Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Iunie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Lucrarea lăuntrică

„Voi însă sunteţi… o preoţie împărătească.” 1 Petru 2:9

Prin ce drept devenim noi „o preoţie împărătească?” Prin dreptul Ispăşirii. Suntem pregătiţi să renunţăm la noi înşine şi să ne lansăm în lucrarea preoţească de rugăciune? Scotocirea continuă a lăuntrului nostru pentru a vedea dacă suntem ceea ce ar trebui să fim, generează un tip de creştinism bolnav şi egoist, nu o viaţă robustă şi simplă de copil al lui Dumnezeu. Până când nu ajungem într-o relaţie bună cu Dumnezeu, ne zbatem şi luptăm agăţându-ne cu dinţii pentru a rezista şi apoi spunem: „Ce victorie minunată am obţinut!” Insă nu este nimic care să arate minunea Răscumpărării în aceasta. Porneşte înainte crezând fără rezerve că Răscumpărarea este completă şi apoi nu te mai interesa de tine însuţi, ci începe să faci ceea ce a spus Isus Cristos – roagă-te pentru prietenul care vine la tine la miezul nopţii, roagă-te pentru sfinţii lui Dumnezeu, roagă-te pentru toţi oamenii. Roagă-te cu convingerea că eşti desăvârşit numai în Cristos Isus, şi nu cere: „O, Doamne, am făcut tot ce am putut. Te rog ascultă-mă!” .Cât timp îi va trebui lui Dumnezeu să ne elibereze de obiceiul nesănătos de a ne gândi la noi înşine? Trebuie să ne săturăm de moarte de noi înşine, până când nu ne mai surprinde nimic din ceea ce ar putea spune Dumnezeu despre noi. Nu putem atinge adâncurile ticăloşiei din noi. Există un singur loc unde suntem drepţi, şi anume in Cristos Isus. Când suntem acolo, trebuie să ne dedicam in întregime lucrării lăuntrice.

 

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Cînd era insultat, nu răspundea cu insulte; şi cînd suferea nu ameninţa, ci Se încredinţa în mîinile Celui care judecă drept.” 1 PETRU 2:23

Ce minunat a fost devotamentul Domnului Isus faţă de Tatăl Său, reprezentînd în mod desăvîrsit caracterul lui Dumnezeu într-o lume împotrivitoare. Noi, cînd sîntem expuşi la cuvinte nedrepte, dispreţuitoare, chiar aspre, foarte uşor răspundem în acelaşi fel sau dacă nu chiar în acelaş fel, replicăm, în orice caz ca să nu rămînem datori, uitînd că binecuvîntatul Fiu al lui Dumnezeu nu S-a purtat în felul acesta. El nu a răspuns niciodată acuzatorilor şi batjocoritorilor Săi în acelaşi fel în care au vorbit ei, ba chiar nici nu a deschis gura ca să răspundă la falsele învinuiri care I le aduceau acuzatorii mincinoşi. Dar cînd era nevoie să vorbească, vorbea totdeauna cu calm, stăpînire de Sine şi demnitate. Deşi era în mod desăvîrsit şi permanent încins cu adevărul, El însuşi fiind Adevărul, nu a căutat să se îndreptăţească pe Sine, ci a lăsat apărarea Sa în mîinile lui Dumnezeu şi Tatăl Său.

Caracterul acesta al unei credinţe neabătute în faţa tuturor acestor prigoniri amare, ne umple inimile de o adorare plină de admiraţie şi de o dorinţă sinceră de a merge pe urmele paşilor Săi şi în această privinţă. Chiar dacă nu ne-ar fi fost păstrată în Cuvînt această atitudine sobră şi demnă a Domnului Isus, fără-ndoială că nu ne-am fi închipuit că ar fi putut să fie alta. Dar cum toate au fost scrise pentru învăţătura noastră, cît de mult avem de învăţat şi de rîndul acesta, de la desăvîrşitul nostru Model. Să fim sinceri şi să ne întrebăm: am avut noi vreodată această atitudine a Domnului Isus? Chiar dacă nu am replicat imediat şi nu am plătit cu aceeaşi monedă, am avut grijă să ne răzbunăm prin bîrfeli, defăimări şi dezvăluiri a unor lucruri dezavantajoase despre aceia care ne-au jignit, sau ne-au nedreptăţit. Şi ce rău a rezultat din această comportare! Chiar o eventuală cerere de iertare, sinceră fiind, nu a fost poate în stare să vindece rana produsă de răzbunarea noastră răutăcioasă.

„Dar voi nu L-aţi cunoscut aşa pe Hristos”. (Efeseni 4:20) Ascultînd de exemplul Domnului Isus nu vom mai cădea într-o astfel de stare şi nu vom mai fi biruiţi de Cel rău. „Prin ascultare, un OM a biruit pe Satan.” J.N.D.

 

Verificarea maturităţii mele spirituale se va vedea din felul cum reacţionez fie la rănile pe care le primesc, fie la succesul altora în lucrul lor pentru Domnul.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Şi aceasta este judecata: că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele”. Ioan 3:19.

Din această cauză nu le place oamenilor Biblia. Cineva a scris că ar trebui tăiat vârful, ascuţişul cuvântului lui Dumnezeu. Mântuitorul nu a făcut acest lucru, de aceea a fost prigonit. Lumina arată care fapte sunt rele: „Căci oricine face răul, nu vine la lumină ca să nu i se vadă faptele aşa cum sunt”. De aceea oamenii vor să-şi mărturisească păcatele, dar ca nimeni să nu-i audă. „Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca faptele să-i fie arătate, întrucât sunt făcute în Dumnezeu”. Astfel de oameni mărturisesc păcatele lor, plătesc dacă au înşelat pe cineva, precum cere şi Cuvântul: „Căci cine îşi ascunde fărădelegile nu prosperă, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare”. Astfel, dacă dai arvuna înapoi şi plăteşti ceea ce ai luat şi dacă umbli după Cuvântul Vieţii, ca să nu mai faci rău, atunci trăieşti şi nu mori şi nu mai sunt amintite păcatele tale… Dacă un om drept face rău, acestuia nu-i ajută că a trăit evlavios, iar dacă un om fără Dumnezeu devine evlavios, acestuia nu i se reproşează că a fost fără Dumnezeu, întrucât L-a primit pe Domnul. „Cel care rămâne credincios până la capăt, va fi izbăvit”. Duşmanul vrea să-l atragă pe om la păcat. Dar poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele. Nu există ceva mai simplu decât să fii izbăvit şi nimic mai frumos, decât să-L slujeşti pe împăratul împăraţilor. Iar pentru cei care sunt născuţi din Dumnezeu şi rămân în harul Său, sună cuvintele: Acolo unde sunt Eu să fie şi slujitorul Meu” şi se vor trezi schimbaţi în chipul Lui.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

RĂZBOIUL UNEI FEMEI

„… căci Domnul va da pe Sisera în mâinile unei femei.” Judecători 4.9

Iată un verset neobişnuit, dar poate că se vor găsi suflete având atâta credinţă ca să-l folosească. Barac ostaşul, cu toate că era chemat să lupte, n-avea curajul să pornească la luptă decât numai dacă era însoţit de Debora; de aceea Domnul a hotărât să dea biruinţa femeii. Prin aceasta El mustra frica omului şi câştiga pentru Sine un renume mai mare, aruncând o ocară cu atât mai mare asupra duşmanilor poporului Său.Dumnezeu poate să mai folosească unelte slabe. Pentru ce nu m-ar întrebuinţa şi pe mine? El ştie să folosească persoane care ar părea că nu se face să fie chemate la o lucrare mare. Femeia care a lovit pe duşman nu era o amazoană, ci mama unei familii simple, care rămăsese în coliba ei. Aceasta nu era un orator, ci o femeie care mulgea vacile şi făcea unt. Nu poate Domnul să ia pe unul oarecare dintre noi, ca să-Şi împlinească planurile Sale? Poate să vină la noi vreunul astăzi, cum a intrat Sisera la Iaela. Datoria noastră n-ar fi să-l ucidem, ci să-l aducem la mântuire. Să-l primim cu o mare bunătate şi să ne silim să-i arătăm adevărul binecuvântat al mântuirii prin harul Domnului Isus, Locţiitorul nostru, şi să ştim să-l silim să creadă pentru ca să aibă viaţa; cine ştie dacă astăzi inima vreunui păcătos mândru nu va fi la fel străpunsă de pironul Evangheliei?

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„Moise a zis DOMNULUI: Ah! DOAMNE, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.” Exodul 4.10

Această ezitare a lui Moise depăşeşte orice graniţă a răbdării omeneşti, dar Dumnezeu în îndelunga Sa răbdare mai aşteaptă. El aminteşte robului Să că El însuşi dă omului înţelepciune şi grai, şi-i mai spune că vrea să fie cu gura lui. Astfel aduce Dumnezeu pe robul Său în dragoste şi răbdare la locul unde vrea să-l aibă. Dar Moise încă nu-i mulţumit şi cine oare nu ar putea înţelege teama pentru un popor aşa de mare? Era un lucru mare şi greu ca să scoţi din Egipt un astfel de popor. Moise s-a uitat la el însuşi şi nu la Dumnezeu. Dumnezeu stă TOTDEAUNA deasupra tuturor lucrurilor şi numai El trebuie slăvit. Aici, în aceste împrejurări, vedem o minunată arătare a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu pune deoparte pe Moise ca să nu mai fie conducătorul poporului ci îi dă şi un ajutor în Aaron a cărui vorbire era mai uşoară. Ce Dumnezeu minunat! După ce Dumnezeu îl îmbărbătează pe Moise prin nişte minuni şi semne Moise este de acord să meargă acolo unde este trimis.

Dumnezeu să ne dea harul de a ne întemeia totdeauna pe Cuvântul Său chiar şi atunci când, ca oameni nu vedem o ieşire, sau când constatăm o slăbiciune în dependenţa noastră faţă de Domnul. Pe de altă parte este un mare lucru, căci în şcoala lui Dumnezeu învăţăm să vorbim acolo unde şi El ar fi vorbit şi învăţăm să tăcem acolo unde şi El ar fi tăcut, mai învăţăm să fim grabnici la ascultare şi înceţi la vorbire. Ca să ne bucurăm de starea de faţă a lui Dumnezeu, trebuie să fim şi noi unde este El; şi pe El nu-L vom găsi în mijlocul certurilor unei lumi nelegiuite. Aşadar cu cât copilul lui Dumnezeu va părăsi mai grabnic locul în care Domnul nu se poate găsi cu atât va fi mai bine de el.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, trezeşte-mă şi înviorează-mă, astfel încât trupul meu muritor să fie într-adevăr slujitorul supus, docil al Duhului Tău.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«Dar cei ce se încred în Domnul, îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc.» Isaia 40,31

Îl aştepţi într-adevăr pe Domnul Isus să revină pe norii cerului sau aştepţi vremuri mai bune? Te asigur că acestea din urmă nu vor mai veni. Se va face din ce în ce mai întuneric din punct de vedere spiritual. Nu trăi ca şi cum ai dăinui veşnic pe pământ! Fii sincer: anii trec repede. La un moment dat, nu ştim când, va trebui să părăsim această lume. Dar dacă îl aştepţi cu dor pe Domnul Isus primeşti mereu putere de sus, iar oboseala spirituală trece. Sfânta Scriptură ne avertizează: «să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă» (Luca 12,36). Tragedia zilelor noastre constă în faptul că unii cad de la credinţă pentru că nu mai au dragostea înflăcărată dintâi, iubirea de mireasă, dăruirea pentru Isus Cristos. Nu mai au duhul rugăciunii şi nu şi-ar mai da viaţa pentru cei pierduţi. Au devenit indiferenţi, insensibili. Dacă ştii că nu mai ai această dragoste dintâi pentru Domnul Isus şi nu-L mai aştepţi cu ardoare, atunci ia-o de la început! Prin sângele Său preţios lasă-te curăţat de toate păcatele şi roagă-L să-ţi reaprindă dragostea dintâi, căci cine ştie dacă ziua de mâine nu va fi ultima ta zi pe acest pământ şi prima în veşnicie.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

„Tu eşti cel mai frumos dintre oameni.” Psalmi 45:2

Intreaga persoană a lui Isus este ca un diamant, şi toată viaţa Sa este ca o amprentä lăsată de sigiliu. El este complet; nu numai în câteva părţi, ci în tot întregul slăvit. Caracterul Său nu este o grămadă de culori frumoase amestecate confuz, nici un morman de pietre preţioase îngrămădite unele peste altele. El este un tablou de frumuseţe şi un pieptar de slavă. In El, toate lucrurile cu o bună reputaţie sunt aşezate în locurile cuvenite şi se înfrumuseţează unele pe altele. Nici o trăsătură din persoana Sa glorioasă nu atrage atenţia în detrimentul altora, fiindcă El este desăvârşit şi frumos în totalitate. O, Isus! Puterea Ta, harul Tău, dreptatea Ta, tandreţea Ta, adevărul Tău, maiestatea Ta şi inflexibilitaea Ta se unesc ca să facă un om, sau mai bine zis un Dumnezeu-om, cum nu s-a mai văzut în cer sau pe pământ copilăria Ta, veşnicia Ta, suferinţele Tale, biruinţele Tale, moartea Ta şi nemurirea Ta sunt întreţesute într-o tapiserie minunată, fără cusătură sau tăietură. Eşti o melodie fără discordanţă. Eşti o multitudine care nu poate fi divizată. Eşti totul, dar nu divers. Asemeni culorilor care se unesc în strălucirea curcubeului, toată slava cerului şi a pământului s-a întâlnit în Tine şi s-a unit atât de minunat încât nu mai există nimeni asemeni Ţie în toate; dacă toate virtuţile celor mai buni ar fi unite într-unul singur, nu ar putea rivaliza cu Tine, oglindă a tuturor desăvârşirilor. Ai fost uns cu undelemn sfânt de mir şi casie, pe care Dumnezeu l-a rezervat pentru Tine. Cât despre mireasma Ta, este ca un parfum sfânt, cu care nici un alt parfum nu se poate amesteca, nici măcar prin arta spiţerului; fiecare mireasmă este parfumată, iar întregul este divin. O, sfântă simetrie! O, rară îmbinare A multor perfecţiuni, care se strâng într-una. O, muzică cerească, nu ai asemănare. In tine toate coardele se întâlnesc şi cântă una.

SEARA

„Totuşi temelia tare a Lui Dumnezeu stă neclintită.” 2 Timotei 2:19

Temelia pe care se sprijină credinţa este aceasta: „Dumnezeu era în Christos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor” (2 Corinteni 5:19). Marele fapt pe care se bazează credinţa este că „Cuvântul s-a făcut Trup, şi a locuit printre noi” (loan 1:14) şi că „Christos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3:18); „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn” (1 Petru 2:24), pentru că „pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5). Într-un cuvânt, marele stâlp al speranţei creştine este înlocuirea. Speranţa lui stă în jertfa de ispăşire a lui Christos pentru cel vinovat. Fiind făcut „păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea Lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21), Christos a oferit o jertfa adevărată şi ispăşitoare în camera, locul şi folosul celor pe care Tatăl i-a dat, care sunt cunoscuţi de Dumnezeu pe nume şi recunoscuţi în inimile lor după încrederea pe care o au în Isus. Acesta este faptul cardinal al Evangheliei. Dacă această temelie ar fi îndepărtată, ce am mai putea face? Dar ea este la fel de neclintita ca şi tronul Lui Dumnezeu. Noi ştim acest lucru; ne liniştim cu el, ne bucurăm în el, şi desfătarea noastră este să ne ţinem de el, să medităm la el şi să îl proclamăm, dorind să fim mişcaţi de recunoştinţă în fiecare parte a vieţii şi conversaţiei noastre. In zilele noastre doctrina ispăşirii a fost atacată în mod direct. Oamenii nu pot îndura înlocuirea. Ei scrâşnesc din dinţi la gândul că Mielul Lui Dumnezeu a purtat păcatul omului. Dar noi, care cunoaştem din experienţă valoarea acestui adevăr, îl vom proclama cu încredere şi neîncetat împotriva lor. Nu îl vom dilua şi nu îl vom schimba, nu vom irosi nici o părticică din el. Numai Christos, înlocuitorul sigur, poate purta suferinţa umană şi poate suferi în locul oamenilor. Noi nu putem şi nu îndrăznim să renunţăm la acest adevăr, fiindcă el este viaţa noastră. În ciuda oricărei controverse, simţim că „totuşi, temelia tare a Lui Dumnezeu stă neclintită”.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„S-a auzit că este în casă.” Marcu 2:1

Coralii adulţi nevertebraţi, cunoscuţi ca polipi, lucrează sub apă construind recife de corali. Ei fac aceasta fără să-şi imagineze vreodată măcar că ei construiesc fundaţia unei noi insule, care într-o zi va susţine plante şi animale şi va fi un cămin în care copiii lui Dumnezeu se vor naşte şi vor fi echipaţi pentru gloria eternă ca „împreună moştenitori cu Hristos” (Romani 8:17).

Preaiubitule, dacă locul tău în armata lui Dumnezeu este ascuns şi retras, nu bombăni şi nu te plânge. Şi nu căuta să fugi de voia Lui şi de circumstanţele în care El te-a pus. Adu-ţi aminte că fără polipi recifele de corali n-ar putea fi construite niciodată, şi că Dumnezeu cheamă nişte oameni să fie polipi spirituali. El este în căutarea celor care vor să slujească în locuri ascunse de ochii celorlalţi, însă în văzul cerului, şi care sunt susţinuţi de Duhul Sfânt.

Va veni o zi când Domnul Isus va acorda răsplătirile Sale. În ziua aceea unii oameni se vor întreba cum ai ajuns tu să meriţi o răsplată anume, din moment ce n-au auzit niciodată de tine. Dar adu-ţi aminte că El nu greşeşte niciodată.

 

Chiar acolo unde stai în mijlocul conflictului,

Acolo este locul tău.

Chiar acolo unde crezi că n-ai nimic de făcut,

Nu-ţi ascunde faţa.

Dumnezeu te-a pus acolo pentru un scop,

Oricare ar fi el;

Gândeşte-te că El te-a ales pentru el;

Lucrează credincios.

Pune-ţi armura! Fii credincios

Când munceşti sau când te odihneşti!

Orice ar fi, nu te îndoi niciodată

Că cea mai bună cale e a lui Dumnezeu.

Pe timp de luptă sau de veghere,

Rămâi neclintit, rămâi în adevăr;

Aceasta este lucrarea pe care Stăpânul tău

Ţi-o dă de făcut.

 

Eliberaţi de pericol, putem lăsa în urmă o mare adunare de credincioşi, o experienţă inspirată pe vârf de munte, sau o părtăşie folositoare cu „cei neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi” (Evrei 12:23), ca să ne întoarcem la modestul şi simplul nostru Emaus, la casa înspăimântătoare a colosenilor, sau chiar la câmpul de misiune din îndepărtata Macedonie. Putem face aceasta deplin asiguraţi că oriunde ne-a pus Dumnezeu, şi în fiecare detaliu al vieţii noastre de zi cu zi, El a rânduit ţara pe care trebuie s-o stăpânim până la hotarele ei şi a rânduit victoria pe care trebuie s-o câştigăm. Northcote Deck

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 58.1-14

    Această parte importantă a cărţii, care se deschide odată cu acest capitol, începe prezentându-ne poporul postind şi întristându-şi sufletul. Pentru că Domnul îl are în vedere tocmai pe „omul cu duhul zdrobit şi smerit” (57.15 şi 66.2), ne putem întreba ce găseşte El de criticat. Versetele 3 şi 7 ne învaţă că Dumnezeu nu Se mulţumeşte numai cu simple forme religioase exterioare, nici cu declaraţii evlavioase. Prin gura unui alt profet, El ne pune tuturor o întrebare directă: „Cu adevărat, aţi postit pentru Mine, chiar pentru Mine?” (Zaharia 7.5). În spatele unei frumoase evlavii de faţadă, câte lucruri nu-şi pot găsi locul: împlinirea poftelor noastre, chiar şi în ziua sfântă a Domnului, duritate şi egoism, contestări şi certuri (v. 3,4), judecăţi şi critici (v. 9: „arătarea cu degetul”), chiar şi flecării (v. 13: „cuvinte deşarte”). Adevăratele exigenţe sau cerinţe ale lui Dumnezeu sunt, de fapt: să o rupem cu obiceiurile păcatului, cu aceste lanţuri care ne ţin sub puterea vrăjmaşului (v. 6; Daniel 4.27); Proverbe 18.13 ne aminteşte de milă, care este promisă aceluia care-şi mărturiseşte fărădelegile şi se lasă de ele; suntem, de asemenea, învăţaţi să punem în practică dragostea în toate ocaziile care ni se ivesc (v. 7,10). Ce frumoase promisiuni sunt legate de această nouă umblare!

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Exod 16:1-16

‚şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, in slavă, in Isus Cristos.’ 

Filipeni 4:19

MICUL DEJUN DE LA DUMNEZEU

Lucrurile se anunţau triste pentru copiii din orfelinatul din Ashley Downs, condus de George Miuller. Era vremea micului dejun şi nu era nimic de mâncare. O fetiţă a unui bun prieten de al lui George Miuller era în vizită. Miuller a luat-o de mână şi i-a spus: „Vino să vezi ce va face Tatăl nostru”. În sala de mese, mesele lungi erau deja aşezate, cu farfuriile şi cănile pe ele. Nu numai că nu era mâncare în cămările orfelinatului dar nu erau nici bani în fondurile casieriei. Miuller s-a rugat: „Dragă Tată, Iţi mulţumim pentru ceea ce ne vei da de mâncare”. Imediat s-a auzit o bătaie la uşă. Când au deschis uşa, în prag era brutarul din localitate. „Domnule Miiller, a spus el, nu am putut dormi astă noapte. Cumva mi-am dat seama că nu aveţi pâine pentru micul dejun, aşa că m-am sculat la ora 2 şi am copt pâine proaspătă. Iat-o.” Miuller i-a mulţumit şi a dat slavă lui Dumnezeu. Curând o nouă bătaie la uşă. Era lăptarul. I se rupsese căruţa chiar în poarta orfelinatului. A spus că doreşte să dea laptele pentru copii pentru ca să-şi poată goli căruţa şi s-o repare. Cum de s-a putut ruga George Miuller cu atâta încredere? Pentru că văzuse de multe ori până atunci cum Dumnezeu purtase de grijă copiilor. C. H. Spurgeon a spus odată: „Nu ne putem imagina că El care ne-a ajutat în şase necazuri, ne va lăsa în al şaptelea”. Când ne uităm în urmă şi vedem cum ne-a purtat Dumnezeu de grijă, credinţa ni se întăreşte. Cel care asigură micul dejun orfanilor nu ne va dezamăgi în încrederea noastră în El.      P.R.V.

Mereu credincios Cuvintelor Sale, 
Domnul ne poartă de grijă în toate. 
Putem încrezători să mergem pe cale 
Ştiind: rugăciunile ne sunt ascultate.         – D.J.D.

Credinţa aşteaptă de la Dumnezeu ceea ce este peste aşteptări.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

„Isus a intrat pentru noi ca Înaintemergător, fiind făcut pentru eternitate mare preot după rânduiala lui Melhisedec.”   Evrei 6.20

Isus, aşa cum Îl prezintă Epistola către Evrei (3)

Epistola către Evrei ne îndreaptă privirile către Isus, aşa cum El este acum în cer, încununat cu glorie şi cu onoare (Evrei 2.9). Din când în când, această Epistolă se adresează responsabilităţii noastre de credincioşi aflaţi pe pământ, după care scriitorul se întoarce la Subiectul principal, îndreptândune atenţia şi inimile către El. PrezentânduL ca Înaintemergător, este introdusă o legătură strânsă între credincioşii aflaţi aici, pe pământ, şi Hristos, aflat în gloria cerului. Această legătură implică faptul că Înaintemergătorul a deschis drumul altora pentru aL urma în cer, fie acum, fie mai târziu. Isus este reprezentantul unei ordini de lucruri cu totul nouă, care nu a existat în timpul lui Moise şi al lui Aaron, nici, în general, în mijlocul poporului Israel.

Melhisedec este o imagine a Fiului etern – fără tată şi fără mamă. El la binecuvântat pe Avraam, ceea ce înseamnă că era mai mare decât Avraam (fiindcă cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare – Evrei 7.7). Era greu pentru un iudeu să accepte faptul că cineva putea fi mai mare decât Avraam. Melhisedec La binecuvântat, de asemenea, pe Dumnezeu, din partea lui Avraam. Epistola către Evrei ne confirmă faptul că Isus cel lepădat, care a fost respins de poporul Său, este Dumnezeu, „Acelaşi, ieri şi azi şi în veci” (Evrei 13.8), Cel care este „peste toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci” (Romani 9.5). Cuvântul „rânduială” semnifică o ordine de lucruri fixată şi stabilită de Dumnezeu, ceva pe care omul de pe pământ niciodată nar puteao stabili. Expresia „pentru eternitate” este în contrast cu ordinea de lucruri din Vechiul Testament, în care marii preoţi erau înlocuiţi, generaţie după generaţie. Isus, Înaintemergătorul, este, de asemenea, marele Melhisedec! Potrivit cu semnificaţia acestui nume, El este Împărat al dreptăţii şi Împărat al păcii. Cât de mare este El!

A. E. Bouter

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

„nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel, și apoi piere.” Iacov 4.14

Ziua de mâine

Se spune că ultimele cuvinte ale scriitorului englez sir Walter Scott au fost: „mâine voi …”. Însă pentru el nu a mai fost un mâine. Deși avea planuri mari și încă multe lucruri de făcut, dorințele i-au rămas neîmplinite, fiindcă n-a mai ajuns ziua de mâine.

Fiecare dintre noi avem multe de realizat. Acestea rămân însă de multe ori neîndeplinite, pentru că timpul prielnic este limitat sau nu mai ajungem ziua de mâine. Suntem chemați să ascultăm vocea Cuvântului și să stăm în fața lui Dumnezeu. Să ne gândim la vremelnicia lucrurilor pământești! Uităm prea repede că ne găsim în țara umbrei morții. Să fim conștienți că suntem trecători, că nu știm ce aduce ziua de mâine.

Astăzi este timpul potrivit să ne deschidem inimile față de invitația Mântuitorului care spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine”.

Există oare ceva mai prețios pe lume decât a avea comuniune cu Cel care Și-a dat viața pe cruce pentru noi? Cine nu-și face timp astăzi ca să stea de vorbă cu Mântuitorul lumii, va trebui să constate că mâine va fi prea târziu. Să ne facem astăzi timp pentru a-L primi pe Mântuitorul!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

ELIBERAT DE DORINȚA DE A FI PE PLACUL OAMENILOR

„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” Faptele Apostolilor 5:29

Mult prea des faptele ne sunt dictate de nevoia disperată de a fi pe placul altora. Ne pasă atât de mult de ceea ce cred ei, încât la fiecare pas pe care îl facem privim peste umăr ca să vedem dacă zâmbesc sau își încruntă sprâncenele. înțelege un lucru: dacă ești mereu în căutarea aprobării din partea oamenilor, nu mai ai propria direcție și în cele din urmă te vei confrunta cu lucruri și probleme uriașe sau te vei distruge singur. Biblia spune: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni”. Ce crezi că se va întâmpla dacă îți expui punctul de vedere și îl susții?

Realitatea este că cei care nu-ți respectă drepturile și nu pun preț pe dorințele tale nu sunt demni de timpul sau de efortul tău. Nici nu merită să porți cu ei discuții prelungite; spune-le simplu, la revedere! (Nu vorbim aici de căsnicie sau de copii). Când teritoriu a devenit prea mic pentru ca turmele lui Avraam și ale lui Lot să pască laolaltă, a izbucnit cearta. Avraam îl iubea pe nepotul său Lot, dar și-a dat seama că nu mai poate trăi într-o asemenea situație. Așa că a zis: lai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga” (Geneza 13:9). Cum se încheia această relatare? Lot si-a ales cel mai bun teren pentru pășune, aproape de Sodoma și drept urmare, tot lucrul mâinilor sale a pierit în foc. Avraam, însă, care se gândea întotdeauna cum să fie pe placul Domnului, a ajuns nu numai să fie binecuvântat el însuși, ci a devenit o binecuvântare pentru popoarele lumii. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta – Dumnezeu vrea să te elibereze de dorința de a fi lacul oamenilor.

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: