Mana Zilnica

Mana Zilnica

5 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Cuvântul spus de Dumnezeu

„El însuşi a zis… aşa că putem zice plini de încredere.” Evrei 13:5-6

Cuvântul spus de mine trebuie să se bazeze pe cuvântul spus de Dumnezeu. El spune: „..Nicidecum n-am să te las” şi atunci eu pot spune cu curaj: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme” – nu voi fi bântuit de nelinişte. Aceasta nu înseamnă că nu voi fi ispitit să mă tem, dar îmi voi aminti ce a spus Dumnezeu. Voi fi plin de curaj ca un copil care se autoîncurajează ca să ajungă la standardul pe care-l doreşte tatăl său. Credinţa multora se clatină atunci când apare teama; uită înţelesul cuvintelor lui Dumnezeu, uită să „..respire adânc” din punct de vedere spiritual. Singurul mod de a alunga frica din viaţa noastră este acela de a asculta de cuvântul spus de Dumnezeu.

De ce anume îţi este frică? Nu eşti laş, vei sta faţă în faţă cu lucrul respectiv, dar ai un sentiment de frică. Atunci când nimic şi nimeni nu te poate ajuta, spune: „Dar Domnul este ajutorul meu, în secunda asta, chiar în situaţia mea de acum”. Înveţi să vorbeşti după ce-L asculţi mai întâi pe Dumnezeu, sau vorbeşti mai întâi şi apoi încerci să faci ca vorbele lui Dumnezeu să se potrivească cu situaţia în care eşti? Apucă acel cuvânt spus de Dumnezeu şi apoi declară plin de curaj: „Nu mă voi teme”. Nu contează ce rău sau ce necaz ar fi în cale.

El a zis: „Nicidecum n-am să te las”. Slăbiciunea umană este un alt lucru care se interpune între cuvintele lui Dumnezeu şi ale noastre. Când realizăm cât suntem de slabi în faţa dificultăţilor, acestea devin nişte uriaşi, noi ajungem ca nişte lăcuste, iar Dumnezeu devine o himeră. Aminteşte-ţi cuvântul spus de Dumnezeu: „nicidecum n-am sa te las”. Am învăţat să căutăm după ce am auzit tonul dat de Dumnezeu? Avem întotdeauna curajul să spunem: „Domnul este ajutorul meu” sau cădem în capcana fricii?

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ce va fi auzit.” IOAN 16:13

Despre Duhul Sfînt, a treia Persoană a Dumnezeirii, Atotputernică şi Atotştiutoare se spune totuşi că „El nu „va vorbi de la Sine.” El reprezintă pe Fiul şi este trimis în Numele Tatălui. Misiunea Lui era să împlinească ce I-a dat Tatăl să facă şi să descopere pe Fiul Său. De aceea, tot ceea ce nu slăveşte pe Fiul nu este lucrarea Duhului Sfînt chiar dacă ar avea aspectul cel mai frumos şi mai evlavios. „El va vorbi tot ce va fi auzit.” Un văl a fost ridicat, şi noi contemplăm o revelaţie deosebit de sacră: în sfînta părtăşie a Tatălui cu Fiul Său, acolo Duhul Sfînt a primit tot ce avea să spună ucenicilor. „El va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” Da, El este Acela care ne comunică voia lui Dumnezeu şi ne dă puterea ca s-o facem; El lucrează în fiecare zi ca să ne transforme în chipul Domnului Isus. Ce nădejde şi perspectivă glorioasă de a fi îmbrăcaţi în Domnul Hristos! Dar pentru ca Duhul să poată face o deplină lucrare în noi, trebuie să ne lăsăm în totul în mîinile Lui şi să fim gata să-L ascultăm.

Tatăl a trimis pe Duhul Sfînt în lume ca să slăvească pe Fiul înaintea oamenilor care L-au răstignit. şi acest Duh dumnezeiesc locuieşte în inimile noastre, noi sîntem templul Său prin care slava Domnului Isus trebuie să fie manifestată lumii. Viaţa noastră, rugăciunile şi slujirea noastră, slăvesc ele cu adevărat pe preaiubitul nostru Mîntuitor? După cum Fiul unic care este în sînul Tatălui găsea timpul de a Se înfăţişa Tatălui înainte de orice lucrare în mijlocul unui dute-vino care-L înconjura mereu, tot aşa şi cu noi: nu putem avea o părtăşie deplină şi roditoare cu Tatăl şi cu Fiul, dacă nu ne consacram timpul necesar ca să-L ascultăm şi să contemplăm slava Sa. Dar cum putem noi să ascultăm ce are să ne spună, cînd noi sîntem totdeauna grăbiţi, luaţi de curentul agitat al vieţii şi trecem mereu de la un lucru la altul, chiar în domeniul lucrării pentru Dumnezeu? Sînt aşa de rari credincioşii care nu se pleacă sub presiunea vieţii de acum! şi tot atît de rari sînt aceia care şi-au impus discilipina de a da părtăşiei cu Dumnezeu prima parte din timpul lor. Să lucreze Tatăl nostru ca să ne menţină în inimi dorinţa de a ne lăsa conduşi în orice situaţie şi în orice vreme de Mîngîietorul. pentru ca viaţa noastră să poarte amprenta părtăşiei cu Tatăl şi cu Fiul.

„Pentru ca să ne putem bucura de părtăşia cu Dumnezeu, trebuie ca puterea Duhului Sfînt să aplice moartea Domnului Hristos pe conştiinţa şi inima noastră. Atunci nici un obstacol nu va rezista între noi şi Dumnezeu. Astfel este starea normală a celui credincios. Secretul puterii se află în realitatea relaţiilor noastre cu Dumnezeu.” J.N.D.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„…încât nu duceţi lipsă de nici un fel de har, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. El vă va întări până la sfârşit, ca să fiţi fără vină în ziua Domnului nostru Isus Hristos”. 1 Cor.1:7-8.

Ce cuvânt minunat! Să aşteptăm numai pe Mântuitorul nostru, nu moartea, nu un viitor trist, nu, ci numai pe Isus, pe Izbăvitorul care ne va întări până la sfârşit. El o va face, pentru ca să fim fără vină în ziua când va veni El. El te poate întări, pe mine şi pe tine. El se îngrijeşte de tine; şi după cum este încercarea, astfel ne dă şi putere. Aşteaptă numai pe Domnul! El te va întări orice va veni. Poate că vine deja astăzi, poate că mai trebuie să aşteptăm puţin. Dar dacă vine astăzi, eşti tu fără vină şi fără păcat? Tu trebuie să fii aşa astăzi, chiar acum, dacă vrei să mergi cu El. Dacă nu eşti sigur încă de mântuirea ta, atunci trebuie, în primul rând, să fii sigur de aceasta. Ceea ce te poate întări şi păzi, este lucrarea Sa de mântuire şi aceasta este o lucrare desăvârşită. De aceea crede în El.

Ce lucru bun poţi aduce de la tine, prin care să poţi să stai înaintea Lui? Cu toată ambiţia şi truda ta, nu ajungi nicăieri. Primeşte de aceea, chiar acum, lucrarea desăvârşită, a Domnului Isus şi încrede-te în Cuvântul Harului. Astfel vei fi şi vei rămânea tare, pentru că El nu poate să mintă, dar mijloceşte şi se îngrijeşte de tine. Atunci vei avea plăcerea să umbli pe căile Lui, pentru că poruncile Lui nu sunt grele.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

ESTE ACEASTA O DEOSEBIRE?

„Dar dintre toţi copiii lui Israel, de la oameni până la dobitoace, nici măcar un câine nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi ce deosebire face Domnul între Egipteni şi Israel” Exodul 11.7

Cum adică Dumnezeu ar avea putere asupra limbii unui câine şi l-ar putea opri să latre? Cu siguranţă că da. El poate să împiedice pe un câine de-al Egiptenilor să facă vreun rău unui mieluşel din turma lui Israel. Dumnezeu încleştează gura câinilor ca şi a oamenilor care sunt ca ei. Să înaintăm deci fără teamă.

Dacă îi va lăsa totuşi să-şi mişte limba, Ei poate să le închidă fălcile. Ei vor putea să chelălăiască oricât de mult, dar nu vor putea să sfâşie cu colţii. Ce minunat este când stai liniştit sau treci prin mijlocul vrăjmaşilor pe care Domnul i-a silit să te lase in pace! Ca şi Daniel în groapa leilor, să nu ne fie teamă că vom fi sfâşiaţi de colţii lor.

Doamne, fă ca azi să văd împlinită această făgăduinţă a Ta! Dacă vreun câine se va da la mine, îi voi spune lui Dumnezeu: Doamne, câinele ăsta n-ascultă de glasul meu, dar porunceşte-i Tu să se gudure la picioarele mele. Ocroteşte-mă şi dă-mi pacea ca să pot vedea deosebirea pe care o faci Tu între copilul Tău şi între acela care nu se teme de Tine.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„DUMNEZEU a zis lui Iacov: Scoală-te, suie-te la Betel” Geneza 35.1

Dacă noi facem o greşeală sau ne-am îndepărtat de Dumnezeu atunci Domnul ne duce în urmă acolo unde a început căderea. „Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi” (Apoc. 2.5). Aceasta este temelia reabilitării. Sufletul trebuie readus înapoi, acolo unde a încetat ascultarea de Dumnezeu şi a început o viaţă firească. Domnul nu a zis: „Adu-ţi aminte unde eşti” ci „Adu-ţi aminte de unde ai căzut.” Numai pe această cale învăţăm cât de mult ne-am îndepărtat. Dacă suntem readuşi pe această cale a ascultării de Domnul, abia atunci putem compara în ce mare mocirlă a păcatului am fost căzuţi; numai pe această cale putem vedea dragostea care este preocupată în orice moment de noi.

În familia lui Iacov s-a acumulat mult rău fără să fie judecat de el, până când sufletul lui a fost trezit de strigătul: „Scoală-te, suie-te la Betel.” Sihem nu era locul în care putea să judece răul. Atmosfera în locul acela era atât de îmbâcsită cu lucruri murdare încât era imposibil ca acolo să recunoască caracterul răului. În momentul în care Iacov a auzit strigătul să meargă spre Betel a spus casei lui: „Scoate-ţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă şi schimbaţi-vă hainele ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel, căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m-a ascultat în ziua necazului meu şi care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o” (vezi vers. 2 şi 3). Când a auzit de Casa lui Dumnezeu sufletul patriarhului s-a pus în mişcare, aducându-şi aminte de starea care era în urmă cu 20 de ani. Aceşti ani au fost plini de succes pentru Iacov. Nu în Sihem ci în Betel a învăţat cine este Dumnezeul cel viu. De aceea a trebuit să se întoarcă înapoi de unde a plecat şi acolo să ridice un altar lui Dumnezeu. Numai în locul prezenţei Domnului Isus poţi să aduci adevărata adorare care I se cuvine Lui din toată inima. Şi El e prezent acolo unde sunt doi sau trei adunaţi pentru NUMELE Său.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, mă bucur că Tu hotărăşti „dacă trebuie” (1 Petru 1:6)! Şi Te laud pentru sfatul să nu mă mir de încercarea de foc care a venit peste mine, ca de ceva ciudat (v. 1 Petru 4:12-13), ci să mă bucur.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

„Tinerelule, scoală-te, îţi spun!” Luca 7,14

În faţa porţii orăşelului Nain s-au întâlnit două grupuri de oameni: unul guvernat de moarte, de duşmanul crud şi neînduplecat, celălalt condus de însuşi Creatorul şi Stăpânul Atotputernic al tuturor lucrurilor, Regele vieţii, Isus Cristos. Văduva îndurerată mergea în fruntea cortegiului funerar, iar după ea veneau prietenii şi cunoştinţele. Când Domnul a văzut-o pe văduva şi mama îndurerată, Biblia spune că i-a fost milă de ea. Adânc mişcat i-a vorbit cu blândeţe: «Nu plânge!» (Luca 7,13).

El a auzit plânsetul sfâşietor al acestei mame singure, a simţit întreaga ei durere şi S-a aplecat plin de compasiune spre femeia doborâtă de suferinţă. Mântuitorul i-a adresat un cuvânt cald şi sensibil, puternic şi încurajator, un cuvânt simplu: «Nu plânge!» Acest îndemn ne revelează extraordinara putere a mângâierii divine. Ceea ce Domnul Isus i-a spus văduvei este o dovadă a nespusei Sale iubiri şi compasiuni pentru toţi cei ce plâng.

Poate şi tu te afli acum într-o situaţie grea, din care parcă nu mai ai scăpare. Sau poate plângi în sufletul tău din cauză că ai pierdut pe cineva drag. Domnul îţi spune: «Nu plânge!» Numai Isus poate să ne mângâie! Aceste două cuvinte simple sunt de ajuns.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„Apoi Domnul a închis uşa după El.” Geneza 7:16

Noe a fost despărţit de lume de mâna iubirii divine. Uşa alegerii se închide între noi şi lume, în care există multă răutate. Noi „nu mai suntem din lume” (loan 17:11), după cum nici Isus nu era din lume. Noi nu putem intra în păcatul, veselia şi plăcerile mulţimii; nu putem juca pe străzile Bâlciului Deşertăciunilor alături de copiii întunericului, fiindcă Tatăl nostru Ceresc a închis uşa. Noe a fost închis de Dumnezeul său. „Intră în corabie, tu şi toată casa ta” (Genesa 7:1) a fost invitaţia Domnului, prin care El a arătat clar că intenţiona să locuiască şi El în arcă cu slujitorul Său şi familia lui. Deci toţi cei aleşi locuiesc în Dumnezeu şi Dumnezeu locuieşte în ei. Ferice de poporul închis în cercul care conţine Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Să nu fim niciodată nepăsători în faţa chemării divine – „vino, poporul Meu, intră în cămăruţa ta, închide uşa după tine, şi ascunde-te o clipă, până va trece vremea rea”. Noe a fost închis, pentru ca nici un rău să nu-l poată atinge. Potopul l-a înălţat spre ceruri, şi vânturile l-au condus pe drumul lui. Afară din arcă, totul era ruină, dar înăuntru era numai pace. Fără Christos pierim, dar în Christos Isus este perfectă siguranţă. Noe a fost închis în aşa fel încât să nu-şi dorească să iasă, şi cei care sunt în Christos Isus sunt închişi în El pentru totdeauna. Ei nu vor mai ieşi, fiindcă credincioşia veşnică i-a închis, şi răutatea diavolului nu-i poate trage afară. Prinţul din casa lui David „închide, şi nimeni nu va deschide” (Apocalipsa 3:7). In zilele din urmă, când se va ridica şi va închide uşa ca Stăpân al casei, zadarnic vor bate proorocii falşi strigând „Doamne, deschide-ne”, fiindcă uşa care a fost închisă după fecioarele înţelepte nu se va deschide în faţa nebuniei. Doamne, închide-mă înăuntru, prin harul Tău.

 

SEARA

„Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu.” 1 loan 4:8

Marca distinctivă a unui creştin este încrederea în dragostea lui Christos, şi legământul său de a-L iubi pe Christos în schimb. Mai întâi, credinţa pecetluieşte sufletul omului, îndreptăţind sufleul să spună cu apostolul: Christos „m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni 2:20). Apoi dragostea îşi adaugă semnătura şi sigilează inima cu recunoştinţă şi dragoste pentru Isus, în schimb. „Il iubim, pentru că El ne-a iubit întâi” (1 Ioan 4:19). In zilele măreţe ale creştinismului timpuriu, o perioadă eroică a credinţei creştine, această dublă pecete se vedea clar în toţi credincioşii lui Isus. Erau oameni care cunoşteau dragostea lui Christos, şi se sprijineau pe ea aşa cum un om se sprijină de un baston cu o rezistenţă dovedită. Dragostea pe care o simţeau pentru Domnul nu era o emoţie liniştită pe care să o ascundă într-un ungher al sufletelor lor. Nu vorbeau despre El numai în întâlnirile lor private din prima zi a săptămânii, când se adunau ca să cânte imnuri spre slava lui Christos Isus, Cel Răstignit. Nu, era o pasiune atât de ferventă, o energie atât de puternică, încât era vizibilă în toate acţiunile lor, vorbită în toate conversaţiile lor zilnice, şi văzută clar în ochii lor. Dragostea pentru Isus era o flacără care le hrănea inima şi sufletul,- de aceea, prin propriile ei puteri, îşi croia drum spre omul din afară şi strălucea acolo. Zelul pentru slava Regelui Isus era sigiliul şi marca tuturor creştinilor. Fiindcă depindeau de dragostea lui Christos, îndrăzneau mult; pentru că Il iubeau pe Christos, făceau mult, şi la fel se întâmplă şi acum. Copiii Lui Dumnezeu sunt conduşi de dragoste în tot ce fac: dragostea lui Christos îi conduce. Ei se bucură că dragostea divină este aşezată asupra lor. Ei simt că este adusă în inimile lor de Duhul Sfânt, care le este dăruit De aceea, prin forţa recunoştinţei, îşi iubesc Mântuitorul cu o inimă curată şi fierbinte. Cititorule, tu Il iubeşti? Înainte să adormi, răspunde sincer acestei întrebări.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.” Isaia 7:11

Fă cererea ta din inimă, o, inima mea,

    Dumnezeul tău poate să facă mult mai mult

        Decât poţi tu să ceri;

Încredinţeaz-o în mâna Divinităţii,

    Scoate din magazia Lui plină de dragoste.

Încrede-te în El în orice lucru;

    Începe de astăzi,

Şi descoperă bucuria care vine

    Când Isus Îşi are calea Sa!

 

Trebuie să continuăm să ne rugăm şi să nădăjduim în Domnul (Isaia 8:17), până vom auzi sunetul ploii Lui puternice. Nu există nici un motiv pentru care n-ar trebui să cerem lucruri mari. Fără îndoială că le vom primi dacă le cerem cu credinţă, având curajul să nădăjduim în El cu perseverenţă răbdătoare şi între timp făcând acele lucruri care sunt în puterea noastră să le facem.

Nu este în puterea noastră să creăm vântul sau să-i schimbăm direcţia, dar putem ridica pânzele noastre ca să-l prindem când vine. Noi nu creăm electricitatea, totuşi putem s-o captăm cu un cablu care o va conduce, lăsând-o să lucreze. Noi nu putem controla Duhul lui Dumnezeu, dar putem să ne aşezăm înaintea Domnului din ascultare faţă de ceea ce El ne-a chemat să facem, şi vom ajunge sub influenţa şi puterea răsuflării Lui minunate. selectat

Nu pot fi făcute astăzi aceleaşi mari minuni care au fost făcute cu mulţi ani în urmă? Unde este Dumnezeul lui Ilie? El aşteaptă ca Ilie cel de astăzi să-L cheme.

Cei mai mari sfinţi ai Vechiului sau Noului Testament care au trăit vreodată se aflau la un nivel nu foarte înalt pentru noi ca să-l atingem. Aceeaşi forţă spirituală care le-a stat la dispoziţie, şi aceeaşi energie care i-a făcut să devină eroii noştri spirituali ne stau la dispoziţie şi nouă. Dacă manifestăm aceeaşi credinţă, aceeaşi nădejde şi aceeaşi dragoste pe care le-au manifestat ei, vom face minuni la fel de mari ca ale lor. O simplă rugăciune rostită cu gura noastră va fi suficient de puternică să cheme din cer roua harului lui Dumnezeu sau focul care topeşte al Duhului Său, aşa cum cuvintele care au ieşit din gura lui Ilie au chemat literalmente ploaia şi focul. Tot ce se cere este să rosteşti cuvintele cu aceeaşi siguranţă deplină a credinţei cu care le-a rostit el. Dr. Goulburn, Dean of Norwich

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 45.1-13

    Domnul a anunţat că avea să Se folosească de Cirus pentru a-Şi împlini toată buna Sa plăcere (recitiţi 44.28). Acest împărat, care trebuia să pună capăt captivităţii poporului în Babilon, a fost chemat (numit) pe nume cu mult timp înainte ca poporul să fi fost dus în robie şi, în consecinţă, cu mult timp înainte să se fi născut. Am putea spune că harul divin ţinea acest „salvator” în rezervă în tot timpul captivităţii. Domnul i S-a descoperit personal lui Cirus, arătându-i că nu există alt Dumnezeu în afară de El (v. 5; comp. cu 1 Corinteni 8.4-6 şi cu Efeseni 4.6), iar acest fapt ne ajută să înţelegem că Dumnezeu nu S-a descoperit numai evreilor, ci şi naţiunilor, din care facem parte şi noi. Cu mult înainte să ne fi născut, înainte de originea lumii, din veşniciile trecute, numele voastre şi al meu au fost în gândurile Lui. El Şi-a propus astfel să împlinească, prin noi, toată buna Sa plăcere, şi aceasta la momentul potrivit,… care este clipa de faţă (Efeseni 3.8-10). Răspundem noi oare, fiecare la locul său şi după măsura sa, aşteptărilor lui Dumnezeu? (comp. cu Fapte 13.36 în legătură cu David).    Versetele 9 şi 10, la care se gândea cu siguranţă apostolul când scria Romani 9.20, dovedesc nebunia celor care-L contestă pe acest Dumnezeu creator şi suveran.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Romani 12:3-8

„Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-afost dat…” Romani 12:6

TALENTE IROSITE

Potrivit unui studiu de 16 ani a unui grup de 350.000 de oameni, s-a constat că patru din fiecare cinci persoane nu au servicii potrivite cu capacităţile lor personale. Cercetarea a scos în relief că cei cinci factori luaţi în consideraţie la angajare scot în evidenţă puţin sau deloc modul cum îşi va efectua munca cel angajat. Tinereţea, educaţia, experienţa, rasa şi sexul sunt principalele ingrediente ale succesului, spune cercetătorul. Dar ceea ce face ca persoana să fie potrivită sau nepotrivită pentru o anumită slujbă sunt aptitudinile înnăscute pentru un anume tip de ocupaţie. În eficienţa lucrării noastre pentru Domnul, este esenţială această „chimie interioară”. Factorii secundari îşi au locul lor.

Dumnezeu cere un anumit sex şi un anumit gen de experienţă pentru un anumit gen de lucrare, dar El pune, în primul rând, accentul pe calităţile care merg dincolo de aparenţe, vârstă, sau diplome universitare.

EI vrea să ne folosim trăsăturile unice pe care El le-a construit în noi. Funcţionăm cel mai bine şi suntem cei mai eficienţi în lucrarea Domnului, atunci când facem lucrarea pentru care am fost destinaţi de El. Dacă încercăm să fim ceea ce nu suntem, nu vom aduce roade, şi vom rămâne cu o nemulţumire în suflet. Cu ajutorul lui Dumnezeu, fiecare din noi trebuie să ne descoperim şi să ne confirmăm aceste daruri. Unii se pot simţi stingheriţi să facă aşa ceva.

Este greu pentru ei ca să discute despre punctele lor tari. Ele nu sunt capacităţi pentru care avem vreun merit. Ele sunt capacităţi cu care Creatorul ne-a înzestrat pentru binele nostru şi pentru împlinirea scopurilor Sale.Descoperindu-ne talentele, să  le reoferim lui Dumnezeu, pentru zidirea Bisericii Sale făcându-ne slujba ce ni se potriveşte. – M.R.D. II

Descoperă ce Domnul vrea să faci
Şi fă cât poţi mai bine,
Căci ce-i măreţ, sau neînsemnat
Doar Domnul poate spune.  – Anonim

Prea mulţi oameni fac o greşeală gravă îngropându-şi talentele.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

„Era în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata lui Abia, şi soţia lui era dintre fiicele lui Aaron, şi numele ei era Elisabeta. Şi amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără vină în toate poruncile şi rânduielile Domnului.” Luca 1.5,6

Aţi căutat vreodată în Biblie o familie model? Când spun model, mă refer la felul în care concepem astăzi o familie – un tată, o mamă şi unul sau mai mulţi copii. Versetele citate mai sus descriu un soţ şi o soţie, Zaharia şi Elisabeta, care ilustrează o astfel de familie şi care, prin urmare, ne oferă un model din mai multe puncte de vedere.

1.Ei trăiau înaintea Domnului, luând în serios Cuvântul Său şi căutând să asculte de el. Însă ei aveau un motiv special de rugăciune, aşa cum mulţi dintre noi avem. În cazul lor era vorba de lipsa copiilor.

2.Ei (în special Zaharia) aveau anumite dificultăţi în a crede promisiunile lui Dumnezeu. Nu se întâmplă la fel şi cu noi? În cel priveşte pe acest preot iudeu evlavios, Domnul ia făcut cunoscut că rugăciunile îi fuseseră ascultate şi ia promis că Elisabeta va avea un fiu. Ia spus chiar şi ce nume săi pună băieţelului şi ce fel de persoană avea acesta să devină. Părea prea frumos să fie adevărat, aşa că Zaharia a întrebat: „Cum voi cunoaşte acest lucru?”. În curând a aflat. Însă, din cauză căI ceruse lui Dumnezeu un semn, Dumnezeu ia dat unul – avea să rămână mut până când se va naşte copilul.

3.Ei au trăit vieţi folositoare. Atunci când o tânără verişoară, numită Maria, a venit so viziteze pe Elisabeta, aceasta ia spus cuvinte de încurajare, prin puterea Duhului Sfânt. Ce exemplu pentru noi!

4.Zaharia şi Elisabeta au fost uniţi pentru a face voia lui Dumnezeu. Când rudele leau cerut să pună copilului un alt nume decât cel pe care Dumnezeu îl hotărâse, ei sau împotrivit. Este întotdeauna greu să procedezi aşa. Dumnezeu însă ia onorat pentru aceasta, aşa cum ne va onora şi pe noi, dacă dăm prioritate ascultării de Cuvântul Său.

G. W. Steidl

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!”. Și, când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul.” Luca 23.46

Marele moment al victoriei

Când Domnul și Mântuitorul nostru Și-a dat duhul, nu a făcut-o într-o luptă îngrozitoare în fața ucigașilor Săi. El nu a luptat deznădăjduit cu moartea. Când a murit, acesta a fost un act al voinței Sale suverane, ca toate celelalte momente din viața Sa. Prin aceasta s-a dovedit, că până în ultimele clipe Hristos a avut în mod suveran sub control tot ce s-a petrecut. Domnul Și-a dat duhul în supunere divină, liniștit, în chip natural. Totul s-a petrecut așa cum a spus Mântuitorul mai dinainte. Nu numai Isus, ci și ucigașii Lui și mulțimea batjocoritoare au contribuit la această lucrare. Prin aceasta s-a împlinit în chip desăvârșit hotărârea lui Dumnezeu.

Hristos a lăsat până la sfârșit să se recunoască, cu toată liniștea și maiestatea, suveranitatea Sa deplină. Sub ochii tuturor s-au împlinit cuvintele Domnului: „Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau … Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși …” (Ioan 10.17,18). Moartea Mântuitorului părea pentru cei care Îl iubeau – și chiar pentru mulți, care nu simțeau aproape nimic pentru El – să fie un fel de tragedie. Dar ea era momentul cel mai mare al victoriei din istoria mântuirii. Această realitate a dovedit-o Hristos în chipul cel mai minunat, când la câteva zile după aceea a ieșit victorios din mormânt.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SA BIRUIESTI PERFECTIONISMUL

„Orice faptă bună … aceea să vă însuflețească” (Filipeni 4:1)

Te întreb și te rog să-mi răspunzi sincer: Ai întâlnit vreun perfecționist care era cu adevărat fericit? Nu, deoarece atunci când lucrurile trebuie să fie „într-un anume fel”, viața devine tristă, datorită faptului că ea se află într-o continuă schimbare. De îndată ce rezolvi o problemă, apare alta. în loc să privească la binecuvântările lor și să fie recunoscători, perfecționiștii sunt atenți la ceea ce este greșit și la motivul pentru care lucrurile trebuie îndreptate.

Poate fi vorba de o sarcină îndeplinita de ei într-un mod mai puțin perfect, de nevoia de a da jos câteva kilograme sau chiar de un dulap dezordonat. Sau poate fi vorba de imperfecțiunile altcuiva: felul în care își trăiește viața, în care se comportă sau în care arată. Atenția constantă la defectele – proprii sau ale altcuiva – te aduce în imposibilitatea de a fi mulțumitor!

Mulțumirea stă la temelia fericirii. Să ne facem bine înțeleși; aici nu vorbim de strădania de a face lucrurile mai bine. Acesta e un lucru bun. Vorbim de obsesia față de ce e greșit. Mereu va exista o modalitate mai bună de a face ceva, dar asta nu înseamnă că nu te poți bucura de viață așa cum este ea în prezent. Așadar, care e remediul? Vino-ți în fire înainte de-a cădea în capcana obsesiei că lucrurile ar trebui să stea altfel de cum sunt. Oprește-te și adu-ți aminte că, prin eliminarea duhului de judecată, totul va decurge foarte bine. Pavel spune: „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Înțelegi tu?

Dumnezeu se află la cârmă; e bine să te lași în seama Lui. în loc să te concentrezi pe aspectele negative, focalizează-te pe: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste … aceea să vă însuflețească”. Când se întâmplă așa, vei începe să descoperi cât de minunată este viața.

 

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: