Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Următorul lucru de făcut

„Căutaţi şi veţi găsi.” Luca 11:9

Caută dacă nu ai găsit. „Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău” (Iacov 4:3). Dacă ceri lucruri din această viaţă, în loc să ceri lucruri din Dumnezeu, ceri rău, adică ceri din dorinţa de autorealizare. Cu cât te realizezi mai mult, cu atât mai puţin Il cauţi pe Dumnezeu. „Căutaţi şi veţi găsi.” Treci la lucru şi redu-ţi interesele doar la aceasta. L-ai căutat vreodată pe Dumnezeu din toată inima ta sau ai scos doar un scâncet slab în urma unui acces de nevralgie morală? Caută, concentrează-te şi vei găsi.”Voi. toţi cei însetaţi, veniţi la ape” (Isaia 55:1). Eşti însetat sau cu totul indiferent – atât de satisfăcut de propria ta experienţă, încât nu mai vrei nimic de la Dumnezeu? Experienţa este o poartă, nu un scop.

Fereşte-te să-ţi zideşti credinţa pe experienţă, pentru că imediat va apărea în viaţa ta un sunet metalic, o notă falsă. Adu-ţi aminte că nu-i poţi da niciodată altei persoane ceea ce ai găsit, dar o poţi face să dorească ceea ce ai. „Bateţi şi vi se va deschide” (Luca 11:9). „Apropiaţi-vă de Dumnezeu” (Iacov 4:8). Bate – uşa este închisă şi ai emoţii cât timp baţi. „Curăţaţi-vă mâinile” (4:8) – bate puţin mai tare şi vei începe să descoperi că eşti murdar. „Curăţaţi-vă inima” – acesta este un lucru şi mai personal, acum ai o dorinţă disperată – ai face orice. „Simţiţi-vă ticăloşia” (4:9) – ţi-a fost vreodată ruşine înaintea lui Dumnezeu de starea vieţii tale lăuntrice?

Nu-ţi mai rămâne nici un pic de autocompătimire, ci doar o durere in inimă şi uimire când descoperi că eşti aşa cum eşti. „Smeriţi-vă” (4:10) – este un lucru umilitor să baţi la uşa lui Dumnezeu – trebuie să baţi împreună cu tâlharul de pe cruce. „Celui ce bate, i se deschide.”

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii din locurile cereşti.” EFESENI 6:11

În capitolele precedente, Duhul Sfînt ne-a prezentat poziţia noastră în Hristos, în locurile cereşti, îndemnîndu-ne să credem că El este totul pentru noi. Dar nu este de ajuns numai să ne bucurăm de acest privilegiu, căci vrăjmaşul este totdeauna în ofensivă. Să nu încetăm să-I cerem lui Dumnezeu să ne izbăvească de orice irealitate şi să ne facă să intrăm în mod real în această luptă aşa cum spune textul nostru. Căci, dacă această luptă nu este o realitate pentru noi, ea este o realitate sigură pentru vrăjmaşul, care cunoaşte foarte bine cîştigul pe care l-ar avea dacă ne-ar lăsa în închipuire şi inactivitate.

Copii ai lui Dumnezeu, noi sîntem în Hristos, şi El ne spune să ne îmbrăcăm cu toată armătura lui Dumnezeu, fără de care nu putem ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Satan luptă fără încetare împotriva sfinţilor, el nu este niciodată inactiv şi cunoaşte punctele slabe are fiecăruia. Întăriţi de poziţia noastră în Domnul Hristos, să luăm deci completa armătură pe care a pregătit-o Căpetenia noastră pentru noi.

Textul nostru descrie puterile spirituale care vor să dispute stăpînirea lui Dumnezeu asupra sufletelor oamenilor şi este bine ca cel credincios să-şi amintească mereu de aceasta. În lume şi biserică, sufletele oamenilor sînt obiectul unei lupte care se dă în locurile cereşti. Puterile întunericului ţin mulţimile de oameni, în necunoaşterea şi nebăgarea în seamă a Cuvîntului lui Dumnezeu. Duhurile răutăţii pîndesc în permanenţă libertatea noastră în Hristos, căutînd să ne-o răpească; trebuie să ne trezim la această realitate şi să declarăm sus şi tare că numai Hristos este Domnul fiinţei noastre, Stăpînul sufletului şi duhului nostru.Duhurile răutăţii din locurile cereşti se silesc să controleze viaţa personală a credincioşilor care n-au o fermă încredinţare în ce priveşte poziţia lor în Domnul Hristos. Ele reuşesc să-i înşele şi să-i folosească pentru a vătăma pe fraţii lor angajaţi în războiul sfînt, în lupta cea bună a credinţei. Cîte nevoie avem să fim tot mai strîns uniţi cu Domnul nostru pentru a rezista lui Satan şi hoardelor lui, în conflictul acesta care nu este împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva puterilor spirituale ale răului cu care sîntem confruntaţi tot timpul. De aceea sîntem îndemnaţi să facem tot timpul, tot felul de rugăciuni şi implorări. (Ef. 6:18)

„Lupta noastră este o luptă reală. A o evita înseamnă a evita binecuvîntarea.” J.N.D.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Cum îşi va ţinea    tînărul curată cărarea?
îndreptîndu-se după Cuvântul Tău”.
Psalm 119:9

Nu există lucru mai plăcut şi mai bun pentru un om, decât să se îndrepte după Cuvântul lui Dumnezeu. Numai Cuvântul poate să-l satisfacă şi să-l menţină fericit pe cel credincios. Dar nu e de ajuns să avem Cuvântul Lui în capul nostru, ci trebuie să fim împlinitori ai Cuvântului, iar împlinitori ai Cuvântului, putem fi, doar dacă primim Cuvântul Lui în inimile noastre. Astfel primim puterea Lui, îl primim chiar pe Dumnezeu în noi. In Ioan 1:1 scrie: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu.” Din aceasta vedem cum putem avea o viaţă de biruinţă. În 1 Ioan 2:14 mai scrie: „V-am scris tinerilor, fiindcă sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel rău. Din aceasta observăm din nou că, aceia în care locuieşte Cuvântul lui Dumnezeu sunt biruitori. În Iosua 1:8 este scris: „Cartea aceasta a legii, să nu se depărteze de gura ta: cugetă asupra ei zi şi noapte, ca să poţi face potrivit cu tot ce este scris în ea. Căci atunci vei face să-ţi reuşească toate căile şi atunci vei progresa”. Pentru ca să putem merge pe cale fără vină, trebuie să facem precum zice David în Psalmul 16:8-11: „Am necurmat pe Domnul înaintea mea; nu mă voi clătina. Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice la dreapta Ta”. In Psalmul 18:2 David strigă: „Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, salvatorul meu. Dumnezeul meu, stînca mea; în El îmi voi pune încrederea, scutul meu, tăria care mă scapă şi tumul meu cel înalt!” Avem pentru ce să ne bucurăm: pentru că El este cetăţuia şi dacă ne încredem în promisiunile Lui, atunci stăm pe stîncă, şi el ne scapă de orice şiretlic al vrăjmaşului şi ne înconjoară din toate părţile cu binecuvântările Sale.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

UN PĂSTOR LE DĂ ODIHNĂ

„ci vor paşte şi se vor odihni şi nimeni nu-i va tulbura.” Ţefania 3.13

Vorbeam ieri despre un popor mic şi smerit pe care Domnul îl păstrează ca pe o sămânţă în această lume moartă. Prorocul spune că el nu va săvârşi nelegiuirea şi nu va spune minciuni. Deşi n-are nici o vază, nici bogăţie, totuşi acest popor nu e în stare să recurgă la armele minciunii pe care cei răi le întrebuinţează fără nici o jenă.

Nu-i paşte primejdia să fie nimiciţi? Nicidecum. Ei vor avea hrană şi odihnă şi vor fi la adăpost de orice rău. Niciodată ei nu vor folosi nici răul, nici viclenia, ca să se apere. Oile sunt făpturi slabe şi lupii, fioroşii lor vrăjmaşi. Dar acum oile sunt mai numeroase decât lupii şi ele cresc din ce în ce mai mult, pe când lupii scad mereu. Va veni o zi când turmele de oi vor acoperi păşunile şi nici un lup nu va mai fi. Căci ele au un păstor care le dă păşune, ocrotire şi linişte. Nu va fi nimeni, adică nici o fiinţă omenească sau drăcească care să le tulbure. Cine poate să înspăimânte turma Domnului, când este chiar El de faţă? Noi ne odihnim în păşuni verzi, căci Isus însuşi este hrana şi liniştea sufletelor noastre.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„Binecuvântat să fie DUMNEZEU, Tatăl DOMNULUI nostru ISUS CRISTOS, Părintele îndurărilor şi DUMNEZEUL oricărei mângâieri.” 2 Corinteni 1.3

Apostolul Pavel a trecut prin multe necazuri şi dureri. Din afară trebuia să sufere prigoană şi dureri trupeşti, iar înăuntru era măcinat de griji pentru starea de păcat care se făcea simţită în adunarea din Corint.

Dar îndurările şi mângâierile pe care le-a primit erau mai valoroase pentru el. Chiar în clipele de întristare noi învăţăm să cunoaştem mai bine pe „Tatăl îndurărilor şi al mângâierilor.” În vremuri bune noi îl putem cunoaşte ca Dăruitorul tuturor darurilor şi putem să-I mulţumim pentru binecuvântările Sale, dar în necazuri ne apropiem mai mult ca oricând de inima Lui şi putem simţi mai profund dragostea Lui şi harul Său nemărginit – fapt care nu se întâmplă în clipe de bunăstare.

Prin aceste încercări putem să fim şi noi o binecuvântare pentru alţii şi putem spune ca apostolul care mângâie pe „cei întristaţi precum am fost şi noi mângâiaţi de Dumnezeu” Să învăţăm tot mai mult aceste lucruri în şcoala lui Dumnezeu. Dacă am învăţat bine lecţia, atunci suntem în stare să mângâiem şi pe alţii îndeplinindu-ne slujba în chipul cel mai vrednic. Dacă cineva a trecut prin necaz şi prin întristare poate cel mai bine să simtă şi să-i fie milă pentru cel ce este în necaz, având cuvântul potrivit pentru mângâierea inimii. Un slujitor al Domnului care a participat la înmormântarea unei fetiţe a fost întrebat de tatăl acesteia: „Dvs. aţi pierdut vreodată un copil care vă era scump?” „Nu” a fost răspunsul celui întrebat. „S-a putut simţi asta din cuvintele dumneavoastră.” Dacă am gustat din amarul durerilor şi al necazurilor vom putea înţelege şi simţi cu cel care este în astfel de situaţii.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

Doamne, bunătatea Ta este într-atâta mai presus de orice comparaţie, încât suntem „ca cei care visează”, gura noastră este „plină de râs şi limba de cântări” (Psalmul 126:1 -2, EV); Te slăvim pentru timpul când ne vom întoarce din nou cu veselie, aducându-ne snopii cu noi.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

„Pe de altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Romani 8,28

Poţi să-I mulţumeşti din toată inima lui Dumnezeu numai dacă crezi cu adevărat că El îţi vrea binele. O astfel de atitudine presupune să predai total controlul vieţii tale în mâna lui Dumnezeu şi să îl laşi să acţioneze nestingherit. Domnul respinge toate comparaţiile tale cu o altă persoană şi împotrivirea ta faţă de conducerea Sa. Exact această întrebare — «Doamne, de ce eu?» — subliniază revolta ta faţă de calea pe care Dumnezeu ţi-a pregătit-o să o urmezi. Asemenea întrebări nu-ţi întăresc caracterul, ci te conduc la autocompătimire şi invidie. Din invidie se naşte neîncrederea, din neîncredere înstrăinarea şi din înstrăinare ura — iar diavolul se bucură. Începe chiar acum să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru planul pe care-l are cu viaţa ta, căci este calea cea mai bună pentru tine! Doar aşa vei fi eliberat, biruitor şi fericit!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim.” Romani 14:8

Dacă Dumnezeu ar fi vrut, fiecare dintre noi ar fi intrat în cer în momentul convertirii. Nu era absolut necesar să întârziem aici ca să ne pregătim pentru nemurire. Este posibil ca o persoană să fie luată în cer şi să fie gata să împărtăşească moştenirea sfinţilor în lumină chiar în momentul în care a crezut în Isus. Este adevărat că sfinţirea noastră este un proces lung şi continuu, şi că nu vom fi desăvârşiţi până când nu ne vom lepăda de trupurile acestea pieritoare; dar, dacă Dumnezeu vrea, poate să ne schimbe nedesăvârşirile în desăvârşire, şi să ne ia în cer de îndată. De ce, deci, mai suntem aici? Şi-ar ţine Dumnezeu copiii departe de Paradis mai mult decât este necesar, fie chiar şi un moment? De ce se află încă armata Lui Dumnezeu pe câmpul de luptă, când o singură lovitura le-ar putea asigura victoria? De ce rătăcesc încă încoace şi încolo, când un singur cuvânt de pe buzele Lui i-ar putea duce direct în ceruri, spre împlinirea speranţelor lor? Răspunsul este că „pentru Domnul trăim”, şi că să arătăm şi altora iubirea Sa. Rămânem pe pământ ca semănători care seamănă sămânţa, ca plugari care desţelenesc ogorul, ca vestitori care vestesc mântuirea. Noi suntem aici „sarea pământului” (Matei 5:13), ca să fim o binecuvântare pentru lume. Suntem aici ca să-L slăvim pe Christos prin vieţile noastre de zi cu zi. Suntem aici ca să lucrăm pentru El, şi ca „unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu” (2 Corinteni 6:1). Să ne întrebăm dacă vieţile noastre îşi ating scopul. Să trăim vieţi înflăcărate, folositoare, sfinte, „spre lauda slavei harului Său” (Efeseni 1:6). Între timp, să tânjim să fim cu El şi să cântăm în fiecare zi.

Inima mea e lângă El, la tronul sfânt
Şi nici un rău n-o va putea atinge:
Trăiesc în aşteptare, ascultând
O voce care-mi spune „ridică-te, şi vei învinge”.

SEARA

Dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” loan 5:39

Isus Christos este Alfa şi Omega Bibliei. El este tema constantă a paginilor sfinte; de la început până la sfârşit, ele mărturisesc despre El. Încă de la creaţiune Il vedem ca făcând parte din Sfânta Treime. Îl vedem în făgăduinţa privitoare la Sămânţa femeii. Îl vedem tipizat în arca lui Noe. Călătorim cu Avraam, şi El vede zilele lui Mesia. Locuim în corturi cu Isaac şi Iacov, hrănindu-ne cu făgăduinţa sfântă. Il auzim pe venerabilul Israel vorbind despre Şilo şi, în numeroasele tipuri ale legii, găsim oglindirea Mântuitorului. Profeţi şi regi, preoţi şi predicatori, cu toţii privesc într-o singură direcţie — stau cu totii asemeni heruvimilor, care au privit pe deasupra arca şi şi-au dorit să privească înăuntru, şi să citească taina marii împăcări a Lui Dumnezeu. În Noul Testament, cu mai mare claritate, vedem că Domnul este singurul subiect care străbate întregul. Nu este un lingou aici şi câteva grăunţe de aur dincolo. Este o temelie solidă de aur, fiindcă întreaga substanţă a Noului Testament este Isus răstignit, şi până şi propoziţia de încheiere cuprinde numele Răscumpărătorului. Ar trebui să citim întotdeauna Scripturile sub această lumină Ar trebui să considerăm Cuvântul o oglindă, prin care Christos priveşte din ceruri. Atunci, privind în Evanghelie, îi vom vedea faţa ca într-o oglindă. Este adevărat că reflecţia este slabă, dar este o pregătire binecuvântată pentru timpul când îl vom vedea faţă în faţă. Biblia conţine scrisorile lui Isus Christos către noi, parfumate cu dragostea Lui. Paginile ei sunt veşmintele Regelui nostru, şi miros a mir, aloe şi casie. Scriptura este carul regal în care călătoreşte Isus, îmbrăcat cu dragostea fiicelor Ierusalimului. Scripturile sunt scutecele în care a fost înfăşat pruncul Isus; desfă-le şi Il vei vedea pe Mântuitorul. Esenţa Cuvântului Lui Dumnezeu este Christos.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Romani 8:28

Ce revendicare extraordinară face Pavel în acest verset! El nu spune: „Ştim că unele lucruri”, „cele mai multe lucruri” sau chiar „lucrurile îmbucurătoare”, ci „TOATE lucrurile”. Această promisiune se întinde de la cele mai mici detalii ale vieţii până la cele mai importante, şi de la cele mai umilitoare treburi zilnice până la cele mai mari lucrări de har ale lui Dumnezeu făcute în timpul unei crize.

Pavel spune aceasta la timpul prezent: „lucrează”. Nu spune: „au lucrat” sau „vor lucra”. Este o acţiune continuă.

Ştim de asemenea din Scriptură că „judecăţile [lui Dumnezeu] sunt ca Adâncul cel mare” (Ps. 36 :6) ; chiar în momentul acesta îngerii din ceruri, când urmăresc cu aripile strânse desfăşurarea marelui plan al lui Dumnezeu, proclamă fără îndoială: „Domnul este drept în toate căile Lui, şi milos în toate faptele Lui” (Ps. 145:17).

Atunci când Dumnezeu orchestrează „toate lucrurile … spre binele”, iese o combinaţie frumoasă. El are nevoie de multe culori diferite, care luate individual pot părea foarte şterse, ca să fie ţesute în modelul armonios.

Tonuri, note, şi chiar disonanţe separate sunt necesare pentru a compune imnuri melodioase; o maşinărie necesită multe roţi, multe piese şi conexiuni separate. O piesă de la o maşină poate fi nefolositoare, sau o notă dintr-un imn poate să nu fie considerată niciodată frumoasă, dar luate împreună, combinate şi completate, ele duc la un echilibru şi la o armonie perfectă.

Putem învăţa o lecţie de credinţă din aceasta: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea” (Ioan 13:7). J. R. Macduff

În o mie de încercări, nu sunt doar cinci sute din ele care lucrează „spre binele” celui credincios, ci nouă sute nouăzeci şi nouă, plus una. George Mueller

 

Dumnezeu a schimbat răul în bine (Gen. 50:20)

 

„Dumnezeu a schimbat răul în bine” – o, binecuvântată siguranţă,

    Ce cade ca strălucirea soarelui pe întreaga cale a vieţii,

Şi atinge cu aurul cerului norii negri de furtună ai pământului,

    Aducând pace şi mângâiere proaspătă zi de zi.

 

Nu la întâmplare mâinile fraţilor necredincioşi

    L-au vândut pe Iosif rob într-o ţară străină;

Şi n-a fost întâmplător că, după ani de suferinţă,

    A fost adus ca să stea înaintea tronului lui faraon.

 

Un Ochi atoate-văzător a văzut nevoia miilor,

    Şi a plănuit s-o împlinească prin acel singur suflet;

Şi prin zilele istovitoare de întemniţare

    A lucrat pentru împlinirea scopului măreţ şi glorios.

 

Şi cum sfârşitul era ascuns de cel captiv,

    Fierul a intrat chiar în sufletul lui;

Ochii lui puteau vedea doar calea prezentă de necaz,

    Dar privirea lui nu se putea odihni încă asupra întregului.

 

Credinţa n-a slăbit în acele zile lungi şi întunecate de aşteptare,

Încrederea lui în Dumnezeu a fost reînsufleţită în cele din urmă,

A sosit ceasul când Dumnezeu l-a făcut pe slujitorul Său

    Să-i mângâie pe mulţi, şi toate suferinţele lui au trecut.

 

„Nu voi, ci Dumnezeu este Cel care m-a adus până aici”,

    A mărturisit triumfătoare credinţa mai târziu;

„Dumnezeu a schimbat răul în bine”, nici un alt motiv

    Nu putea uni divergenţa lor cu cântarea lui de laudă.

 

„Dumnezeu schimbă răul în bine” pentru tine, dragul meu,

    Dumnezeul lui Iosif este acelaşi şi astăzi;

Dragostea Lui îngăduie suferinţe ciudate şi amare,

    Mâna Lui te călăuzeşte pe o cale necunoscută.

 

Domnul tău, care vede sfârşitul de la început,

    Are pentru tine intenţii de dragoste nespusă.

Deci pune-ţi mâna într-a Lui şi urmează-L fără teamă,

    Până vei vedea cu ochii tăi bogăţiile harului Său.

 

Acolo, când vei sta neclintit în Casa Gloriei,

    Şi toată calea vieţii tale va fi deschisă sub privirea ta,

Ochii tăi vor VEDEA mâna în care te încrezi acum,

    Şi vei preamări dragostea Lui zile nesfârşite.

Freda Hanbury Allen

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 48.9-22

    „Pentru Numele Meu … pentru Mine” (v. 9,11). Prea adesea uităm care este măreţul motiv care stă la baza intervenţiilor lui Dumnezeu. Adoptându-l pe Israel ca popor al Său — şi pe noi, creştinii, ca pe fiii şi fiicele Sale – putem spune că Dumnezeu este implicat personal, aşa cum un părinte este responsabil în faţa altora pentru faptele copiilor săi. Suntem, după caz, eliberaţi, curăţiţi … sau pedepsiţi, datorită gloriei Tatălui ai Cărui copii suntem (vezi Iosua 7.9; sf. v. 9).    Dumnezeu mai are însă şi un alt motiv pentru care ne învaţă şi ne disciplinează: este vorba de folosul nostru (v. 17; Evrei 12.10). Pacea inimii celui credincios decurge din ascultarea sa. Ea poate fi „ca un râu” calm şi puternic (v. 18) – se înţelege – dacă urmăm cursul voii lui Dumnezeu; în felul acesta nu cunoaştem agitaţia şi nici efervescenţa (sau: clocotirile) părăului de munte şi putem experimenta v. 3 din cap. 26: „Tu vei păzi în pace desăvârşită mintea care se sprijină pe Tine”. Este de remarcat că numai după ce i-a îndemnat pe ai Săi să păzească poruncile şi Cuvântul Său, Domnul le dă pacea Lui (Ioan 14.15,21,23,27). Ce pace de nepreţuit pentru răscumpăraţii Domnului! Pentru cei răi, ea este însă necunoscută (v. 22).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Evrei 11:8-16

„Prin credinţă Avram… a ascultat şi a plecat, fără să ştie unde se duce.” Evrei 11:8

PRIVEŞTE DINCOLO DE NECUNOSCUT

Viaţa este plină de neprevăzut. Nu ştim ce ne vor aduce următoarele 24 de ore. Este o cărare nemarcată, care poate include mari binecuvântări ori pierderi tragice. Pentru că viitorul este necunoscut, îi umple pe mulţi de frică – făcând din fiecare nouă zi şi împrejurare o luptă. Frica de necunoscut l-a împiedicat de multe ori pe om să pornească înainte. In evul mediu, de exemplu, marinarii europeni nu navigau prea departe în sud. Credeau că dacă vor ajunge la mijlocul pământului, la ecuator, vor da de un inel de foc, deoarece cu cât călătoreau mai în sud era tot mai cald. O astfel de frică i-a împiedicat să exploreze Oceanul Atlantic. O hartă întocmită cândva în evul mediu, avea desenată o corabie care se întorcea în Marea Mediterană din strâmtoarea Gibraltarului. Deasupra erau scrise cuvintele latine: „Non plus ultra”, care înseamnă: „Dincolo nu există nimic”. Frica de necunoscut i-a împiedicat pe exploratori să traverseze Atlanticul, până când Columb şi Ponce de Leon au decis să încerce orizontul. Poate că frica de necunoscut te ţine să nu faci nici un progres spiritual. Te temi, poate, gândindu-te la ce vor spune vecinii, în cazul că le vei vorbi despre Cristos. Nu ştii cum vor reacţiona elevii tăi dacă vei preda la o clasă de studiu biblic. Nu suntem siguri dacă vom putea plăti datoriile, dacă vom dărui mai mult. Dar nu trebuie să ne fie frică atunci când facem pasul credinţei. Ca si Avram, care şi-a lăsat ţara strămoşească pentru o destinaţie necunoscută, putem şi noi să învingem nesiguranţa încrezându-ne în Dumnezeu. El vede dincolo de necunoscut.  D.C.E.

Credinţa vede mai departe 
De frică şi îngrijorări. 
Ea-L vede pe Cristos prezent 
în orişice împrejurări.  French

Cei care se tem de viitor orbecăiesc prin prezent.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

„Căci, cum este lipit brâul de coapsele omului, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda … ca săMi fie popor şi nume şi laudă şi glorie; dar ei nau ascultat.”  Ieremia 13.11

În acest capitol, Domnul îi porunceşte lui Ieremia să poarte un brâu, apoi săl dea jos şi săl îngroape undeva. După un timp, Ieremia a dezgropat brâul, iar acesta era putrezit şi nu mai era bun de nimic. Domnul foloseşte acest lucru ca o ilustraţie a ceea ce se întâmplase cu Israel. El făcuse ca poporul Său să se alipească de El, aşa cum se lipeşte brâul de coapsele unui om. Se îngrijise de ei de când îi scosese din Egipt şi până în acea zi. Dorinţa Lui era ca ei să fie un popor pentru lauda şi gloria Sa.

Din nefericire, Domnul a trebuit să spună că ei, nevrând să asculte de glasul Său, au mers după imaginaţiile inimilor lor şi chiar sau dus după alţi dumnezei, pentru a le sluji şi pentru a se închina înaintea lor. Rezultatul a fost că au ajuns ca un brâu putrezit, care nu mai este bun de nimic.

În Fapte 11.23, Barnaba ia îndemnat pe credincioşii din Antiohia să se alipească de Domnul cu hotărâre de inimă. Este încă dorinţa Domnului ca poporul Său, acum Adunarea, să se alipească de El, pentru a fi astăzi spre lauda şi spre gloria Sa. Ce înseamnă să ne alipim de El? Înseamnă să ascultăm de glasul Lui, care se face auzit prin Cuvântul Său; înseamnă să umblăm prin Duhul (Galateni 5.16), preocupaţi cu Hristos, nu cu imaginaţiile inimilor noastre; înseamnă să ne ferim de idolatrie şi de orice lucru care Iar putea lua locul lui Hristos în inimile noastre (1 Ioan 5.21). Creştinătatea a urmat exemplul lui Israel şi a devenit ca un brâu putrezit. Domnul să ne dea harul să ne alipim de El cu o inimă hotărâtă şi să fim astfel spre lauda şi spre gloria Sa, până când El va veni.

K. Quartell

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” Romani 8.28

Viața – o broderie

O scriitoare creștină, care a trecut prin lagărele de concentrare naziste, spunea că viața, cu toate semnele ei de întrebare, se aseamănă cu o broderie care ar sta undeva deasupra noastră și noi am privi la ea de jos în sus. Din partea aceasta nu se văd decât capete de ață și noduri, într-o amestecătură neclară. Numai privind de deasupra se poate vedea minunatul desen al broderiei. Tot la fel, omul vede numai capetele de ață dezlânate. Dumnezeu însă este Cel care vede forma desăvârșită a planului Său pentru întreaga noastră viață.

Datorită faptului că Dumnezeu cunoaște și înțelege toate lucrurile, noi ne putem încredința Lui, știind că El va proceda cu noi cum este mai bine. Întotdeauna vor exista secrete și motive în spatele acțiunilor lui Dumnezeu, pe care noi nu le putem înțelege. Dumnezeu este infinit, omul este mărginit. Dar bazându-ne pe ceea ce știm despre Dumnezeu, despre nemărginita Sa dragoste arătată în mod suprem la crucea de pe Golgota, putem fi încredințați că El face ceea ce este mai bun pentru viețile noastre. Iată de ce lucrarea înțeleaptă a fiecărui om este să urmeze sfaturile psalmistului: „Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El și El va lucra”.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

SĂ NU TE VĂICĂREȘTI!

„Nu vă plângeți” Iacov 5:9

Orice lucru pe care îl faci în mod repetat devine obicei. De aceea lacov spune: „nu vă plângeți”. Autorul Jon Gordon spune: „Postul de la văicăreală nu numai că-i va face fericiți pe cei din jurul tău dar și tu vei experimenta bucuria, pacea, izbânda și relații pozitive”. Așa că, în loc să te văicărești atunci când lucrurile merg prost mai bine fă următoarele lucruri: 1) Practică mulțumirea! Când aduci mulțumire pentru trei lucruri în fiecare zi, primești energie si te simți mai fericit. E cu neputință să fii mulțumitor și negativist în același timp. 2) Încurajează-i pe ceilalți! în loc să te plângi de greșelile pe care le fac oamenii, îndreaptă-ți atenția spre lucrurile bune pe care le fac. „Să îmbărbătași pe cei deznădăjduiți; să sprijiniți pe cei slabi, să fiți răbdători cu toți” (1 Tesaloniceni 5:14). Nu este greșit să critici slăbiciunile altora câtă vreme contrabalansezi cu de trei ori mai multă lauda. 3) Concentrează-te asupra reușitelor tale! Ține un jurnal al realizărilor. în fiecare seară, înainte de a merge la culcare, scrie ceva semnificativ despre ziua care a trecut. Ar putea fi o conversație ziditoare sau o realizare de care ești mândru. E adevărată vechea zicală: „Nimic nu are succes ca și succesul”. Când îți îndrepți atenția spre succes, pregătești cadrul pentru ca si alții să-ti urmeze exemplul. 4) Învață să renunți! în loc să fii preocupat de lucrurile pe care nu le poți schimba, concentrează-te asupra lucrurilor pe care le poți influența. Când te vei opri din încercarea de-a controla totul și-ți vei pune viața în mâna Domnului, lucrurile se vor rezolva. 5) Folosește puterea rugăciunii! Pavel spune: „Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri” (Efeseni 6:18). Rugăciunea reduce stresul, îți dă putere si promovează sănătatea. Când te afli sub presiune, loc să te plângi, activează puterea lui Dumnezeu și reîncarcă-ti bateriile.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: