? în mod zgomotos, în etape întrerupte sau deodată? Nu, ci aşa cum zorile anunţă ziua care vine imperceptibil, noaptea cade într-un fel care scapă atenţiei noastre; lumina se micşorează pe nebăgate în seamă şi întunericul îi ia locul fără să luăm seama. Dar cînd a venit noaptea sîntem nevoiţi s-o constatăm.

Tot aşa este şi cu ziua de har; claritatea ei se micşorează fără ca oamenii să observe şi noaptea vine fără zgomot asupra lumii. Dar cînd noaptea care aduce judecata va sosi, oamenii vor fi siliţi s-o recunoască, dar va fi prea tîrziu. De aceea spune Domnul: „Trebuie să lucrez cît este ziuă”.

Umbra morţii se întinde peste lumea întreagă şi întunericul păcatului îi cuprinde pe oameni, fără să observe că ziua de îndurare se scurtează tot mai mult şi că, într-o zi, se vor trezi în faţa unei realităţi grozave: s-a dus harul, a venit judecata! Se va întîmpla la fel ca în zilele lui Noe cînd „n-au ştiut nimic pînă cînd a venit potopul, şi i-a luat pe toţi” iar Domnul ne spune că „tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului” (Matei 24:39). O! De-ar pune stăpînire pe inimile şi cugetele noastre Cuvîntul Lui! „Trebuie să fac lucrările Celui ce M-a trimis”.

„Trebuie…” Domnul Isus a trăit cei trei ani ai lucrării Lui misionare pe pămînt sub acest imperativ divin: „Trebuie”. Este poate ce ne lipseşte nouă adeseori. Ascultarea Fiului nu era o ascultare legalistă, ci de Fiu. Ascultarea de voia lui Dumnezeu trebuie privită sub aspectul crucii care era imperativul dragostei Lui. Domnul să ne ajute să ne aşezăm şi noi sub imperativul nevoilor celor din jurul nostru din dragoste pentru sufletele lor. „Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu” (Ioan 13:15).

Orice activitate pentru Dumnezeu ne poate păzi de multe ispite, dar ea ne poate şi împietri inima cînd nu ne ţinem în prezenţa Lui şi cînd inima noastră, absorbită de lucrul pentru Domnul, a încetat să se mai judece. şi astfel, mulţumiţi în noi înşine, nu mai veghem cu stăruinţă asupra umbletului nostru şi cu toată activitatea noastră febrilă, cugetul poate a adormit de mult. Nimic nu poate fi mai grav decît un cuget adormit în ce priveşte sfinţenia vieţii, dar treaz în ce priveşte mulţumirea de sine şi a pretenţiilor de a fi apreciat.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

”Mulţimea celor care crezuseră era o inimă şi un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate în comun.” Fapte. 4:32.

Ce binecuvântare conţine Evanghelia! Aceasta o putem vedea chiar la biserica primară. Ei au devenit bogaţi în Dumnezeu, toate lucrurile secundare trebuiau să dispară; erau aşa de mult umpluţi de Cuvântul lui Dumnezeu, încât Isus şi singur Isus era cauza bucuriei lor. Si noi putem avea parte de această binecuvântare, şi o avem, dacă credem într-adevăr Evanghelia, astfel ca să putem fi o inimă şi un suflet.
Prin aceasta, nu înţelegem doar fraţii din Adunarea din care facem parte, ci toţi copiii Lui Dumnezeu, sunt mădulare ale trupului Său. Hotarul de despărţire nu sunt Adunările diferite, ci este între moarte şi viaţă; Intre păcat şi dreptate.

Nu depinde de părerea noastră, de persoana noastră, ci depinde şi este legat de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Cel care nu are aceasta ca dreptarul vieţii lui, acela se află întotdeauna pe un drum fals, greşit. Persoanele care sunt umplute de Duhul Sfânt al lui Isus Hristos, nu mai au nevoie să-şi caute dreptul lor în această lume. Oh, câtă ceartă există pentru bunurile pământeşti! Chiar şi oamenii evlavioşi fug la avocaţi şi doresc să trăiască după drepturile lor pe acest pământ. Ştiţi cât drept avem noi pe acest pământ? Eu nu ştiu dacă avem dreptul să cerem un pic de pământ cu o cruce pe el. Fiul lui Dumnezeu spune un lucru: „Nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăţia”. Mulţi se tem că îşi vor pierde funcţia dacă vor să trăiască pentru Dumnezeu. Eu doresc mai mult să fiu moştenitor al lui Dumnezeu, decât să rămân alipit de pământul acesta blestemat. Dacă Isus se gândeşte la vrăbii, cu cât mai mult se gândeşte la aceia pe care i-a răscumpărat prin preţiosul Său sînge. (Mat.5:25).

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

CEL MAI SIGUR LOC

„Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” Ioan 10.28

Noi credem în siguranţa veşnică a celor sfinţi. Întâi, pentru că ei sunt ai lui Cristos şi El niciodată nu îşi va părăsi oile pe care Şi le-a cumpărat cu sângele Său şi le-a primit de la Tatăl Său.

Apoi, pentru că El este Cel ce dă viaţa veşnică şi, dacă ea este veşnică, şi siguranţa lor este veşnică şi ei nu pot sfârşi în iad, ci în cer, la Dumnezeu. Dacă viaţa spirituală s-ar putea stinge, desigur că ea n-ar mai fi viaţă veşnică, ci viaţă vremelnică. Dar Domnul vorbeşte despre viaţa veşnică şi aceasta de fapt exclude posibilitatea ca ea să aibă un sfârşit.

Observaţi apoi că Domnul în mod expres spune: „în veac nu vor pieri”. Atâta timp cât cuvintele au un înţeles, aceste cuvinte ale Domnului Isus îi asigură pe cei credincioşi că nu vor pieri. Cea mai încăpăţânată necredinţă nu poate forţa înţelesul acestei afirmaţii a Domnului.

Apoi, pentru a nu lăsa vreo îndoială, El declară că cei ai Săi sunt în mâna Sa, din care nici un vrăjmaş nu-i va putea smulge. Desigur, acesta este un lucru care nu este cu putinţă nici căpeteniei iadului. Suntem în cea mai mare siguranţă, fiind în mâna unui Mântuitor atotputernic.

Partea noastră este să dăm la o parte orice teamă firească şi orice încredere în noi înşine, şi să rămânem plini de pace, ascunşi în mâna Răscumpărătorului nostru.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” Evrei 10.25

Vizitam odată împreună cu un frate pe o soră mai în vârstă. Drumul nostru trecea pe o vale lungă, apoi printr-o pădure şi la urmă printr-o luncă. Cu acest prilej sora ne-a spus următoarele: „Odinioară în acest sat a mai locuit o soră care acum este la Domnul. Ea vizita adunarea cu regularitate şi cu multă seriozitate, fără să dea înapoi de la drumul lung şi greoi. Îmbătrânind drumul a devenit tot mai greu. Dar şi în această stare avea o satisfacţie sufletească deosebită să fie acolo unde Domnul strânge pe ai Săi în jurul Său. Ea lua un taburet cu ea şi din când în când se mai odihnea uşurând astfel din greutatea drumului. Făcea acest efort cu dorinţa sinceră să fie părtaşă la binecuvântările Cuvântului lui Dumnezeu.”

Iubiţii noştri, valorificăm noi în întregime măreaţa şi înalta comuniune frăţească? Este lumea aceasta mai presus decât întâlnirea cu fraţii care se adună numai şi numai pentru Numele Domnului Isus? Sau luăm ca scuză indispoziţia noastră sau cea mai mică greutate? Ceea ce îi împiedecă pe mulţi să ia parte la adunarea în Numele Domnului Isus este starea lăuntrică a inimii. Trebuie să fie clar că apostolul insuflat de Duhul Sfânt când vorbeşte de „adunarea noastră” nu s-a gândit la secte, partide şi grupări modelate şi întreţinute de mâna omului care au luat naştere mai târziu şi care au rămas până astăzi spre ruşinea creştinismului, ci el se referă la Adunarea lui Dumnezeu, născută şi condusă prin Duhul Său. În această adunare Domnul Isus vrea să audă cântările noastre de laudă, cererile noastre, aici vrea să ne binecuvânteze şi să ne întărească tot mai mult pe drumul pustiei acestei lumi. Să cumpănim bine aceste lucruri în prezenţa lui Dumnezeu şi să nu pierdem nicio ocazie de a fi în prezenţa Sa în strângerea laolaltă a copiilor Săi.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, cu ce bogată uşurare mă întorc la Tine; am nevoie de Tine în moduri neînchipuite şi cu ce usurare și bucurie pline de uimire descopăr că Tu ești în tot ce-mi trebuie.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

„Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că îl vom vedea aşa cum este.” 1 Ioan 3,2

Mulţi credincioşi rămân din păcate în necredinţă chiar dacă găsesc în Biblie multe mărturii, multe situaţii în care Domnul S-a revelat oamenilor. Să ne gândim de exemplu la vestirea naşterii lui Samson de către îngerul lui Dumnezeu, sau la cea a naşterii Domnului Isus Cristos pe acest pământ, adusă Mariei de către îngerul Gabriel. Te-ai gândit vreodată ce frumos ar fi dacă ţi s-ar întâmpla şi ţie ceva absolut unic — dacă un mesager ceresc ar sta dintr-o dată în faţa ta ca o dovadă clară sau ar avea o misiune din partea Domnului pentru tine? Crezi că dacă ţi s-ar întâmpla un asemenea lucru ţi-ar fi mai uşor să crezi? Nu! Fii fericit că nu trebuie să experimentezi aşa ceva, căci paradoxal, cu cât vezi mai multe cu atât îţi este mai greu să crezi! Gândeşte-te la preotul Zaharia care a rămas necredincios chiar şi după apariţia îngerului.

Apostolul Petru le spune credincioşilor autentici (care cu toate că nu L-au văzut pe Domnul îl iubesc) că îl vor vedea într-o bună zi şi că bucuria lor va fi şi mai mare. Când se va întâmpla acest lucru? În momentul în care, la răpire, ochii noştri se vor deschide. Da, atunci, cu o bucurie de nedescris îl vom vedea pe Domnul aşa cum este!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul.” Psalmi 97:10

Ai motive întemeiate să „urăşti răul”. Gândeşte-te cât de mult te-a rănit deja! O, ce lume de înşelări păcătoase a adus în inima ta! Păcatul te-a orbit atât de mult, încât nu ai mai putut vedea frumuseţea Mântuitorului; te-a surzit atât de tare, încât nu ai mai auzit chemarea blândă a Răscumpărătorului. Păcatul ţi-a aşezat picioarele pe calea morţii, şi a turnat otravă în izvorul fiinţei tale. Ţi-a infectat inima, şi a facut-o „nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea” (Ieremia 17:9). O, ce fiinţă erai atunci când răul şi-a făcut lucrarea în tine, înainte de intervenţia harului divin! Erai un moştenitor al răului, ca şi ceilalţi; alergai „după mulţime ca să faci rău” (Exod 23:2). Aşa eram cu toţii; dar Pavel ne aminteşte că „aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în numele Domnului Isus Christos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru” (1 Corinteni 6:11). Avem motive întemeiate, într-adevăr, să urâm răul, când privim înapoi şi îi vedem faptele mortale. Răul ne-a înşelat atât de mult, încât sufletele noastre ar fi fost pierdute dacă iubirea atotputernică nu ar fi intervenit să le răscumpere. Chiar şi acum este un vrăjmaş atotputernic, păzind să ne facă rău şi să ne tragă la pierzare. De aceea „urâţi răul”, creştini, dacă nu vreţi să aveţi necazuri. Dacă vreţi să vă presăraţi cărarea cu spini şi să plantaţi urzici pe pernele patului de moarte, atunci neglijaţi să „urâţi răul”; dar, dacă vreţi o viaţă fericită şi o moarte paşnică, atunci umblaţi pe cărările sfinţeniei, urând răul până la capăt. Dacă vă iubiţi cu adevărat Mântuitorul şi vreţi să-L onoraţi, atunci „urâţi răul”. Nu există nici un leac care să biruiască mai repede răul din sufletul creştinului ca părtăşia îmbelşugată cu Domnul Isus. Locuieşte cu El, şi îţi va fi imposibil să fii în pace cu păcatul.

Orânduieşte-mi paşii pe cărarea Ta
Şi fă să am o inimă curată,
Fereşte de păcat făptura Ta
Şi ţine-i conştiinţa neîntinată.

SEARA

„Fii plin de râvnă.” Apocalipsa 3:19

Dacă vrei să vezi suflete convertite, dacă vrei să auzi strigându-se că „împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru” (Apocalipsa 11:15); dacă vrei să pui cununi pe capul Mântuitorului şi să înalţi tronul Său, atunci fii plin de râvnă. Fiindcă, sub stăpânirea Lui Dumnezeu, drumul spre convertirea lumii trebuie să fie râvna bisericii. Orice caracteristică creştinească va fi folosită, dar râvna va fi cea dintâi; prudenţa, cunoştinţa, răbdarea şi curajul vor urma la rândul lor, dar râvna trebuie să deschidă calea. Nu este măsura cunoştinţei tale, deşi aceasta este folositoare; nu este mărimea talentului tău, deşi acesta nu este de dispreţuit; râvna ta este cea care va face fapte mari. Râvna este fructul Duhului Sfânt. Ea îşi trage seva din operaţiile continue ale Duhului Sfânt în suflet. Dacă viaţa ta lăuntrică se diminuează, dacă inima ta bate mai încet în faţa Lui Dumnezeu, nu cunoşti râvna. Dar dacă totul este puternic şi viguros înăuntru, atunci nu vom putea simţi decât dragoste fierbinte când vom vedea împărăţia lui Christos venind şi voia Sa împlinindu-se pe pământ, ca şi în cer. Simţământul de adâncă recunoştinţă va hrăni râvna creştinului. Privind spre gura prăpastiei din care am fost salvaţi, găsim destule motive pentru care să sacrificăm şi să fim sacrificaţi pentru Dumnezeu. Râvna este stimulată şi de gândul viitorului veşnic. Priveşte cu ochii înlăcrimaţi la flăcările iadului, şi nu poate dormi. Priveşte cu dorinţă spre gloria cerului, şi nu poate decât să se înflăcăreze. Simte că timpul este scurt în comparaţie cu munca care trebuie făcută; de aceea, consacră tot ce are cauzei Domnului. Şi este întotdeauna întărită de amintirea exemplului lui Christos. El a fost îmbrăcat cu râvnă, de parcă ar fi fost o mantie. Cât de uşor merg roţile datoriei atunci când eşti cu El! El nu zăboveşte pe drum. Să dovedim că suntem ucenicii Lui manifestând acelaşi spirit de râvnă.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cântări de veselie noaptea?” Iov 35:10

Ai avut vreodată insomnii, sucindu-te şi învârtindu-te şi aşteptând pur şi simplu cea dintâi licărire a zorilor? Când se întâmplă aceasta, de ce nu-L rogi pe Duhul Sfânt să-ţi îndrepte gândurile spre Dumnezeu, Creatorul tău; şi crede că El poate să umple acele nopţi singuratice şi mohorâte cu cântări?

Ai cumva o noapte de pierdere grea? Dacă te concentrezi asupra lui Dumnezeu, deseori aceasta Îl face să Se apropie de inima ta îndurerată, asigurându-te că El are nevoie de cel care a murit. Domnul te va asigura că El a chemat duhul înflăcărat şi plin de entuziasm al persoanei iubite care a plecat pentru a fi cu mulţimea invizibilă, dar eliberată, vie şi radioasă. Şi pe măsură ce gândul acesta intră în mintea ta, şi afli că persoana iubită este angajată într-o mare misiune cerească, o cântare începe în inima ta.

Ai cumva o noapte de descurajare sau eşec, fie real fie imaginar? Te simţi ca şi cum nimeni nu te înţelege, şi prietenii tăi te-au dat deoparte? Fii tare: Făcătorul tău „Se va apropia de [tine]” (Iacov 4:8) şi îţi va da o cântare – o cântare a speranţei, care va fi în armonie cu muzica rezonantă şi puternică a providenţei Sale. Fii gata să cânţi cântarea pe care ţi-o dă Făcătorul tău. selectat

 

Ce vom face? Vom sta jos leneşi şi vom zice

Că a venit noaptea, că nu mai este ziuă?

Totuşi, când amurgul serii trece,

Cerul se umple de stele, invizibile ziua.

 

Rezistenţa unei corăbii este demonstrată deplin numai când înfruntă un uragan, şi puterea evangheliei poate fi arătată deplin numai când un creştin este supus unor încercări grele. Trebuie să înţelegem că, pentru ca Dumnezeu să dea „cântări de veselie noaptea”, El trebuie mai întâi să facă noapte. Nathaniel William Taylor

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 46.1-13

    Profetul îşi continuă comparaţia, zugrăvind un alt tablou contrastant: pe de o parte, idoli deşerţi, care sunt poveri grele pentru cei care îi poartă, iar pe de altă parte, un Dumnezeu puternic şi credincios, care, dimpotrivă, îşi poartă El însuşi poporul, de la începutul şi până la sfârşitul istoriei sale (v. 3; Deuteronom 1.31; 32.11,12). În locul acestei poziţii privilegiate, Israel a preferat totuşi să slujească falşilor dumnezei neputincioşi şi ridicoli (v. 6,7). Aceştia l-au făcut să se poticnească greu, l-au zdrobit sub povara lor şi, în final, au devenit cauza captivităţii sale.

    Din punct de vedere moral, lucrurile nu s-au schimbat de atunci. Idolii cei mai onoraţi astăzi în lume (şi care sunt din aur şi argint, spre deosebire de aceia din cap. 44, care nu erau decât din lemn) îi conduc negreşit la ruină pe cei care îi slujesc. Şi ce mare putere exercită încă aurul asupra inimii omului…! Ce ne propune Domnul în schimb? Să ne încredem în El din tinereţea noastră, să ne bizuim pe El fără-ncetare, an de an, tot timpul vieţii noastre, iar dacă trebuie să ajungem la vârsta când puterile ne scad, din nou să ne bucurăm, pentru că avem o frumoasă promisiune: „Până la bătrâneţe Eu sunt Acelaşi şi până veţi încărunţi, Eu vă voi purta” (v. 4).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Romani 5:1-8  

„…El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiid Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” 1 loan 4:10

A IUBI ÎNSEAMNĂ A DĂRUI

Cea mai înaltă expresie a dragostei este în dăruire. Aceasta a fost arătată desăvârşit prin faptul că Dumnezeu L-a dat pe singurul Lui Fiu pentru mântuirea lumii (loan 3:16). După cum dragostea a fost aceea care L-a făcut pe Tatăl să-L dea pe Fiul pentru noi, tot aşa dragostea noastră pentru El trebuie să fie singura noastră motivaţie pentru a demonstra dragostea prin dăruire (2 Cor. 8:8, 9). Facem acest lucru aducând trupurile noastre „ca jertfe vii, sfinte şi plăcute lui Dumnezeu”, acest lucru constituind din partea noastră „o slujbă duhovnicească” (Rom. 12:1). În cartea sa „Omul viu”, John Whittle relatează despre o văduvă al cărui fiu i-a spus că el va asculta de chemarea lui Dumnezeu pentru a merge în misiune. Deşi femeia era o creştină de mulţi ani, decizia fiului a supărat-o deoarece, sperase că pe măsură ce va îmbătrâni, fiul ei va fi în apropiere atunci când va avea nevoie de el. Frica şi îngrijorarea îi întunecaseră mintea. Dar într-o zi s-a întâmplat ceva, şi acest lucru i-a schimbat întreaga concepţie. Citind în loan 3, cuvintele familiare din versetul 16, i-au atras atenţia într-un fel cum n-o mai făcuseră până atunci. în minte i-a venit un gând, pe care Whittle l-a formulat astfel: „Dumnezeu îi dăduse privilegiul să facă la scară redusă ceea ce făcuse El însuşi”, întreaga perspectivă s-a schimbat. Era gata acum să-şi dea „fiul pentru a merge în câmpul de misiune din pricina dragostei lui Dumnezeu pentru ea. Erau în măsură acum să se vadă împreună parteneri în lucrarea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a spus că „dragostea lui Cristos ne strânge” (2 Cor. 5:14). Aceasta înseamnă că vom iubi, dăruindu-ne pe noi înşine Lui şi altora.      – R.W.D.

Iubirea, nevoilor din lume, dăruieşte. 
Iubirea-mparte când Duhul o călăuzeşte. 
Iubirea alină plânsul lumii dureros, 
Iubirea-i milă cu ochi c-ai lui Cristos. – Brandt

O inimă egoistă iubeşte pentru ceea ce primeşte; o inimă asemănătoare lui Cristos iubeşte pentru ceea ce dăruieşte.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

„De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, luaţi aminte la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, la Isus.” Evrei 3.1

Isus, aşa cum Îl prezintă Epistola către Evrei (2)

În iudaism, toţi israeliţii aparţineau unui popor de pe pământ, cu nădejdi pământeşti, popor pus deoparte de Dumnezeu pentru Sine. Când Mesia a venit la acest popor pentru a împlini profeţiile lui Dumnezeu, El nu a fost recunoscut, ba chiar a fost lepădat. Apoi Mesia, care fusese respins pe pământ, a fost înălţat în cer de către Dumnezeu. Acesta este subiectul principal al Epistolei către Evrei, care prezintă, în diverse feluri, măreţia lui Hristos ca Dumnezeu şi ca Om.

Toţi credincioşii care Îl primesc, în ciuda lepădării Sale de către Israel, au privilegiul de aL vedea acum, prin credinţă, la dreapta lui Dumnezeu, în cer. Acest privilegiu se datorează chemării cereşti a lui Dumnezeu, prin care am fost scoşi din această lume. Astfel, toţi cei credincioşi aparţin turmei lui Dumnezeu compuse din credincioşi iudei şi credincioşi dintre naţiuni, aşa cum Domnul Însuşi a explicat în Ioan 10.1416. El ia unit pe cei credincioşi cu Sine Însuşi, El fiind înviat în cer, iar ei fiind puşi deoparte pentru Dumnezeu în această lume, ca fraţi sfinţi.

Cine este El? Este Apostolul lui Dumnezeu, trimis de Dumnezeu şi trimis din cer, cu autoritatea de aL reprezenta pe Dumnezeu. El este, de asemenea, Marele Preot care ne reprezintă pe noi – cei aflaţi încă pe pământ – înaintea lui Dumnezeu în cer, căci El este acolo încununat cu glorie şi cu cinste. Aici, pe pământ, noi Îl mărturisim în aceste două capacităţi, fie căL privim ca Reprezentant al lui Dumnezeu, fie ca Mare Preot al nostru, care ne reprezintă în prezenţa lui Dumnezeu. Aceasta este, de asemenea, o chestiune de identificare publică – deşi El a fost lepădat aici pe pământ, noi Îl mărturisim ca Apostol şi ca Mare Preot. Acest lucru înseamnă că nu trebuie să ascundem faptul căI aparţinem şi nici să încercăm săI compromitem măreţia. Nu, ci trebuie săL mărturisim aici, pe pământ, în timp ceL privim aflat acolo, în cer.

A. E. Bouter

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„… și celui ce îi este sete să vină; … să ia apa vieții fără plată!” Apocalipsa 22.17

Apa

Îți poți închipui cum ar arăta o zi fără apă? Să nu fie apă pentru spălat, pentru spălarea dinților, la toaletă, pentru cafea, pentru spălarea vaselor, pentru spălarea rufelor, pentru curățenie, pentru prepararea mâncării, pentru udarea florilor …

Apa este cel mai important aliment: consumul mediu de apă al unei persoane este de 150 litri într-o zi; aceasta corespunde unei căzi pline cu apă pentru fiecare persoană în parte. Omul bea zilnic aproximativ trei litri de apă. Un pom foios mare are nevoie de circa 100 litri într-o zi. Pentru a obține 100 kg de cereale, un ogor are nevoie de aproximativ 25.000 litri de apă.

De la naștere până la moarte, omul bea 60.000 până la 80.000 litri de apă. Aproximativ 70% din țesuturile corpului omenesc sunt apă; aceasta se găsește în transpirație și în sânge, în salivă și în lacrimi. Pentru viața pe pământ, apa este necesară.

Corpul omenesc depinde de apă. Dar mult mai importantă decât toată apa de pe acest pământ este apa vie, pe care Domnul Isus o dă fiecărui om. Numai această apă potolește setea sufletului, care este departe de Dumnezeu. Dacă însetezi, vino la Domnul Isus și bea apa vieții, pe care El ți-o dă gratuit (Apocalipsa 22.17). Recunoaște în fața Lui păcatele tale și cere-i iertare. Atunci vei avea și tu apa vie, care va țâșni în viața veșnică.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

PUTEREA VIZIUNII (2)

„Recunoaște-L în toate „căile tale, și El îți va netezi cărările” Proverbe 3:6

Când in viața ia ai o viziune, ai parte de patru lucruri:

  1. De pasiune. Ea te face să te trezești dimineața și să sari cu bucurie din pat pentru că există ceva ce îți place să faci; ceva în care crezi si la care te pricepi; ceva mai mare decât tine; ceva la care aștepți cu nerăbdare să ajungi.
  2. De motivație. Autorul Richard B. Edler a spus: „Viața fără pericole te duce, în general, spre regrete ulterioare. Tuturor ne-au fost date talente și vise. Uneori cele două nu se potrivesc. Dar, de cele mai multe ori, renunțăm la amândouă înainte să ne dăm seama măcar. Mai târziu, ne trezim că privim în urmă cu nostalgie la acele vremuri în care ar fi trebuit să alergăm după visele și talentele adevărate, în virtutea a ceea ce valorează ele. Nu te lăsa constrâns de gândul că visele sau talentele nu sunt chibzuite. Ele nu au fost menite să fie nechibzuite, ele au fost menite să-ți aducă bucurie și împlinire în viață”.
  3. De îndrumare. Viziunea îți simplifică procesul de luare a deciziilor. Tot ceea ce te apropie de viziunea ta primește undă verde; tot restul trebuie abordat cu precauție. Viziunea scoate la suprafață ceea ce are însemnătate și îndepărtează tot ceea ce-ți stă de-a curmezișul. Fără viziune, lucrurile bune te vor împiedica sa realizezi lucruri mărețe. Oamenii care nu au o viziune clară se mișcă ușor încotro bate vântul. Ei au tendința de a pluti îh derivă de la un lucru la altul. Prin urmare, ei fac alegeri care le fură visele.
  4. De scop. A avea viziune e ca și cum ai arunca o privire rapidă asupra lucrurilor care vor urma. Viziunea spune: „Dacă nu vii, ceva important nu se va întâmpla. Viața ta contează. Fără tine, ceea ce ar putea fi – nu va fi”.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: