Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Dumnezeul care nu te părăseşte niciodată

„Căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Evrei 13:5

Încotro se îndreaptă gândurile mele? Se îndreaptă ele către ceea ce a spus Dumnezeu sau către lucrurile de care mă tem? Doar repet ceea ce spune Dumnezeu sau învăţ să spun ceva după ce am auzit ce spune El? „El însuşi a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi». Astfel că putem spune plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?»”. „Nicidecum n-am să te las” – în ciuda tuturor păcatelor, a egoismului, a încăpăţânării şi a nesupunerii mele. L-am lăsat eu într-adevăr pe Dumnezeu să-mi spună că nu mă va părăsi niciodată? Dacă am
auzit aceste cuvinte ale Lui Dumnezeu, atunci să le ascult din nou. „Cu nici un chip nu te voi părăsi.” Uneori nu greutăţile vieţii mă fac să cred că Dumnezeu mă va părăsi, ci munca de rând. Când nu există nici o dificultate mare de trecut, nici o viziune, nimic minunat sau frumos, ci doar zilele obişnuite care vin şi pleacă, pot eu auzi această promisiune a lui Dumnezeu în mijlocul acestor lucruri? Noi avem ideea că Dumnezeu va face ceva excepţional, că El ne pregăteşte şi ne modelează mereu pentru vreun lucru extraordinar, dar, pe măsură ce continuăm să creştem în harul Său, descoperim că Dumnezeu Se slăveşte pe El însuşi aici şi acum, chiar în acest moment. Dacă ne bazăm pe asigurarea pe care ne-o dă Dumnezeu, primim o putere uimitoare şi învăţăm să cântăm în zilele şi pe căile obişnuite ale vieţii.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvîntul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi ne vom face locuinţa împreună cu el.” IOAN 14:23

Obişnuiesc sufletele noastre să se îndrepte în mod instinctiv către Tatăl şi Fiul vorbindu-le în linişte şi într-o sfîntă initimitate, ştiind că Ei sînt cu noi? Fără-ndoială că măsura şi felul sau caracterul părtăşiei noastre depind de măsura în care îl Iubim pe Domnul Isus şi de măsura în care ascultăm de voia Lui. O astfel de părtăşie este roadă unei strînse legături lucrată în inima noastră de Duhul Sfînt, care este puterea acestei fericite legături cereşti.

Cînd era pe pămînt, Fiul vorbea despre Tatăl ca fiind în El şi deasemenea ca fiind cu El. Ce adîncime cuprind aceste două adevăruri distincte!

Tatăl fiind în El, Domnul nostru a putut să fie expresia desăvîrşită a tot ce este Tatăl: sfinţenie, putere, dreptate, dragoste, iertare. şi a putut astfel să spună: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.” Dar cînd vorbeşte despre Tatăl ca fiind cu El, era pentru bucuria şi mîngîierea inimii Lui în momentul cînd toţi L-au părăsit. în ceea ce ne priveşte pe noi, noi sîntem însufleţiţi de Dumnezeu, avîndu-L în noi, astfel încît natura şi caracterul Lui binecuvîntate să fie manifestate în noi toţi cît sîntem aici pe pămînt. De asemenea, avem făgăduinţa binecuvîntată că Tatăl şi Fiul vor locui cu noi, aşa încît să putem cunoaşte mîngîierea şi bucuria pe care ne-o permite asocierea aceasta slăvită. Efectul practic al trăirii noastre în lumina acestei scumpe făgăduinţe, este imens. Ne-am mai putea noi permite orice ar fi în contradicţie cu sfinţenia lui Dumnezeu în viaţa noastră dacă realizăm cu adevărat că Tatăl şi Fiul locuiesc în noi prin prezenţa Duhului Sfînt? Sfînta Treime în noi şi cu noi, ce favoare imensă, ce slavă avem chiar de pe acum, dar şi ce răspundere nemărginită! şi totuşi, oh, aş fi vrut să nu mai continui dar cugetele noastre ştiu de cîte ori viaţa noastră a fost inconsistentă cu starea aceasta înaltă pe care ne-a dat-o Dumnezeu. De cîte ori nu ne-am purtat într-un chip nevrednic de Dumnezeu, de Domnul Isus, care ne-a chemat la împărăţia şi slava Sa proprie”. (Col. 1:10; ITes. 2:12) De cîte ori am întristat pe Duhul Sfînt cu care am fost pecetluiţi! Dar la Dumnezeu şi Tatăl nostru este HAR şi iertare ca să fie de temut.

„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvîntul Meu.”

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Prin harul care mi-a fost dat eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine gânduri înalte mai presus de ceea ce se potriveşte, ci să aibe gânduri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care Dumnezeu împărţit-o fiecăruia”. Rom. 12:3.

Venirea Domnului va fi ca şi fulgerul. Dacă vrem să aparţinem de Mireasă, atunci trebuie să fim îmbrăcaţi cu hainele mântuirii şi încinşi cu platoşa dreptăţii. Zid şi adăpost este mântuirea noastră, asta trebuie să fie casa noastră, căminul nostru. Aici nu încetează foamea după Cuvântul Lui Dumnezeu. Cu aceasta nu vreau să spun: eu aparţin de Mireasă. Nu vreau să mă apreciez singur. Unii fraţi s-au apreciat astfel şi n-a ieşit un lucru bun. Unul a spus:” Eu voi sta la dreapta Lui Dumnezeu”. Eu l-am atenţionat să-şi amintească ce a spus Domnul, mamei fiilor lui Zebedei. Dar el a rămas lângă ce a spus. „Eu voi fi la dreapta Lui Dumnezeu”. În trecut el a vestit Evanghelia, dar astăzi i-a dispărut chiar şi numele.

Eu nu ştiu la ce vrea să mă folosească Dumnezeu, dar sunt însetat şi înfometat după adevărul în Hristos. Dar dacă Dumnezeu ne va lumina, vom primi cu toţii mare curaj, sete şi foame, vom putea progresa, vom putea să ne îndestulăm. Atunci ne vom bucura că trăim şi ne încredem în Dumnezeul cel viu.Eu spun împreună cu apostolul Pavel: „Fraţilor,eu nu cred că l-am apucat încă, dar una fac: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă pentru premiul chemării cereşti a Lui Dumnezeu în Hristos Isus”. (Fil. 3:13-14).

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

DEOSEBIT DE PREŢIOŞI

„Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu.”

Maleahi 3.17

Va veni o zi când pietrele preţioase din coroana Marelui împărat vor fi numărate şi se va face un inventar de tot ceea ce I-a fost dat de Dumnezeu. Suflete al meu, vrei să fii din numărul acestor pietre preţioase ale lui Isus? Dacă tu îl preţuieşti şi El te preţuieşte; şi vei fi al Lui „în ziua aceea”, dacă El „azi” e al tău.

În zilele prorocului Maleahi, aleşii Domnului aveau obiceiul să vorbească unul către altul, în aşa fel că însuşi Dumnezeu îi asculta cu plăcere şi chiar nota în cartea aducerilor aminte, vorbirea lor. Fiindcă Domnului îi plăceau cuvintele lor, îi plăcea de asemenea şi de ei. Ia gândeşte-te, suflete al meu: Dacă Domnul Isus ar asculta vorbirea mea, aş fi eu pe placul Său? Cuvintele rostite de mine sunt pentru zidirea fraţilor mei? Ce cinste va fi pentru noi, sărmane făpturi, să fim recunoscuţi de către Domnul ca fiind pietrele preţioase ale cununii Sale! Această cinste o au toţi sfinţii. Domnul Isus nu spune numai: „Ei sunt ai Mei”, ci şi „Ei vor fi ai Mei”. El ne-a răscumpărat, ne-a căutat, ne-a adus acasă şi atât de mult a lucrat în noi încât să ne facă de preţ pentru El.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„Nimeni n-a văzut vreodată pe DUMNEZEU: singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

Ioan 1.18

În Evrei 3 suntem îndemnaţi să privim ţintă spre Apostolul mărturisirii noastre. Există mulţi apostoli în Noul Testament, dar numai lui Isus i s-a dat apostolia într-un mod deosebit căci El este TRIMISUL lui DUMNEZEU. S-a coborât din cer ca să ni-L reveleze pe Dumnezeu. „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat” (1 Ioan 5.20). Dacă îl privim pe Domnul nostru Isus în Evanghelie îl vedem înfăţişat prin Duhul Sfânt în curăţia Lui desăvârşită şi plin de mângâiere în statornicia Lui, în iubirea Lui. El exprima dorinţa Tatălui prin cuvânt şi prin faptă şi când se apropie de om, acesta nu poate spune decât: „Iată, El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.

Dacă îl urmărim pe căile vieţii Sale şi-L vedem cum făcea bine şi vindeca pe toţi care erau sub robia Satanei, sau pe cei îngreunaţi de felurite boli, dacă ne uităm cum vindeca lepra, deschidea ochii orbilor şi urechile surzilor, cum da hrană celor înfometaţi, cum ştergea lacrimile văduvelor, dacă auzim glasul lui plin de duioşie şi plânsetul Lui la mormântul lui Lazăr şi privim apoi în clipa când porunceşte morţii să-şi elibereze prada, atunci putem spune: „Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr, şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1.14).

Toate lucrurile care se reflectă în viaţa şi slujba Apostolului mărturisirii noastre sunt expresia în întregime a ceea ce este Dumnezeu. Era „oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui.” De aceea să-L privim cât mai mult, pentru ca desfătarea noastră în El să crească spre slava lui Dumnezeu care ne-a dat „slava harului Său” cu care ne-a binecuvântat, aducându-ne în strânsă legătură cu El însuşi şi cu Fiul dragostei Sale.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, privesc la Tine în dependenţă totală; este bine pentru mine să mă simt „rătăcit” până când apari Tu.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

„El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, …să mângâi pe toţi cei întristaţi.” Isaia 61,1-2

A-i «mângâia pe toţi cei întristaţi» este scopul final al lui Isus; prin aceasta doresc să ilustrez calitatea mângâierii pe care numai Mântuitorul o poate oferi. Să presupunem că ai pierdut persoana care ţi-a fost cea mai dragă în lume. Îi întreb pe toţi cititorii acestei cărţi care suferă: ce v-a adus cu adevărat mângâiere în momentul pierderii prietenilor, a vecinilor sau a unui membru din familie? Să rămânem ancoraţi în realitate: florile şi coroanele frumoase nu au putut înlocui cruda realitate a morţii, nu au reuşit să anuleze despărţirea finală. Condoleanţele cele mai sincere nu au putut umple golul dureros din inimă şi nu au putut da la o parte singurătatea. Unii dintre cei aflaţi în suferinţă s-au gândit la plânsul lui Iov: «Pentru ce deci, îmi daţi mângâieri deşerte?» (Iov 21,34).

Dar Domnul Isus Cristos — chiar şi în faţa ireversibilităţii morţii vine şi ne spune: «Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi» (Ioan 11,25). Este mângâierea plină de putere a Celui care este suveran peste toate lucrurile. El este învierea şi viaţa, de aceea moartea nu are nici o putere asupra Luil!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„Bunătatea Lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, si dragostea Lui faţă de oameni.” Tit 3:4

Cât de minunat este să-L vezi pe Mântuitorul în comuniune cu poporul Său iubit! Nimic nu poate fi mai uimitor decât acest fapt, care ţi se arată sub conducerea Duhului Sfânt Lasă-ţi mintea să mediteze o clipă asupra istoriei iubirii Mântuitorului, şi o mie de fapte de afecţiune ţi se vor descoperi singure — toate cele ce au fost făcute din inima lui Christos, şi au fost primite cu gânduri şi emoţii puternice în inimile reînnoite ale credincioşilor. Atunci când medităm la această dragoste minunată şi privim cum slăvita Căpetenie a bisericii o acoperă cu toate bogăţiile Lui, sufletele noastre vor fi copleşite de bucurie. Cine ar putea îndura o asemenea revărsare de iubire? Atunci când Duhul Sfânt ne descoperă o părticică a acestei iubiri, sufletul nostru este mult prea copleşit pentru a mai îndura; cât de uimitoare trebuie să fie vederea ei completă! Atunci când sufletul va avea înţelegerea de a discerne toate darurile Mântuitorului, înţelepciunea de a le preţui şi timpul de a medita la ele, aşa cum se va întâmpla în lumea ce va să vie, vom comunica cu Isus într-un mod mult mai apropiat. Dar cine îşi poate imagina dulceaţa unei asemenea comuniuni? Trebuie să fie unul din lucrurile care la inima omului nu s-au suit, pregătite de Dumnezeu pentru cei care Il iubesc. O, să deschizi uşa grânarului lui Iosif, şi să vezi ce a pregătit El pentru noi!

Descoperirea aceasta ne va copleşi cu iubire. Prin credinţă vedem „ca într-o oglindă, în chip întunecos” (1 Corinteni 13:12) imaginea reflectată a bogăţiilor Sale, dar când vom vedea cu ochii noştri lucrurile cereşti, ne vom cufunda într-un torent de părtăşie! Până atunci, cântarea noastră de laudă va fi rezervată Binefăcătorului nostru, Isus Christos, a cărui dragoste este Minunată, mult mai presus de dragostea umană.

 

SEARA

„A fost înălţat în slavă.” 1 Timotei 3:16

L-am văzut pe iubitul nostru Domn în zilele în care a fost pe pământ, umilit şi îndurerat, fiindcă a fost „dispreţuit şi părăsit de oameni; om al durerii si obişnuit cu suferinţa” (Isaia 53:3). El, a cărui strălucire este ca lumina zorilor, a purtat un veşmânt de durere peste hainele Sale zilnice: ruşinea şi reproşurile I-au fost veşminte. Totuşi acum, de vreme ce pe lemnul blestemat a triumfat asupra puterilor întunericului, credinţa noastră Il va vedea pe Rege întorcându-se „din Edom… în haine roşii” (Isaia 63:1), îmbrăcat în splendoarea victoriei. Cât de glorios trebuie că a fost în ochii îngerilor, când un nor L-a răpit ochilor muritorilor, şi El s-a înălţat la cer! Acum El poartă slava cu care L-a îmbrăcat Dumnezeu înainte de întemeierea pământului, şi mai poartă încă o slavă — slava pe care a câştigat-o în bătălia împotriva păcatului, morţii şi iadului. Ca Biruitor, El poartă coroana de slavă. Ascultaţi cântarea care i se aduce în cer! Este o cântare nouă: „vrednic este Mielul care a fost junghiat” (Apocalipsa 5:12), fiindcă El ne-a „răscumpărat pentru Dumnezeu” (vers. 9). El poartă slava unui Mijlocitor care nu poate da greş, a unui Prinţ care nu poate fi înfrânt, a unui Biruitor care a învins orice duşman, a unui Domn care a câştigat inima fiecărui supus. Isus poartă toată slava pe care o poate oferi cerul, toată lauda pe care I-o pot aduce zecile de mii şi mii de mii de îngeri. Mintea ta limitată nu poate cuprinde măreţia slavei Sale; totuşi, când va coborî pe norii cerului însoţit de toţi sfinţii îngeri, vom vedea toată această strălucire: „va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale” (Matei 25:31). O, ce splendoare va fi în slava Sa! Va bucura inimile tuturor copiilor Săi. Şi momentul acela nu va fi sfârşitul laudei noastre, fiindcă veşnicia va răsuna de laudele Sale. „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic” (Psalmi 45:6). Cititorule, dacă vrei să te bucuri de slava viitoare a lui Christos, trebuie să-L slăveşti începând de acum. Faci aşa ceva?

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit,care a suflat cu putere toată noaptea.”

Exod 14:21

În acest verset, este un mesaj mângâietor care ne arată cum lucrează Dumnezeu în timpul întunericului. Adevărata lucrare a lui Dumnezeu pentru copiii lui Israel nu s-a înfăptuit când s-au trezit ei în dimineaţa aceea ca să afle că puteau traversa Marea Roşie, ci a avut loc „toată noaptea”.

Poate că se face o mare lucrare în viaţa ta când lucrurile par foarte întunecate. Poate nu vezi încă nici o dovadă, dar Dumnezeu este la lucru. Dumnezeu a fost la lucru „toată noaptea” aceea tot atât de mult cât a fost şi a doua zi, când israeliţii au văzut în sfârşit dovada. A doua zi s-a descoperit pur şi simplu ceea ce Dumnezeu făcuse în timpul nopţii.

Citeşti aceste rânduri dintr-un loc în viaţa ta în care totul pare întunecat? Ai credinţă să vezi, dar încă nu vezi? Îţi lipseşte biruinţa continuă în creşterea ta spirituală? S-a dus părtăşia ta zilnică, liniştită, şi nu mai este nimic în jur decât întuneric?

„Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea”. Nu uita – a suflat „toată noaptea”. Dumnezeu lucrează în timpul nopţii până apare lumina dimineţii. Poate nu vezi aceasta încă, dar în noaptea vieţii tale, dacă te încrezi în El, El lucrează. C. H. P.

 

Toată noaptea” Domnul a lucrat,

    A lucrat în rafalele furtunii,

A lucrat cu curentul umflat,

    Care se năpustea şi curgea liber şi repede.

 

„Toată noaptea” copiii lui Dumnezeu au aşteptat –

    Cu inimile poate în agonie –

Cu vrăjmaşul în spatele lor,

    Şi faţă-n faţă cu marea crudă.

 

„Toată noaptea” întunericul li s-a părut mai negru

    Decât l-au văzut vreodată înainte,

Deşi lumina prezenţei lui Dumnezeu

    Era lângă ei, şi-i adăpostea.

 

„Toată noaptea” acea veghe obositoare

    A trecut; în sfârşit s-a crăpat de ziuă,

Şi au văzut că Dumnezeu a lucrat

    „Toată noaptea” ca să croiască o cale.

 

„Toată noaptea”, o, copil al durerii,

    Nu poţi să opreşti durerea copleşitoare?

Să ştii că Dumnezeul tău în noaptea cea mai neagră

    Lucrează la fel ca-n timpul zilei.


L. S. P.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 44.14-28

    Pentru a-şi linişti conştiinţa, lumea asociază cu plăcere religia cu căutarea confortului şi a plăcerilor (comp. cu Exod 32.6), asemenea acestui om care, din acelaşi lemn, îşi aprinde un foc, îşi coace pâinea, se încălzeşte … şi îşi ciopleşte un idol. Această descriere este suficientă pentru a dovedi nebunia unei asemenea închinări: în loc să-L adore pe Cel care 1-a creat, nebunul se prosterne înaintea unui obiect inert, ieşit din propriile lui mâini.    

Versetele 9-20 sunt marcate de lucrarea omului: el face una, el face alta. Îşi cheltuie truda fără măsură, şi toate acestea într-o tragică iluzie, pentru că „se hrăneşte cu cenuşă … ca să nu-şi scape sufletul” (v. 20).    Începând cu v. 21 găsim ce face Dumnezeu: „Eu ţi-am şters fărădelegile ca pe un nor gros, şi păcatele tale ca pe un nor… Eu te-am răscumpărat” (v. 22). După cum vântul îndepărtează într-o clipă norii cei mai groşi, tot aşa Dumnezeu, cu suflarea Lui puternică, alungă tot ceea ce s-a strâns între El -care este lumină – şi sufletul nostru, care are nevoie de această lumină precum pământul de lumina soarelui. Cel care a „desfăşurat cerurile”, „a aşternut pământul” şi „a făcut omul” (v. 24) va face şi tot ceea ce este necesar pentru restaurarea poporului Său … şi pentru mântuirea oricăruia care crede.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Leviticul 19:13-18

„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuti. Eu sunt Domnul.” Leviticul 19:18

CUM SĂ-TI IUBEŞTI APROAPELE

Intr-o dimineaţă, când ne-am sculat, am găsit pe uşa de la intrare o notă pe care ne-o lăsase unul din vecini. Scria cam aşa: „Plecăm şi ne întoarcem abia mâine seară. Vă rugăm să aveţi grijă de Cleo (câinele familiei). Dacă latră şi vrea să intre în casă, am lăsat o cheie de rezervă într-un cui lângă uşa garajului. Mulţumim”. M-am bucurat să pot citi asemenea rânduri, deoarece ele demonstrau legăturile puternice de încredere care se stabiliseră între noi în cei doi ani de când se mutaseră în vecinătatea respectivă. 
In textul de azi, israeliţii au primit porunca să nu fure nimic de la aproapele lor (Lev. 19:18), să judece cu dreptate faţă de ei (v. 15), să nu facă nimic prin care să pună în pericol viaţa lor (v. 16), să-i iubească şi să-i ierte (v. 18). În felul acesta ei depuneau mărturie popoarelor învecinate că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat, şi că cei care I se închină sunt oameni iubitori, cinstiţi şi corecţi în relaţiile lor personale şi în afacerile lor. 
Ceea ce a fost adevărat pentru Israel este adevărat şi pentru creştini. Si noi trebuie să ne iubim aproapele şi aceasta înseamnă mai mult decât a-i iubi pe cei din vecini. Isus l-a definit pe aproapele nostru ca pe toţi cei aflaţi în nevoi (Luca 10:29-37). Să fim deci gata să investim timpul necesar pentru a dezvolta prietenii adevărate. Să fim gata să întindem la timp o mână de ajutor. Desigur, va trebui să ne deranjăm. Poate însemna să alergăm de urgenţă la spital, sau să dăm ultimul litru de lapte din casă când nici noi n-o ducem prea strălucit. Dar o astfel de dragoste pentru aproapele ne cere Dumnezeu. In felul acesta putem chiar să câştigăm pe unii pentru Cristos.       D.C.E.

De-am şti să ne temem de Cristos
Şi Cuvântul Său să-L respectăm frumos,
Adevărul acesta fi-va demonstrat,
Când aproapele-ţi iubeşti cu-adevărat.  – D.J.D.

Una din dovezile noastre că-l iubim pe Dumnezeu este dragostea pentru aproapele nostru.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

„Ce este acest vis pe care lai visat? Vom veni noi, întradevăr, eu şi mama ta şi fraţii tăi, să ne plecăm cu faţa la pământ înaintea ta?” Geneza 37.10

Lecţii din viaţa lui Iosif (3) – Invidiat din cauza viselor sale

Ura na fost singurul lucru pe care fraţii lui Iosif lau nutrit faţă de el, ci se spune că ei lau şi invidiat, din cauza viselor sale (versetul 11). Când Iosif lea vorbit despre gloria lui viitoare, ei nau putut suporta acest lucru. Iosif este, şi în această privinţă, un simbol remarcabil al lui Hristos. Liderii religioşi erau foarte invidioşi pe El, din cauză că poporul Îl asculta cu bucurie şi simţea autoritatea cu care El vorbea. Invidia conducătorilor trebuie să fi fost foarte evidentă, fiindcă Pilat însuşi, deşi era roman, a înţeles că ei Îl dăduseră în mâinile lui din invidie (Matei 27.18).

Iosif a avut două vise pe care lea împărtăşit familiei sale. În primul vis, snopii fraţilor săi se plecau înaintea snopului său (versetul 7). În al doilea vis, soarele, luna şi cele unsprezece stele (tatăl, mama şi fraţii săi) se plecau înaintea lui Iosif (versetul 9). Fraţii săi au înţeles imediat semnificaţia acestor vise – Iosif avea să fie înălţat, iar ei urmau să se plece înaintea lui. Nau putut suporta un astfel de gând şi iau spus: „Vei domni tu întradevăr peste noi?”. Mai târziu, în Geneza, vedem o împlinire a acestui vis, atunci când fraţii lui se pleacă înaintea lui (Geneza 42.6; 43.26).

La fel ca Iosif, Hristos a stat înaintea sinedriului şi a spus că avea să vină timpul când Îl vor vedea „pe Fiul Omului stând la dreapta puterii”. Răspunsul lor a fost pronunţarea pedepsei cu moartea (Matei 26.64). Totuşi, orice genunchi se va pleca înaintea Lui, aceasta fiind adevărata împlinire a visurilor profetice ale lui Iosif. Sa spus că «adevărul şi timpul merg mână în mână», iar acest lucru se va confirma. Toate aceste lucruri se vor împlini la timpul hotărât de Dumnezeu, chiar dacă iudeii au spus: „Nu vrem ca Omul acesta să împărăţească peste noi” (Luca 19.14).

B. Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„Tot capul este bolnav, și toată inima suferă de moarte! Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos” Isaia 1:5,6

Povestea noastră și a Lui

„În Biblie există istorisiri ciudate și chiar scandaloase”, spunea cineva căruia i-am recomandat să o citească. Este adevărat: mai ales în Vechiul Testament există multe istorisiri care sunt oricum, dar nu frumoase. Dar dacă nu ar fi acolo, atunci Biblia nu ar fi adevărată. Ea ne arată oamenii, așa cum îi vede Dumnezeu, fără mască, în spatele căreia așa de des se ascund. Omor, adulter, violență, slujire la idoli, minciună și înșelăciune – toate ne sunt arătate, pentru ca să nu ne înșelăm cu privire la răutatea inimii omenești. Dumnezeu ne spune întotdeauna adevărul. El vrea ca în imaginea puțin lingușitoare să recunoaștem aceeași natură păcătoasă care se găsește și în noi. Și chiar când este vorba de slujitorii Săi, nu lasă să treacă nimic cu vederea.

Cel mai mare rău, pe care îl relatează Biblia, este ce i s-a făcut Fiului iubit al lui Dumnezeu. El a venit pe pământ, pentru a face cunoscut dragostea lui Dumnezeu. Dar la cruce, respingerea lui Dumnezeu de către om a ieșit deplin la lumină.

Pe acest fundal întunecat se schițează istoria curată și fără pată a lui Isus, așa cum o relatează Evangheliile. Comportamentul Său, cuvintele și simțămintele Sale strălucesc la fiecare pas de-al Său. Aceasta este o istorie minunată, care strălucește peste imaginea tristă a neamului nostru omenesc! – Ar trebui să o citim mereu cu venerație.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

LUI DUMNEZEU îl APARȚINE TOTUL (4)

„Ale Domnului, Dumnezeului tău, sunt cerurile … pământul și tot ce cuprinde” Deuteronom 10:14

Când vine vorba de banii noștri, ne place să spunem: „Eu i-am câștigat, așa că sunt ai mei”, însă greșești profund.

Biblia spune: „Ale Domnului, Dumnezeului tău, sunt cerurile… pământul și tot ce cuprinde el”. „A Ta este, Doamne, mărirea, puterea și măreția, veșnicia și slava, căci tot ce este în cer și pe pământ este al Tău” (1 Cronici 29:11).

„Al Meu este argintul, și al Meu este aurul, zice Domnul oștirilor” (Hagai 2:8). Bogățiile sunt asemenea banilor de la jocul Monopoly; dacă ești mai bun decât concurența, ajungi să deții titlul de proprietate a celor mai scumpe proprietăți. Dar surpriză! La sfârșitul zilei, când jocul s-a terminat, participanții pleacă de la masa de joc ș! toate piesele sunt puse la loc în cutie. Și dacă ai fost peste măsură de agresiv, ceilalți jucători s-ar putea să nu te mai placă, lată câteva versete prin care să ne smerim: „Nu te teme când se îmbogățește cineva, și când i se înmulțesc vistieriile casei; căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se pogoară după el. Să se tot creadă omul fericit în viață, să se tot laude cu bucuriile pe care și le face, căci tot în locuința părinților săi va merge, și nu va mai vedea lumina niciodată. Omul pus în cinste, și fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai” (Psalmul 49:16-20).

Dumnezeu, care are toate lucrurile în stăpânire, ne dăruiește din două motive:

1) Să ne bucurăm.

2) Să investim în împlinirea planurilor Sale pe pământ.

Când trăim cu această atitudine, teama ne va fi înlocuită cu credința în Dumnezeu.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: