Mana Zilnica

Mana Zilnica

6 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Pune în practică ceea ce Dumnezeu lucrează înăuntrul tău.

„Puneţi în practică mântuirea voastră.” Filipeni 2:12, KJV

Voinţa ta este de acord cu Dumnezeu, dar în firea ta există ceva ce te împiedică să faci ceea ce ştii că trebuie să faci. Când Domnul este înfăţişat conştiinţei noastre, primul lucru pe care îl face conştiinţa este să ne deştepte voinţa, iar voinţa este întotdeauna în acord cu Dumnezeu. Tu spui: „Dar eu nu ştiu dacă voinţa mea este în acord cu Dumnezeu.” Priveşte la Isus şi vei descoperi că voinţa şi conştiinţa ta sunt întotdeauna în acord cu El. Ceea ce te determină să spui: „Nu voi face” este ceva mai puţin profund decât voinţa ta; este încăpăţânarea şi aceasta nu este niciodată în acord cu Dumnezeu.

Lucrul cel mai profund în om este voinţa sa, nu păcatul. Voinţa este elementul esenţial pe care Dumnezeu l-a pus în om atunci când l-a creat; păcatul este o înclinaţie perversă care a intrat în om. Într-un om născut din nou, sursa voinţei este Dumnezeul cel Atotputernic: „Căci Dumnezeu este Cel care lucrează în voi atât a voi, cât şi a face, după buna Lui plăcere” (KJV).

Tu trebuie să pui în practică, cu preocupare şi grijă, ceea ce Dumnezeu lucrează înăuntrul tău. Nu să-ţi câştigi mântuirea, ci să o pui in practică în timp ce te bizui cu hotărâre, cu o credinţă neclintită, pe Răscumpărarea completă şi desăvârşită a Domnului. Făcând aceasta, voinţa ta nu se opune voii lui Dumnezeu, ci voia lui Dumnezeu este voinţa ta şi alegerile tale naturale sunt conforme voii lui Dumnezeu, iar viaţa ta este la fel de naturală ca şi respiraţia. Dumnezeu este sursa voinţei tale, de aceea poţi să pui în practică voia Lui. Încăpăţânarea este o barieră neinteligentă, care refuză să fie iluminată. Singurul lucru pe care-l poţi face cu această barieră este s-o arunci în aer cu „dinamită”; „dinamita” aceasta este ascultarea de Duhul Sfânt.

Cred eu că Dumnezeul cel Atotputernic este sursa voinţei mele? Dumnezeu nu numai că aşteaptă să fac voia Sa, ci El Se află în mine pentru a o face.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Adu-ţi aminte de cuvîntul către slujitorul Tău în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea”. PSALM 119:49

Nădejdea, după Biblie, n-are nimic a face cu optimismul sau dorinţa inimii de a vedea totul în roz şi care, ca şi inima omenească, poate fi „nespus de înşelătoare”. Nădejdea este de origine divină, o sămînţă depusă în fiecare inimă de îndată ce a fost născută din nou. Cît de firavă ar fi ea la început, ea este un principiu de viaţă, o garanţie dumnezească care nu poate pieri. Totuşi, ei îi trebuie grija şi răbdarea infinită a dumnezeiescului Cultivator. şi în plus, ea trebuie să fie supusă legilor divine care duc orice plantă la maturitate: căldura, frigul, ziua şi noaptea, soarele şi ploaia. Fără lucrarea, în aparenţă, negativă a vîntului, furtunii şi a nopţii, ea nu poate să crească şi să se înrădăcineze adînc.

Nădejdea este credinţa în plină activitate. Ea este născută ca să învingă şi creşte ca să fie încununată. Ea nu poate trăi decît într-un sol de greutăţi, necazuri şi împotrivire. Vîntul cel mai puternic îi întăreşte rădăcinile, întunericul cel mai profund o face să strălucească şi mai mult. Nădejdea triumfă în zilele cînd totul împinge la deznădejde. în necazuri, optimismul dispare dar nădejdea se desfăşoară. în vremurile pe care le trăim, cînd „tolu în jur se năruie” şi cînd îngrijorarea şi teama tind să cuprindă şi pe copilul lui Dumnezeu, nădejdea ne este suportul pe care putem ajunge cu bine la limanul dorit. Noi nu trebuie să facem ca psalmistul care ruga pe Dumnezeu să-şi aducă aminte de făgăduinţele Lui, pentru că ştim că făgăduinţele lui Dumnezeu, oricîte ar fi ele, toate în El (Hristos) sînt „da” şi „amin” (2 Cor. 1:20). Dar noi trebuie să ne aducem aminte de făgăduinţele Lui şi crezînd în credincioşia lui Dumnezeu, să fim plini de nădejde chiar atunci cînd ni se pare că nu mai este nici o speranţă. Ni se spune de Avraam că nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut (Rom. 4:18) şi astfel el a cinstit pe Dumnezeu, dar a şi primit ce i s-a făgăduit. „Nădejdea nu înşală” (Rom. 5:5); „Bucuraţi-vă în nădejde” (Rom. 12:12). „Hristos în voi, nădejdea slavei” (Col. 1:27) şi dacă trebuie să trecem prin necazuri, să ne amintim de cuvîntul care spune: „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca prin puterea Duhului Sfint să fiţi tari în nădejde” (Rom 15:3). Sus inima, căci Domnul nostru vine curînd.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„încă puţin, foarte puţin timp şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi”. Evrei 10:37.

Să dăm crezare Cuvântului lui Dumnezeu cel drag şi scump! Ce fericiţi putem să fim, pentru că păcatul care ne face să fim nefericiţi, nu mai are loc. Noi avem un Mântuitor minunat care ne face slobozi cu adevărat şi bucuroşi. Dacă suntem în har, atunci putem să mărturisim şi să spunem ce înseamnă pentru noi Isus. Binecuvântat este acela care nu se îndepărtează de la credinţa lui. Pe mulţi îi omoară răutatea şi invidia dar aceasta este un timp foarte scurt în comparaţie cu veşnicia. Cu cât avem mai multă suferinţă, cu atît mai multă slavă ne aşteaptă. De aceea să nu se fie frică de suferinţă şi să nu fim dintre aceia care se contrazic cu Cuvântul. Oh, nu vă împotriviţi Cuvântului lui Dumnezeu! Când El spune ce a făcut El din voi, credeţi aceasta! Dacă El spune că v-a curăţit de păcate că v-a împăcat cu El însuşi, că nu vă mai ţine în socoteală păcatele, atunci daţi-i crezare!”Vă rugăm fierbinte pentru Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” Oamenii se roagă pentru acest lucru, dar când trebuie să creadă, atunci se împotrivesc.

Dacă Dumnezeu spune că fiecare păcat şi neascultare şi-a primit plata cuvenită, atunci de ce vă mai văitaţi că starea voastră nu e bună? Mai vreţi să-I aduceţi ceva Lui Dumnezeu? Da, credeţi numai că se va schimba totul când n-o să-I mai puteţi aduce altceva decât zdrenţele voastre.”Celui ce nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptăţeşte pe păcătos, credinţa îi este socotită ca dreptate”. Atunci vei putea şi tu spune: „Vino Doamne Isuse, curând!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

EL TOTDEAUNA MĂ ASCULTĂ

„Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea.” Psalmul 6.9

Eu am trăit această experienţă şi m-am încredinţat că Dumnezeu este adevărul. El a răspuns în deosebite feluri minunate, robilor Săi, în toate timpurile. Şi astăzi El ascultă cererea mea şi nu-Şi va închide urechea la rugăciunea mea. Slăvit să fie El!

Iată pentru ce iau ca pentru mine, făgăduinţa care ţâşneşte din inima psalmistului şi mi-o însuşesc. „Domnul îmi primeşte rugăciunea.” El o va primi, Se va gândi la ea şi îmi va răspunde în felul şi la timpul pe care înţelepciunea Sa plina de dragoste îl ştie că este cel mai potrivit. Eu iau petiţia mea în mână, o duc înaintea marelui împărat, El mă primeşte în audienţă şi cu toată dragostea îmi primeşte cererea. Vrăjmaşii mei nu mă ascultă, dar Domnul mă ascultă. Ei râd de rugăciunile mele pline de lacrimi, dar Domnul meu nu face aşa; urechea şi inima Lui sunt gata să-mi primească rugăciunea.

Ce primire pentru un biet păcătos ca mine! Noi primim pe Isus şi Dumnezeu ne primeşte pe noi şi rugăciunile noastre, pentru dragostea Fiului Său. Binecuvântat să fie Sfântul Său Nume care ne ascultă cererile noastre în aşa fel că ele pătrund slobode până dincolo de porţile de aur. Mântuitorule, care iei aminte la cererile mele, învaţă-mă să mă rog!

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mâna peste mine.” Psalmul 139.5

Tot timpul suntem în mâna lui Dumnezeu pentru veşnica noastră ocrotire, dar şi pentru creşterea noastră în educarea vieţii dumnezeieşti. Aceasta o simţim mai ales în timpurile marilor necazuri. Dacă El trebuie să ne mustre atunci să nu ocolim mâna Lui. Lucrarea Lui de mustrare trece totdeauna prin inima Sa de Tată comportându-Se cu noi ca şi cu nişte fii. Această legătură familiară stă la baza educării noastre. El poate să stoarcă lacrimi de la o inimă de piatră şi poate să îngenuncheze pe un împotrivitor. Nu numai carnea poate suferi ci El poate împlânta sabia şi în sufletele noastre.

Cei cărora astăzi le merge bine să aibă milă de cei în suferinţă şi încercaţi, căci mâine s-ar putea ca necazul să-şi găsească o portiţă şi la ei. Niciodată să nu se găsească în gura şi inima noastră o judecată rea cu privire la cei care trec prin necazuri, căci acestea sunt lucruri între Tatăl ceresc şi fiecare individ de pe pământ. Dacă suntem un timp în suferinţe şi întristări, atunci să avem unica dorinţă ca Dumnezeu să-şi îndeplinească intenţiile cu noi în binecuvântare şi spre slava Sa. Dumnezeu are numai gânduri de dragoste şi pace cu noi toţi. Ce repede poate El să îndepărteze toate suferinţele de la noi. „Ci când mâhneşte pe cineva, se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare, căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor” (Plân. 3.32-33). Să nu dispreţuim faptul că suntem în şcoala Domnului şi să nu obosim niciodată. Să nu ne supărăm niciodată pe El, deoarece El cunoaşte începutul şi sfârşitul, măsura şi greutatea TUTUROR suferinţelor, El cunoaşte ce este necesar pentru progresul nostru în credinţă.

Părăsirea unei răspunderi dată de Dumnezeu nu este niciodată dovada smereniei; dimpotrivă smerenia cea mai adâncă se va arăta când rămâi la locul tău în atârnare de Dumnezeu. La fel este şi când vrem să părăsim şcoala încercărilor.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, te rog pentru puterea Duhului Tău, ca să Te ador pe deplin. Ţine duhul meu umplut în chip minunat cu Duhul Tău Sfânt, pentru ca, întărit astfel, să se poată arăta în trupul meu muritor Domnul Isus şi virtuţile Lui.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Isus S-a oprit si a zis: ” Chemaţi-l!” Au chemat pe orb si i-au zis: „îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.”»

Marcu 10,49

Şi în zilele noastre există nenumăraţi «orbi» care aud vocea lui Isus, dar nu-L pot vedea. Persoanele depresive fac parte din această categorie. Poate privirea ta este întunecată pentru că totul în jurul tău este în noapte adâncă. Biblia nu-ţi mai vorbeşte ca înaintat iar inima îţi este aşa de grea că nici măcar nu te mai poţi ruga cum trebuie. Ascultă, am un mesaj de mângâiere: chiar acum Isus din Nazaret trece pe lângă tine! El ştie totul. Profită de această şansă şi strigă-L, aşa cum a făcut orbul Bartimeu. Dacă nu poţi să te rogi cu voce tare, atunci strigă în inima ta: «Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!» (Marcu 10,47). El te aude chiar dacă eşti în mijlocul mulţimii gălăgioase. Orbul Bartimeu nu s-a lăsat intimidat, iar Domnul Isus S-a oprit din cauza sa, la fel cum Se va opri şi dacă tu ÎI strigi. L-a vindecat Domnul Isus pe orb imediat? Nu. Bartimeu a trebuit mai întâi să se apropie de El. I-a redat Domnul acum vederea? Încă nu, ci i-a cerut orbului să-şi exprime credinţa. Bartimeu a înţeles acest lucru şi L-a rugat. «”Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea. ” Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit”» (Marcu 10,51-52). Şi din partea ta Domnul vrea să audă în mod concret ceea ce îţi doreşti.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„Iată, eu sunt prea mic.” Iov 40:4

Iată un cuvânt de încurajare pentru tine, sărmane păcătosule! Crezi că nu trebuie să te întorci la Domnul pentru că eşti josnic. Nu există sfânt pe pământ care nu s-a simţit vreodată ca fiind un păcătos. Dacă Iov, Isaia sau Pavel ar fi spus toţii „sunt un om josnic”, sărmane păcătosule, ţi-ar fi fost ruşine să li te alături lor în confesiune? Dacă harul divin nu şterge tot păcatul din inima credinciosului, cum speri să faci asta de unul singur? Şi dacă Domnul îi iubeşte pe oameni deşi aceştia sunt răi crezi că nu te va iubi şi pe tine? Crede în Christos, deşi eşti un oropsit al societăţii! Isus te cheamă şi tu trebuie să-I răspunzi. „Nu pe cei drepţi, pe păcătoşi a venit Isus să-i cheme.” Spune: „Tu ai murit pentru păcătoşi. Eu sunt un păcătos, Isuse, spală-mă cu sângele Tău.” Dacă îţi vei mărturisi păcatele vei primi mântuirea. Dacă vei spune chiar acum din toată inima „Sunt rău, spală-mă”, vei fi curăţit chiar acum. Dacă vei striga din tot sufletul:

„Aşa cum sunt, la Tine vin
Putere n-am, Tu-mi fii sprijin
Mă spală-n Sângele-Ţi divin
O, Mielule, eu vin, eu vin!”

Te vei ridica de aici cu toate păcatele iertate. Şi deşi azi dimineaţă te-ai trezit copleşit de toate păcatele omenirii, diseară te vei odihni în „Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6). Dacă înainte purtai torentele păcatului, acum vei primi roba dreptăţii şi vei fi alb ca îngerii. Pentru că „acum”, nu uita, „acum este vremea potrivită; „Iată că acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6:2). Dacă vei crede în Cel care a salvat omenirea, vei fi salvat. Fie ca Duhul Sfânt să-ţi dea credinţa salvatoare în El, care îi primeşte la sânul Lui şi pe cei mai răi.

SEARA

„Sunt ei Israeliţi? Şi eu sunt!” 2 Corinteni 11:22

Avem aici o mărturie personală care are nevoie de dovezi. Apostolul ştia că mărturia lui este indiscutabilă, dar sunt mulţi oameni care nu au nici un drept la acest titlu şi totuşi pretind că aparţin Israelului Lui Dumnezeu. Dacă declarăm cu convingere „Şi eu sunt evreu!”, să facem asta numai după ce ne-am cercetat inimile în prezenţa Lui Dumnezeu. Dar dacă avem dovada că Il urmăm pe Isus, dacă putem spune din inimă „Cred în El total numai în El, pur şi simplu, cred acum şi cred întotdeauna!”, atunci locul pe care îl ocupă sfinţii Lui Dumnezeu ne aparţine nouă — toate bucuriile lor sunt şi ale noastre. Poţi să aparţii foarte puţin Israelului, să fii cel mai „neînsemnat dintre toţi sfinţii” (Efeseni 3:8), dar pentru că harul Lui Dumnezeu aparţine tuturor sfinţilor, nu numai celor avansaţi sau învăţaţi, putem să ne aducem argumentul: „Ei sunt evrei? şi eu sunt şi de aceea promisiunile, harul şi gloria sunt şi ale mele.” Această mărturie, făcută cu dreptate, este una care va aduce o linişte nemăsurată. Când oamenii Lui Dumnezeu se bucură că sunt ai Lui, ce fericire este să poţi să spui „Şi eu!”. Când vorbesc despre cum au fost iertaţi, „înfiaţi prin Isus Christos… spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:5,6), ce bine e să poţi răspunde „Prin mila Lui Dumnezeu, şi eu!”. Dar această mărturie nu are numai bucurii şi privilegii, ci şi condiţii şi îndatoriri. Trebuie să fim alături de oamenii Lui Dumnezeu şi la bine şi la rău. Când auzim vorbindu-se despre ei cu ură şi dispreţ pentru că sunt creştini, trebuie să ieşim în faţă cu curaj şi să spunem „Şi eu!”. Când îi vedem lucrând pentru Isus, dăruind din timpul lor, din talentul şi inima lor, trebuie să putem spune „Şi eu fac la fel!”. Să ne dovedim recunoştinţa prin devotament şi să trăim asemenea celor care, după ce au cerut un privilegiu, sunt dispuşi să-şi asume toată responsabilitatea care vine cu acesta.

IZVOARE IN DEŞERT

„să nu cădeţi în ispită.” Matei 26:41

Dragă prietene, nu te expune niciodată pericolelor lumii fără să te fi rugat mai întâi. Există întotdeauna ispita de a-ţi scurta timpul de rugăciune. După o zi grea de muncă, când îngenunchezi noaptea ca să te rogi cu ochii obosiţi, nu folosi somnolenţa ta ca o scuză de a te culca devreme. Apoi, când se face dimineaţă şi vezi că ai dormit prea mult, rezistă ispitei de a sări peste momentul devoţional de dimineaţă sau de a-l parcurge în grabă.

Încă o dată, nu ţi-ai făcut timp „să veghezi şi să te rogi”. Vigilenţa ta a fost sacrificată, şi cred cu tărie că vei avea o pagubă ireparabilă. Nu te-ai rugat, şi ca urmare vei avea de suferit.

Ispitele aşteaptă să te înfrunte, şi tu nu eşti pregătit să le ţii piept. În sufletul tău ai un sentiment de vinovăţie, şi se pare că te-ai distanţat de Dumnezeu. Desigur că nu este nici o coincidenţă faptul că nu reuşeşti să-ţi îndeplineşti responsabilităţile în acele zile când ai lăsat oboseala ta să interfereze cu viaţa ta de rugăciune.

Când cedezi în faţa lenei, momentele de rugăciune pierdute nu mai pot fi răscumpărate niciodată. Putem învăţa din experienţă, dar vom pierde prospeţimea bogată şi puterea care ni s-ar fi dat în timpul acelor momente. Frederick William Robertson

Domnul Isus, Fiul atotputernic al lui Dumnezeu, considera necesar să Se scoale în fiecare dimineaţă înaintea zorilor pentru a-Şi vărsa inima înaintea Tatălui Său în rugăciune. N-ar trebui noi să ne simţim şi mai obligaţi să ne rugăm Lui care ne dă orice „bun şi orice dar desăvârşit” (Iacov 1:17) şi care ne-a promis că ne va da orice avem nevoie?

Nu cunoaştem tot ce a câştigat Domnul Isus din timpul Său de rugăciune, dar ştim aceasta – o viaţă fără rugăciune este o viaţă fără putere. Poate fi o viaţă plină de multe activităţi şi multă vâlvă, dar foarte departe de Cel care Se ruga lui Dumnezeu zi şi noapte.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

http://vesnicia.ro/index.php/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi

Isaia 45.14-25

    Ceea ce Domnul va împlini pentru restaurarea poporului Său II va face cunoscut tuturor ca fiind „Dumnezeul lui Israel, Salvatorul…” (v. 15). Spre deosebire de dumnezeii care nu salvează (sf. v. 20), El însuşi susţine cu tărie că: „un Dumnezeu drept şi un Salvator nu este altul în afară de Mine” (v. 21). „întoarceţi-vă spre Mine (sau: Priviţi la Mine) şi veţi fi salvaţi, toate marginile pământului…” (v. 22) – sunt cuvinte cu care Dumnezeu Se adresează nu numai descendenţilor lui Israel, ci şi tuturor oamenilor.

Această chemare răsună şi astăzi în lume. Aţi răspuns la ea, fiecare în parte? În ce ne priveşte, noi recunoaştem vocea „lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2.3,4; citiţi şi Tit 2.11). Pentru ca Dumnezeu să Se poată arăta deopotrivă „drept şi mântuitor”, a fost necesară pedeapsa care să satisfacă dreptatea în privinţa păcatului, şi aceasta L-a lovit pe Cel care (în acelaşi pasaj din 1 Timotei) este numit: „Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Omul lsus Hristos, care S-a dat pe Sine însuşi preţ de răscumpărare” (1 Timotei 2.5,6). Atunci cum să nu fie îndreptăţit apostolul să exclame (citându-1 pe profetul Isaia): „orice genunchi se va pleca” înaintea Domnului şi „orice limbă va mărturisi” măreţia lui Dumnezeu! (v. 23 citat în Romani 14.11).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Corinteni 1:1-11

„El ne-a izbăvit si ne izbăveşte… Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre…” 2 Corinteni 1:10, 11

ÎN GRIJA LUI – DAR CU GRIJĂ

Cu cât înaintez în vârstă, cu atât mă minunez mai mult că sunt încă în viaţă. M-am gândit mult la aceasta atunci când o doamnă mi-a spus că unul din fraţii ei a murit de febră tifoidă după ce a băut apă direct dintr-un pârâu. Mi-am adus aminte că, în copilărie, imitând cele ce citisem despre pionieri şi indieni, am băut si eu dintr-un pârâu ce trecea prin păşunea unde ne păşteam vacile, îmi aduc aminte că în timpul unei epidemii de poliomielită, adeseori îmi băgăm capul sub perdeaua de plastic în care bolnavii erau ţinuţi sub oxigen pentru a mă ruga pentru muribunzi. Fiind destul de stângaci, am căzut de mai multe ori de pe acoperişul grajdului şi al casei. Apoi am făcut o serie de gafe în timp ce conduceam maşina. Cu toate acestea, sunt încă în viaţă la cei 68 de ani pe care-i am. Dumnezeu nu a lăsat ca febra tifoidă, poliomielita, accidentele sau orice altceva să mă ia din lumea aceasta. Cred că un copil al lui Dumnezeu nu va muri până ce lucrarea sa nu se va termina, Încrederea aceasta nu trebuie însă să ne ducă Ia lipsa de precauţie.

Niciodată nu trebuie să presupunem că Dumnezeu ne va proteja indiferent de ceea ce vom face noi. Este posibil, potrivit cu Eclesiastul 7:17, ca cei răi şi fără minte „să moară înainte de vreme”. Pavel a trăit cu o deplină încredere în Domnul, dar n-a fost nesăbuit şi nici neglijent. Intr-o anumită ocazie, a permis unor prieteni să-l ajute pentru a-i evita pe duşmanii care încercau să-l prindă în Damasc (2 Cor. 11:32, 33). Dumnezeu ne poartă de grijă! Aceasta ne dă linişte şi încredere. Dar avem şi noi o responsabilitate. Trebuie să fim atenţi! Mesajul infailibil al Scripturii ne spune tuturor: „Sunteţi în grija Domnului, dar purtaţi-vă şi voi cu grijă!”   H.V.L.

Mâna Domnului ne protejează calea
Prin pericole şi boale;
Neabuzând de harul Lui, să căutăm
împlinirea voii Sale. – D.J.D.

Fiţi atenţi şi nu abuzaţi de purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Ştiu lucrările tale, că nu eşti nici rece, nici în clocot; aş vrea să fi fost rece sau în clocot. Astfel, pentru că eşti căldicel – şi nici rece, nici în clocot – te voi vărsa din gura Mea” Apocalipsa 3.15,16

Deseori descoperim că aceasta este o descriere fidelă a propriei noastre stări. Există multă cunoştinţă; sunt spuse cuvinte minunate; sunt adoptate mărturisiri frumoase; avem asociaţii misionare, societăţi biblice, şcoli creştine şi multe altele. Nu este intenţia mea să condamn aceste lucruri, dar unde este consacrarea de inimă? Unde este puterea credinţei care ia caracterizat pe înaintaşii noştri? Unde este supunerea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, chiar şi în cele mai mici lucruri ale vieţii practice? Unde este disponibilitatea de a suferi lepădarea pentru Numele Domnului Isus, care a fost răstignit de această lume?

Mai este Domnul Isus – Martorul credincios şi adevărat – centrul vieţii noastre practice de adunare? În câte aşazise biserici mai este recunoscută autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, în ce priveşte organizarea şi slujirea? Mulţi consideră un lucru onorabil să aibă o organizare oficială a bisericii, creată de om. Poate fi Domnul Isus acolo unde Cuvântul şi Numele Său nu mai au autoritate practică?

Cum stau lucrurile cu cei care mărturisesc a fi strânşi pentru Numele Său, potrivit cu Cuvântul Său? Este această mărturisire o realitate practică? Sunt ei cu adevărat conştienţi că se strâng pentru Numele Său? Este doar Cuvântul lui Dumnezeu cel care are autoritate asupra lor? Este acest Cuvânt suficient pentru ei? Sau Domnul trebuie să le spună şi lor: „Iată, Eu stau la uşă şi bat”? El doreşte ca în inimă să existe realitate. Formele goale nau nicio valoare pentru El. Ce ruşine ne cuprinde când vedem ce am făcut din mărturia pe care Dumnezeu nea încredinţato! El să ne dea un duh zdrobit şi o inimă smerită, aşa încât să ne putem cu adevărat pleca înaintea Lui şi să ne mărturisim vina!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Domnul … pedepsește fărădelegea părinților în copii până la al treilea și al patrulea neam.” Numeri 14.18

Familiile noastre

Tatăl și mama au însărcinarea de a-și crește copiii „în mustrarea și învățătura Domnului” (Efeseni 6.4). O însărcinare frumoasă, dar grea, căci influențele prieteniilor rele sau a mijloacelor mass-media lumești pot atrage pe copiii noștri de pe calea credinței. De aceea ei au nevoie de o casă cu teamă de Dumnezeu, de părinți care sunt înarmați pentru timp de furtună împotriva atacurilor diavolului.

Povara muncii zilnice în gospodărie și la serviciu îi obosește pe părinți. La aceasta se adaugă griji și necazuri. Cât de ușor se strecoară atunci neobservat neglijența! Rugăciunea în liniște și studiul Cuvântului lui Dumnezeu sunt neglijate. Atunci vine dușmanul și ia în posesie golul din inimi. Păcatul nu se lasă mult așteptat, și astfel te înstrăinezi tot mai mult de bogățiile spirituale. Și chiar și interesul față de strângerile laolaltă ale credincioșilor devine tot mai mic.

Cunoaștem așa ceva? – Scenariul schițat nu trebuie să descurajeze pe nimeni, ci să ne amintească, că cei care suferă cel mai mult sunt copiii. Dacă nu vizităm strângerile laolaltă, și copiii noștri se vor dezobișnui. Chiar da-că părinții se vor întoarce cândva – copiii de cele mai multe ori nu se vor mai întoarce.

Dumnezeu este îndurător! În căile Sale de conducere, El îi iartă pe toți care își recunosc sincer greșeala lor. Dar urmările acționează adesea până în generațiile următoare. De aceea apelul serios: să cultivăm viața spirituală în familiile noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PUTEREA VIZIUNII (1)

„Bătrânii voștri vor visa visuri, și tinerii voștri vor avea vedenii” Ioel 2:28

Un băiat l-a întrebat pe Michelangelo de ce se chinuie atâta să cioplească acel bloc de marmură care avea să devină cea mai mare capodoperă a sa: David. Artistul a răspuns: „în această piatră se află un înger, iar eu îl voi elibera”. Puterea viziunii te ajută să vezi o potențială capodoperă în ceea ce alții trec cu vederea sau consideră că este fără valoare. Ea te ajută în același timp să descoperi în tine lucruri care nu știai că există. Ea scoate la iveală tot ce e mai bun din tine.

Mulți dintre cei pe care i-a folosit Dumnezeu în Scriptură păreau niște ratați înainte de a fi învingători. După ce ucenicii au pescuit toată noaptea și nu au prins nimic, Domnul Isus i-a spus lui Petru: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni” (Luca 5:10).

Să vedem ce s-a întâmplat cu Petru:

  1. A zidit o biserică care încă este în floare chiar și după două mii de ani.
  2. A scris cele mai importante cărți din istorie;
  3. Copiii noștri îi poartă numele.

Inseamnă asta, oare, că e de ajuns să ai un vis și Dumnezeu ți-l va împlini?

Nu!

Pavel spune: „voi nu sunteți ai voștri. Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, deci, pe Dumnezeu” (1 Corinteni 6:19-20). La Calvar ti-ai pierdut dreptul de a-ți lua talentele, oportunitățile și experiențele și de a fugi cu ele încotro ai chef. De ce, însă, ai dori așa ceva? Ce ți-ar putea aduce o mai mare împlinire dacă nu planul lui Dumnezeu pentru viața ta? Și ce ar putea fi mai tragic decât să nu-l împlinești? E cu neputință ca din realizările lumești sa dobândești suficientă semnificație încât sufletul tău să fie săturat. Golul pe care încerci să-l umpli are o dimensiune eternă pe care numai Hristos îl poate umple.

De aceea trebuie să te rogi: „Doamne, descoperă-mi viziunea pe care o ai pentru viața mea”.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: