Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Ce te preocupă?

„Cine este omul care se teme de Domnul?” Psalmul 25:12

Te preocupă ceva? Probabil vei spune: „Nu, nimic, dar noi toţi suntem preocupaţi de ceva, de obicei de noi înşine sau, dacă suntem creştini, de experienţa noastră. Psalmistul spune că trebuie să fim preocupaţi de Dumnezeu. Viaţa noastră trebuie să fie caracterizată de conştiinţa continuă a prezenţei Lui Dumnezeu, nu doar de nişte gânduri despre El. Întreaga noastră fiinţă, lăuntrică şi exterioară, trebuie să fie
absolut preocupată de prezenţa Lui Dumnezeu. Conştiinţa unui copil este atât de plină de mama lui, încât, chiar dacă el nu se gândeşte in mod conştient la mama lui, totuşi, atunci când apare un pericol, relaţia care rămâne este cea cu mama lui. La fel trebuie şi noi să trăim, să ne mişcăm şi să ne avem fiinţa în Dumnezeu (Fapte 17:28), să privim totul în relaţie cu Dumnezeu, deoarece conştiinţa continuă a prezenţei Lui caută să iasă întotdeauna în faţă.Dacă suntem preocupaţi de Dumnezeu, nimic altceva nu mai are loc în noi, nici grijile, nici necazurile, nici întristările. Acum vedem de ce Domnul nostru a subliniat atât de mult păcatul îngrijorării Cum putem îndrăzni să fim atât de lipsiţi de credinţă când Dumnezeu ne înconjoară din toate părţile? A fi preocupat de Dumnezeu înseamnă a avea o baricadă puternică împotriva tuturor atacurilor duşmanului. „Sufletul lui va locui în linişte…” (Psalmul 25:13. KJV). În necazuri, neînţelegeri, acuzaţii, în mijlocul tuturor acestor lucruri, dacă viaţa noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu, El ne va păstra în linişte. Noi înşine ne privăm de revelaţia minunată a acestei prezenţe continue a lui Dumnezeu cu noi. „Dumnezeu este adăpostul nostru” – nimic nu poate pătrunde în acest loc de adăpost.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Hristos nu şi-a plăcut Lui însuşi.” ROMANI 15:3

Un astfel de cuvînt ar trebui să ne facă să ne coborîm pînă în adîncul inimii noastre, pînă la rădăcina vieţii noastre de credincioşi, unde adeseori se găseşte plăcerea şi mulţumirea de noi înşine. Cuvîntul acesta nu cuprinde numai satisfacţia proprie, ci şi umblarea după ce ne place, după ce se potriveşte cu dorinţele şi interesele noastre. Dar Mîntuitorul nostru şi Modelul nostru desăvîrşit, deşi este Stăpînu) întregului univers, „nu şi-a plăcut Lui însuşi.” De aceea a putut să spună: „Eu sînt……smerit cu inima.”

„…Eu nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.” (Matei 11:29; Ioan 5:30). Dacă ne cercetăm în lumina acestui exemplu, vom realiza negreşit ce departe sîntem în asemănarea noastră cu Domnul Isus! şi cu toate acestea, ţinem atît de mult la noi înşine! Credinciosul cel mai în vîrstă, cel mai înaintat pe calea lui Dumnezeu, nu trebuie să uite niciodată că în adîncul fiinţei lui este inima firească, totdeauna gata să se arate şi să pretindă cutare sau cutare lucru. şi „eul” nu este niciodată mai periculos ca atunci cînd lucrează sub o mantie religioasă şi se amestecă în lucrurile spirituale. Să fugim de starea aceasta de a ne place nouă înşine, satisfăcîndu-ne dorinţele, interesele, şi ambiţiile personale, în activitatea noastră pentru Dumnezeu. Să fim încredinţaţi pe deplin, că o astfel de stare nu numai că nu este acceptată sau apreciată de El, dar s-ar putea ca în ziua cînd se vor da premiile cereşti, să avem o cruntă dezamăgire. „Hristos nu şi-a plăcut Lui însuşi.” „Nu faceţi nimic din slava deşartă, ci în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.”

Iată cauza atîtor neînţelegeri între credincioşi, a atîtor situaţii neplăcute care rup unitatea Duhului şi care îl întristează. Dumnezeu să lucreze ca, privind la pilda de viaţă a Domnului Isus, să ne simţim ruşinaţi şi să recunoaştem că nu am căutat slava Lui, ci pe a noastră. El să-şi împlinească cu noi planul pe care şi 1-a propus din veşnicie: „Să fim asemenea chipului Fiului Său.” (Romani 8:29)

„Sîntem binecuvîntaţi cînd Dumnezeu ne cercetează inima şi ne face să ne uităm pe noi, să ne gîndim numai la El şi să ne facă să nu dorim să găsim în noi înşine vreun lucru care să ne satisfacă. Dacă nu realizăm că vasul este de lut,
atunci nici nu realizăm că puterea şi harul sînt ale lui Dumnezeu.” J.N.D.

Ce adevăr sublim este cuprins în cuvintele „Vom fi ca El.”

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Ferice de robii aceia, pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să stea la masă şi el se va apropia să-i servească”. Luca 12:37.

Acest cuvânt este foarte important: vedem în el că Dumnezeu serveşte şi Isus de asemenea serveşte. Unii spun că vor să participe la o slujbă divină şi se gândesc prin aceasta că Îl slujesc pe Dumnezeu dacă merg să asculte o predică sau merg la Adunare. Unii mai au părerea că Îi facem Lui Dumnezeu o plăcere dacă mergem la o slujbă divină. Dar slujirea noastră divină pentru Dumnezeu trebuie să fie acasă, în familie şi la locul de muncă. „Orice faceţi cu cuvântul sau cu fapta să faceţi ca şi pentru Domnul şi nu ca pentru oameni”. In Iacov 1:27, este scris: „Religia curată şi neîntinată înaintea Lui Dumnezeu şi Tatăl este: să cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să te păzeşti pe tine însuţi nepătat de lume”. Iar în schimb, la Adunare ne slujeşte Dumnezeu nouă. El ne ajută, El descoperă şi El ia, El ne luminează, ne înviorează, El ne mângâie şi ne întăreşte. Astfel ne slujeşte Dumnezeu. Este important să vizităm şi să mergem la orele de întrunire la Adunare. Depinde numai de faptul cum mergem. Pentru ce mergi tu? Dacă oamenii merg pentru a fi ajutaţi, atunci Dumnezeu poate da binecuvântare. Dar dacă cineva merge doar pentru ca să fie acolo, şi nu-i e foame n-are dorinţa după Cuvântul Lui Dumnezeu şi pe lângă aceasta mai face şi critică, acesta este un an sărac.

Chiar şi fraţii care slujesc, vorbesc din Cuvânt, aşa să predice, ca să poată învăţa şi ei, nu numai ceilalţi, pentru ca să nu sune astfel: „Tu înveţi pe alţii, dar pe tine nu te înveţi?” Pavel spune lui Timotei:”Ai grijă de tine însuţi şi de învăţătură pentru că astfel vei fi o binecuvântare pentru tine şi cei ce te ascultă”.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

ELIBERARE IMEDIATĂ

„Ci îi voi sfărâma jugul acum de pe tine, şi-ţi voi rupe legăturile.” Naum 1.13

Asirienii au putut să ţină sub apăsare, o vreme oarecare, poporul lui Dumnezeu, dar până la urmă puterea lor trebuia zdrobită. Tot astfel, unele inimi pot fi ţinute sub robia lui Satan şi chinuite cumplit sub stăpânirea lui. Dar Domnul le trimite această făgăduinţă: „Voi sfărâma jugul acum de pe tine, şi-ţi voi rupe legăturile”.

Fii atent! Domnul îţi făgăduieşte o izbăvire imediată, „Acum”, zice El, „voi sfărâma jugul de pe tine”. „Crede că vei fi izbăvit de îndată şi Domnul va face această lucrare chiar în clipa când ai crezut”. Dacă El a zis „acum”, nimeni n-are voie să zică „mai târziu”.

Această izbăvire dată este desăvârşită, căci jugul nu va fi doar înlăturat, ci sfărâmat; legăturile nu vor fi numai slăbite, ci rupte. Această desfăşurare a puterii cereşti ne asigură că vrăjmaşul nu va mai apărea. Jugul său e sfărâmat. Nu vom mai fi încovoiaţi până la pământ sub greutatea lui. „Dacă Fiul vă va face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi,” Vino, Doamne Isuse, şi slobozeşte pe cei căzuţi în robie, după făgăduinţa Ta.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„DOMNUL a zis lui Samuel: Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lăpădat. DOMNUL nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar DOMNUL se uită la inimă.” 1 Samuel 16.7

Pentru a înţelege acest verset trebuie să cugetăm asupra întregului capitol. Dumnezeu a acceptat cerinţa poporului: „Să fie un împărat peste noi ca să fim şi noi ca toate neamurile” (1 Sam. 8.19-20). Gândul de a face din acest popor o împărăţie a fost de mult în inima lui Dumnezeu, dar modalitatea de înfăptuire a acestui lucru din perspectiva lui Dumnezeu, a fost profund diferit de voia poporului. Poporul ar fi gândit ca Dumnezeu dacă lăuntrul inimii lui nu s-ar fi clătinat, dacă ar fi rămas statornic ca în primele momente ale ieşirii din Egipt. Atunci ei cântau: „Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci” (Exod 15.18). Păcatul mare nu consta în faptul că au cerut un împărat ci în faptul că au vrut un împărat „ca toate neamurile.” De aceea Dumnezeu a trebuit să spună întristat: „Căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine… Ascultă-le glasul, deci” (vezi 1 Sam. 8.8-9). De aici şi-au luat avânt un nou şir de pofte. Dumnezeu le-a dat mai întâi un împărat după inima lor: un om frumos şi mare. După ce Saul a fost lepădat din cauza neascultării, Dumnezeu a ales un împărat după inima Lui. Când Samuel stătea în Betleem ca să ungă noul împărat era şi el în primejdie de a se uita la „înfăţişarea şi înălţimea staturii.”

Din aceasta putem învăţa, că Dumnezeu la alegerea slujitorilor Lui se ghidează după alte temeiuri decât oamenii. Este foarte important să respectăm aceste temeiuri dumnezeieşti deoarece ele sunt şi astăzi în picioare. Să nu stăm în calea Sa la alegerea, pregătirea şi la lucrările slujitorilor Lui. Adesea se spune că înfăţişările exterioare sunt indiferente în faţa lui Dumnezeu dar lucrul acesta nu este corect. Dumnezeu a aşezat temeiuri foarte precise în ce priveşte îmbrăcămintea, felul de viaţă, comportarea noastră.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

„Lumina este semănată pentru cel drept” (Psalmul 97:11). Doamne, ce seceriş! Ce minunate sunt căile Tale!

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.» 1 Tesaloniceni 4,18

Un aspect deosebit de important al urmării lui Isus Cristos este mângâierea aproapelui. Este o problemă de suflet pentru mine ca tu să înţelegi profunda semnificaţie a expresiei: «Dumnezeul oricărei mângâieri» (2 Cor. 1,3). Nu uita că în esenţa Sa Dumnezeu este dragoste, El este «Dumnezeul oricărei mângâieri». Oricare ar fi ispitele, dezamăgirile, necazurile şi bolile tale, El este oricând gata să te mângâie şi în acelaşi timp să te ajute prin puterea Sa. Cea mai minunată întărire prin părtăşia reală cu Tatăl şi Fiul este mărturia că Domnul nostru vine în curând. Mângâierea, speranţa noastră este credinţa în revenirea iminentă pe norii cerului a Domnului Isus Cristos. Pentru că Dumnezeu este dragoste şi «Dumnezeul oricărei mângâieri», Il iubim iubind venirea Lui (2 Tim. 4,8). Prin dragostea Sa care locuieşte în noi putem să renunţăm la absolut tot ce este temporal, pământesc şi să ne concentrăm întreaga fiinţă asupra faptului «că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre» (Rom. 5,5). Numai într-o astfel de stare putem să fim adevărate canale vii prin care dragostea şi mângâierea lui Dumnezeu se revarsă asupra unei lumi pline de probleme şi păcat. Domnul Isus Cristos Se întoarce în curând, iar atunci «… Dumnezeu va sterge orice lacrimă din ochii lor» (Apoc. 7,17); deci şi din ai noştri.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, si Duhul împotriva firii pământeşti.” Galateni 5:17

În inima fiecărui credincios se dă o luptă constantă între firea veche şi cea nouă. Firea veche este foarte activă, şi nu pierde nici o ocazie de a-şi îndrepta toate armele mortale împotriva harului nou născut; pe de altă parte, firea cea nouă este întotdeauna gata să reziste şi să-şi distrugă duşmanul. Harul va folosi întotdeauna rugăciunea, credinţa, speranţa şi dragostea ca să alunge răul. El ia „toată armătura Lui Dumnezeu” (Efeseni 6:11) şi se luptă din răsputeri. Aceste două firi opuse nu vor înceta niciodată să se lupte, cât timp ne vom fi pe acest pământ. Pelerinul lui Bunyan, Christian, s-a luptat cu Apollyon trei ore, dar bătălia cu el însuşi a durat până a trecut prin poarta îngustă spre râul Iordan. Duşmanul este atât de legat de noi, încât nu putem scăpa niciodată de el atâta timp cât purtăm trupurile acestea. Deşi suntem tulburaţi, şi adesea în luptă crâncenă, avem întotdeauna un Ajutor atotputernic, pe Isus, Căpetenia mântuirii noastre. El este întotdeauna cu noi şi ne asigură că vom fi „mai mult decât biruitori” (Romani 8:37) prin El. Cu o asemenea existenţă, firea nou născută este mai mult decât egală cu duşmanii ei. Lupţi cu duşmanul astăzi? Sunt Satana, lumea şi firea împotriva ta? Nu te descuraja şi nu dispera. Luptă înainte, fiindcă Dumnezeu însuşi este de partea ta! Iehova-Nisi este steagul tău, şi Iehova-Rofi este vindecătorul rănilor tale. Nu te teme, fiindcă vei birui. Cine poate lupta contra Atotputerniciei? Luptă înainte, uitându-te „ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12:2). Deşi lupta este lungă şi aspră, biruinţa va fi dulce, şi răsplata promisă glorioasă.

Mergeţi din biruinţă-n biruinţă
Luptând, în rugăciune şi Duh Sfânt
Ca să învingeţi firea prin credinţă
Şi să ajungeţi la răsplată, pe un nou pământ.

SEARA

„Învăţătorule.” Matei 19:16

Dacă tânărul din Evanghelie a folosit acest titlu în convorbirea cu Domnul, cu cât sunt eu mai îndreptăţit să mă adresez astfel! El este într-adevăr învăţătorul meu în amândouă sensurile, un Stăpân care conduce şi care învaţă. Îmi place să merg alături de El şi să stau la picioarele Sale. Sunt slujitorul şi ucenicul Său, şi socotesc că aceste două titluri îmi aduc o mare onoare. Dacă m-ar întreba de ce Il numesc „bun”, aş avea răspunsul potrivit. Este adevărat că „binele este Unul singur” (Matei 19:17), dar El este Dumnezeu, şi toată bunătatea dumnezeirii străluceşte cu putere în El. Din experienţa mea am descoperit că este bun, atât de bun încât tot binele de care am avut parte a venit prin El. A fost bun cu mine când eram mort în păcate, fiindcă m-a ridicat prin puterea Duhului Său Sfânt. A fost bun cu mine în toate nevoile, încercările, luptele şi durerile mele. Nu există un Stăpân mai bun, fiindcă slujirea Sa înseamnă libertate, şi regulile Sale iubire. Aş vrea să fiu măcar a mia parte atât de bun ca El. Când mă învaţă ca un învăţător, este negrăit de bun. Învăţătura Sa este divină, manierele Sale plăcute, şi sufletul Său este însăşi blândeţea. Nici o eroare nu se amestecă cu învăţăturile Lui; aurul adevărului Său este pur, şi toate învăţăturile Sale conduc la bunătate, sfinţind şi întărind ucenicul, îngerii cred că este un Stăpân bun, şi îşi găsesc plăcerea în lauda Sa. Sfinţii din vechime au dovedit că este un Stăpân bun, şi fiecare dintre ei s-a bucurat să cânte „sunt robul Tău, Doamne” Umila mea mărturie ar trebui să aibă acelaşi efect. Voi mărturisi aceasta în faţa prietenilor şi vecinilor mei, pentru ca, prin mărturia mea, ei să fie conduşi să-L caute pe Domnul Isus ca Invăţător. O, dacă ar face asta! Nu ar regreta niciodată o alegere atât de înţeleaptă. Dacă ar lua asupra lor jugul acesta uşor, s-ar găsi într-o slujbă atât de regală, încât ar rămâne în ea pentru totdeauna.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, [Avraam] a crezut … n-a fost slab în credinţă.” (Romani 4:18-19)

N-am să uit niciodată răspunsul pe care i l-a dat odată acel mare om al credinţei, George Mueller, unui domn care l-a întrebat care este cea mai bună cale de a avea o credinţă puternică: „Singura cale de a cunoaşte credinţa puternică este să înduri încercări mari. Eu am învăţat credinţa rămânând neclintit în mijlocul testărilor severe”.

Ce adevărat este lucrul acesta! Trebuie să te încrezi când orice altceva cade.

Dragă suflete, probabil realizezi cu greu valoarea situaţiei tale prezente. Dacă înduri mari necazuri chiar acum, eşti la izvorul celei mai puternice credinţe. Dumnezeu te va învăţa în timpul acestor ore de întuneric să ai cea mai puternică legătură cu tronul Său pe care ai fi putut-o cunoaşte vreodată, doar dacă vrei să te supui.

„Nu te teme, crede numai!” (Marcu 5:36). Dar dacă te temi vreodată, priveşte pur şi simplu în sus şi spune: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine” (Ps. 56:3). Apoi vei fi în stare să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru şcoala necazului care a devenit pentru tine şcoala credinţei. A. B. Simpson

 

Marea credinţă trebuie mai întâi să îndure mari încercări.

 

Cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu vin prin mari dureri. Putem găsi ceva de valoare în domeniul spiritual sau natural care să fi apărut fără multă trudă şi lacrimi? A fost vreodată vreo reformă mare, vreo descoperire benefică pentru umanitate, sau vreo trezire spirituală fără silinţa şi vărsarea sângelui acelora ale căror suferinţe erau de fapt durerile naşterii ei? Pentru ca templul lui Dumnezeu să fie construit, David a trebuit să treacă prin nenorociri mari. Şi pentru ca evanghelia harului să fie eliberată de tradiţia evreiască, viaţa lui Pavel a trebuit să fie o lungă agonie.

 

Întăreşte-te, tu, care eşti ostenit, împovărat, aplecat

    Sub crucea ta;

Adu-ţi aminte că cel mai mare câştig al tău poate veni

    Prin cea mai mare pierdere.

Viaţa ta este mai nobilă pentru un sacrificiu,

Şi mai divină.

Acri de flori sunt strivite pentru a face un strop

    De parfum fin.

 

 

Datorită furtunilor care biciuiesc valurile oceanelor,

    Apele de acolo

Se menţin mai pure decât dacă cerul de deasupra

    Ar fi fost mereu senin.

Cel mai frumos steag de pe cer nu flutură

    În timpul căldurii de amiază;

Curcubeul apare după norii negri,

    Şi după furtună.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 43.8-28

    Să medităm la numele minunate pe care Dumnezeu Şi le dă în v. 11-15: „Domnul”, „Acelaşi” (Eu sunt „El”), „Răscumpărătorul vostru”, „Sfântul vostru”, „Creatorul lui Israel”, „împăratul vostru”.

    În afară de El, nu este Salvator; „în nimeni altul nu este mântuire”, va repeta apostolul Petru în Fapte 4.12. Însă viaţa creştină nu se limitează numai la mântuire. Dumnezeu are şi drepturi asupra noastră, după cum are şi asupra poporului Său pământesc: „Am întocmit poporul acesta pentru Mine; ei vor vesti lauda Med” (v. 21). Israel nu a recunoscut, cu siguranţă, aceste drepturi (v. 22…), iar în creştinătatea de astăzi, însemnătatea laudei şi a închinării este la fel de puţin cunoscută.

    „Pentru Mine!” – acesta este motivul pentru care Dumnezeu şterge păcatele (v. 25); gloria Lui reclamă sfinţenia noastră. Deşi Dumnezeu este Cel ofensat, El personal Se ocupă de aceasta: „îţi şterg fărădelegile, pentru Mine”. Ce har că nu Se mulţumeşte numai să le înlăture, ci promite: „Nu-mi voi aminti de păcatele tale”; totuşi, adaugă: „Adu-Mi aminte, …vorbeşte tu însuţi”. Dumnezeu ne lasă nouă grija de a ne mărturisi starea (sau propriile greşeli) tocmai ca să poată fi pusă în valoare, în mod deplin, întreaga lucrare de ispăşire. Aceasta face parte din lauda Sa pe care suntem chemaţi s-o vestim.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: 2 Timotei 1:1-12

„Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce i-am încredinţat până în ziua aceea.” 2 Timotei 1:12

STAI LINIŞTIT SI ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL

Stonewall Jackson traversa împreună cu sora sa un torent nesigur chiar sub cascada Niagara. Torentul învârtea şi lovea barca atât de puternic încât femeia era îngrozită. Jackson i-a strâns braţul puternic şi întorcându-se către unul din cei ce vâsleau, a spus: „Cât de des treceţi râul în această porţiune?” „Trecem continuu în fiecare zi, de 12 ani.” „Aţi avut vreodată accidente?” „Nu, domnule, nici unul!” „Nu v-ati răsturnat niciodată, nu s-a înecat nimeni?” „Nu, nimic de felul acesta!” întorcându-se spre sora sa, Jackson i-a spus cu încredere: „Ai auzit ce-a spus marinarul. Dacă nu poţi vâsli tu mai bine ca el, atunci stai liniştită şi încrede-te în el aşa cum fac şi eu”. Creştinii care au tulburări spirituale au nevoie să audă cuvinte de încurajare similare, în timp ce sunt loviţi din toate părţile de valul îndoielilor şi al nesiguranţei. Isus nu a pierdut nici un suflet ce I-a fost încredinţat. Suntem în siguranţă sub protecţia dragostei lui Dumnezeu, la adăpost pentru eternitate prin harul Său. Dacă Cristos este Mântuitorul nostru, vom ajunge la ţărm, indiferent cât de mică ne este credinţa, sau cât de înfuriate vor fi valurile îndoielilor şi ale necazurilor. Mântuirea noastră cade în responsabiliatea Sa. Responsabilitatea noastră este să ne încredem în El şi să-L ascultăm. Dumnezeu a început această lucrare bună şi a promis că „o va isprăvi până în ziua lui Isus Cristos” (Filipeni 1:6). Aceasta îi dă copilului care se încrede în Dumnezeu o pace care dăinuie, precum şi siguranţa că va ajunge cu bine în portul ceresc. Puneţi-vă toată încrederea în El. El vă va păzi acum şi în veşnicii.  H.G.B.

Cu El voi ajunge la ţărmul dorit, 
Păşind peste ape de negru abis. 
Ostrovul cel sigur cu plai însorit 
M-aşteaptă n zare cu braţul deschis. P.L.

Dumnezeu face ceea ce-a promis si isprăveşte ceea ce a început

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

„Şi cetatea să fie dată nimicirii pentru Domnul, ea şi tot ce este în ea; numai curva Rahav să trăiască, ea şi tot ce este cu ea în casă … Şi Iosua a lăsat cu viaţă pe curva Rahav, casa tatălui ei şi tot ce era al ei; şi ea a locuit în mijlocul lui Israel până în ziua aceasta, pentru că ascunsese pe solii pe carei trimisese Iosua să cerceteze Ierihonul.” Iosua 6.17,25

Iosua (6)

După ce israeliţii urmaseră instrucţiunile detaliate ale Domnului timp de o săptămână, la porunca lui Iosua au scos strigăte mari, preoţii au suflat în trompete şi zidurile înalte ale Ierihonului au căzut. Israeliţii au pătruns în cetate din orice direcţie, iau nimicit pe locuitori şi au distrus tot ce era înăuntru.

Trecuseră câteva săptămâni de când Rahav îi coborâse pe cei doi spioni de la fereastră, pe zidul cetăţii. Acum Iosua ia trimis la casa ei, spunândule să scoată afară pe Rahav şi pe toţi cei care erau cu ea acolo. În mod evident, Dumnezeu făcuse ca acea casă să nu se dărâme odată cu zidul. Când spionii au ajuns la casa lui Rahav, au găsito acolo pe ea şi pe familia ei. Toţi se îngrămădiseră în acea casă de pe zid şi rămăseseră acolo. Nu ştiau când avea să vină eliberarea, însă au aşteptat, încrezânduse în jurământul făcut de cei doi spioni. Ceilalţi locuitori ai cetăţii poate că şiau bătut joc văzând procesiunea ciudată care sa desfăşurat timp de şapte zile în jurul cetăţii lor, însă credinţa celor aflaţi în casa lui Rahav era acum răsplătită.

La început, ei au stat în afara taberei lui Israel. Curând însă vedem că Rahav „a locuit în mijlocul lui Israel, până în ziua aceasta”. Trecutul ei trist a rămas în urmă. Ea sa căsătorit cu o căpetenie din Iuda, cu Salmon, şi a devenit mama lui Boaz, a acelui om bogat care a luato de soţie pe Rut, moabita. Împăratul David a fost unul dintre descendenţii ei. Mai mult, numele ei a fost introdus în genealogia Domnului nostru Isus Hristos (Matei 1.5). Ce minunat este harul lui Dumnezeu! Acelaşi har este la lucru şi astăzi.

E. P. Vedder, Jr.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„Oricine se va înălța va fi smerit; și oricine se va smeri va fi înălțat.” Matei 23.12

Glorie sau deșertăciune

„Să trăiești învins și văduvit de glorie înseamnă să mori zi de zi”, spunea cel mai cutezător războinic francez al tuturor timpurilor, Napoleon Bonaparte. El a rămas eroul celei mai mari epopei a timpurilor moderne, cel ca-re a făcut turul Europei pe cal, din eșec în victorie și de aici în rândurile oamenilor celebrii ai Franței. Drumul cel lung al împăratului a trecut de la triumf, de la glorie la deșertăciune, la exilare, departe de țara pentru care s-a luptat. Părăsit de adoratori și prieteni, a murit singur, departe de casă.

Istoria omului, de la început până la sfârșit, este caracterizată de dorința indivizilor de a se înălța tot mai sus, dar fără Dumnezeu. În aceasta a constat eșecul primilor oameni, în aceasta a constat și eșecul lui Napoleon și al tuturor care au dorit să se înalțe pe căile proprii. Toți aceștia au trebuit să constate că mândria nu oferă altceva decât deșertăciune. Singura cale, pe care putem să ne debarasăm de mândria noastră, este să ne smerim înaintea Mântuitorului și să-i recunoaștem Lui vinovăția noastră. Oricât de mari ar fi păcatele noastre, Dumnezeu ne promite că putem fi iertați prin sângele lui Hristos vărsat pentru noi. Dacă dorim să ajungem în gloria veșnică, trebuie să venim cu smerenie la Mântuitorul și să ne lăsăm învățați și călăuziți de El pe calea vieții.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

LUI DUMNEZEU îl APARȚINE TOTUL (2)

„Dar când au dat de pășune, s-au săturat, și când s-au săturat, inima li s-a umflat de mândrie; de aceea M-au uitat” (Osea 13:6)

Pavel scrie: „îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe, și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele. îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții” (1 Timotei 6:17-18). Te numeri tu printre „bogații veacului acestuia”?

Aproape jumătate din planetă – peste trei miliarde de oameni – trăiesc cu mai puțin de 12 lei pe zi. Dacă venitul tău depășește această sumă, prin comparație, ești bogat. Dar odată cu prosperitatea apare și avertizarea: nu fi trufaș! „Mândria merge înaintea pieirii, și trufia merge înainte căderii” (Proverbe 16:18).

Istoricul scoțian Thomas Carlyle a scris: „Uneori necazurile se țin scai de noi. Dar la fiecare om care se bucura de prosperitate, există alții o sută care se vor confrunta cu necazurile”.

Dumnezeu dorește să te bucuri de lucruri fără a fi orbit de ele. Agonisirea de averi, indiferent cât de mărunte ar fi ele, atrage după sine eclipsarea lui Dumnezeu. Există un progres previzibil de la sărăcie la mândrie. Săracul se roagă și muncește; Dumnezeu îl aude si îl binecuvântează.

Omul smerit devine bogat și uită de Dumnezeu. Săracul credincios devine un bogat îngâmfat. După cum a spus Dumnezeu prin Osea: „Dar când au dat de pășune, s-au săturat, și când s-au săturat, inima li s-a umflat de mândrie; de aceea M-au uitat”. Cum putem evita această capcană?

Adu-ți aminte că tot ce ai vine de la Dumnezeu și că El este izvorul tuturor lucrurilor de care vei avea nevoie în viitor. Așa că, trăiește având o inimă recunoscătoare, și fii în totală dependență de Dumnezeu.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: