Mana Zilnica

Mana Zilnica

3 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Secretul Domnului

„Prietenia (secretul – KJV) Domnului este pentru cei ce se tem de El.” Psalmul 25:14

Care este semnul că cineva îţi este prieten? Faptul că îţi spune întristările lui secrete? Nu, ci acela care-ţi spune bucuriile lui secrete. Mulţi îţi vor împărtăşi întristările lor secrete, dar semnul decisiv al intimităţii este împărtăşirea bucuriilor secrete. L-am lăsat vreodată pe Dumnezeu să ne spună vreuna dintre bucuriile Lui sau noi îi spunem mereu despre secretele noastre, astfel încât nu-I lăsăm şi Lui loc să ne vorbească? L-a începutul vieţii noastre creştine suntem plini de cereri către Dumnezeu; apoi descoperim că El vrea să stabilească o relaţie între noi şi El însuşi, să ne ajute să cunoaştem planurile Lui. Suntem noi atât de prinşi de ideea Lui Isus Cristos despre rugăciune –”..Facă-Se voia Ta” (Matei 6:10) – încât înţelegem secretele lui Dumnezeu? Lucrurile care fac ca Dumnezeu să ne fie atât de drag nu sunt în primul rând marile Lui binecuvântări, ci lucrurile mici, deoarece ele arată intimitatea Lui uimitoare cu noi; El cunoaşte fiecare detaliu al vieţii noastre personale. „… Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă” (Psalmul 25:12).

La început vrem să fim conştienţi că Dumnezeu ne conduce: apoi, pe măsură ce înaintăm pe cale, trăim atât de mult cu conştiinţa prezenţei Lui, încât nu mai avem nevoie să-L întrebăm care este voia Lui, deoarece nu ne trece niciodată prin gând să alegem o altă cale. Dacă suntem mântuiţi şi sfinţiţi, Dumnezeu ne călăuzeşte prin alegerile noastre obişnuite; iar dacă vom alege ceva ce El nu vrea, Dumnezeu va interveni, dându-ne un sentiment de îndoială sau reţinere, la care noi trebuie să fim atenţi. Când apare îndoiala, opreşte-te imediat. Nu sta niciodată pe gânduri spunând: „Mă întreb de ce nu pot…?” Dumnezeu ne învaţă ce să alegem, adică El ne călăuzeşte judecata sănătoasă şi atunci noi nu mai stăm în calea Duhului Său întrebând mereu: „Acum, Doamne, care este voia Ta?”

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Nu încape îndoială că şi tu eşti unul dintre ei, căci şi vorbirea te face cunoscut.” MATEI 26:73

Cînd au fost spuse cuvintele acestea despre Petru, el nu era unde trebuia să fie. Un credincios este totdeauna în primejdie cînd este în afară de voia lui Dumnezeu şi de calea Lui; în situaţia aceasta, prin exemplul lui, el este un pericol şi pentru alţii. Fiecare credincios îşi are locul lui stabilit de Dumnezeu şi acolo trebuie să răfnînă, ca martor al Lui în tot ce face cu cuvîntul şi cu fapta. şi sîntem cu siguranţă binecuvîntaţi în măsura în care împlinim voia lui Dumnezeu acolo unde ne vrea El şi în felul în care ne vrea.

Dar mai avem ceva de învăţat din textul acesta: „şi tu eşti unul din oamenii aceia.” Omul din lume are un instinct foarte precis despre ceea ce trebuie să fie un credincios, despre ce trebuie să facă şi de ce trebuie să se ferească. şi aceasta nu pentru că omul lumesc cunoaşte Cuvîntul lui Dumnezeu, ci pentru că este instruit de Satan să dezonoreze pe Domnul Hristos şi să arunce ocară asupra Evangheliei. În toate împrejurările vieţii, în toate păturile sociale, lumea este adesea mai conştientă de adevăratul nivel de viaţă creştină decît creştinul însuşi. Noi aparţinem Aceluia al cărui Nume îl purtăm. Să veghem deci asupra mărturiei vieţii noastre şi asupra faptelor care sînt mai importante decît vorbele.”Vorbirea ta te face cunoscut.” Fraza aceasta are şi un sens pozitiv. Un credincios se poate face cunoscut chiar fără sa-şi dea seama şi să recomande astfel pe Domnul Său. Se spune despre Moise că nu ştia că pielea feţei lui strălucea. Cei mai răi vrăşmaşi ai ucenicilor de la începutul Bisericii au trebuit să recunoască că aceştia au fost cu Domnul Isus. Ce bine ar fi dacă şi noi în mod cu totul natural şi simplu, am da o mărturie care să-i facă pe oameni să spună despre noi „că am umblat cu Domnul Isus” şi aceasta fără ca noi să ne dăm seama că oamenii văd în noi ceva deosebit, arătînd astfel că îl iubim şi preţuim pe Mîntuitorul nostru. Acesta este parfumul de mare preţ din vasul de alabastru al inimilor noastre, care se răspîndeşte în jurul nostru. Este mireasma unei adevărate vieţi devotate pentru Domnul nostru şi care duce „de la viaţă la viaţă.”

Fiecare copil al lui Dumnezeu are privilegiul şi puterea de a da o mărturie vie despre Mîntuitorul. Numele pe care îl purtăm degajă un parfum. Prezenţa Domnului Hristos în noi vorbeşte prin faptele şi gesturile noastre, prin viaţa noastră cu totul umană dar sfîntă. Să veghem deci ca să rămînem în El şi să rămînă în noi cuvintele Lui. Să fim naturali în viaţa noastră de credincioşi, să evităm orice vorbărie religioasă, dar să-L prezentăm pe Domnul Isus în orice facem.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Si să fiţi nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă”. Luca 12:36.

Noi să-L aşteptăm ca şi acei robi care-l aşteptau pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă. Isus vine în curând să-Şi ia mireasa la nuntă. El ia la nuntă, sau duce la nuntă şi pe oaspeţii nunţii. Iar pe pământ va începe o perioadă groaznică şi mulţi din cei care n-au putut merge la nuntă se vor pocăi şi o să-L aştepte pe Isus pentru că ştiu că nu durează mult până când El se va întoarce de la nuntă şi va veni iarăşi. Noi citim în Cuvânt că El va serba nunta trei ani şi jumătate. Dar la Dumnezeu o mie de ani sunt ca o zi.
Iar când citim ca să ne asemănăm cu oamenii aceia care-L aşteaptă pe stăpânul lor, când se va întoarce de la nuntă, astfel să stăm şi noi pregătiţi. Noi nu putem fi aşa ca şi cum am fi numai în pregătire.

Noi trebuie odată să ştim că suntem pregătiţi. După un cutremur un predicator a trimis o slujitoare ca să vadă dacă eu mai sunt acolo. El s-a gândit la răpire. Aceasta mi-a dat curaj pentru că acel predicator m-a criticat foarte mult. Dar lucrul principal este ca să fim gata, pregătiţi pentru ziua Domnului Isus Hristos. Ziua Domnului va veni ca şi un hoţ noaptea. Cuvântul spune: „Acolo unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.” Dacă Isus este comoara noastră cea mai preţioasă, atunci Îl primim cu drag, oricând va veni El. Si ne vom bucura când vom auzi strigătul:”Vine Mirele. Mergeţi înaintea Lui”. Iar Duhul şi Mireasa spun: „Vino”! Si cel care aude să spună: „Vino”!
Si cel care este însetat să ia apa vieţii fără plată. (Apoc.22:17).

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

PICIOARELE ÎNTĂRITE

Dumnezeu este tăria mea, El îmi va face picioarele ca ale cerboaicei şi mă va face să merg pe locurile stâncoase.

Habacuc 3.19

Încrederea pe care omul lui Dumnezeu o arată aici este totuna cu o
făgăduinţă, căci ceea ce a primit credinţa este o realitate care intră în planul lui Dumnezeu. Prorocul a trebuit să treacă prin încercările aspre ale lipsei şi ale foametei, dar a trecut biruitor prin ele, pentru că Dumnezeu l-a sprijinit, El însuşi a fost tăria lui. Priviţi! Dumnezeu Cel Atotputernic este tăria noastră! Cât de minunat!

Apoi Dumnezeu i-a întărit picioarele. Cerboaicele sar pe deasupra colţurilor de stâncă şi a gropilor, fără să-şi piardă echilibrul. Tot aşa şi Domnul nostru ne îngăduie să înaintăm pe cărările întortocheate ale vieţii acesteia, fără să ne poticnim. El va întări picioarele noastre în aşa fel că vom trece cu uşurinţă prin locuri pe unde, fără Dumnezeu, am fi nimiciţi cu siguranţă, într-una din zile von fi chemaţi chiar pe locurile cele mai înalte. Chiar acolo ne vom urca, pe muntele lui Dumnezeu, pe locurile înalte unde totul este numai strălucire. Ce picioare sunt picioarele credinţei, cu care, urmărind zorile dimineţii, ne vom urca pe muntele cel sfânt al Domnului!

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

„El a trimes Cuvântul Său fiilor lui Israel, şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin ISUS CRISTOS, care este DOMNUL tuturor.” Fapte 10.36

Una din cele mai importante întrebări care i se poate pune unui om este aceasta: „Ai pacea cu Dumnezeu?” Nimeni să nu aibă linişte până ce nu poate răspunde: „DA.” Domnul Isus a făcut pace prin sângele Său vărsat pe crucea de pe Golgota iar Dumnezeu vesteşte pacea prin Isus Cristos. Lucrarea Domnului Cristos este unica temelie a păcii şi cu cât cineva este mai devotat acestei lucrări, cu atât va fi mai sigur de pace.

Nădejdea în orice altceva duce la slăbire în credinţă. Şi totuşi cât de mulţi sunt aceia care nu termină cu credinţa lor, cu simţurile lor, cu lucrul lor, în loc să privească ţintă la Cristos şi în lucrarea Sa, să se odihnească. Ei privesc la experienţele lor în loc să-şi ridice privirea spre Mântuitorul cel răstignit şi înviat. La astfel de creştini, de câte ori se schimbă sentimentele, se schimbă şi pacea lor. Odată sunt pe culmile cele mai înalte ca îndată după aceea să fie în cea mai adâncă prăpastie. Ei sunt plini de nelinişte, de spaimă şi de îndoială, siguranţa dumnezeiască este departe de cunoştinţa lor.

Nici nu se poate să ai siguranţă în astfel de situaţii! Dumnezeu vesteşte pacea prin Isus Cristos, NU prin experienţele noastre lăuntrice, dobândite sau nedobândite, nici prin simţirile noastre sau prin alte împrejurări religioase. Cunoaşterea acestui mare adevăr poate da în mod sigur pacea. Şi ce bine că a fost în planul lui Dumnezeu să ne dea o pace deplină, dumnezeiască şi statornică. Dacă El ne-a trimis vestea aceasta de pace, să fim siguri că era absolut necesară pentru noi. Această pace pe care El vrea s-o sădească în inimile noastre este chiar lucrarea Sa de pe cruce, este pacea CU Dumnezeu. Pacea LUI Dumnezeu o primim în urma umblării noastre în gândurile şi cerinţele Domnului Isus.

Această pace poate fi tulburată printr-o umblare nepotrivită a credinciosului, pe când pacea CU Dumnezeu nu poate fi niciodată tulburată căci e de la Domnul Isus Cristos.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, mă mir cât de încet sunt în a Te lăuda; înviorează-mă ca să Te laud aşa cum se cuvine. Dă-mi un sentiment corespunzător; o înţelegere puternică a bunătăţii Tale, ca să fiu o satisfacţie plină de bucurie pentru inima Ta.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Cristos Isus.» Romani 15,5

Cuvântul scris al lui Dumnezeu ne vorbeşte despre răbdarea şi mângâierea pe care le avem în El, adevăr care ne umple inimile de speranţă. Dacă lăsăm Cuvântul să acţioneze în inima noastră în acest fel, vom experimenta minunea îndurării — care ne dăruieşte tuturor extraordinarul har al unităţii şi al înţelegerii între semeni. Dacă citim acest verset cu atenţie realizăm că Dumnezeu este Acela care, prin Isus Cristos ne dăruieşte «mângâiere veşnică» (2 Tes. 2,16). Este impresionant modul în care Domnul Isus îşi asigură ucenicii de faptul că Tatăl Său le va da «un alt Mângâietor» (Ioan 14,16) după ce El Se va înălţa Ia cer. Acest «alt Mângâietor» este Duhul Sfânt. În legătură cu minunata promisiune făcută, Domnul Isus ne vorbeşte indirect şi despre timpul când Se va reîntoarce în glorie, pe norii cerului pentru a ne răpi la El. Atât timp cât «un alt Mângâietor», adică Duhul Sfânt, este încă pe pământ, Domnul nu poate reveni. Imediat însă ce acest Mângâietor Se va înălţa spre cer împreună cu Biserica, Domnul Isus ne va întâmpina pe norii cerului.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„Ei erau olari, si locuiau în livezi şi în lunci; locuiau acolo lângă împărat, şi lucrau pentru El.” 1 Cronici 4:23

Olarii erau muncitori foarte apreciaţi, iar regele avea nevoie de ei; de aceea, erau în slujba regală, deşi materialul cu care lucrau nu era decât lut. Şi noi putem fi angajaţi într-o lucrare însemnată a Domnului, dar trebuie să privim ca un mare privilegiu orice lucrare pe care o facem pentru El; de aceea, ne vom îndeplini chemarea, sperând că „pe când voi vă odihniţi în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sunt acoperite de argint, şi penele lui sunt de un galben auriu” (Psalmi 68:13). Textul ne spune că cei care „locuiau în livezi şi lunci” aveau condiţii grele de trai şi multă muncă. Poate că şi-ar fi dorit să locuiască în oraş, să aibă parte de viaţa, societatea şi rafinamentul lui, dar şi-au păstrat locurile stabilite, fiindcă trebuiau să lucreze pentru împărat. Locul în care locuim este fixat, şi nu trebuie să-l părăsim dintr-o toană sau un capriciu, ci să căutăm să-I slujim Domnului, fiind o binecuvântare pentru cei printre care trăim. Aceşti olari şi grădinari aveau companie regală, fiindcă „locuiau acolo lângă împărat”. Deşi trăiau în livezi şi lunci, locuiau acolo cu regele. Nici un loc şi nici o ocupaţie, oricât de josnică şi neplăcută, nu ne pot despărţi de comuniunea cu Domnul nostru. Atunci când vizităm cocioabe, spaţii aglomerate, ateliere sau închisori, putem merge cu Regele. În toate lucrările credinţei, putem conta pe comuniunea cu Isus. Când ne aflăm în lucrarea Sa, depindem de zâmbetul Lui. Voi, lucrători necunoscuţi care munciţi pentru Domnul vostru în mijlocul mizeriei şi josniciei, înveseliţi-vă, fiindcă în grămezile de bălegar s-au găsit nestemate, oalele de lut au fost umplute cu comori cereşti, şi buruienile au fost transformate în flori preţioase. Locuiţi cu Regele pentru a face lucrarea Sa, şi atunci când El îşi scrie cronicile, numele vostru va fi amintit.

SEARA

„S-a smerit.” Filipeni 2:8

Isus este marele învăţător al adevăratei smeriri. Avem nevoie să învăţăm zilnic de la El. Priviţi-L pe învăţător luând un prosop şi spălând picioarele ucenicilor Săi! Urmaşi ai lui Christos, nu vreţi să vă umiliţi? Priviţi-L ca Slujitor al slujitorilor, şi n-o să mai puteţi fi mândri! Nu este propoziţia aceasta sumarul biografiei Sale: „s-a smerit”? In timpul vieţii Sale pe pământ, nu s-a dezbrăcat El de hainele măririi una după alta, până în momentul în care, gol, a fost răstignit pe cruce? Nu s-a lepădat El de Sine, vărsându-Şi sângele, renunţând la toate pentru noi, până în momentul în care, sărac şi lipsit, a fost îngropat într-un mormânt? Cât de jos a ajuns Mântuitorul nostru! Cum mai putem fi mândri? Aşează-te la picioarele crucii, şi numără picăturile purpurii care te-au curăţat. Poartă coroana de spini. Priveşte-I umerii biciuiţi, scăldaţi încă în sânge. Priveşte-i mâinile şi picioarele străpunse de piroane, şi întreaga-I făptură supusă batjocurii şi invidiei. Observă amărăciunea, neliniştea şi durerea care se oglindesc pe faţa Lui. Ascultă strigătul cutremurător „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46). Şi dacă nu te arunci la pământ în faţa crucii, înseamnă că n-ai văzut-o. Dacă nu te umileşti în prezenţa lui Isus, nu îl cunoşti. Ai fost atât de pierdut, încât numai sacrificiul singurului Fiu al Lui Dumnezeu te putea salva, Gândeşte-te la asta, şi aşa cum a făcut Isus, pleacă-te şi tu în umilinţă la picioarele Sale. Simţământul iubirii uimitoare a lui Christos pentru noi ne umileşte mai mult decât propria noastră vină. Fie ca Domnul să ne aducă în meditaţie la Calvar. Atunci poziţia noastră nu va mai fi cea a celui mândru, ci a celui umil, care iubeşte mult pentru că i s-a iertat mult. Mândria nu poate trăi lângă cruce. Să ne aşezăm acolo şi să ne învăţăm lecţia, apoi să ne ridicăm şi să o punem în practică.

IZVOARE IN DEŞERT

„Să trecem în partea cealaltă.” Marcu 4:35

Chiar dacă urmăm porunca lui Hristos, nu trebuie să ne aşteptăm să scăpăm de furtună. În acest pasaj din Scriptură, ucenicii ascultau de porunca Lui, şi totuşi au dat peste o furtună foarte violentă şi au fost în mare pericol să se înece. În strâmtorarea lor, au strigat după ajutorul lui Hristos.

Hristos poate să întârzie să vină la noi în timpul necazului nostru, dar este doar pentru a încerca şi a întări credinţa noastră. Scopul Său este şi ca rugăciunile noastre să fie mai puternice, dorinţa noastră de eliberare să fie mai mare, şi când în sfârşit vine eliberarea, noi s-o apreciem mai deplin.

Mustrându-i cu blândeţe pe ucenicii Săi, Hristos i-a întrebat: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” (Marcu 4:40). De fapt, El vroia să spună: „De ce n-aţi înfruntat furtuna victorioşi şi n-aţi strigat către vântul care vuia şi către valurile care se rostogoleau: «Nu ne puteţi face nici un rău, pentru că Hristos, puternicul Salvator, este la bord»?”

Bineînţeles că este mult mai uşor să te încrezi în Dumnezeu când soarele străluceşte decât să te încrezi în El când se dezlănţuie furtuna în jurul tău. Totuşi, nu vom cunoaşte niciodată adevăratul nivel al credinţei noastre până nu este testată într-o furtună puternică, şi de aceea Salvatorul nostru este la bord.

Dacă vei fi vreodată întărit „în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10), tăria ta se va naşte în timpul unei furtuni. selectat

Cu Hristos în corabia mea,

Zâmbesc furtunii.

Hristos a spus: „Să trecem în partea cealaltă” – nu „în mijlocul lacului ca să ne înecăm”. Daniel Crawford

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Isaia 44.1-13

    Aceste capitole ne poartă din nou spre începutul istoriei lui Israel. Domnul a format şi a pus deoparte acest popor pentru El însuşi (cap. 43.21; 44.2). Ei erau ai Lui, şi El al lor (v. 5). El le-a dat apoi Legea, care începea astfel: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, … să nu ai alţi dumnezei afară de Mine… Să nu-ţi faci niciun chip cioplit…” (Exod 20.2-4), iar istoria poporului ne învaţă cât de mult au fost călcate aceste porunci. Idolatria nu este însă în exclusivitate păcatul lui Israel, nici al popoarelor păgâne (1 Corinteni 10.14). Făcând inventarul obiectelor pe care noi le posedăm – ca şi al celor mai tainice gânduri pe care le nutrim – vom descoperi, probabil, mai mult decât un idol bine instalat în inima noastră. Din acest motiv, Duhul lui Dumnezeu este atât de des întristat, iar binecuvântarea este oprită… (comp. cu v. 3).

    Finalul pasajului citit ne aduce în atenţie încă două expresii cu privire la idol, la care dorim să medităm. Idolul este făcut „după frumuseţea omului” (v. 13; comp. cu 1.6), ca expresie a faptului că omul se complace (în sinea lui) în a onora şi a sluji creatura, mai degrabă decât pe Cel care 1-a creat (Romani 1.25). În al doilea rând, idolul este făcut „ca să stea într-o casă” (v. 13), de aceea trebuie să veghem şi asupra inimii noastre, „locul ascuns” din Deuteronom 27.15, dar şi asupra casei noastre.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Cronici 16:7-12, 34-36

„îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în flecare dimineaţă.” Plângerile 3:22, 23

A LUA DARUL ÎN DAR

Ce s-ar întâmpla dacă soarele nu ar răsări mâine dimineaţă? Henry Porter şi-a imaginat o asemenea dimineaţă. El a scris: „La ora şase dimineaţa nu era nici un semn că va răsări soarele. La şapte încă nu apăruse nici o rază de lumină. La prânz era la fel de mare bezna ca la miezul nopţii şi nici un ciripit de pasăre. Se auzeau numai cucuvelele şi bătaia aripilor liliecilor. Apoi veniră orele întunecate ale după-mesei. Nimeni nu dormea în noaptea aceea. Unii plângeau, iar alţii îşi frângeau mâinile de disperare. Fiecare biserică era ticsită de oameni îngenuncheaţi. Au rămas astfel toată noaptea. Spre dimineaţă, milioane de priviri nerăbdătoare şi înlăcrimate erau îndreptate spre răsărit. Când orizontul a început să se coloreze în roşu şi când soarele se ridică din nou, s-a auzit un uriaş strigăt de bucurie. Milioane de oameni strigau: Binecuvântează, suflete, pe Domnul!” Ce imagine a faptului că luăm multe lucruri ca pe ceva de la sine înţeles şi nu ne dăm seama de valoarea lor până ce ne sunt luate. Cu inimile pline de mulţumire, trebuie să ne reamintim mereu că „orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17). Ieremia ne spune că îndurările Lui nu se termină ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Iar credincioşia Lui este atât de mare (Plângerile 3:22, 23). Ştiind că Dumnezeu este credincios, putem spune în fiecare zi: „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara!” (Psalmul 68:19). Binecuvântările lui Dumnezeu pe care ni le dă în dar nu trebuie luate niciodată ca pe ceva ce ni se cuvine. – R.W.D.

Privind la haru-Ti minunat,
Cuprins mi-e sufletu-n uimire.
Răpit de el, mă-nchin şi-Ti cânt
De dragoste şi proslăvire. – P.L.

Nu fi atât de preocupat de darul lui Dumnezeu încât să uiti de Cel ce ti-l dăruieşte.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Ia un urcior şi pune în el un omer plin de mană şi aşazo înaintea Domnului.”  Exod 16.33

Mana (3)

Deşi mana nu putea fi păstrată mai mult de o zi în pustie, un eşantion din ea a putut totuşi fi păstrat, pentru a fi adus în ţara Canaan. Vedem astfel că, deşi nu putem să ne hrănim astăzi cu experienţele noastre de ieri, va fi totuşi o mare binecuvântare atunci când vom rememora, alături de Domnul nostru binecuvântat, experienţele noastre de aici de pe pământ.

Vasul de aur (Evrei 9.4) vorbeşte despre felul cum Dumnezeu este glorificat de ceea ce simbolizează mana. Deşi Fiul Omului este Cel care neo va da şi deşi ea vorbeşte despre umanitatea Lui, manifestată pe pământ, totuşi, atunci când vom fi în cer, vom descoperi că El este la fel cum a fost aici, iar Dumnezeu va fi glorificat în El pentru totdeauna. Vom descoperi în Cel aşezat pe tronul gloriei pe Acela a cărui faţă a fost desfigurată mai mult decât a oricărui om, aici, pe pământ.

Nu numai că vom vedea mana ascunsă, ci o vom mânca din nou, aşa cum Domnul spune adunării din Pergam (Apocalipsa 2.17). Simţământul dragostei Lui şi cel al perfecţiunii harului manifestat faţă de noi vor fi mai proaspete ca niciodată. De fapt, odată ajunşi acolo, vom intra în deplina savurare a tuturor experienţelor pustiei şi vom înţelege deplina semnificaţie şi binecuvântare a tuturor lucrurilor pe care leam învăţat despre El acolo.

Însă nu numai atât, ci hrănirea noastră cu mană acolo va fi întro relaţie foarte practică cu hrănirea noastră cu ea aici. Ea este dată biruitorului aici; să remarcăm cu atenţie cui îi este dată ea acolo. Cel care sa hrănit cu Hristos aici va fi cel care se va bucura de El în viitor mai mult ca oricând, mai mult decât sa bucurat vreodată în trecut. Această mană nu are doar rolul de a ne suplini nevoile prezente. Ea nu este doar o resursă pentru vremea de durere; nu are doar rolul de a ne face capabili să umblăm cu îndrăzneală şi cu încredere pe drumul către cer, ci ea este aceea pe care o vom găsi în cer, întro plinătate în care nam cunoscuto niciodată încă.

F. W. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.” Proverbe 8.8

Nu v-am înțeles

Plictisit, comerciantul de la agenția de turism ridică receptorul. Era la scurt timp înainte de terminarea lucrului și nu mai avea chef de lucru. La celălalt capăt se anunță o doamnă tânără supărată, care îi explică, că deja de ani de zile și-a petrecut cele mai frumoase concedii în Portugalia și de această dată vrea să călătorească cu avionul la Porto. „Am rezervat la dumneavoastră telefonic zborul”, spune ea plângător. „Astăzi am primit biletul. L-am arătat mamei mele și pe el era ca destinație aeroportul Bordeaux. Dar eu vreau la Porto!” – „Îmi pare rău”, spune comerciantul de la agenția de călătorii. „Dar eu așa am înțeles că vreți să mergeți la Bordeaux.”

Mânioasă, tânăra țipă: „Acest bilet nu-l achit!”, și trântește receptorul. Cazul ajunge în final în fața justiției. Ce credeți? Cine primește dreptate? „Dacă destinatarul înțelege greșit o explicație neclar formulată, atunci vina este a celui care a dat respectiva explicație”, este sentința judecătorului. Tânăra nu poate să înțeleagă. Angajatul de la agenția de turism a ieșit cu față curată cu explicația lui molatică.

Cu totul altfel este la Dumnezeu. El S-a aplecat spre oamenii mici pentru a vorbi cu ei. Este mișcător să vezi cât de mult Se ostenește Dumnezeu, ca noi să-L înțelegem și să găsim calea spre mântuirea noastră! Dumnezeu vorbește clar și deslușit. Noi avem cuvintele Sale chiar în scris, fiecare cuvânt poate fi verificat și recitit – în Biblie. Cine ignoră invitația lui Dumnezeu la mântuire, va trebui să dea socoteală înaintea Lui. Și atunci nimeni nu va putea spune lui Dumnezeu: Nu Te-am înțeles.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LUI DUMNEZEU îl APARȚINE TOTUL (3)

„Al Meu este argintul, și al Meu este aurul, zice Domnul” (Hagai 2:8)

Cum ai descrie un om care a construit o casă fără să se gândească că ar trebui să-i facă o fundație? Nesăbuit! Tot astfel Dumnezeu spune să nu ne punem încrederea în „bogății nestatornice” (1 Timotei 6:17).

între 1948 și 2001 economia Statelor Unite a trecut prin zece recesiuni, fiecare durând, în medie, un an și ducând la pierderea a miliarde de dolari. Asta înseamnă că aproximativ tot la cinci ani economia își abandonează administratorii și o ia de la capăt. Avraam a fost unul dintre cei mai bogați oameni din vremea sa, la fel și Iov. Și în biserica Noului Testament au existat câțiva oameni bogați. Biblia spune: „toți cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vândute, și-l puneau la picioarele apostolilor” (Faptele Apostolilor 4:34-35).

Dumnezeu dorește să te binecuvânteze din punct de vedere financiar, ca la rândul tău să aduci binecuvântare lucrării lui Dumnezeu. însă motivul pentru care unora dintre noi nu ne dăruiește mai mulți bani este că nu avem maturitatea de a-i gestiona. Ar fi spre nimicirea noastră. Iar acelora dintre noi care primesc bani în custodie, El le spune: îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții” (1 Timotei 6:18). Tu nu ai cu adevărat nimic în posesie; ești doar un administrator. „Al Meu este argintul, și al Meu este aurul, zice Domnul”. In realitate, nu vei avea niciodată parte de siguranță financiară până când nu vei fi dispus să-l spui „da” lui Dumnezeu, indiferent ce îți cere să faci, știind că El se va îngriji întotdeauna de tine. întotdeauna!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: